luni, 27 iulie 2009

Primar de cinci...belele

Primar de cinci belele!
Baronii locali fac legea încă în Argeş
de Ştefan Dumitru Afrimescu

Argeşul este judeţul cu o adevărată inflaţie de „baroni” locali. Potrivit unor statistici întocmite de media locală, aproape nu există localitate argeşană care să nu aibă în fruntea ei un primar devenit în trei-patru ani ditamai „baronul” local. Totuşi, cei care conduc într-un top al acestei „specii”,numită „baroni locali sunt următorii: primarul de la Rucăr, PD-L-istul Dumitru Ghica, fost cumătru al preşedintelui Tarian Băsescu, care deţine munţi întregi de pădure, deşi neam de neamul sau nu a avut măcar 100 de mp. Pe următorul loc se află primarul Topoloveniului , PSD-istul Gheorghe Boţârcă. Locul următor este ocupat de primarul comunei Albota, PSD-istul Ion Dumitru, alias „Ducele de Albota”, sau „Ducele de râpă” cum îl „alinta” fosta opoziţie. În fruntea acestor „baroni” locali se află „baronu-şef” Constantin Nicolescu, preşedintele CJ Argeş, dar şi al PSD Argeş Situat pe un loc fruntasi în top-ul baronilor locali primarul comunei Leordeni, PSD-istul Marian Ibric a reuţit să facă bani şi din piatră seacă. Dar mai întâi a prăduit vreo 210 ha de pădure miltiseculară, declarată monument al naturii. Apoi şi-a tras mai multe firme, toate însă pe numele odraslei care abia a împlinit anul acesta 18 ani. Astfel, a ajuns ca Bogdan Ibric puştiul de numai 18 ani să deţină un depozit de matriale de construcţii, un gater şi o balastiera.
Ilegaltăţi pe bandă rulantă
În anul de graţie 2000 comuna argeşană Leordeni s-a ales cu un primar, care a reuşit în cei şapte ani de mandat să acumuleze o avere cât nişte muritori de rând în şapte vieţi. Odată ajuns primar, şi-a angajat mai întâi un şofer în persoana lui Iulian Czauner, care este o rubedenie mai îndepărtată. Numai că, în loc să-l transporte pe primar în interes de serviciu, îl transporta aproape exclusiv în interes personal, iar autoturismul primărie pentru care fusese angajat, stătea numai ăn gospodăria primarului. Contrariaţi de situaţia creată, spre sfârşitul primului mandat de primar, mai mulţi consillieri i-au făcut o jalbă pe care au semnat-o majoritatea, apoi au depus-o la Curtea de Conturi. A urmat controlului în baza căruia reprezentanţii instituţiei amintite l-au somat don’ primar să acopere gaura de peste 100 milioane lei, reprezentând salariul pe anul 2004 al şoferului personal, plătit însă din bugetul local. În primii doi ani de mandat primarul Ibric s-a ocupat cu dislocarea din primărie a unor persoane incomode din vechea gardă şi aducerea în în sânul instituţiei a rubedeniilor, pentru formarea prorie-i camarile, şi în sfârşit cu obişnuirea condiţiei de vătaf. În următorii doi ani a trebuit să-şi stabilească proprile-i priorităţi, care să ducă la înnavuţirea cât mai rapidă a primarului „care este”.
Bani aruncaţi pe proiecte abandonate
În anul 1999, primarul de-atunci obţinuse finanţare şi Hotărârea C.L. aprobată de consilieri pentru contruirea unui complex administrativ compus din sediu primărie, administraţie financiară şi bibliotecă. Suma obţinută a fost de 3 miliarde lei. Proiectul a costat peste 300 milioane lei. În 2000, după ce Marian Ibric a câştigat alegerile, noul primar a intrat în pâine, a abandonat vechiul proiect aprobat de fostul CL şi a transformat Căminul Cultural în sediu de primărie. Numai că, amenajarea primăriei în incinta căminului cultural a costat 6 miliarde lei, adică dublu decât ar fi costat lucrările vechiului proiect. Cu toate acestea, primarul Marian Ibric a preferat să aplice varianta sa. Tot bani aruncaţi pe proiecte abandonate au fost şi cei 4,5 miliarde lei, alocaţi renovării Căminului Cultural din Glâmbocata. Pentru aprobarea HCL de către consilieri, primarul Ibric a prezentat proiectul de hotărâre ca pe o investiţie necesară formaţiunilor artistice de dansuri şi de căluşari din Glâmbocata.. Numai că, la scurt timp după finalizarea lucrărilor, căminul cultural proaspăt renovat pe bani publici a fost inchirat unei firme private de confecţii, iar în funcţia de director al punctului de lucru a fost angajată soţia lui Dumitru Ibric, nimeni altul decât fratele primarului Marian Ibric. Un alt proiect de mare anvergură a fost „Consorţiul pentru aducţiune de apă curentă şi gaze”, tocmai de la Piteşti, în care au fost cooptate 10 consilii locale de pe Valea Cârcinovului. Participarea Consiliului Local Leordeni la acest consorţiu a fost de 350 milioane lei, la nivelul anului 2003-2004. ”Vătaful” acestui Consorţiu a fost „uns” primarul Topoloveniului, iar „vice-vătafi” primarii din Leordeni şi Călineşti. Statul Consorţiului prevedea ca fiecare dintre cele 10 consilii locale să participe cu câte 300-350 milioane lei. A fost astfel adunată suma de 3,5 miliarde lei, din care, la această dată nu mai există un leu.
Grădiniţă construită cu materiale de la depozitul odraslei primarului
Anul acesta şcoala din Leordeni a primit a primit fonduri pentru a construi o grădiniţă. Firma constructoare se numeşte „Marcus”. Iar grădiniţa va costa 300.000 lei (3 miliarde lei vechi). Dacă până aici lucrurile par în regulă,a tunci când vine vorbade materialele construcţie folosite la construirea grădinţei, se depăşesc limitele legalităţii, întrucât „Marcus”, firma constructoare se aprovizioaneză cu materialele de construcţi de la SC „Top Construct” SRL (depozitul de materiale), aparţinând în acte odraslei primarului Ibric, Bogdan Ibric. Practic, banii Guvernului ajung, după mai multe „bidonări”, în conturile firmei primarului Ibric. Cum ajung? „Simplu. Se aduc trei oferte şi se admite oferta cu preţul cel mai mic.Dar asta se rezolvă.cu calculatorul, ştie dom’ primar mai bine cum” declară adminstratorul depozitului, Iulian Czauner (fostul şofer plătit din bugetul primărie, deşi era şoferul personal al primarului Ibric) şi gestionara depozitului, soţia acestuia, verişoară primară cu soţia primarului Ibric
210 ha de pădure multiseculară declarată monument al naturii, defrişată de oamenii primarului.
Imediat după ce a obţinut al doilea mandat de primar Marian Ibric l-a „recuperat” pe Iulian Ctzauner reintegrându-l social după ce acesta îşi perduse slujba de şofer şi-au pus-o de-o asociere. În fapt era vorba de un gater, SRL-ul nou creat având ca obiect de activitate prelucrarea primară a masei lemnoase morărit. În noua „cooperativă” l-au coptat şi pe „specialistul” în defrişări Mihai Neagu. Şi cum gaterul nu prea mai făcea faţă ritmului ameţitor al defrişărilor, iar cheresteaua şi buştenii blocaseră deja strada care duce la Gara Leordeni, au trebuit să găsească o firmă de export, prin care să vândă la export de-avalma arborii seculari şi cheresteaua, o mare parte a masei lemnoase luând astfel drumul exportului sub forma brută, de buşteni. Firma prin care s-au făcut exporturile s-a numit „Terra” şi este proprietatea unui poliţist din Bucureşti, dar este administrată de Bebe Mierlea, care e nimeni altul, decât cumnatul primarului Ibric.

Balastiere fără frontiere
După ce a prăduit cele 210 ha de pădure seculară declarată monument al naturii, primarul Leordeniului Gheorghe Ibric a pus ochii pe câteva sute de ha, de terenuri situate în lunca Argeşului. Numai că, mai trebuia să pună şi mâna pe ele. A „studiat” un timp problema, iar când treaba s-a dovedit „coaptă” şi-a pus oamenii de încredere s-o pună de încă un SRL-u, numindu-l „Denisa Transport Agregate”, şi să lanseze zvonul că ar fi obţinut oarece fonduri SPARD, pentru un proiect măreţ, ce presupunea săparea unor bălţi şi popularea lor cu peşte. Pe terenurile în cauză fuseseră însă puşi în posesie proprietarii de drept. Pentru a-şi atinge scopul propus, singura cale era de a compăra terenurile respective de la proprietari. Bani exstau, numai că, fiind „bani negri” nu puteau fi „puşi la treabă” altfel, decât „albindu-i”. Şi cum poţi „albi” mai bine nişte miliarde de bani negri, decât „spălându-i” în „imobiliare”. Aşa au intrat în pâine „oamenii primarului”, care sunt: Nelu Stoica şi Emil Noduleanu în frunte cu Bogdan Ibric, nimeni altul decât însuşi fiului „primarului care este”, păcălind sătenii cu câte 5.000-6.000 RONI (50-60 milioane lei vechi)/ha, terenuri de cea mai bună calitate, situate în lunca Argeşului. Şi au cumpărat cât au văzut cu ochii. Sute de ha! La scurt timp, după ce s-au văzut cu...”sacii în căruţe”, a urmat şi surpriza de proporţii: zeci de utilaje de excavat şi incărcat au urcat în câmp şi-au început să sape, şi alte zeci de rabe de câte 30-40 de tone capacitate, coborau pline cu pietrişi. Utilajele e drept săpau, dar nu la bălţile promise, pentru a fi mai apoi populate cu peşti, ci la balastiera, care tocmai se înfiinţase pe terenurile cumpărate pe mai nimic de la săteni. Afacerea a fost atât de bine gândită, încât (conicidenţa dracului!), ca un făcut, punerea ei pe picioare a coincis tocmai cu începerea lucrărilor la centura ocolitoare a Piteştiului. Vă daţi seama cât front de lucru au avut „băieţii deştepţi” ai primarului Ibric? Zeci de milioane de tone de pietrişi au fost dizlocate din lunca Argeşului pentru a fi contruiţi cei nici 15 km de centură a Piteştiului. Cei care au avut de câştigat au fost cei trei: Noduleanu, Stoica şi primarul Ibric prin propria-i odraslă, care la numai 18 ani a fost în stare să conducă o asemenea afacere de câte 5-6 sute de milioane lei/zi. Alţi tineri, era să zic adolescenţi de vârsta lui Bogadan Ibric abia se pregătesc de „BAC”, în vreme ce Ibric Jr. făcea afaceri de câte 5-6 sute de milioane lei/zi . Mai mult, dacă la început SRL-ul „Denista Transport Agregate”, transporta pietrişul cu rabe închiriate, în scurt timp, SRL-ul amintit a reuşit să-şi cumpere propriile lui rabe. La început doi-trei „mastodonţi”, apoi cinci paentru ca pe la jumătatea lucrărilor la ruta ocolitoare să deţină în jur de opt sau 10 rabe. Precizăm că o rabă de 30-40 de tone costă în jur de 80.000-90.000 de euro.
Peisaj selenar, în loc de terenuri agricole sau măcar de bălţi pline cu peşti!
După ce am văzut cu ochii noştrii ce au lăsat în urma lor „agregatele” SRL-ului „Denisa Transport Agreagate”, n-em pus, cum era şi firec, un set de întrebări: 1)-Ce-au păzit în tot acest timp „băieţii” de la Apele Române? 2)-Dar ceilalţi „băieţi”, de la Agenţia de Mediu? 3)- Şi nu în ultimul rând, „spaima poluatorilor de pretutindeni”, aducă „băieţii” Gărzii de Mediu ce-or fi păzit? Ce-aţi păzit fraţilor aproape 3 ani de zile, cănd pe sub nasul vostru treceau coloane întregi de sute de maşini cu pietrişi de râu? Credeaţi că era cărat din Cosmios?! Adus de extratereştri?! Ne temem că aţi cam dormit cu toţii în bocanci. Şi... pe câte zeci de milioane de lei, bani publici aţi dormit?! Am înţeles totuşi, că de când au fost finalizate lucrările la traseul ocolitor al Piteştiului au fost „săltate” şi autorizaţiile de funcţionare ale „Denisei Transport Agregate” SRL! Păi de ce le-aţi mai săltat, de-bia acum, când, oricum activitatea firmei de produs peisaje selenare era pe drojdie, lucrările centurii Piteştiului fiind finalizate?!
Şt.D. Afrimescu

Elodia în variantă argeşană

„Elodia”, în variantă argeşană, un caz ignorat de media şi autorităţi
S-au împlinit doi ani de la dispariţia Ioanei Tomescu, fără s i se dea de urmă

La ora 5,30, a dimineţii de 8 decembrie 2006, Ioana Tomescu a plecat spre Şcoala Generală din Leodeni, unde era femeie de serviciu. Două ore mai târziu, bicicleta Ioanei Tomescu a fost găsită la nici un km de casă, femeia deplasându-se cu bicicleta spre locul de muncă. Ioana Tomescu nu a fost găsită însă nici până azi. Cu toate acestea nicio televiziune nu s-a îngesuit să preia cazul şi să-l mediatizeze ca pe al avocatei Elodia.

