joi, 30 decembrie 2010

Despre 2011 cu manie!

În curand: Despre 2011, cu maniee!

duminică, 26 decembrie 2010

Cu 2010 ani în urmă se năştea Iisus!

Azi, cu 2010 ani în urmă s-a născut Iisus, fiul lui Dumnezeu!
Cu 2010 ani în urmă...

Pentru mulţi pare de necrezut, dar cu exact 2o1o ani în urmă, venea pe lume în Betleem fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. ŞI, tot în urmă, dar cu numai 21 de ani, urmarea unui proces sumar, cuplul dictatorial Ceauşescu era executat de către Iliescu & Comp. E adevărat însă, că a fost şi primul Crăciun petrecut în libertate. Într-o anume formă de libertate. O libertate ingurgitată pe nemestecate, neasumată, în care a fost permis totul, de la asasinate cu iz politic, pană la trădări, transferuri de patromoniu şi valori peste graniţele larg deschise şi instalarea haosului, pentru ca în spatele acestora să se poată instala şi legitima “noua” Putere. Dacă în urmă cu 1989 de ani Iisus venise pe lume pentru a se jertfi în numele omenirii, prelund asupra Sa toate păcatele lumii, pe 25 decembrie 1989, prin gestul noii Puteri din Romania, “Iisus”-ul romanilor a fost însuşi dictatorul, “sacrificat” nu de Paşte ca Iisus, ci chiar în ziua de Crăciun. Puţini însă, pare a fi realizat tembelismul acelui gest şi semantica pe care urmează s-o capete în timp. Ceauşescu sacrificat chiar de ziua Naşterii Domnului!!! Ce putea fi mai grotesc?! Azi, la 21 de ani de la acel Crăciun, potrivit sondajelor, Ceauşeşscu ar fi putut fi reales preşedinte de peste jumătate dintre romani. Dar, cinismul şi aroganţa guvernanţilor de după 1989 a depăşit cu mult cinismul Regimului Ceauşescu. Atunci existau doi dictatori, după 1989 au apărut cateva sute de mii sau chiar milioane de Ceauşeşti. Şi lucrul acesta se vede nu doar în sondaje, ci mai ales în calvarul de zi cu zi al romanilorde rand. Această nostalgie după un “tătuc”, al naţiunii, un “tătuc” pentru fiecare comunitate, dacă s-ar putea pentru fiecare roman, a făcut ca în fiecare comunitate să răsară cel puţin cate un Ceauşescu, în persoana căruia se ascunde cel mai adesea un puşcăriabil, un interlop, un fost securist sau măcar turnător, ori fost nomenclaturist. Verificaţi biografiile celor mai mulţi dintre foştii preşedinţi , dintre premierii Romaniei postdecembriste şi vă veţi convinge. Un singur şef de stat şi un singur premier nu au făcut parte din fostele structuri comuniste. Este vorba de Ciorbea şi Constantinescu, finalmente învinşi de sistem. Aşadar, de Crăciunul din 1989, romanii nu şi-au luat doar porţia amară de libertate, ci şi cazanul plin cu calvar, amandouă plătite mult prea scump pentru a le fi meritat. ş.d.afrimescu

joi, 23 decembrie 2010

La 21 de ani de la confiscarea revoluţiei, protestele continuă!

La 21 de ani de la confiscarea revoluţiei protestele ...!

Pe 21
decembrie 1989, în Romania era încă revoluţie. Pe 22, acelaşi decembrie, revoluţia a fost confiscată de către Iliescu şi ai lui şi transformată în lovitură de palat, puci sau cum s-o mai fi numind. Din acel 22 decembrie, profitorii-impostori ai revoluţiei nu mai contenesc să şi-o asume, deşi au stat fie în fotolii comode la televizor, fie ascunşi, fie chiar au tras în manifestanţi sau erau în "misiuni": de filare, urmărire sau filmări. Spărgeau şi vandalizau magazine, jefuiau şi incendiau maşini în numele revoluţiei. A unei revoluţii, care în ciuda numărului mare de victime s-a dovedit a fi fost una de faţadă, de carton. O revoluţie de mucava!

