Poeme slectate de juriul Festivalului Primăvera Poeţilor

literele A - Z
150 de poeti români
dintre cei peste 250 care au fost prezenti, alaturi de alti autori,
la Festivalul Primavara Poetilor
Le Printemps des Poètes
editiile 2005, 2006, 2007, 2008
Biblioteca de poezie
traduceri în/din franceza, olandeza,
etc. în Biblioteca
retur festival
A
B
Constantin Abaluta
Dinu Adam
Stefan Dumitru Afrimescu
Allora Albulescu
Adrian Alui Gheorghe
Sorin Anca
Ruxandra Anton
Mihai Antonescu
Paul Aretzu
Serban Axinte

Horia Badescu
Dumitru Badita
Linda Maria Baros
Constantin Virgil Banescu
Mircea Bârsila
Ana Blandiana
George Bocsa
Ioana Bogdan
Florin Bratu
Emil Brumaru
Rodica Buzdugan
Constanta Buzea
C
Magda Cârneci
Mircea Cartarescu
Gabriel Chifu
Aura Christi
Dan Mircea Cipariu
Liviu Dorin Clement
Nicolae Coande
Dan Coman
Daniel Corbu
Traian T. Cosovei
Ion Covaci
Gabriela Cretan
Tudor Cretu

Emilia Dabu
Dan Danila
Simona-Grazia Dima
Marian Draghici
Rodian Dragoi
Teodor Duna
D
E, F
Gabi Eftimie
Dinu Flamand
Serban Foarta
Augustin Fratila
Angela Furtuna

G
Mihail Galatanu
Horia Gârbea
Diana Geacar
Grisa Gherghei
Bogdan Ghiu
Sorin Mihai Grad
Adela Greceanu
Magda Grigore
Mugur Grosu


Dan Iancu
Mihai Ignat
Doina Ioanid
Florin Iaru
Diana Iepure
Ioana Ieronim
Gheorghe Iova
Cristina Ispas
Gheorghe Istrate
Nora Iuga
Cezar Ivanescu
Eugenia Badila Karp
T. S. Khasis
Claudiu Komartin
H, I, J, K
L
Catalin Lazurca
V. Leac
Viorel Lica


M
Iolanda Malamen
Stefan Manasia
Clara Margineanu
Angela Marinescu
Alexandru Matei
George Mihalcea
Gabriel Mirea
Robert Mîndroiu
Valeriu Mititelu
Gili Mocanu
Ion Muresan
Alexandru Musina

N, O
Oana Catalina Ninu
Ioana Nicolae
Niculina Oprea

Herbert Ovia
S
Cornelia Maria Savu
Viorel Sâmpetrean
Robert Serban
Florian Silisteanu
Felix Sima
Nicolae Sirius
Claudiu Soare
Dan Sociu
Marius Marian Solea
Octavian Soviany
Cassian Maria Spiridon
Peter Srager
Laurian Stanchescu
Amelia Stanescu
Gabriel Stanescu
Olga Stefan
Nicolae Stelea
Liviu Ioan Stoiciu
Nicolae Stoie
Eugen Suman
Pavel Susara
T, U
Ioana Trica
Loredana Tudor
Mircea Tuglea
Razvan Tupa
Floarea Tutuianu
Nicolae Tzone

Adrian Urmanov


P
Hose Pablo
Marius Pârlogea
Bogdan Perdivara
Cosmin Perta
Marta Petreu
Ioan Es. Pop
Nicolae Popa
Nicoleta Popa
Paulina Popa
Adrian Popescu
Simona Popescu
Bogdan O. Popescu
Ofelia Prodan
R
Livia Rosca
Madalin Rosioru
Andra Rotaru
Nicolae Rotaru
Sergiu Radu Ruba
V
Monica Vajna
Mihail Vakulovski
Radu Vancu
Nina Vasile
Lucian Vasilescu
George Vasilievici
Grigore Vieru
Ioan Vieru
Mihai Vieru
Paul Vinicius
Miruna Vlada
Gelu Vlasin
Radu Voinescu
Daniel Vorona
Varujan Vosganian
Miljurko Vukadinovici
X, Y, Z

POETARIUM - biblioteca de poezie, poeti români invitati la Festivalul Primavara Poetilor / Le Printemps des Poetes, biobibliografii, poeme, foto ; prezentare © Linda Maria Baros

* SUS

biblioteca POETARIUM... poezia româna de astazi în biblioteca POETARIUM...
citeste
revista
Poetarium
Stefan Dumitru Afrimescu (n. 4 februarie 1951, Urluieni, Arges) este poet si jurnalist.