Ioana Tomescu versus Elodia
Ioana Tomescu (de aproximativ 50 de ani), avea patru copii (doi băieţi şi două fete), şi deşi era văduvă, reuşise să-i crească singură şi să le asigure nu doar existenţa, ci şi o educaţie cu nimic mai prejos de a celorlalţi semeni. Fiecare dintre cei patru copii are un loc de muncă, iar Ionela Tomescu a absolvit chiar şi Facultatea de Chinetoterapie şi de câteva luni de zile lucrează într-un cabinet de specialitate. Ioana Tomescu era cunoscută ca fiind o femeie la locul ei, extrem de harnică, reuşind să întreţină singură curăţenia într-o ditamai şcola generală, başca treburile propriei gospodării. Nu vizitase niciodată vreo ţară străină, cu-atât mai puţin Dubai-ul, şi probabil nici Bucureştiul de prea multe ori. Şi, cu toate că Ioana Tomaescu a împlinit sâmbătă, 8 decembrie a.c. un an de la dispăriţie, poliţiştii argeşeni se informează despre cea dispărută tot la cei patru copii.

„E un caz de Dosarele X”
Poliţiştii argeşeni susţin că investighează şi azi acest caz. „Răscolim dealurile din împrejurimi, şi nu numai, am dat-o în căutare şi prin Interpol, dar fără nici un rezultat. Nu avem nici un indici, mai ales că la locul unde a fost găsită bicicleta nu era nici urmă de frânare, pete de sânge sau cioburi, care să ducă la concluzia că ar fi fost vorba de un accident rutier cu fugă de la locul faptei, crimă sau răpire. Acest caz este demn de „Dosarele X”, mai susţin poloţiştii argeşeni. Mai mult, potrivit Ionelei Tomescu, fiica mai mare a Ionei Tomescu, specialistă în chinetoterapie, „Poliţiştii care anchetează cazul trec cel puţin o dată la două săptămâni pe la noi şi se interesează dacă am mai auzit vreun zvon” Atât au reuşit să facă poliţiştii conduşi de fostul şef al IJP Argeş, Marian Orjanu si ai Poliţiei Române, condusă de Dan Valentin Fătuloiu. Pe de-altă parte, nici mass media, nici autoităţile locale sau centrale, nu s-au obosit să soluţioneze acest caz, deşi e cel puţin la fel, dacă nu cumva chiar mult mai dramatic, decât al avocatei Elodia Ghinescu. Ipoteze de lucru? Nici vorbă. Şi aceasta, pentru că nimeni nu are interesul să rezolve acest caz. Ioana Tomescu nu era nici avocată, nu era nici măcar căsătorită cu un poliţist, nu vizitase în viaţa ei o ţară străină, dar mite Dubai-ul. În viaţa ei nu văzuse cum arată un euro, ce să mai vorbim de computere sau leptopuri. Dimpotrivă. Era o anonimă femeie de serviciu la o şcoală generală din Leordeni, care apucase să dea viaţă la patru copii, să muncească de dimineaţa de la 5,00, până seara 20, sau 21,00,pentru a le asigura o existenţă cât de cât decentă, sî-i dea la şcoli şi să-i mai şi educe. Şi, cam atât. Numai că, le-a făcut pe toate de una singură. Dintr-un singur salariu de femeie de serviciu.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Don Felipe, latifundiarul

Don’ Felipe letifundiarul
Evenimentele din decembrie ’89 au adus pe val mai ales clonele nereuşite ale fostei clase poltice, reunite în fostul FSN. Printre acele clone feseniste s-a aflat şi fostul şef al Ocolului Silvic Topoloveni, Filip Georgescu, mult mai cunoscut sub apelativul de… Don’ Felipe.

Istoria neromanţata a unui fost şef peste pădurile patriei
După numai câţiva ani de la pseudorevoluţiea din ’89 şi de ucenicie prin “meandrele concretului”, Don’ Felipe ajunge mai marele pădurilor din Argeş. Funcţie din care ani la rând, pe de-o parte s-a opus din răsputeri retrocedării pădurilor prorietarilor de drept, motivând că, “Pădurea nu este încă pregătită să ajungă în mâinile proprietarilor”, pe de-altă parte s-a purtat ca un adevărat “baron” pe propriu-i domeniu. Tot din perioada şefiei la Direcţia Silvică Argeş datează şi scandalurile privind paternitatea unui copil făcut cu secretara, care şi-a cam purtat şeful prin tribunale, Don’ Felipe fiind la un pas de divorţ. Avea însă dreptate, când spunea că, “pădurea nu era încă pregătită să le fie retrocedată proprietarilor”! Şi aceasta, întrucât luaţi prin surprindere subalternii lui Don’ Felipe nu apucaseră să radă de pe faţa pământului miile de ha de pădure, aparţinând numai proprietarilor de drept. Prin urmare, PDSR-ul lui Don’ Felipe (un partitid format se pare, numai din “doni”), a tergiversat adoptarea legilor pădurii pâna mai era puţin şi România rămânea definitiv fără păduri. Dar, surpriză, imediat după adopatrea Legii 10, primul argeşan care şi-a luat cele 10 ha de pădure la care avea dreptul, a fost însuşi Don’ Felipe. După alţi câţiva ani deputatul PDSR de Argeş Filip Georgescu a fost uns director general Romsilva. Era la acea vreme printre puţinii parlamentari care “sugea la două oi”. Adică, alde Don’ Felipe încasa două salarii: unul de la parlament şi al doilea de la Romsilva. Odată ajuns mai marele pădurilor patriei Don’ Felipe s-a purtat asemenea unui latifundiar pe propriu-i domeniu. De la înălţimea funcţiei lui a început să achiziţioneze uniforme pentru lucrătorii silvici la preţuri de 5-6 ori mai mari decât cele existente pe piaţă. Numai un ac de cravată a costat Romsilva între două şi trei milioane lei vechi, iar costumul ajungea şi la 18-20 milioane lei. În aceeaşi perioadă au fost achiziţionate arme de vânătoare de ultimă generaţie pe cât de sophisticate şi eficiente,pe-atât de “piperate” la preţ. Tot în perioada respectivă au fost alocate fonduri pentru construirea unor adevărate castele de vânătoare cu dedicaţie, în special pentru mai marele vânătorilor din România, ex-premierul Adrian Năstase, cum ar fi cabana-castel de la Mozacu, dotată inclusive cu sală pentru şedinţele Executivului. Tot în vreamea respectivă au fost aprobate şi organizate de către acelaşi Don’ Felipe pentru Adiţă, şeful său din fruntea Guvernului, adevărate măceluri vânătoreşti, comparabile cu cele de la Balk..

Locaţii forestiere alese pe spânceană
Dar, Don’ Felipe dincolo de gargara de partid, chiar este unul dintre latifundiarii argeşului. Acesta deţine peste 40 de ha de terenuri, dintre care 31 de ha numai teren forestier. Terenuri moştenite mai ales de consoartă în comuna Bârla. Că Don’ Felipe deţine aceste suprafeţe, ne interesează mai puţin. Ceea ce ne interesează sunt locaţiile lor. Şi aceasta, întrucât toate terenuri situate în comuna Bârla, Don’ Felipe şi le-a strămutat în locaţii cu potenţial de piaţă maxim,unde metrul pătrat ajuunge şi la 200-250 de euro, başca masa lemnoasă. Atât de preocupat de proprietăţile forestiere şi transferul lor în zone preferenţiale, s-a arătat Don’ Felipe în toţi aceşti ani, încât a fost la un pas de al deposeda până şi pe Dobrin, ”prinţul din trivale”, de terenul aferent Şcolii de fotbal de la Valea Ursului, suprafaţă pe care fusese pusă ilegal în posesie consoarta deputatului PSD, Rada Georgescu. De altfel, pentru demnitarul şi înalt fucţionarul guvernamental Filip Georgescu, singura prioritate, din ultimii 10 ani, un fel de prioritate zero, cum ar spune politicienii noştri, a fost strămutarea moştenirilor din localităţile unde se aflau, în zone preferenţiele ca, Rucăr, Valea Ursului, Topoloveni, Leordeni sau Albota, dar mai ales la Arefu. Şi nu oriunde, ci musai pe malul lacului Vidraru, unde Don’ Felipe şi-a “teleportat” în jur de 10 de ha de pădure şi unde se învecinează printre alţii cu Nicolae Berechet şi cu deputatul PSD, Constantin Tamagă.

Don’ Felipe, multiimilionarul în euro
Prin ingineriile forestiere efectuate, Don’ Felipe a reuşit să văduvească zeci de proprietari de pădure, care nu au mai putut fi puşi în posesie pe vechile amplasamente, ci tocmai la dracu-n praznic, unde valoare de piaţă e minimă. Este puţin probabil însă, că deputatului PSD de Argeş Filip Georgescu i-ar putea păsa măcar o secundă de dramele celor care s-au văzut fără păduri, deşi erau proprietari de drept, cu acte-n regulă. Pe de-altă parte, acelaşi deputat Filip Georgescu, probabil în calitatea de fost şef al pădurilor patriei, în loc să-şi administreze acele zeci de ha de pădure, tarnsferate la limita legii în locaţii de vis, şi-a vândut cel puţin 2,5 ha din zecile terenurile forestiere deţinute, în valoare de zeci de milioane de euro, evident, după ce le-a “chelit” de arborii seculari şi valorificat la export.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Sesizări penale, reclamaţii şi petiţii ale argeşenilor-Şi ce dacă???!

Sesizări penale, reclamaţii şi petiţii ale argeşenilor pe 2007 Şi ce dacă??!

Fiecare sfârşit de an îi aduce cu sine pe şefii instituţiilor descentralizate ale statului la raportul de activitate pe 2007, prezentat prefectului. La fel a fost şi anul acesta Potrivit acelui raport argeşenii au sesizat la greu Preşedinţia, Parlamentul, Executivul, Cancelaria Primului Ministru, Avocatul Poporului, precum şi instituţiile europene de apărare a drepturilor omului, a drepturilor copilului şi chiar a drepturilor animalelor. Cele mai multe sesizări au la bază încălcarea dreptului la proprietate, urmare a abuzurilor unor primari, oameni ai legii (poliţişti, magistraţi, judecători) şi/sau chiar instituţii ale statului, dar nu numai.

Şomajul in scădere

La capitolul şomaj, potrivit statisticilor, în 2007 au fot înregistrate la AJOFM Argeş 13.124 persoane dintre care 4.994 şomeri în plată şi 8.130 neindemnizaţi, în scădere cu 3.903 persoane faţă de noiembrie 2006. Ba mai mult, au fost încadrate în muncă în 2007, 16.301 persoane, faţă de 11. 995 câte îşi propusese AJOFM Argeş.

45 de sesizări penale înaintate Justiţiei de Garda Finciară

Economia Argeşului a cunoscut în 2007 un oarece reviriment, dar nici economia „gri” sau cea „subterană” nu a stat pe loc Au avut şi acestea ritmul lor de dezvoltare, uneori „umăr la umăr” cu economia reală. Astfel, potrivit Gărzii Financiare Argeş în 2007 a fost suspendată activitatea la 68 de societăţi comerciale pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 5717/2003 (privind comercializarea produselor accizabile fără timbru şi banderole de marcaj), fiind confiscate 43.063 pachete ţigarete, 27.622 litri de alcool şi băuturi alcoolice şi o instalaţie de fabricat băuturi spirtoase în valoare de 58.000 lei (RONI). Au fost întocmite şi înaintate instanţelor 45 de sesizări penale, dintre care: 14 cauze pentru operaţiuni fictive, cinci cauze cu activităţi ilegale cu produse petroliere, şase cauze cu ilegalităţi la producerea şi comercializarea produselor alcoolice şi 20 de dosare în domeniul alimentar şi al deşeurilor neferoase.5.162 litri de alcool etilic şi 13.147 litri de băuturi spirtoase se află indisponibilizate (confiscate), la dispoziţia Parchetului
Sumele amenzilor aplicate de Garda Financiară Argeş este de 7.612.,15 mii lei. A fost de asemenea constată ca sustrasă de la plata către buget, suma de 3.114,41 mii lei.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Vile şi limuzine cu..epoleţi-Fabrica de permise auto de la Piteşti

Vile şi limuzine cu „epoleţi”
Poliţiştii asemenea, politicienilor, judecătorilor şi celor din structurile informative (SRI, SIE, STS), au devenit la scurt timp după ’89 o castă privilegiată, entităţi mai presus de lege sau reprezentenţii unor „state” în stat. „Gărcile” au avut acces la credite cu dobânzi preferenţiale de la Bancorex, dar nu numai, credite pe care cei mai mulţi dintre ei nu le-au mai achitat niciodată după falimentul răsunător al băncii. Cu toate acestea, tot nu le-a ajuns şi au continuat să ceară şpăgi pentru diferite „servicii”: falsificarea unor prejuducii, a alcoolemiei, pentru obţinerea unor documente, ca permisul auto fără examen sau cu examenul „arajat”, atât la sală, cât şi în teren, înmatricularea unor autoturisme neînmatriculabile, muşamalizarea unor dosare, „mermelirea” altora, protejarea unor reţele de traficanţi de persoane, de proxeneţi şi prostituate şi de hoţi de carburanţi din conducte. Cu banii obţinuţi din şpăgi „gărcile” argeşene şi-au tras „vile de vile”, terenuri în buricul târgului sau în zone de mare interes turistic, terenuri şi limuzine de lux, adevărate „aspiratoare”de pipiţe pentru ei şi/sau odraslele lor.