În toţi aceşti ani, în Romania totul s-a mimat. S-au mimat reforme, restructurări, funcţionarea instituţiilor publice, funcţionarea statului de drept. S-a mimat funcţionarea economiei de piaţă, a capitalismului în sine, aşa cum s-a mimat şi comunismul sau construirea socialismului multilateral-dezvoltat. S-a mimat munca, bunăstarea, traiul decnt, încurajindu-se, nemunca, şmecheria, micile-mari învarteli, tunurile de zeci şi chiar sute de milioane de euro. Locul valorii şi al elitelor a fost luat de veleitari şi nonvalori, de semidocţii pseudorevoluţiei. Elitele noastre, valorile intrisece sunt fie peste graniţe, fie sub pămant, fie zac în uitare marginalizate. În locul lor triumfă pleava, scursorile, sfertodocţii acestui neam. Aici, totul se obţine pe şpagă, pe trafic de influienţă pe cunoştinţe, pile şi relaţii, cunoscutul p.c.r. este mai actual ca niciodată. Citind aceste randuri, unii vor spune că sunt gandurie unui frustrat. Ei bine nu. M-am detaşatt de mult de lumescul care mă-nconjoară. Şi nu sunt nici măcar gandurie unui resemnat. Sunt gandurile unui om lucid, care ştie foarte bine prin ce-a trecut, prin ce trece mai ales şi ce urmează să-l aştepte. Le mai spun cititorilor acestui blog, doar că sunt pregătit pentru orice. De pierdut, oricum nu mai am ce. Şi nu pentru că aş fi pierdut totul, ci pentru că pur şi simplu nu mai ce pierde. Pană şi libertatea mea este una interioară pe care nu mi-o poate nimeni nici confisca, nici lipsi de ea.
ş.d. afrimescu

luni, 13 decembrie 2010

Celor care au cometat postarea lui Alexander Miron: Vă înşelaţii cu toţii, citiţi mai bine sau recitiţi pană o să înţelegeţi

Vă înşelaţi...
Vă înşelaţi cu toţii, citţi mai bine sau recitţi pană ve-ţi înţlege. Începeţi vă rog cu primul rand de sus. Singurul meu coentariu este acel No coment. Personal nu sunt de acord cu tot ceea ce încearcă să întreprindă dl.Miron.Pană la urmă este problema dvs., a revoluţionarilor. Am publicat acel e-mail, pentru că m-a somat s-o fac. Citiţi altădată mai atent. Repet şi am mai spus-o: nu vreau să mă mai amestec în treburile voastre. Să fim bine înţeleşi. Nu mă mai interesează decat genul de abuzuri marca Dorin Popa şi Oliver Ioniţă. ş.d.afrimescu

duminică, 12 decembrie 2010

Dn culisele unor pseudorevoluíonari: Declaraţia Marilenei Lică-Maşală

Declaraţia Marilenei Lică-Maşală:
„Oliver! vai de el... În februarie mi-a zis mai întîi 50 de euro, apoi a cerut 1.000 de euro.
Ma rog, el zicea ca trebuie sa dea din acesti bani si în Bucuresti. Nu se stie cui.
L-am întrebat, dar nu a vrut sa-mi raspunda. E destul de agresiv, verbal.
Avocatul meu, bucurestean fiind, mi-a zis ca
spusele lui Oliver sunt mitomanie curata. El e de parere ca nimeni din guvern ori,
comisie parlamentara, ori secretariat SSPR nu ar fi asteptat bani în aceasta situatie.
Eu nu i-am dat nimic lui Oliver în februarie, pentru ca nu aveam de unde.
I-am promis ca-i dau dupa ce primesc banii. Dar, cum el a ridicat în jur de 1;200 de euro, nu mi-a
lasat nici o posibilitate de a ma revansa fata de el. Bineînteles ca îi restituiam banii pentru benzina,
timp etc. Dar, îi dadeam eu, pentru ca voiam. În nici un caz nu pot fi de acord sa-mi ia el cu "japca"...
Interesant! Nu?! Eu mă dusesem chipurile să-i cer 20-30 de lei, iar el i-a solicitat victimei Marilena Lică 1000 de euro, şi tot nu s-a mulţumit, i-a oprit 1200 euro, plus documentele de revoluţionară!