A debutat editorial cu volumul �n acest lung asediu, Editura Albatros (1982).
A continuat apoi sa publice versuri �n revistele literare Luceafarul, SLAST si Argesul sau �n Flacara si Tomis. Despre poezia lui, �ntre altele, s-a scris si �n rubricile „Numele Poetului“ (Luceafarul - Cezar Ivanescu) si “Acasa la...” (SLAST). Dar publicarea altor volume -Poemele Libertatii, Viata ca meserie, Poeme albastre - nu a mai fost posibila.
Dupa 1989, Stefan Dumitru Afrimescu a devenit jurnalist. A fondat, �n 1990, la Bucuresti, saptam�nalul Mileniul III, a lucrat la diferite ziare si agenyii de presa.
A publicat volumule de poeme No man’s patria (AMB, 2002) si Hemeneutica libertatii (AMB, 2004).

De c�tiva ani, Stefan Dumitru Afrimescu lucreaza ca jurnalist la unul dintre marile cotidiane centrale din Romania.
Stefan Dumitru
Afrimescu

Zisese profetul �nainte sa plece…
cel care va stap�ni focul va stap�ni
si lumea de la un capat la altul
din �nceputuri p�na �n sf�rsit,
plin de adevar era continutul…
si se va �ntoarce �ntr-o zi singur
profetul, singur si cu m�inile goale,
cu pleoapele grele de veghe si buzele
umflate de profetii… se va �ntoarce
�ntr-o zi �n plin miez de stea calatoare
sa te apere
se va �ntoarce singur cu g�ndul si cu
tristete �n glas, va va zice:
opriti totul si ma ascultati am venit sa
va apar… si multi veti r�de si veti
pune �ntrebari: de cine si cum… ?
si, asa cu m�inile goale ? Drept cine te crezi…
si �l veti lua �n r�s, si-l veti alunga p�na la
urma cu pietre.



Noaptea f�nt�nilor-noi, izvoare,
si voi… voi, adica noi �nsine…
ce altceva dec�t uitare si trecut,
fraterniz�nd cu lupii pe drumuri
de sare, ratacind bl�nzi uneori si �n nestire
pe mari de pulberi si de absenta,
noi singuri nascuti pentru a �mbratisa
doar t�rziul si a ne purta vina
p�na vom trece din nou �n izvoare,
p�na la nesf�rsire aproae,
si aceasta ar �nsemna un alt exil
pentru �nca o mie de ani, va trebui
sa ne-ntoarcem �n noaptea din noi
si sa ram�nem, singuri cu noi urm�nd
sa ne pierdem cu seminte cu tot.



Si voi care stiati premise
�ntrezarii viitorul…
tar�m de vis viitor, timp
nenascut �nca, spuneti unde
vor mai rasuna pasii omului ?
si voi aurore cobor�te �n
sarbatori ilegale, aratati
drumul si vestiti de furtuna…
omul si-a culcat anotimpurile-
�n piatra si cu viata dezvelita p�na
la os s-a aruncat, peste abis.
Izvoare tinere t�sneau sf�siind
noaptea minerala a lumii,
si aduc�ndu-i viata �napoi,
copilaria �i era de negasit,
uitata sau pierduta doar
pe cine stie care alta plaja
omul se simtea pam�nt
si era adevarul cel dint�i
(si cel mai adevar din toate.)



Si cel care plecase �n noapte
n-a mai avut vreme de �ntoarcere
visul lui se terminase pe drum
tu mai puteai sa astepti �n noaptea
ta cosmica, �n crepusculul visului tau.



Si oric�ta scuza as vrea sa pun
�n locul curajului tau tot nu
ti-ar folosi la nimic, dimpotriva…



Zborul fosil al timpului
si noi deodata si aripa si zbor,
travers�nd lumea tocmai pe acolo
pe unde nu se poate altfel
dec�t �n somn, pe unde cerul e o
Sahara si lumea toata, o rana �nca vie.



Si deodata soarele scapata
se face noapte deodata
si eu ram�n singur
cu drumul “ De aici �ncolo
se va purta fiecare pe sine “
devenisem prea grei de at�ta
glorie si uitare.



Acum scriu �n ceasul c�nd
de prin pesteri si grote,
de pe peretii acestora,
ca de pe fetele unor imense oglinzi,
de o piatra de calcar sau andezit,
timpul a �nceput sa ne stearga
urmele noastre uitate pe cer