„Miliţienii” şi viloaele lor cu „epoleţi”
Prin anii 1994-1995 au început să apară, precum ciupercile după ploae, viloae de viloae în cartiere rezideţiale, în buricul târgului sau în zonele turistice ale judeţului. Viloae care au fost evaluate la sute de mii de euro deşi au fost ridicate din salariile de bugetari ale poliţiştilor. Numai terenul de sub ele costă cât o avere, la care se adaugă dotările de rigoare, după gustul miliţianului, piscina şi jacuzy, marmura şi gresia de import, instalaţiile sanitare la fel de import, şemineul, ca şi mobila. Printre fericiţii miliţieni proprietari de vile se află însuşi foti şefi ai Poliţiei Române Nicolae Berechet, recent trecut pe tuşă şi Dan Valenti Fătuloiu, trimis în SUA, fostul şef al Serviciului Permise Auto, comisar şef Codruţ Vlăsceanu, fostul adjunct al comisarului şef Vlăsceanu, Vasile Voinea, Daniel Paul Mandu, ing. sistem IT în cadrul Serviciului Permise Auto, Daniel Zidaru, Laurenţiu Bălan, finul actualului şef IJP Ioniţescu şi Aurelian Rădoi.

Naş cu fin sau despre foştii şefi ai Poliţiei Române
Despre foştii şefi ai Polţiei Române, Nicolae Berechet şi Dan Valentin Fătuloiu se ştie că sunt naş cu fin, că au câte o viluţă-două, câte două sau chiar trei-patru apartamente, respectiv două în Piteşti, închiriate francezilor de la „Dacia-Renault”, şi alte două în Capitală, başca 9 ha te teren forestier „teleportate” de la Moşoaia, taman pe malul lacului Vidraru (avantaj Berechet). Acestea dovedesc o dată în plus că peştele de la cap se-mpute, dar se pare, că se curăţă de la coadă, şi de loc întâmplător, din Argeş, tocmai din judeţul care i-a dat pe cei doi foşti şefi ai Poliţiei Române, amândoi promovaţi de la şefia IJP Argeş. De curând, naşul a fost tras pe dreapta şi trecut în rezervă de Băsescu, iar finului Fătuloiu i s-a luat „jucăria” numită şefia Poliţiei Române şi-a fost trimis la reciclat în SUA.
Orjanu, Voinea şi Vlăsceanu
Cel care i-a urmat lui Fătuloiu la şefia IJP Argeş a fost Marian Orjanu, se pare tot un fin, dar al lui Fătuloiu. Originar din Oarja, Marian Orajanu a făcut trei gafe cât Casa Poporului de mari: a făcut un acciednt rutier pe care a ţinut morţişi să-l muşamalizeze şi l-a împiedicat mass media, şi-a tras un teren la autostrada Bucureşti-Pietşti şi tot mass media l-a dat în gât. Asta nu l-a împiedicat să-şi construiască şi-un un viloi, desigur din salariul său de bugetar .A patra gafă aparţine consoartei, care în calitate de asistentă şefă a modficat concentraţia de alccol în sânge la câteva analize. Drept urmare, dar numai după un mare tam-tam în presa centrală, Marin Orjanu a fost demis, fiind pus la dispoziţia MIRA (Ministerului Administraţiei, Internelor şi Reformei), unde se află şi acum.

Vlăsceanu-trei vile, un Audi Q7 şi o Toyota
Codruţ Vlăsceanu, fostul şef al Serviciului Permise Auto Argeş, deţine o vilă construită recent în cartierul rezidenţial din Aleea Căminelor şi o altă casă mai mică, ridicată în aceeaşi curte destinată celor care aveau grijă de acareturi. Consoarta lui Vlăsceanu conduce o superbă limuzină Audi Q7, iar Codruţ Vlăsceanu deţine o Toyota la fel de superbă. Comisarul-şef s-a îngrijit şi de bunăstarea odraslei, cumpărându-i o „viluţă” la Tacodrom şi un apartament în Capitală. Familia Vlăsceanu mai deţine încă o vilă cu etaj şi mansardă „îmbrăcată” în termopane, situată în Dobrogostea. E drept că a aparţinut socrilor, dar după decesul lor a fost trecută în proprietatea aceluiaşi comisar Vlăsceanu.

Voinea mai tare-n „imobiliare”chiar şi decât „Năstase 4 case”
Dacă Vlăsceanu deţine „doar” 3 vile şi un apartament în Capitală, fostul său adjunct, comisarul şef Vasile Voinea l-a depăşit în imobile până şi pe „Năstase 4 case”. Astfel, Vasile Voinea deţine potrivit unor surse 13 imobile, potrivit altor surse ar deţine nu mai puţin de 40, dintre care: patru case, Grădiniţa „Arlechino”, cinci apartamente situate ultracentral, spaţii comerciale în buricul târgului (vi-sa-vi de Liceul MIU) şi două terenuri situate pe str. Fraţii Goleşti. Toate achiziţionate din salariul său de bugetar! Pentru a mai scăpa de aceste „acareturi” mai făcea şi câte două-trei donaţii pe an ficei sale, Andra Voinea (23 ani). Salariul anual de bugetar al adjunctului de la Permise auto, Vasile Voinea a fost pe întregul an 2007 de 250 milioane lei vechi. Valoarea imobilelor achiziţionate de comisarul Vasile Voinea este dee zeci de milioane de euro. Numai grădiniţa „Arlechino” valorează peste 3 milioane euro, apoi fostul sediu al SIF Muntenia alte 2-2,5 milioane. Urmează cele 5 apartamente situate ultracentarl, fiecare în valoare de peste 150.000 de euro. Următoarele două proprietăţi ale lui Vasile Voinea constau în două terenuri, unul în suprafaţă de 131 mp şi altul de 231 situate pe str Fraţii Goleşti, unde mătrul pătrat de teren ajunge şi la 500 de euro. Şi lista continuă cu un alt teren în suprafaţă de 660, care aparţinea Parohiei Mavrodolu încă din 1913, cumpărat de la preotul Onu Constantin cu numai 100.000 de euro, terenul valorând în jur de un milioane euro.Acelaşi Voinea mai deţine şi două limuzine, cumpărate în locul celei furate chiar din garajul comisarului şef.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Ageşul, placa turnantă a crimei-Crime cu AN-uri (autori necunoscuţi)

Vizele de SUA pentru români- o fata morgana?! Minstrul român de Externe s-a dus până în SUA , pentru a avea de unde veni!!!?
Mai pe româneşte spus, minstrul român de Externe, Cristian Diaconescu s-a dus săptămâna trecută bou, până-n America, şi s-a întors în Romania vacă?! Cum s-a ajuns la acestă situaţie? E greu de admis, cum poate un înalt funcţionar al statului român să bată atâta drum şi să se întoarcă în ţară cu rezultate aproape zero. Practic, Cristian Diaconescu nu a semnat cu Hilary Clinton, secretarul de stat pentru relaţii externe al Administraţei Obama, decât un singur document: cel privind extrădările infractorilor români aciuiţi peste Ocean şi a celor americani ascunşi prin România? Greu de crezut. Dar, dacă, poate e vorba şi de extrădarea prizonierilor afgani sau irakieni, aflaţi în custodie pe teritoriul României? Cu atât mai mult cu cât ministrul Diaconescu a recunoscut că nu a fost abordat niciunul dintre subiectele fierbinţi româno-americane cum ar fi: scutul antirachetă, creşterea numărului de militari români în teatrele de opraţiuni militare ale Alianţei şi după toate probabilităţile nici cel al achiziţionării de Aparate F16, pentru înzestrarea Armatei române, tranzacţie în valoare de peste 4 miliarde USD şi nici pe cel al ridicării vizelor, pentru românii care vor să călătoarească în SUA. Să fi mers ministrul român de Externe până în SUA doar pentru a primi felicitările secretarului de stat american, pentru abţinerea de care a dat dovadă România în cazul numit Basarabia?! Greu de crezut şi acest motiv. Şi-atunci nu ne rămâne decât să speculăm pe marginea acestui subiect. Pe de-altă parte, demersul ministrului român de externe doar pentru semnarea unui singur document, cel de extrădare, este oarecum tardiv, întrucât zeci de infractori români au stat ascunşi bine mersi în SUA până li s-au prescris faptele, cazul ex-judecătorului Tibi Iordache, patronul unui joc piramidal piteştean, fugit în SUA prin 1993 şi revenit în ţară mai zilele trecute. Alţii s-au căsătorit cu cetăţene americane, iar în urma căcătoriei au dobândit cetăţenie americană şi adio extrădare. Prin urmare, ministrul Cristian Diaconescu a fost SUA doar pentru a avea de unde se întoarce? Şi asta pare greu de crezut. Vizita oarecum imprevizibilă în SUA, a ministrului român de externe a avut se pare un cu totul alt scop. Misiunea lui Diaconescu peste Ocean a fost aceea de a negocia, de aranja niscaiva vizite la nivel înalt, fie a preşedintelui Băsescu în State, fie a preşedintelui Obama în România sau poate a altor personalităţi politice americane la Bucureşti chiar în preajma alegerilor prezidenţiale. Numai că, Barack Obama l-a tratat, prin secretarul său de stat, pe ministrul român de externe, cu refuz. Şi nici nu avea cum altfel, când peste doar câteva luni România intră în camapanie electorală pentru alegerea şefului statului, iar printre candidaţi se află şi Traian Băsescu, preşedintele în exerciţiu, care va candida pentru un al doilea mandat la Cotroceni. Dar, spre deosebire de preşedinţii Bush sau Clinton, Obama nu vrea să gireze cu imaginea sa şi a SUA, alegerile din România, tocmai pentru a nu înclina opţiunile politice ale românilor spre nici unul dintre candidaţi. Astfel, „marele licurici” (preşedintele SUA),, ca să-l cităm pe preşedintele Băsescu, şi-a cam luat se pare mâna, de pe candidatul Traian Băsescu. De altfel, se pare că şi întâlnirea dintre acelaşi minstru român de externe şi monseniorul Dominique Mamberti, secretarul de stat al Sfântului Scaun pentru raportuurile cu alte state, a avut ca temă primcipală tot o vizită la nivel înalt, cea a Suveranului Pontif, în România şi tot în preajma alegerilor prezidenţiale, scopul fiind acelaşi: propulsarea candidatului Băsescu, pentru un nou mandat de cinci ani la Cotroceni. În caz contrar, pe Traian Băsescu îl aşteaptă redeschiderea mai multor dosare de cercetare penală, cum ar fi, „Dosarul Flota”, „Dosarul Vilei din str. Mihăileanu”, „Dosarul Popoviciu”, dosarul apartamentului fiicei Ioana Băsescu de pe „domeniul Popoviciu” în valoare de 1,2 milioane euro, ori dosarul fratelui lui Băsescu, privind afacerea imobiliară din zona Medgidia, cu cele 30 de ha, terenuri aparţinând Institului de Cercetari în Pomicultură de la Mărăcineni (Argeş), pe care în locul piersicilor vor fi construite cartiere de locuinţe rezidenţiale. Traian Băsescu mai are însă şi alte variante: vizita la Bucureşti a unor şefi de stat din Europa, a unor monarhi şi de ce nu, chiar a „ţarului” Vladimir Putin, care ar putea însemna dezgheţul relaţiilor româno-ruse, renegocierea preţului gazelor şi implicit ieftinirii gazului pentru români. Ştefan Dumitru Afrimescu