Preşedintele filialei Piteşti a Asociaţiei 21 Decembrie a confiscat unui revuluţionar documentele şi suma de 51 milioane lei vechi

Preşedintele filialei Piteşti a “Asociaţiei de revoluţionari 21 Decembrie” a confiscat unui revoluţionar documentele de “Luptător în Revoluţie” şi suna de 51.500.000 lei vechi !
După cum se ştie , se află în plină desfăşurărare acţiunea de selecţie, confirmare şi reînoire a documetelor de revoluţionar. Printre cei care au obţinut reînoirea documentelor amintite se numără şi Marilena Lică-Maşală. Numai că, fiind plecată din ţară l-a împuternicit pe Oliver Ioniţă, preşedintele Filialei Piteşti a “Asociaţiei 21 Decembrie” să păstreze pană la întoarcerea în ţară, atat noul model de certificat şi adeverinţa de revoluţionar, cat şi suma de 51.500.000 lei vechi. Zilele trecute Marilena Lică Maşală a revenit în ţară special pentru a intra în posesia documentelor şi a sumei amintite, aflate în posesia celui pe care-l împuternicise spre păstare pană la revenirea sa în ţară. Numai că, invocand tot felul de motive, Oliver Ioniţă refuză de cateva săptămani să returneze documentele şi suma destinaturului de drept, respectiv, Marilenei Lică Maşală. Aşa se face că, Marilena Lică Maşală a devenit victima preşedintelui filialei “21 Decembrie”-Piteşti, trebuind să se întoarcă în Franţa şi fără documente şi fără banii care i se cuveneau. Ş.d.afrimescu

miercuri, 1 decembrie 2010

De ziua tuturor romanilor-ce cred, în ce mai cred şi cu ce costuri!

De ziua tuturor romanilor - ce cred, în ce mai cred şi cu ce costuri!

Pentru ca presa şi oamenii oneşti din presă să reprezente cu adevărat o forţă, ar trebui să facem ceva cu totul special. Ceva ce nu a mai fost făcut de nimeni pană acum. După cum ştiţi presa este totuşi o putere în oricare ţară din lume, deci şi-n Romania. Depinde doar de cine o face şi de cum este făcută. Eu ştiu cum să o fac, dar nu ştiu cu de unde bani. Ne-ar trebui un “ins”, cu destui bani, dispus să investească în media, care să nu se aştepte la caştiguri mari şi nici imediate. Un “ins” desfundat la minte, de încredere şi care să mai creadă încă în oamenii de calitate, în profesionişti, fără nu ştiu ce orgolii, în constructori de idei, de inedit, de frumos, de viitor, de trăinicie, de durabil. Am evitat anume "absolutul", pentru că nu cred în absolut, aşa cum nu cred în infinit, sau în perfecţiunea pe Pămant. Cred doar în ceea ce pot atinge, vede şi gusta. Cred şi-n oameni. Vedeţi? Încă mai cred în oameni, deşi... La fel mai cred şi-n prieteni şi prietenie, fără de care nu cred că e posibilă existenţa. Cred în familie, deşi nu mai am aşa ceva. Nu mai cred însă,în patriotismul de paradă cum nu mai cred că poporul ăsta se va mai vindeca prea curand. Că va performa în vreun domeniu. Că v-a şti vreodată să distinga adevărul de minciună, de intoxicare. Că îşi v-a preţui vreodată propriile-i valori sau că v-a şti vreodată să şi le "exploateze", punadu-le la treabă. Le va prefera întotdeauna cat mai departe de sine, cat mai înstrăinate. Cu toate acestea nu v-a ezita să şi le revendice, să se mandrească cu ele , deşi nu v-a mişca un deget pentru a şi le păstra. Ar prefera mai de grabă să le ştie după gratii, decat să lupte pentru a şi le apropia. Şi, pentru că toate au un cost, preferă să nu le aibă, decat să accepte costul. Păstrarea unor valori precum Cioran, Eliade sau Ionesco, presupunea nişte costuri, care puteau însemna chiar răsturnarea unui Regim, poate chiar a unui întreg sistem politic, a unei întregi ideologii, pe care această naţie în ignoranţa ei, nu a fost dispusă să le accepte. Pe alţii, precum fostele elite politice interbelice, le-au preferat pe după de gratii sau la Canal. Ca de altfel şi pe Noica, pe Blaga şi Arghezi, pe care i-au preferat interzişi ani de-a randul, cu domiciliile forţate, iar pe Labiş, sub roţile tramvaiului. Indiferanţa acestui popor, laşităţile, inapentenţele pentru frumos, pentru durabil şi valori l-au adus aici, unde se află, acum. Într-o încremenire vecină cu disperarea, într-o rătăcire continuă asemenea evreilor, timp de 40 de ani, print-un deşert nu numai fizic, ci şi spiritual şi social. Din păcate, niciunul dintre foştii conducători postbelici ai Romaniei nu a fost un “David” al romanilor. Acum trăim într-o lume doar a mimilor. Cat va mai dura şi cu ce costuri? Greu de estimat. Factura, pe care nu o vor achita ei, ci tot romanii de rand, Romania aceea profundă, v-a fi una fabulos de scumpă, dacă nu vom şti să ne recunoaştem valorile şi vom continua să le marginalizăm. ştefan dumitru afrimescu

Arhiepiscopia SRL-Partea a doua la "Să nu faci, ce face popa!"

