Don Felipe, latifundiarul

Don’ Felipe letifundiarul
Evenimentele din decembrie ’89 au adus pe val mai ales clonele nereuşite ale fostei clase poltice, reunite în fostul FSN. Printre acele clone feseniste s-a aflat şi fostul şef al Ocolului Silvic Topoloveni, Filip Georgescu, mult mai cunoscut sub apelativul de… Don’ Felipe.

Istoria neromanţata a unui fost şef peste pădurile patriei
După numai câţiva ani de la pseudorevoluţiea din ’89 şi de ucenicie prin “meandrele concretului”, Don’ Felipe ajunge mai marele pădurilor din Argeş. Funcţie din care ani la rând, pe de-o parte s-a opus din răsputeri retrocedării pădurilor prorietarilor de drept, motivând că, “Pădurea nu este încă pregătită să ajungă în mâinile proprietarilor”, pe de-altă parte s-a purtat ca un adevărat “baron” pe propriu-i domeniu. Tot din perioada şefiei la Direcţia Silvică Argeş datează şi scandalurile privind paternitatea unui copil făcut cu secretara, care şi-a cam purtat şeful prin tribunale, Don’ Felipe fiind la un pas de divorţ. Avea însă dreptate, când spunea că, “pădurea nu era încă pregătită să le fie retrocedată proprietarilor”! Şi aceasta, întrucât luaţi prin surprindere subalternii lui Don’ Felipe nu apucaseră să radă de pe faţa pământului miile de ha de pădure, aparţinând numai proprietarilor de drept. Prin urmare, PDSR-ul lui Don’ Felipe (un partitid format se pare, numai din “doni”), a tergiversat adoptarea legilor pădurii pâna mai era puţin şi România rămânea definitiv fără păduri. Dar, surpriză, imediat după adopatrea Legii 10, primul argeşan care şi-a luat cele 10 ha de pădure la care avea dreptul, a fost însuşi Don’ Felipe. După alţi câţiva ani deputatul PDSR de Argeş Filip Georgescu a fost uns director general Romsilva. Era la acea vreme printre puţinii parlamentari care “sugea la două oi”. Adică, alde Don’ Felipe încasa două salarii: unul de la parlament şi al doilea de la Romsilva. Odată ajuns mai marele pădurilor patriei Don’ Felipe s-a purtat asemenea unui latifundiar pe propriu-i domeniu. De la înălţimea funcţiei lui a început să achiziţioneze uniforme pentru lucrătorii silvici la preţuri de 5-6 ori mai mari decât cele existente pe piaţă. Numai un ac de cravată a costat Romsilva între două şi trei milioane lei vechi, iar costumul ajungea şi la 18-20 milioane lei. În aceeaşi perioadă au fost achiziţionate arme de vânătoare de ultimă generaţie pe cât de sophisticate şi eficiente,pe-atât de “piperate” la preţ. Tot în perioada respectivă au fost alocate fonduri pentru construirea unor adevărate castele de vânătoare cu dedicaţie, în special pentru mai marele vânătorilor din România, ex-premierul Adrian Năstase, cum ar fi cabana-castel de la Mozacu, dotată inclusive cu sală pentru şedinţele Executivului. Tot în vreamea respectivă au fost aprobate şi organizate de către acelaşi Don’ Felipe pentru Adiţă, şeful său din fruntea Guvernului, adevărate măceluri vânătoreşti, comparabile cu cele de la Balk..

Locaţii forestiere alese pe spânceană
Dar, Don’ Felipe dincolo de gargara de partid, chiar este unul dintre latifundiarii argeşului. Acesta deţine peste 40 de ha de terenuri, dintre care 31 de ha numai teren forestier. Terenuri moştenite mai ales de consoartă în comuna Bârla. Că Don’ Felipe deţine aceste suprafeţe, ne interesează mai puţin. Ceea ce ne interesează sunt locaţiile lor. Şi aceasta, întrucât toate terenuri situate în comuna Bârla, Don’ Felipe şi le-a strămutat în locaţii cu potenţial de piaţă maxim,unde metrul pătrat ajuunge şi la 200-250 de euro, başca masa lemnoasă. Atât de preocupat de proprietăţile forestiere şi transferul lor în zone preferenţiale, s-a arătat Don’ Felipe în toţi aceşti ani, încât a fost la un pas de al deposeda până şi pe Dobrin, ”prinţul din trivale”, de terenul aferent Şcolii de fotbal de la Valea Ursului, suprafaţă pe care fusese pusă ilegal în posesie consoarta deputatului PSD, Rada Georgescu. De altfel, pentru demnitarul şi înalt fucţionarul guvernamental Filip Georgescu, singura prioritate, din ultimii 10 ani, un fel de prioritate zero, cum ar spune politicienii noştri, a fost strămutarea moştenirilor din localităţile unde se aflau, în zone preferenţiele ca, Rucăr, Valea Ursului, Topoloveni, Leordeni sau Albota, dar mai ales la Arefu. Şi nu oriunde, ci musai pe malul lacului Vidraru, unde Don’ Felipe şi-a “teleportat” în jur de 10 de ha de pădure şi unde se învecinează printre alţii cu Nicolae Berechet şi cu deputatul PSD, Constantin Tamagă.

Don’ Felipe, multiimilionarul în euro
Prin ingineriile forestiere efectuate, Don’ Felipe a reuşit să văduvească zeci de proprietari de pădure, care nu au mai putut fi puşi în posesie pe vechile amplasamente, ci tocmai la dracu-n praznic, unde valoare de piaţă e minimă. Este puţin probabil însă, că deputatului PSD de Argeş Filip Georgescu i-ar putea păsa măcar o secundă de dramele celor care s-au văzut fără păduri, deşi erau proprietari de drept, cu acte-n regulă. Pe de-altă parte, acelaşi deputat Filip Georgescu, probabil în calitatea de fost şef al pădurilor patriei, în loc să-şi administreze acele zeci de ha de pădure, tarnsferate la limita legii în locaţii de vis, şi-a vândut cel puţin 2,5 ha din zecile terenurile forestiere deţinute, în valoare de zeci de milioane de euro, evident, după ce le-a “chelit” de arborii seculari şi valorificat la export.
Ştefan Dumitru Afrimescu