Editorial-Ministrul român de Externe,plecat în State pentru a avea de unde veni

Vizele de SUA pentru români- o fata morgana?! Minstrul român de Externe s-a dus până în SUA , pentru a avea de unde veni!!!?
Mai pe româneşte spus, minstrul român de Externe, Cristian Diaconescu s-a dus săptămâna trecută bou, până-n America, şi s-a întors în Romania vacă?! Cum s-a ajuns la acestă situaţie? E greu de admis, cum poate un înalt funcţionar al statului român să bată atâta drum şi să se întoarcă în ţară cu rezultate aproape zero. Practic, Cristian Diaconescu nu a semnat cu Hilary Clinton, secretarul de stat pentru relaţii externe al Administraţei Obama, decât un singur document: cel privind extrădările infractorilor români aciuiţi peste Ocean şi a celor americani ascunşi prin România? Greu de crezut. Dar, dacă, poate e vorba şi de extrădarea prizonierilor afgani sau irakieni, aflaţi în custodie pe teritoriul României? Cu atât mai mult cu cât ministrul Diaconescu a recunoscut că nu a fost abordat niciunul dintre subiectele fierbinţi româno-americane cum ar fi: scutul antirachetă, creşterea numărului de militari români în teatrele de opraţiuni militare ale Alianţei şi după toate probabilităţile nici cel al achiziţionării de Aparate F16, pentru înzestrarea Armatei române, tranzacţie în valoare de peste 4 miliarde USD şi nici pe cel al ridicării vizelor, pentru românii care vor să călătoarească în SUA. Să fi mers ministrul român de Externe până în SUA doar pentru a primi felicitările secretarului de stat american, pentru abţinerea de care a dat dovadă România în cazul numit Basarabia?! Greu de crezut şi acest motiv. Şi-atunci nu ne rămâne decât să speculăm pe marginea acestui subiect. Pe de-altă parte, demersul ministrului român de externe doar pentru semnarea unui singur document, cel de extrădare, este oarecum tardiv, întrucât zeci de infractori români au stat ascunşi bine mersi în SUA până li s-au prescris faptele, cazul ex-judecătorului Tibi Iordache, patronul unui joc piramidal piteştean, fugit în SUA prin 1993 şi revenit în ţară mai zilele trecute. Alţii s-au căsătorit cu cetăţene americane, iar în urma căcătoriei au dobândit cetăţenie americană şi adio extrădare. Prin urmare, ministrul Cristian Diaconescu a fost SUA doar pentru a avea de unde se întoarce? Şi asta pare greu de crezut. Vizita oarecum imprevizibilă în SUA, a ministrului român de externe a avut se pare un cu totul alt scop. Misiunea lui Diaconescu peste Ocean a fost aceea de a negocia, de aranja niscaiva vizite la nivel înalt, fie a preşedintelui Băsescu în State, fie a preşedintelui Obama în România sau poate a altor personalităţi politice americane la Bucureşti chiar în preajma alegerilor prezidenţiale. Numai că, Barack Obama l-a tratat, prin secretarul său de stat, pe ministrul român de externe, cu refuz. Şi nici nu avea cum altfel, când peste doar câteva luni România intră în camapanie electorală pentru alegerea şefului statului, iar printre candidaţi se află şi Traian Băsescu, preşedintele în exerciţiu, care va candida pentru un al doilea mandat la Cotroceni. Dar, spre deosebire de preşedinţii Bush sau Clinton, Obama nu vrea să gireze cu imaginea sa şi a SUA, alegerile din România, tocmai pentru a nu înclina opţiunile politice ale românilor spre nici unul dintre candidaţi. Astfel, „marele licurici” (preşedintele SUA),, ca să-l cităm pe preşedintele Băsescu, şi-a cam luat se pare mâna, de pe candidatul Traian Băsescu. De altfel, se pare că şi întâlnirea dintre acelaşi minstru român de externe şi monseniorul Dominique Mamberti, secretarul de stat al Sfântului Scaun pentru raportuurile cu alte state, a avut ca temă primcipală tot o vizită la nivel înalt, cea a Suveranului Pontif, în România şi tot în preajma alegerilor prezidenţiale, scopul fiind acelaşi: propulsarea candidatului Băsescu, pentru un nou mandat de cinci ani la Cotroceni. În caz contrar, pe Traian Băsescu îl aşteaptă redeschiderea mai multor dosare de cercetare penală, cum ar fi, „Dosarul Flota”, „Dosarul Vilei din str. Mihăileanu”, „Dosarul Popoviciu”, dosarul apartamentului fiicei Ioana Băsescu de pe „domeniul Popoviciu” în valoare de 1,2 milioane euro, ori dosarul fratelui lui Băsescu, privind afacerea imobiliară din zona Medgidia, cu cele 30 de ha, terenuri aparţinând Institului de Cercetari în Pomicultură de la Mărăcineni (Argeş), pe care în locul piersicilor vor fi construite cartiere de locuinţe rezidenţiale. Traian Băsescu mai are însă şi alte variante: vizita la Bucureşti a unor şefi de stat din Europa, a unor monarhi şi de ce nu, chiar a „ţarului” Vladimir Putin, care ar putea însemna dezgheţul relaţiilor româno-ruse, renegocierea preţului gazelor şi implicit ieftinirii gazului pentru români. Ştefan Dumitru Afrimescu

Articol publicat de Romania liberă

Trimis de: little_john pe 3 Jul 2006, 07:59 AM
QUOTE
Scandal la Universitatea Pitesti : Contracte de peste 373 miliarde lei, atribuite direct unei singure firme

Zilele trecute, o comisie de auditori din cadrul MEdC (Ministerului Educatiei si Cercetarii) si ISJ Arges a finalizat, dupa un control desfasurat pe o perioada de 6 luni, un raport de audit public intern la Universitatea Pitesti. Auditul a vizat perioada 2003-2005 si a scos la iveala nereguli si ilegalitati savarsite pe banda rulanta atat de fosta, cat si de actuala conducere a Universitatii. Iata, in cele ce urmeaza, care sunt ilegalitatile si ce consecinte vor avea.

Nereguli si ilegalitati cu bani publici

Controlul a scos la iveala ca au fost incheiate contracte de peste 373 miliarde lei, atribuite prin incredintare directa unei singure firme, fara a mai fi trecute prin CA, ci semnate doar de rector si de directorul economic.
Au fost inchiriate spatii, terenuri si imobile pe 25 de ani fara licitatii, achizitii de zeci de miliarde au fost facute fara respectarea legislatiei din domeniu in vigoare etc.
Mai mult, auditorii au mai constatat ca insasi institutia functioneaza in baza unei Carte universitare care nu respecta Legea invatamantului nr. 84/1995, Statutul personalului didactic si, poate cel mai grav, nu respecta Legea acreditarii institutiilor de invatamant superior. Practic, potrivit concluziilor finale ale raportului de audit, patru facultati ale Universitatii Pitesti functioneaza ilegal: Facultatea de Jurnalism, de Educatie Fizica si Sport, de Stiinte, Electronica si Electromecanica si Colegiul de Institutori. Toate acestea trebuie sa-si reevalueze urgent toate specializarile universitare, pentru a functiona in conformitate cu standardele legale de evaluare academica, altfel urmand sa-si inchida portile.

Contracte aranjate

Noul campus al Universitatii Pitesti a fost stabilit pe locul fostului "Circ al Foamei", o megacantina care, daca ar mai fi trait Ceausescu, trebuia sa hraneasca aproape 200.000 de pitesteni. Un campus, de fapt doar Corpul A, care numai intre anii 2001-2005 a inghitit peste 400 miliarde lei. Suma intrata in conturile unei singure firme de constructii, SC "Argecom" SA, patronata de un... oarecare Axinte. Si e inca departe de a fi finalizat. Lucrari care, pe langa faptul ca au fost incredintate unei singure firme, au mai fost atribuite si direct, adica fara organizarea nici unei licitatii. Auditorii au mai constatat ca absolut toate contractele nu aveau vizele Oficiului Juridic si nici pe cele ale propriului Compartiment de Control Financiar Preventiv. Raportul de audit mai evidentiaza si faptul ca toate aceste investitii au fost facute fara sa existe intocmit un plan anual de investitii.
Toate aceste nereguli au condus la un management economico-financiar defectuos si la efectuarea unor plati care nu au avut nici un suport legislativ.

Inchirieri ilegale

In 2003, Universitatea semneaza un contract de inchiriere cu "Argecom", pe o perioada de 25 de ani, a Editurii Universitatii, in suprafata de 429 mp, cu o perioada de gratie de 5 ani, dupa care urma sa achite trimestrial cate 500 euro. Tot in 2003, Universitatea mai incheie un alt contract, cu "Silver Trading", prin care firmei amintite i-a fost dat in folosinta Complexul "Dobrogostea", fosta "Fabrica de contabili de CAP", in suprafata de 45.000 mp, tot pe 25 de ani, pentru o chirie de 1.000 euro/luna. Auditorii recomanda rezilierea toturor contractelor si inceperea procedurilor de licitatie pentru reinchirierea spatiilor amintite, precum si evacuarea "Argecom" din spatiului Editurii Universitare.

Studii "la pachet de 4 intr-unul"

Ilegalitatile de mai sus au fost savarsite atat de fostul rector Gheorghe Barbu, actualul presedinte al CA al Universitatii Pitesti, cat si de noul rector, Gheorghe Secara. Sirul neregulilor insa a continuat. S-au dublat salariile profesorilor care predau in cadrul Facultatilor de Mecanica si Tehnologie, Stiinte, Electronica si Electromecanica. Mai sunt constatate si grave deficiente in acoperirea catedrelor la specializari cu cadre didactice titularizate, de numai 70%. Pentru intrarea in legalitate, auditorii recomanda reevaluarea tuturor specializarilor universitare a Facultatilor de Jurnalism, Educatie Fizica si Sport, Stiinte, Electronica si Electromecanica si a Colegiului de Institutori. Altminteri, cele patru facultati urmeaza a fi desfiintate prin lege. Mai mult, in 2001-2002, un tanar din Republica Moldova, care absolvise un program de studii la Institutul de Educatie Fizica si Sport de la Chisinau, a fost inmatriculat in anul intai al Universitatii Pitesti. In vara anului urmator, tanarul a fost inscris la examenul de licenta, in urma caruia a fost declarat admis, eliberandu-i-se diploma de licenta T.006.1896, impreuna cu foaia matricola, adaptata promotiei 2002. Auditorii au constatat ca a fost incalcat cadrul legal in cazul amintit, ceea ce atrage nulitatea actelor de studii eliberate, recomandand sa se procedeze in consecinta, iar situatia creata sa fie discutata in Colegiul de Etica al Universitatii.

Ex-rectorul Barbu contesta concluziile raportului

Ex-rectorul Gheorghe Barbu a declarat ca, "din punctul meu de vedere, aceasta verificare este ilegala. Si spun asta deoarece pana-n acest an au mai fost si alte actiuni ale auditului MEdC, dar nu s-au gasit nereguli. Peste toate acestea, Camera de Conturi a dat descarcare de gestiune. Nebunia din jurul Universitatii Pitesti a inceput dupa greva de anul trecut. Cat despre acea diploma de licenta, va pot spune ca a fost cat se poate de legala".

Stefan Dumitru Afrimescu

http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z28062006&idx=51
Schiţă-proiect de emisiune Pratech pentru moderator

-Invitatul emisiunii: guvernatorul BNR, Mugur Isărescu
-Durata-60 minnute
-Tema emis
iunii: Declinul monedei naţionale-cauze şi efecte

Prezentarea temei emisiunii, a invitaţilor şi a moderatarotului - (maximum un minut)

-Introducerea în subiectul emisiunii- speech-ul moderatorului, însoţit de imagini de la diferite ghişee bancare, case deschimb şi... „valutişti”- un minut

- Intrarea în subiectul emisiunii

Întrebări
1) Prima întrebare: unde se situa BNR, respectiv România monetar-finciară, când aţi fost „uns” guvernatorul Băncii Centrale?

Răspuns: 3 minute;

2)-A fost România vreodată în imposibilitate de plăţi?

Răspuns: 2 min.

3))-Ce s-a întâmplat cu cei 3 miliarde USD, moştenire de la Ceauşescu?

Eăspuns-3 min.

4)-Unde, sau pe ce, s-au dus devizele României, de-a trebuit ca BNR să rămână în perioada decembrie 1996-ianuarie 1997 cu numai 450 milioane USD?

Răspuns-3 min

5)-A fost găsit cineva răspunzător de jaful din visteria statului, descoperit de guvernarea CDR?

Răspuns- 2 min.

6)-A plătit cineva vreodată pentru managementul dezastruos al celor doi foşti premieri, din perioada 1990-1996, Nicolae Văcăroiu şi Teodor Stolojan?

Răspuns-2 min.

Pauză publicotară: 1-2 min.

7)-Cum a fost posibil falimentul atâtor Bănci? Bancorex, BIR, BTR, Credit Bank şi la un pas BCR?

Răspuns-4 min

8)-În afară de Bivolaru a mai făcut cineva închisoare pentru devalizarea vreunei Bănci?

Răspuns- 2 min

9)-A fost sau nu, leul ţinut artificial la o valoare mai mare faţă de euro şi dolar decât cea reală?

Răspun-3 min.

10)-Care sunt adevăratele cauze ale prăbuşirii leului”

Răspuns-3 min.

11)-Ce efecte va aves această devalorizare atât pe termen scurt cât şi pe termen mediu şi lung, atât în plan intern, cât şi extern, dar mai ales pentru tru românii de rând.

Răspun 5 min.

12)-Această devalorizare a leului va antrena după sine şi creştere a inflaţiei, respectiv ratarea ţintei de inflaţie propuse?

Răspuns 3 min.

13)- Cele două aspecte: devalorizarea leului şi creşterea inflaţiei vor afecta în vreun fel ritmul de creştere economică al României?

Pauză publicitară-2 min.

14)-Români sunt poate cei mai văduviţi de posibilitatea creditărilor. Dobânzile prohibitive, condiţiile uneori dintre cele mai draconice, birocraţia excesivă, dar şi corupţia din sistemul bancar, au facut ca românul de rând să se uite lung după un credit. Ce se va întâmpla pe termen scurt, mediu şi lung cu creditele pentru populaţie? (1 min.)

Răspuns-4 min.

15)-Se vor putea românii împrumuta la Bănci din UE? Când? În ce condţii? Şi cu ce sume? (30 sec)

Răspuns-4 min

16)-Ce perspective pe termen scurtşi nediu, căci lung nu prea mai e posibil, credeţi că are leul faţă euro şi dolar?

Răspuns-3 min.