Arhiepiscopia SRL! Partea a doua la articolul: “Să nu faci ce face popa!” Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului condusă de turnătorul Calinic, sancţionată de GF şi ITM!

Gustul arhiepiscopului Calinic Argatu pentru afaceri care aduc bani - acei “ochi” ai „Ucigă-l Toaca”, a depăşit de mult chiar şi omenescul. Caţi romani au în “ograda” lor o blastieră, o staţie de asfaltat cu utilaje cu tot, un hotel, o fabrică de paine, o “viluţă” şi cateva limuzine? Caţi dintre noi avem o asemenea avere”? Poate doar soţii Cocoş, dom’ Căşuneanu sau primarii Boţarcă şi Ion Dumitru. Trist este că, ani de zile aceste activităţi extra-arhieparhiale şi ecumenice au fost voit-ignorate de instituţiile statului abilitate cu efectuarea de controale privind legalitatea funcţionării, deşi ilegalităţile Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului se produceau chiar sub nasul lor şi cu acordul lor tacit. Cine dăduse toate aprobările de funcţionare a acestor afaceri? Nu cumva tocmai acele instituţii ale statului îndrituite cu efectuarea controalelor legalităţii funcţionării afacerilor arhieparhiei? Cine se află azi mai presus de Lege? Arhieparhia (instituţia în sine), sau arhiepiscopul Calinic şi Caliopie? De regulă, vinovat pentru toate neregulile instituţiei este şeful acelei instituţii, mai cu seamă că arhiepiscopiile nu sunt instituţii laice. Iată însă cum au decurs lucrurile.

În data de 16 august 2010, Garda Financiară (G.F.) Argeş a sancţionat Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului cu suma de 10.000 lei, pentru că Hotelul “Casa Pelerinului”, care aparţine Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului nu avea casă marcat, pe bonurile (nefiscale), scriind “Mulţumim pentru donaţie!”, deşi suma achitată de client reprezenta fix costul consumaţiei. Inspectorii „Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM), Argeş au sancţionat la randul lor aceeaşi instituţie condusă de arhiepiscopul Calinic Argatu cu suma de 45.000 lei, respective: cu 30.000 lei pentru un salariat găsit fără documente de muncă şi 15.000lei pentru neacordarea unui spor de 15%-20% pentru orele lucrate pet imp de noapte muncitorilor fabicii de paine a arhiepiscopiei.