17)-Va bate Guvernul monedă fără acoperire, anii 2008 şi 2009 fiind ani electorali, şi existând din toate părţile solicitări de creşteri salariale, creşterea pensiilor, a alocaţiei, bani pentru învăţământ, sănătate, Asigurări Sociale, başca partea de contribuţie la Bugetul Comunitar? (1 min)

Răspuns-3 min.

Total timp-58 min

Ştefan Dumitru Afrimescu

PS- Pot face o schiţă de proiect şi pentru emisiunea de la Bursă. Nu trebuie decât să-mi comunicaţi acest lucru.

PS-2- Proiect însuşit ilega de conducerea TV Pratech

Poeme slectate de juriul Festivalului Primăvera Poeţilor

literele A - Z
150 de poeti români
dintre cei peste 250 care au fost prezenti, alaturi de alti autori,
la Festivalul Primavara Poetilor
Le Printemps des Poètes
editiile 2005, 2006, 2007, 2008
Biblioteca de poezie
traduceri în/din franceza, olandeza,
etc. în Biblioteca
retur festival
A
B
Constantin Abaluta
Dinu Adam
Stefan Dumitru Afrimescu
Allora Albulescu
Adrian Alui Gheorghe
Sorin Anca
Ruxandra Anton
Mihai Antonescu
Paul Aretzu
Serban Axinte

Horia Badescu
Dumitru Badita
Linda Maria Baros
Constantin Virgil Banescu
Mircea Bârsila
Ana Blandiana
George Bocsa
Ioana Bogdan
Florin Bratu
Emil Brumaru
Rodica Buzdugan
Constanta Buzea
C
Magda Cârneci
Mircea Cartarescu
Gabriel Chifu
Aura Christi
Dan Mircea Cipariu
Liviu Dorin Clement
Nicolae Coande
Dan Coman
Daniel Corbu
Traian T. Cosovei
Ion Covaci
Gabriela Cretan
Tudor Cretu

Emilia Dabu
Dan Danila
Simona-Grazia Dima
Marian Draghici
Rodian Dragoi
Teodor Duna
D
E, F
Gabi Eftimie
Dinu Flamand
Serban Foarta
Augustin Fratila
Angela Furtuna

G
Mihail Galatanu
Horia Gârbea
Diana Geacar
Grisa Gherghei
Bogdan Ghiu
Sorin Mihai Grad
Adela Greceanu
Magda Grigore
Mugur Grosu


Dan Iancu
Mihai Ignat
Doina Ioanid
Florin Iaru
Diana Iepure
Ioana Ieronim
Gheorghe Iova
Cristina Ispas
Gheorghe Istrate
Nora Iuga
Cezar Ivanescu
Eugenia Badila Karp
T. S. Khasis
Claudiu Komartin
H, I, J, K
L
Catalin Lazurca
V. Leac
Viorel Lica


M
Iolanda Malamen
Stefan Manasia
Clara Margineanu
Angela Marinescu
Alexandru Matei
George Mihalcea
Gabriel Mirea
Robert Mîndroiu
Valeriu Mititelu
Gili Mocanu
Ion Muresan
Alexandru Musina

N, O
Oana Catalina Ninu
Ioana Nicolae
Niculina Oprea

Herbert Ovia
S
Cornelia Maria Savu
Viorel Sâmpetrean
Robert Serban
Florian Silisteanu
Felix Sima
Nicolae Sirius
Claudiu Soare
Dan Sociu
Marius Marian Solea
Octavian Soviany
Cassian Maria Spiridon
Peter Srager
Laurian Stanchescu
Amelia Stanescu
Gabriel Stanescu
Olga Stefan
Nicolae Stelea
Liviu Ioan Stoiciu
Nicolae Stoie
Eugen Suman
Pavel Susara
T, U
Ioana Trica
Loredana Tudor
Mircea Tuglea
Razvan Tupa
Floarea Tutuianu
Nicolae Tzone

Adrian Urmanov


P
Hose Pablo
Marius Pârlogea
Bogdan Perdivara
Cosmin Perta
Marta Petreu
Ioan Es. Pop
Nicolae Popa
Nicoleta Popa
Paulina Popa
Adrian Popescu
Simona Popescu
Bogdan O. Popescu
Ofelia Prodan
R
Livia Rosca
Madalin Rosioru
Andra Rotaru
Nicolae Rotaru
Sergiu Radu Ruba
V
Monica Vajna
Mihail Vakulovski
Radu Vancu
Nina Vasile
Lucian Vasilescu
George Vasilievici
Grigore Vieru
Ioan Vieru
Mihai Vieru
Paul Vinicius
Miruna Vlada
Gelu Vlasin
Radu Voinescu
Daniel Vorona
Varujan Vosganian
Miljurko Vukadinovici
X, Y, Z

POETARIUM - biblioteca de poezie, poeti români invitati la Festivalul Primavara Poetilor / Le Printemps des Poetes, biobibliografii, poeme, foto ; prezentare © Linda Maria Baros

* SUS

biblioteca POETARIUM... poezia româna de astazi în biblioteca POETARIUM...
citeste
revista
Poetarium
Stefan Dumitru Afrimescu (n. 4 februarie 1951, Urluieni, Arges) este poet si jurnalist.

A debutat editorial cu volumul �n acest lung asediu, Editura Albatros (1982).
A continuat apoi sa publice versuri �n revistele literare Luceafarul, SLAST si Argesul sau �n Flacara si Tomis. Despre poezia lui, �ntre altele, s-a scris si �n rubricile „Numele Poetului“ (Luceafarul - Cezar Ivanescu) si “Acasa la...” (SLAST). Dar publicarea altor volume -Poemele Libertatii, Viata ca meserie, Poeme albastre - nu a mai fost posibila.
Dupa 1989, Stefan Dumitru Afrimescu a devenit jurnalist. A fondat, �n 1990, la Bucuresti, saptam�nalul Mileniul III, a lucrat la diferite ziare si agenyii de presa.
A publicat volumule de poeme No man’s patria (AMB, 2002) si Hemeneutica libertatii (AMB, 2004).

De c�tiva ani, Stefan Dumitru Afrimescu lucreaza ca jurnalist la unul dintre marile cotidiane centrale din Romania.
Stefan Dumitru
Afrimescu

Zisese profetul �nainte sa plece…
cel care va stap�ni focul va stap�ni
si lumea de la un capat la altul
din �nceputuri p�na �n sf�rsit,
plin de adevar era continutul…
si se va �ntoarce �ntr-o zi singur
profetul, singur si cu m�inile goale,
cu pleoapele grele de veghe si buzele
umflate de profetii… se va �ntoarce
�ntr-o zi �n plin miez de stea calatoare
sa te apere
se va �ntoarce singur cu g�ndul si cu
tristete �n glas, va va zice:
opriti totul si ma ascultati am venit sa
va apar… si multi veti r�de si veti
pune �ntrebari: de cine si cum… ?
si, asa cu m�inile goale ? Drept cine te crezi…
si �l veti lua �n r�s, si-l veti alunga p�na la
urma cu pietre.



Noaptea f�nt�nilor-noi, izvoare,
si voi… voi, adica noi �nsine…
ce altceva dec�t uitare si trecut,
fraterniz�nd cu lupii pe drumuri
de sare, ratacind bl�nzi uneori si �n nestire
pe mari de pulberi si de absenta,
noi singuri nascuti pentru a �mbratisa
doar t�rziul si a ne purta vina
p�na vom trece din nou �n izvoare,
p�na la nesf�rsire aproae,
si aceasta ar �nsemna un alt exil
pentru �nca o mie de ani, va trebui
sa ne-ntoarcem �n noaptea din noi
si sa ram�nem, singuri cu noi urm�nd
sa ne pierdem cu seminte cu tot.



Si voi care stiati premise
�ntrezarii viitorul…
tar�m de vis viitor, timp
nenascut �nca, spuneti unde
vor mai rasuna pasii omului ?
si voi aurore cobor�te �n
sarbatori ilegale, aratati
drumul si vestiti de furtuna…
omul si-a culcat anotimpurile-
�n piatra si cu viata dezvelita p�na
la os s-a aruncat, peste abis.
Izvoare tinere t�sneau sf�siind
noaptea minerala a lumii,
si aduc�ndu-i viata �napoi,
copilaria �i era de negasit,
uitata sau pierduta doar
pe cine stie care alta plaja
omul se simtea pam�nt
si era adevarul cel dint�i
(si cel mai adevar din toate.)



Si cel care plecase �n noapte
n-a mai avut vreme de �ntoarcere
visul lui se terminase pe drum
tu mai puteai sa astepti �n noaptea
ta cosmica, �n crepusculul visului tau.



Si oric�ta scuza as vrea sa pun
�n locul curajului tau tot nu
ti-ar folosi la nimic, dimpotriva…



Zborul fosil al timpului
si noi deodata si aripa si zbor,
travers�nd lumea tocmai pe acolo
pe unde nu se poate altfel
dec�t �n somn, pe unde cerul e o
Sahara si lumea toata, o rana �nca vie.



Si deodata soarele scapata
se face noapte deodata
si eu ram�n singur
cu drumul “ De aici �ncolo
se va purta fiecare pe sine “
devenisem prea grei de at�ta
glorie si uitare.



Acum scriu �n ceasul c�nd
de prin pesteri si grote,
de pe peretii acestora,
ca de pe fetele unor imense oglinzi,
de o piatra de calcar sau andezit,
timpul a �nceput sa ne stearga
urmele noastre uitate pe cer

Poetarium-Le Prentamps des Poetes (Primăvara Poeţilor)

literele A - Z
150 de poeti români
dintre cei peste 250 care au fost prezenti, alaturi de alti autori,
la Festivalul Primavara Poetilor
Le Printemps des Poètes
editiile 2005, 2006, 2007, 2008
Biblioteca de poezie
traduceri în/din franceza, olandeza,
etc. în Biblioteca
retur festival
A
B
Constantin Abaluta
Dinu Adam
Stefan Dumitru Afrimescu
Allora Albulescu
Adrian Alui Gheorghe
Sorin Anca
Ruxandra Anton
Mihai Antonescu
Paul Aretzu
Serban Axinte

Horia Badescu
Dumitru Badita
Linda Maria Baros
Constantin Virgil Banescu
Mircea Bârsila
Ana Blandiana
George Bocsa
Ioana Bogdan
Florin Bratu
Emil Brumaru
Rodica Buzdugan
Constanta Buzea
C
Magda Cârneci
Mircea Cartarescu
Gabriel Chifu
Aura Christi
Dan Mircea Cipariu
Liviu Dorin Clement
Nicolae Coande
Dan Coman
Daniel Corbu
Traian T. Cosovei
Ion Covaci
Gabriela Cretan
Tudor Cretu

Emilia Dabu
Dan Danila
Simona-Grazia Dima
Marian Draghici
Rodian Dragoi
Teodor Duna
D
E, F
Gabi Eftimie
Dinu Flamand
Serban Foarta
Augustin Fratila
Angela Furtuna

G
Mihail Galatanu
Horia Gârbea
Diana Geacar
Grisa Gherghei
Bogdan Ghiu
Sorin Mihai Grad
Adela Greceanu
Magda Grigore
Mugur Grosu


Dan Iancu
Mihai Ignat
Doina Ioanid
Florin Iaru
Diana Iepure
Ioana Ieronim
Gheorghe Iova
Cristina Ispas
Gheorghe Istrate
Nora Iuga
Cezar Ivanescu
Eugenia Badila Karp
T. S. Khasis
Claudiu Komartin
H, I, J, K
L
Catalin Lazurca
V. Leac
Viorel Lica


M
Iolanda Malamen
Stefan Manasia
Clara Margineanu
Angela Marinescu
Alexandru Matei
George Mihalcea
Gabriel Mirea
Robert Mîndroiu
Valeriu Mititelu
Gili Mocanu
Ion Muresan
Alexandru Musina

N, O
Oana Catalina Ninu
Ioana Nicolae
Niculina Oprea

Herbert Ovia
S
Cornelia Maria Savu
Viorel Sâmpetrean
Robert Serban
Florian Silisteanu
Felix Sima
Nicolae Sirius
Claudiu Soare
Dan Sociu
Marius Marian Solea
Octavian Soviany
Cassian Maria Spiridon
Peter Srager
Laurian Stanchescu
Amelia Stanescu
Gabriel Stanescu
Olga Stefan
Nicolae Stelea
Liviu Ioan Stoiciu
Nicolae Stoie
Eugen Suman
Pavel Susara
T, U
Ioana Trica
Loredana Tudor
Mircea Tuglea
Razvan Tupa
Floarea Tutuianu
Nicolae Tzone

Adrian Urmanov


P
Hose Pablo
Marius Pârlogea
Bogdan Perdivara
Cosmin Perta
Marta Petreu
Ioan Es. Pop
Nicolae Popa
Nicoleta Popa
Paulina Popa
Adrian Popescu
Simona Popescu
Bogdan O. Popescu
Ofelia Prodan
R
Livia Rosca
Madalin Rosioru
Andra Rotaru
Nicolae Rotaru
Sergiu Radu Ruba
V
Monica Vajna
Mihail Vakulovski
Radu Vancu
Nina Vasile
Lucian Vasilescu
George Vasilievici
Grigore Vieru
Ioan Vieru
Mihai Vieru
Paul Vinicius
Miruna Vlada
Gelu Vlasin
Radu Voinescu
Daniel Vorona
Varujan Vosganian
Miljurko Vukadinovici
X, Y, Z

POETARIUM - biblioteca de poezie, poeti români invitati la Festivalul Primavara Poetilor / Le Printemps des Poetes, biobibliografii, poeme, foto ; prezentare © Linda Maria Baros

* SUS

biblioteca POETARIUM... poezia româna de astazi în biblioteca POETARIUM...
citeste
revista

sâmbătă, 25 iulie 2009

Iuniei şi Angelei cu "cuburile" sale

Nu ştiu cum aţi ajuns pe blogul meu.Destul de probabil,via Dielda.Dar nici nu mai contează Rămâneţi două "cunoştinţe" agreabile.Fie şi numai prin faptul că sunteţi poete şi jurnaliste.Apoi, prin lecturi. Şi în sfârşit dar nu şi-n ultimul rând, prin structuri şi experienţele de viaţă.Deşi una sunteţi din Bucureşti, cealaltă din Galaţi,iar eu din Argeş.La tine Iunia mi-a plăcut curajul de a-ţi relua viaţa destul de probabil,de la capăt după ce ajunse cred,într-o "fundătură".La tine Angela mi-a plăcut inocenţa poeziei tale. O inocenţă oarecum bizară. dar mai are destulă vreme să devină şi vehemntă.Scriu despre voi pe blogul meu, deşi destul de probabil nu-l veţi accesa niciodată, pentru că pe blogurile voastre nu am putut-o face.Lipseşte opţiunea "comentariu".Dar, poate că aceste rânduri vor ajunge şi voi, tot via Dielda, pentru că nu exclud posibilitatea de fi cunoştinţe apropiate, deşi sunte total diferite.Dielda este explozivă,vehementă,radicală,sadică pe-alocuri,în timp ce voi vă mulţumiţi cu "soarta",ca să zic aşa.O "soartă" doar aparent aleasă,pentru că în realitatea "Ea" este cea care ne alege.Oricum mi-ar face plăcere să mai apăreţi pe acest blog. Să auzim de bine, şt.d.afrimescu

Pensii si salarii de bastani II

Pensii şi salarii de „baştani”la bugetarii şi pensionarii de lux ai Argeşului! În timp ce Legea Salarizării Unice a Bugetarilor bate pasul pe loc, iar cea a Pensiilor nu se află nici măcar stadiu de proiect, salariile şi pensiile speciale cresc de pe o zi, pe alta!
În vreme ce marea majoritate a românilor abia că-şi mai poate târâ traiul de azi pe mâine, împrumutându-se de la o zi la alta, bugetarii şi pensionarii de lux primesc pe carduri zeci şi chiar sute de milioane lei vechi şi-o duc mai bine ca-n sânul lui Avraam. Cine sunt aceşti privilegiaţi ai sorţii? În cele ce urmează În marea lor majoritate „eroii” noştrii sunt: *- foşti ofiţeri şi subofiţeri Secu, *- şi/sau din alte servicii speciale: SRI, SIE, STS; *-foşti miliţieni, făcuţi după ’89 poliţişti, pensionaţi apoi cu salarii compensatorii şi transformaţi după 2005 în poliţişti comunitari; *-foşti magistraţi; *-foşti judecători, pensionaţi la fel cu salarii compensatorii şi recuperaţi de învăţământul universitar cu salarii de profesori universitari;*- foşti înalţi funcţionari guvernamentali; *-foşti demnitari; *-foşti parlamentari.
Foştii ofiţeri secu şi pensiile lor speciale
După ce că i-au terorizat aproape 50 de ani pe români sub fostul Regim comunist, foştii securişti continuă şi după 1990 să se bucure de cele mai mari privilegii cum ar fi, pensii de lux, locuinţe moca de la stat, pentru care plătesc o chirie simbolică, iar cei mai mulţi şi-au deschis şi proprile lor afaceri. Foştii ofiţeri SIE (fosta DIE), au firme de comerţ exterior, inclusiv de comerţ cu muniţie şi armament, iar restul şi-au făcut firme de protecţie şi pază, de prospectare a pieţelor, inclusiv a pieţei muncii. Unul dintre foştii securişti cu pensie de-aproape 100 mil. lei vechi şi locuinţă de la stat, situată în „buricul” Capitalei, pentru care plăteşte o chirie în jur de 5 mil/ lună.este şi generalul de Securitate (r) Nicolae Pleşiţă, din Curtea de Argeş, fost şef al Direcţiei de Informaţii Externe (DIE), prietenul lui Carlos Şacalul. Un alt fost securist, acuzat de Poliţie politică, care „saltă” o pensie frumuşică de stat şi deţine şi câteva firme de lichidări şi consultanţă este col. (r) Gheorghe Motrun, fost şef al Securităţii Câmpulung, Gheorghe Sima, fost col de Securitate şi şef al Securităţii Rm Vâlcea, originar din Bascov, acuzat la rândui de poliţie politică şi care, la fel ridică o pensie de peste 75-80 mil lei/lună. Şi lista poate continua cu fostul securist al Platformele industriale Dacia”, „Arpechim” şi „Aro”.
Foşti miliţieni pensionaţi cu salarii compensatorii şi transformaţi în poliţişti comunitari
După modelul foştilor securişti au acţionat şi foşti miliţieni.Unii dintre ei după ce s-au pensionat cu salarii compensatorii şi-au deschis propriile afaceri, fie o cârciumă, fie o şcoală de şoferi fie afaceri imobiliare. Alţii au continuat şi după pensionare să mai salte un salariu tot de la stat. Între aceştia se numără col (r) Ion Constantin, fost comandant al Poliţiei Municipale, azi pensionar şi consilier juridic la Primăria Piteşti, col.(r) Gheorghe Dumitrescu, azi pensionar şi directorul Poliţiei Comunitare, col.(r) Gheorghe Ungureanu, fost şef al Poliţiei Judiciare Judeţene, azi juristul Poliţiei Comuitare. Şi lista poate continua cu ex-poliţistul Săndulescu, devenit „petrolist” şi hotelier, cu ex-polţistul Ureche, devenit „cârciumar”, cu ex-chestorul Nicolae Berechet, fost şef al Poliţiei Române, azi pensionar şi „samsar” de terenuri forestiere pe malul Lacului Vidraru deşi proprietatea se fla pe raza comunei Moşoaia etc.
Ex-magistraţi cu pensii de lux, salarii compensatorii, dar şi de profesor univiersitar la stat
Nici Magistarţii nu fac exepţie de la regulă. Foarte mulţi foşti procurori sau pensionat în baza unor ordonanţe care permiteau şi încasarea unor salarii compensatorii, care însumau şi peste un miliard de lei de persoană. Este Cazul ex-directorului Penitencirului Colibaşi, magistrat Gheorghe Bălăşoiu, care încasează cea mai mare pensie din România, suma ridicându-se la 353 milioane lei/lună. Alţii, înainte de a se pensiona şi-au luate doctorate în ştiinţe juridice, iar după pensionare au intrat în învăţămmântul superior, mai ales de stat, şi încasează pe lângă pensia de 70-80 mil. lei/lună şi un salariu de profesor universitar la stat cel puţin egal cu pensia . Există şi magistraţi care pe lângă funcţia pe care o deţin în cadrul magistraturii, pentru care încasează salariul aferent, mai predau şi la câte două sau chiar trei universităţi de stat, de unde mai ridică alte două-trei salarii. Printre aceştia se numără ex-procurorul Ionel Tudor, pensionar dar şi profesor universitar la Universitatea Piteşti, precum şi procurorul Ristea Ion, fost procuror geenral al Parchetului Curţii de Apel Piteşti, care este şi profesor universitar la Facultatea de Drept a aceleeaşi Universităţi Piteşti.
Conducerile succesive ale Universităţii de stat Piteşti au acordat ilegal sporuri salariale de 2,5 miliarde lei
Fostul rector al Universităţii de stat Gheorghe Secară a „ţepuit” bugetul instituţiei piteştene de învăţământ superior cu 2,5 miliarde lei, acordând ilegal sporuri salariale de 2,5 miliarde lei, unui număr de 25 de cadre universitare. Cert este că, Universitatea Piteşti numără 35.000 de studenţi. Dintre aceştia, doar 10%-12% beneficiază de subvenţii de la stat, restul plătesc o taxă anuală de câte 17 milioane lei. Prin urmare, anual intră în conturile Universităţii piteştene 470-500 miliarde lei. Din suma amintită, conducerea Univetrsităţii Piteşti şi-a tras următoarele salarii: *-Rectorul Ghoerghe Secară-189.358.333 lei vechi, *-Ştefan Găitănaru, decanul Facultăţii de Litere-109.735.833; lei; *-Voirel Malinovschi, şef catedră a Facultăţii de Chimie Fizică-77.796.660, *-Ion Iosub, decanul Facultăţii de Ştiinţe-72.742.500 lei;*-Ion Popescu, decanul Facultăţii de Teologie-72..651.667 lei; *-Nicolae Pandrea, prof. Facultatea de Inginerie-70.526.666 lei;*-Ion Gârleanu, primarul comuinei Bogaţi, ex-comandant al Închisorii Colibaşi, dar şi lector la Universitatea de stat Piteşti-28.775.833 lei. Precizăm că, salariul preşedintelui României este de 96.400.000 lei, al primului ministru, de 90.000.000, iar al Ptriarhului B.O.R., de 80.000.000 lei. Iată cum ex-rectorul Secară & comp. saltă de câteva ori salaril preşedintelui.
Ordinul şi Medalia „Meritul pentru Învăţământ” -umbrela majorărilor salariale efectuate de ex-rectorul Secară
În afara salariilor prezentate mai sus, rectorul Secară a acordat sposuri salariale altor 25 de cadre didactice în cuantum de 2,5 miliarde lei. Rectorul universităţii piteştene s-a folosit de Decretul nr.1097 al preşedintelui României din 10 decembrie 2004 care a institui Ordinul şi Medalia „Meritul pentru Învăţământ”. Numai că, acest Ordin prezidenţial nu atrage după sine şi stimulente finaciare. Şi-apoi pentru care merite au fost acordate sporurile amintite? Universitatea Piteşti a coborât, potrivit top-ului universităţilor de profil întocmit de Asociaţia „Ad Astra”, de pe locul 17, pe locul 25, iar Campusul universitar ce se construieşte pe locaţia fostului „circ al foamei” deşi a înghiţit peste 400 miliarde lei, este departe de a fi finalizat. Mai mult, graţie „mânăriilor” rectorului Gheorghe Barbu din perioada 2000-2005, în urma cărora suma de 320 miliade lei a intrat în conturile „Argecom”, împotriva acestuia DNA a denclanşat începerea urmăririi penale. În această situaţie mai era cazul ca 25 de profesori să mai primească şi sporuri salariale în coantum de câte 20% fiecare, adăugate la salariile de bază? De altfel, şi Comisia de Audit din cadrul M.Ed.C, venită la Universitatea Piteşti într-un control mai amplu a stabilit că răspunderea pentru acordarea de stimulente celor 25 de „profi” de la Universitatea Piteşti este rectorul universităţii Gheorghe Secară. Potrivit raportului întocmit de Comisie, conducerea universităţii Piteşti a plătit ilegal salarii în coantum de 251.721 RON. Aceeaşi Comisia a mai calculat şi dobânzile la suma amintită, fostul rector Secară fiind somat de Comisie să reţină din salariile celor 25 de profesori suma de 2.510.721.000 miliarde lei, plus dobânzide de 13.733 RON, respectiv 137.330.000 lei. Există însă şi o latură penală. Banii pentru aceste sporuri acordate ilegal au fost obţinuţi tot prin metode ilegale. Astfel, potrivit declaraţiilor mai multor profesori, toţi studenţii admişi cu taxă, după ce achitau trimestrial suma aferentă, erau îndrumaţi de la casierie să predea la Secetariat chitanţa originală. Odată văzuţi cu chitanţele în original şi cu cotorul chitnţierelor în mână, mai marilor Universităţii Piteşti nu le mai rămânea decât să anuleze chitanţele emise. O opraţinue pe cât de simplă, pe-atât de eficientă, care ar rebui să atragă şi oarece sancţiuni penale. Dar, majorări salariale au obţinut şi profesorii de la Facultatea de Drept, unde predau majoritatea magistraţilor şi judecătorilor din Piteşti.
Foştii demnitari şi/ sau înalţii funcţionari publici şi pensiile şi salariile lor de lux
Ar fi însemnat culmea neputinţei dacă foştii demnitari şi foştii înalţilţi funcţionari publici nu şi-ar fi făcut la rândul lor „partea leilor”. Că doar nu de geaba dormiseră patru ani Parlament pe banii noştri! Astfel, parlamentarii care nu au mai prins un loc în Parlamentul României în urma votului uninominal din 2008, şi-au votat pe şest în ultima şedinţă a camerelor reunite, pensii speciale ba chiar şi ajutoare de şomaj, atât lor cât şi rubedeniilor pe care le angajaseră în cadrul birourilor parlamentare. Unul dintre palamentari este Alexandru Stănescu (PSD), fost ministru al Indstriilor în Cabinetul Văcăroiu şi fostul subprefect Gheorghe Rizescu (PDL), asimilat Corpului de Înalţi Funcţionari Publici, care s-au pensionat. Dacă Gheorghe Rizescu s-a întors în avocatură, Alexandru stănescu a ajuns consiler guvernamental, de unde pe lângă pensia de parlamentar mai idică şi un salariu de la Guvern vreo 2000-2500 euro/lună.
În loc de...happy and
Şi măcar dacă am trăi nişte vremuri normale! Din păcate traversăm nişte timpuri cumplite. Traversăm totuşi, cea mai mare criză financiară din istoaria omenirii. Cea mai adâncă recesiune economică, pentru România însemnând un minus de peste 8,2% din PIB în semestrul doi. Şi vârful crizei încă nu a fost atins! Cu toate acestea Guvernul Boc, Parlamentul României şi Preşedinţia îşi „trag cenuşa pe turta” lor, ignorând pur şi simplu restul românilor, deşi...Deşi, una dintre primele decizii ale Guvernului Boc, luată după instalare, a fost tocmai diminuarea salariilor bugetarilor de lux şi interdicţia cumului de pensie cu salariu de la stat. Mai mult decât atât, în acordul semnat de Guvernul României cu FMI, înstituţia de peste Ocean a impus mai multe clauze, între care, adoptarea până la sfârşitul luinii iunie 2009, a unei legi unice a salarizării pentru bugetari şi a unei legi, tot unică, a pensiilor, ce ar trebui adoptată până la sfârşitul acestui an. Cu toate acestea, în timp ce Legea Unică de Salarizare bate pasul pe loc fără a produce încă vreun efect, iar Legea Unică a Pensiilor, aflată doar în stadiu de proiect, zace pe cine ştie ce birou al ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale, „bugetarii” şi pensionarii de lux, continuă nu doar să ridice salarii şi pensii de „baştani”, dar unii primesc şi prime de vacanţă, iar pensionarilor de lux le-au mai crescut şi pensiile de sute de milioane lei. Spre exemplu, salariaţii din Ministerul de Finanţe au primit prime de vacanţă în valoare totală de peste 18 milioane de euro. Probabil drept reconpensă pentru modul cum nu sunt colectate la buget taxele şi impozitele românilor cu pensii şi salarii de lux. Aşa de bine sunt colectate taxele şi impozitele la buget statului încât mai multe categorii de cetăţeni: profesorii din învăţământul preuniversitar, vor rămâne pe ultimele trei luni ale anului fără salarii, pensionarii, la fel vor rămâne fără pensii, fiind grav afectat sistemul de pensii etc. Şi toate acestea în timp ce altor categorii de bugetari, cum ar fi cea a profesorilor universitari şi universitarilor cu funcţii de conducere sau grade universitare cum ar fi rectorii, prorectorii, decanii şi prodecanii din universităţile de stat, li s-au majorat salariile, în timp ce profesorii din sistemul preuniversitar nu primesc nici măcar un leu majorare la salariile lor de mizerie. Majorări au primit şi posesorii de pensii speciale, care depăşesc suta de milioane lei vechi, între care şi fostul director al Penitenciarului Colibaşi, fostul magistrat Gheorghe Bălăşoiu, beneficiarul unei pensii de 350 milioane lei, cea mai mare pensie din România, care, pentru că era „cam mică”, i-a fost majorată cu încă trei milioane lei vechi. Şi lista rămâne deschisă. Iar în tot acest timp, Guvernul Boc se împrumută zilnic de la bănci comerciale cu câte 35-40 milioane euro, cu dobânzi eferente pieţei bancare existente. Împrumururi, făcute mai ales tocmai pentru plata acestor pensii şi salarii de lux, dar ale cărăror dobânzi vor fi achitate de românii de rând. Adică, tocmai de către cei cu cele mai mici salarii din Europa. Mai mult, Executivul tatonează deja contractarea unui alt împrumut. Şi tot de câteva zeci de miliarde euro.
Ştefan Dumitru Afrimescu