Fabrica de pâine a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului cu suma de 40.000 lei !
Printre neregulile descoperite la fabrica de pâine a Arhiepiscopiei se numără nerespectarea regulilor privind sănătatea şi securitatea în muncă şi a programului de lucru. Fabrica a fost închisă recent pentru igienizare.
După ce pe 16 august comisarii Gărzii Financiare au amendat Arhiepiscopia Argeșului cu 10.000 pentru că la casa de oaspeţi “Pelerinul” nu exista o casă de marcat, deşi acolo se oferă servicii de cazare şi masă contra cost, iar în clădire s-au găsit 1265 de lei, care nu au putut fi justificați cu acte, acum a venit rândul inspectortilor ITM să controleze una din societăţile comerciale ale Arhiepiscopiei, SC “Ortos AG 2008” SRL. De data aceasta inspectorii ITM nu au avut pic de milă și au amendat Arhiepiscopia cu suma de 40.000 lei pentru neregulile găsite la fabrica de pâine.
“În urma controlului efectuat s-au constatat mai multe nereguli şi au fost întocmite trei procese verbale pentru nerespectarea securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru nerespectarea programului normal de lucru şi pentru angare fără forme legale. Vom continua verificarea până vor remedia deficienţele şi vor respecta normele legale în vigoare”, a declarat, constantin Baţagoi, inspector, şef serviciu ITM Argeş.
Concret, un angajat a fost găsit fără carte de muncă, pentru care Arhiepiscopia a fost amendată cu 3000 lei. O altă sancţiune în valoare de 1500 lei, aplicată de inspectorii ITM, a fost pentru neachitarea unui spor de 15-20%, pentru orele lucrate pe timp de noapte. Alte nereguli constatate de inspectorii ITM au fost legate de un elevator pentru sacii de făină, care nu avea avizul ISCIR şi pentru instalaţia electric, care nu avea prizele izolate.
În apărare, reprezentanţii Arhiepiscopiei susţin că persoana găsită muncind la negru este şoferul Arhiepiscopiei, care a ţinut locul şoferului fabricii de pâine, acesta fiind liber. Fabrica a fost închisă zilele trecute pe perioadă nedeterminată, pentru igienizare.
“Şoferul fabricii era liber sâmbătă şi l-am rugat pe şoferul Arhiepiscopiei, să livreze el pâinea pentru că era Sâmbăta Morţilor şi aveam comenzi de la oameni, dar dânşii au considerat că este angajat la negru. Arhiepiscopia este unic acţionar al fabricii, iar şoferul era angajat al Arhiepiscopiei. Referitor la munca pe timp de noapte, oamenii au acceptat să lucreze atunci când este nevoie, stăteau când aveam comenzi multe câteva ore în plus. Dar asta e legea, ne supunem acestor ordine şi le punem la punct. Fabrica este închisă să ne punem la punct. Amenda am plătit-o pe jumătate, în 48 de ore”, a declarat părintele Ioan Dudaş, consilierul economic al Arhiepiscopiei.
Firma SC Ortos AG 2008 SRL are 20 de angajaţi şi a început activitatea pentru a oferi pâine gratuit persoanele de la centrul de bătrâni din Curtea de Argeş, pentru angajaţii Arhiepiscopiei şi pentru copiii din programul Afterschool, care servesc masa la cantina Arhiepiscopiei. În plus, mai multe familii nevoiaşe din oraş primesc pâine gratuită. Pentru cei care doresc să cumpere pâinea produsă în fabrica din curtea Arhiepiscopiei au fost înfiinţate şi două chioşcuri, unul la poarta instituţiei şi unul la poarta Mânăstirii Curtea de Argeş. Interesant este faptul că, în ciuda afirmaţiilor referitoare la ajutorul acordat unor nevoiaşi din Curtea de Argeş, în oraş nu există o cantină, pentru săracii urbei, care să poată servi măcar o masă caldă oamenilor străzii sau măcar copiilor străzii, care continuă să cerşească pe treptele bisericilor la fiecare slujbă nu numai la sărbătoarile religioase ortodoxe.

Caliopie, mana dreaptă a arhiepiscopului, trecut de Patriarhie, pe linie moartă!

Despre ultimele matrapazlacuri făcute de mai marii Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului a dat Dumnezeu şi a aflat şi PF Daniel. Despre celelalte, făcute şi nefăcute, din existenţa lui Calinic Argatu, patriarhul v-a afla se pare, tot dacă v-a da…Domnul. V-a afla poate cum călugărul Argatu îi turna Securităţii, pe confraţii de la Manăstirile Cernica şi Căldăruşani, dar şi pe enoriaşii care treceau pragul Manăstirii de la Argeş, pentru a se închina Sf. Filofteea. V-a mai afla de asemenea şi cum Calinic, aflat la volanul unui autoturism proprietatea Episcopiei, a produs un accident rutier în zona Cimatografului “Lumina” din Piteşti, şi cu ce urmări. Mai mult, pentru a scăpa de orice răspundere, înaintea apariţiei poliţiştilor de la Rutieră, a făcut schimb de locuri cu.…Caliopie, “mana lui dreaptă”. Cum arhiepiscopul reuşeşte transformarea oricărei manifestări religioase, într-un kitch, la care participă de-a valma manelişti, creşetori, intrlopi şi panacotari, în care se oficiază încoronări de regi închipuţi ai rromilor de pretutindeni, contra sute de mii de euro, de “prinţi” bastarzi, în timp ce pe Regii autentici ai Romaniei i- a etichetat, drept “regii răbdării”! Astfel că, sacrificarea “pionului” Caliopie frizează perfect simdromul “acarului Păun”. Schimbat din funcţie nu merita doar Caliopie, care nu avea o funcţie de răpundere, ci şi Calinic Argatu din funţia de arhiepiscop. ştefan dumitru afrimescu