joi, 23 iulie 2009

buna ziua d.d.d.

Bună ziua d-nă (d-ră) Dana Dielda Dinu (D.D.D.)
Numele meu este ştefan dumitru afrimescu şi vă scriu pentru a vă mulţumi în schimbul gestului de a-mi fi publicat pe blogul dvs. cele câteva poeme. Între timp am mai postat şi alte poeme şi câteva haiku-uri din cele peste 350 scrise până acum. Pe acelaşi blog însă, mai găsiţi şi nişte anchete şi câteva editoriale. În altă ordine de idei, mă tem că va rebui să părăsesc şi eu foarte curând România. Aici nu mai am nici măcar dreptul la semnătură. Asta am ajuns după 20 de ani de presă (dintre care, 15 ani numai la România Liberă), după zeci de procese în valoare de câteva milioane USD (din care nu am pierdut niciunul), după vreo câteva sechestrări şi aproape 8 ore privative de libertate. Trebuie să vă spun că în România meseria de jurnalist sau jurnalism se află într-o continuă degradare, fiind acceptaţi doar sfertodocţii, cei fără verticaliatate, dar cu pile şi relaţii. În ceea ce mă priveşte am ajuns să fac în presă, mai multă muncă patriotică decât pe vremea lui „pingelică”. De fapt, cred că jurnalismul din România a ajuns, pentru indezirabili, cea mai jalnică profesie. Mai mult s-a găsit un „confrate” care să scrie despre mine că aş fi „Un călău printre ziarişti” şi dă şi exemplu, un reportaj despre Piteşti . Articolul e încă de citit pe „criteriipolitice”.ro Am şi nişte clipuri inedite, pe care nu le pot posta pe blog, pentru că nu mi se permite, fiind considerate cică „indecente”, în fapt sunt nişte înjurături ca la uşa cortului, ale unui primar adresate unui jurnalist. Dar, deja cred că v-am plictisit. Mi-ar face însă mare plăcere să ne conversăm pe messenger, desigur în limita posibilă a timpului dvs. liber. Cu toată prietenia-şt.d.afrimescu
P.S.-ID-stefan_afrimescu
P.S.2-Încerc de 2 ore să vă trimit un e-mai şi mi se returnează aşa încât cred că voi apela la blogul dvs.

luni, 13 iulie 2009

Fraudarea utilităţilor la Universitatea Piteşti

Fraudarea utilităţilor publice la Universitatea Piteşti
Vile de poliţişti racordate la reţeaua de gaze a Universităţii cu acordul conducerii

După zeci de investiţii fictive, decontate însă generos, de lucrări de proastă calitate, dar supraevaluate, de închirieri sau concesionări de spaţii, terenuri şi imobile pe perioade cuprinse între 25 şi 49 de ani fără nici o licitaţie, pe biroul ministrului Educcaţiei şi Cercetării se află alte două sesizări: fraudarea utilităţilor publice şi achiziţionarea a 80 de computere de la firma unui profesor al Facultăţii de Matematică a Universităţii Piteşti la preţ dublu, prin înlocuirea unor oferte de preţ modic. Cele două noi nereguli au fost stabilite de o Comisie de audit a M.Ed.C.

Racordarea unor „organe” din poliţie, la conducta de gaze a Universităţi cu aprobarea actualului (fost) rector
Potrivit înscrisului nr. 16.144/31.03.2004, reţeaua de gaze naturale care alimentează copul A al Universităţii Piteşti, situat pe str. Doaga din Piteşti nu a mai respectat traseul iniţial, fiind modificat şi lungit cu 80 metri pentru a ajunge la vilele unor „VIP”-uri, construite în zona vechiului sediu al Universităţii: ”Diametrul conductei din proiect a fost mărit de la 30 mm la 90 mm, dimensiune suficientă prin care Universitatea Piteşti putea alimenta cu gaze un microcartier. Proiectantul ştia că un anumit procent din costul investiţiei i se cuvenea. Cu cât lucrarea costa mai mult, cu atât şi încasa mai mult şi proiectantul. Dl rector Barbu ştia că două persoane importante, printre care şi căpitanul de poliţie Marinescu îşi construiau vile chiar în faţa Universităţii. Astfel, cele două persoane s-au legat direct la conducta de alimentare cu gaze a Universităţii, gazele consumate de cei doi, trecând direct prin contorul şi regulatorul de gaze al Universităţii Piteşti”.

80 de computere achiziţionate printr-o licitaţie trucată
Aceiaşi Comsie de audit trimsă de ministrul Hărdău la Universitatea Piteşti a mai descoperit o „mânărie” a fostului rector Barbu. Astfel, potrivit unui alt înscris nr.17289/ 6.04.2006, în noiembrie 2003 Universitatea Piteşti a achiziţionat 80 de computere la un preţ dublu faţă de cel al pieţei I.T. Mânăria a fost făcută prin înlocuirea ofertelor de preţ iniţiale. Conform inspectorilor M.Ed.C., cele 80 de calculatoare au fost achiziţionate de la firma unui profesor din cadrul Facultăţii de Matematică a Universităţii Piteşti. La toate acestea, fostul rector al Universitţii Piteşti Gheorghe Secară declară că: „Unele nereguli semnalate de audit au fost remediate, altele însă necesită timp”.

Conducerile succesive ale Universităţii de stat Piteşti au acordat ilegal sporuri salariale de 2,5 miliarde lei
Dacă fostul şi actualul rector al Universităţii de stat Gheorghe Barbu, a dat o „gaură” bugetului României de 370 miliarde lei, nici fostul rector Gheorghe Secară nu s-a lăsat mai prejos şi a „ţepuit” şi el bugetul instituţiei piteştene de învăţământ superior cu 2,5 miliarde lei, acordând ilegal sporuri salariale de 2,5 miliarde lei, unui număr de 25 de cadre universitare. Pe de-altă parte, acele sporuri nu puteau fi acordate fără aprobarea C.A. al Universităţi, al cărui preşedinte era ex-rectorul Gheorghe Barbu. Cert este că, Universitatea Piteşti numără 35.000 de studenţi. Dintre aceştia, doar 10%-12% beneficiază de subvenţii de la stat, restul plătesc o taxă anuală de câte 17 milioane lei. Prin urmare, anual intră în conturile Universităţii piteştene 470-500 miliarde lei. Din suma amintită, conducerea Univetrsităţii Piteşti şi-a tras următoarele salarii: *-Rectorul Ghoerghe Secară-189.358.333 lei vechi, *- ex-rectorul Ghoerghe Barbu (la momentul acela preşedinte al C.A),- 173.356.666 lei; *-Nicolae Barbu (fratele preşedintelui C.A. Gh. Barbu), decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administrative-111.024.166 lei; *-Ştefan Găitănaru, decanul Facultăţii de Litere-109.735.833; lei; *-Voirel Malinovschi, şef catedră a Facultăţii de Chimie Fizică-77.796.660, *-Ion Iosub, decanul Facultăţii de Ştiinţe-72.742.500 lei;*-Ion Popescu, decanul Facultăţii de Teologie-72..651.667 lei; *-Nicolae Pandrea, prof. Facultatea de Inginerie-70.526.666 lei;*-Ion Gârleanu, primarul comuinei Bogaţi, ex-comandant al Închisorii Colibaşi, dar şi lector la Universitatea de stat Piteşti-28.775.833 lei. Precizăm că, salariul preşedintelui României este de 96.400.000 lei, al primului ministru, de 90.000.000, iar al Ptriarhului B.O.R., de 80.000.000 lei. Iată cum ex-rectorul Secară şi realesul rectorul Barbu „saltă” fiecare, peste două salarii prezidenţiale.

Ordinul şi Medalia „Meritul pentru Învăţământ” -umbrela ilegalităţilor rectorului Secară
În afara salariilor prezentate mai sus, rectorul Secară a acordat sposuri salariale altor 25 de cadre didactice în cuantum de 2,5 miliarde lei. Rectorul universităţii piteştene s-a folosit de Decretul nr.1097 al preşedintelui României din 10 decembrie 2004 care a institui Ordinul şi Medalia „Meritul pentru Învăţământ”. Numai că, acest Ordin prezidenţial nu atrage după sine şi stimulente finaciare. Şi-apoi pentru care merite au fost acordate sporurile amintite? Universitatea Piteşti a coborât, potrivit top-ului universităţilor de profil întocmit de Asociaţia „Ad Astra”, de pe locul 17, pe locul 25, iar Campusul universitar ce se construieşte pe locaţia fostului „circ al foamei” deşi a înghiţit peste 400 miliarde lei, este departe de a fi finalizat. Mai mult, graţie „mânăriilor” rectorului Gheorghe Barbu din perioada 2000-2005, în urma cărora suma de 320 miliade lei a intrat în conturile „Argecom”, împotriva acestuia DNA a denclanşat începerea urmăririi penale. În această situaţie mai era cazul ca 25 de profesori să mai primească şi sporuri salariale în coantum de câte 20% fiecare, adăugate la salariile de bază? De altfel, şi Comisia de Audit din cadrul M.Ed.C, venită la Universitatea Piteşti într-un control mai amplu a stabilit că răspunderea pentru acordarea de stimulente celor 25 de „profi” de la Universitatea Piteşti este rectorul universităţii Gheorghe Secară. Potrivit raportului întocmit de Comisie, conducerea universităţii Piteşti a plătit ilegal salarii în coantum de 251.721 RON. Aceeaşi Comisia a mai calculat şi dobânzile la suma amintită, fostul rector Secară fiind somat de Comisie să reţină din salariile celor 25 de profesori suma de 2.510.721.000 miliarde lei, plus dobânzide de 13.733 RON, respectiv 137.330.000 lei. Există însă şi o latură penală. Banii pentru aceste sporuri acordate ilegal au fost obţinuţi tot prin metode ilegale. Astfel, potrivit declaraţiilor mai multor profesori, toţi studenţii admişi cu taxă, după ce achitau trimestrial suma aferentă, erau îndrumaţi de la casierie să predea la Secetariat chitanţa originală. Odată văzuţi cu chitanţele în original şi cu cotorul chitnţierelor în mână, mai marilor Universităţii Piteşti nu le mai rămânea decât să anuleze chitanţele emise. O opraţinue pe cât de simplă, pe-atât de eficientă, care ar rebui să atragă şi oarece sancţiuni penale. Dar, majorări importante salariale au obţinut şi profesorii de la Facultatea de Drept, unde predau majoritatea magistraţilor şi judecătorilor din Piteşti. Fapt de loc întâmplător, întrucât la numărul de dosare care-l aşteaptă pe dl rector Barbu, nu strică niciodată o relaţie mult mai strânsă cu oamenii în robe. Iar în tot acest carusel al majorărilor salariale profesori de la „Drept” din cadrul Universităţii de Stat Piteşti au fost ţinta ceilalţi, fiind doar...pretextul.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Stolo..

„Stolo”-groparul SC „Rolast” Piteşti?! Fostul senior economist la Banca Mondială, candidat la Preşedinţia României şi nominalizat la funcţia de premier, suspectat de falimentarea „Rolast” Piteşti
Dacă la „Aro” şi „Grulen” din Câmpulung sunt cunoscuţi cei care le-au băgat în faliment pe cele două societăţi comerciale, aceştia fiind Nicolae Vacăroiu, Ovidiu Muşetescu, Constantin Nicolescu şi fostul acţionar majoritar, cubanezo-americanul John Perez, la „Rolast” Piteşti, „groparul” a stat mai bine de un an în „umbră”. De-abia zilele acestea când s-a început dezafectarea halelor de utilaje, unii dintre foştii manageri, angajaţi şi lideri sindicali au început să rupă tăcerea.

Preşedintele RAEF- un român de bine pus să falimenteze industria de cauciuc din România
În 2005, „americanii” de la RAEF a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni. Numai că, în fruntea Fondul Romanian American Etreprise Foundation (RAEF) il găsim în funcţia de preşedinte pe John Kliper, care cel puţin la „Rolast” Piteşti s-a dovedit a fi un...româno-american „de bine”! Şi aceasta întrucât în mai puţin de doi ani a reuşit să falimenteze cea mai modernă fabrică de produs repere din cauciuc din sud-estul europei. De altfel, potrivit unei broşuri a RAEF, pusă în circulaţie de româno-americanul Kliper, întreaga filozofie economică a fondului constă în fărâmiţarea societăţilor comerciale în care RAEF este acţionar majoritar, pentru a putea fi mai uşor falimentate şi-apoi vândute sau cumparate pe mai nimic. John Kliper a procedat la fel şi cu „Rolast” Piteşti. O nesperată mână de ajutor a primit-o şi din partea fostului director al „Rolast” Constantin Divan, care raporta părţii americane doar jumătate din producţia realizată. Cealaltă jumătate o vindea firmelor căpuşă din jurul „Rolast”, contravaloarea încasând-o dl Divan. Din sumele încasate pe producţia de cauciuc neraportată „americanilor”, Constantin Divan şi-a deschis propria afacere tot în domeniul prelucrării cauciucului în zona Bascov, şi a cumpărat vila lui Adrian Mutu.

„Stolo”- consultantul financiar al „Tofan Group” şi RAEF, acţionar la „Rolast”
După ce s-a întors de la Banca Modială, unde a fost ani buni senior economist, ex-liberalul Teodor Stolojan a devenit cel mai bine plătit consultant finciar român atât al „Tofan Group”, cât şi al fondurilui „Romanian American Entreprise Foundation” (RAEF).. Astfel, între „Rolast” Piteşti (la care fostul premier era acţionar prin odraslele sale) şi RAEF (acţionarul majoritar la „Rolast”), la care „Stolo” era şi membru în CA, nu numai consultant financiar, şi „Tofan Group”, la care acelaşi fost consilier prezidenţial era consultant financiar, a existat în toţi aceşti ultimi ani o relaţie cel puţin directă. Mai mult, pentru a fi sigur că deciziile sale sunt puse în aplicare ad literam, l-a adus la „Rolast” pe Dragoş Nicolescu, omul său de-ncredere de la RAEF şi „Tofan Group”. Apoi, Dragoş Nicolescu, „consiliat” de Kliper şi Stolojan ajutat şi din interiorul „Rolast” de oamenii lui Constantin Divan a reuşit într-un timp record să pună pe butuci o activitate rentabilă timp de peste 30 de ani. Precizăm că Teodor Stolojan era membru în CA al RAEF încă din 2000, când fondurile amintite au pus piciorul în România. După mai puţin de doi ani RAEF a vândut „Rolast”-ul ciprioţilor de la „Naniero Invest LMT”. Vânzarea „Rolast” către „Raniero” a avut loc excat în perioada în care Teodor Stolojan era atât membru în CA al RAEF, cât şi consultant financiar al fondului. Imediat după achiziţionarea „Rolast” cu suma de 11 milioqne euro, ciprioţii de la „Naniero Invest” i-au schimbat obiectul de activitate din cel mai mare producător de articole tehnice din cauciuc, într-o afacere strict imobilairă. Mai întâi au disponibilizat aproape 1200 de salariaţi. Apoi, au trecut la dezafecatrea halelor, utilajele fiind fie vândute fostelor firme căpuşe, precum cea a ex-directorului Divan, fie la fier vechi. Pe locul fostului „Rolast”, iniţial ciprioţii au vrut să ridice un cartier rezidenţial de vile, iar pavilionul administrativ să-l închirieze firmelor care vor să-şi deschidă birouri de afaceri, reprezentanţe etc. Între timp însă, terenul aferent SC „Rolast”, în suprafaţă de peste 60 ha a fost cumpărat de la ciprioţi de Ion Ion Ţiriac, beizadeaua afaceristului Ion Ţiriac. Astfel, Ţiriac Jr. făcut una dintre cele mai proaste afaceri pe termen scurt şi mediu, întrucât aproape întregul teren de sub fosta „Rolast” este infestat cu tot felul de produse toxice, de la uleiuri şi oxizi de plumb şi pâna la negru de fum, substanţe folosite în procesul tehnologic în toţi cei peste 30 de ani de funcţionare. Potrivit specialiştilor, reabilitarea celor peste 60 ha, presupune o cheltuială de peste 3 milioane RON/ha, timp de 30-40 de ani. .

Ce spun cei în cauză?
*-Fostul lider al Sindicatului CSDR, Nicolae Creţu: „Teodor Stolojan a avut o implicare importantă în „Rolast”, în calitatea sa de mmbru al AC al fondului american care a cumpărat fabrica de cauciuc. Vizitele sale la Rolast în perioada campaniei electorale din 2004 dar şi după aceea atestă faptul că îl interesa direct soarta acestei fabrici.”
*-Fostul diector „Rolast” Dragoş Nicolescu:”Bursa de Valori şi anumite informaţii din presă dă ca sigur faptul că Teodor Stolojan a fost implicat în managementul „Rolast”. Îl ştiu ca membru CA al fondului american de investiţii şi foarte apropiat americanilor de aici. Eu am lucrat ca subordonat al său la Grupul Tofan. Indiferent de ceea ce a făcut pentru „Rolast” vânzarea fabricii de către americani şi schimbarea profilului de activitate s-a făcut într-un mod oneros. Cât am fost la Rolast nu prea am avut tangenţe cu dl Stolojan, decât în vizitele sale politice pe care le făcea la fabrică”.
*-„Rolast” a fost construită în perioda’70-’72 din împrumutul făcut de Ceauşescu, la FMI, şi a fost pusă în funcţiune 1972. Cele mai căutate repere produse de „Rolast” erau benzile transportoare, pentru industria extractivă, furtunele de înaltă, medie şi joasă presiune, garniturile, pentru industria constructoare de maşini, respectiv „Dacia” şi „Oltcit”, dar şi pânza impregnată cu cauciuc din care se construiau ambarcaţiunile uşoare pentru armată şi apărarea civilă împotriva dezastrelor, folosite de soldaţi în timpul inundaţiilor. Produsele Rlaast erau exportate în peste 80 de ţări situate pe cinci
Continente.
Ştefan Dumitru Afrimescu

The Trophy of Qoality with Năstase for Prezident

“The Trophy of Quality” with Năstase for President
Money washing during Năstase’s election campaign financed by Romanians
In post-comunist Romania corruption has became endemic. It can be met at all the social levels. It manifests itself as naturally as eating or breathing and it repeats in each sequence of Romanians’ life from cradle to grave. Moreover, even after death when the relatives who continue to live and who have to procure a place in a cemetery can obtain it only by giving bribe. We are all guilty of this situation, especially the Romanian political class, beginning with the local councilors, continuing with chiefs of the public institutions and ending with ministers (six former ministers of two previous governments are under the investigation of DNA, a structure which deals with cases of corruption among politicians), former Prime Ministers (Adrian Năstase is now under investigation and Călin Popescu Tăriceanu may follow), Members of Parliament and even President Traian Băsescu who was accused not only of having sold the Romanian fleet while he was Minister of Transports but also for having illegally obtained a mansion in Mihăileanu Street, Bucharest, cases which were suspended due to the presidential immunity.
Ex-Prime Minister’s Năstase public money washing affair
For almost twenty years a certain rule has been followed by certain persons who break the law: they manage to get immunity from prosecution until the deeds are forgotten. Partly responsible for this situation is also the EU which accepted us although we hadn’t been prepared. On this background, the global crisis which adds to the other crisis Romania is going through (moral crisis, identity crisis, xenophobia, political radicalism) could cause Romania a 50 – 100 years regression to the past. Let us consider, for instance, ex-Prime Minister’s Năstase public money washing affair. Where would Romania be now provided that Năstase had won the elections in 2004 and became the President of Romania? But let us see, as follows, what happened. During the election campaign, in 2004, Adrian and Dana Năstase could be seen almost weekly in Argeş having photo sessions with ordinary people. Many people wondered why the two husbands were showing such an interest foe Argeş. They got an explanation a few years later when the scandal of money washing for Năstase’s presidential election campaign emerged. Everything was committed under the cover of an symposium named “The Trophy of Quality in Construction” for which the Ex-Prime Minister is now subject to investigation together with the former chief of the state’s Inspectorate for Construction Irina Jianu who was directly subordinated to Minister Miron Mitrea. “The Trophy of Quality in Construction” case was taken by the DNA only four years later and it is possible that Adrian Năstase will never be taken to the court.
Institutions, managers and companies involved in ex-Prime Minister’s money washing affair
“The Trophy of Quality in Construction” was the cover under which Adrian Năstase managed to collect the sum of 2 million Euros. Among the sponsors of Adrian Năstase’s election campaign in 2004 were scores of private companies and public institutions from Argeş among which we mention The Construction Inspectorate subordinated to the District Council, the Forests Department subordinated to the Prefect’ Office and Termoficare 2000 (district heating) whose main shareholders are Piteşti Town Hall and Local Council and at national level other ten territorial Construction Inspectorates and Romsilva managed by Ion Dumitru who obliged tens of district departments and forests departments to pay the participation charge. Not even the national companies could avoid paying the charge imposed by Năstase. Thus the Enerrgy Department Turceni, the National Companyfor Lignite Oltenia, Hidroelectrica, Distrigaz Sud şi Electrica Muntenia, companies that had nothing to do with the symposium “The Trophy of Quality in Construction” paid the charge for Năstase’s presidential campaign in 2004. This way, the sum of 67.5 billions leis was collected. The rest of the money up to 71,2 billion leis, amounting to 4,7 billion leis, was paid by the organizer of the symposium, respectively the Constructions Inspectorate, which is an institution directly subordinated to the Prime Minister’s Cabinet.
Billonnage (money laundry)
According to the DNA Prosecutors’ charge the 71.2 billions leis were not deposited in the Constructions Inspectorate’s account although this institution was the organizer of the symposium and the collector of the funds. The money was instead deposited in the bank account of Axa Management, a firm which belongs to Bogdan and Ioana Popovici, close friends to Dana and Adrian Năstase and in the bank accounts of another four firms (Urban Consult, Rond SRL Contur Media and Media Global Invest) controlled by the Popovici husbands. Axa Management and the other four companies were chosen by direct assigning to administrate the unfolding of the money washing under the cover of “Trophy of Quality”. 61.55 billions leis were deposited in the accounts of the five companies previously mentioned. The money remained but for a short time in the accounts of the respective companies. The sum of 53.2 billions rapidly transferred from the accounts of the five companies to the accounts of SC Eurografica, a company controlled by Mihai Vasile. The 53.2 billions should officially have been spent on promotional materials for the symposium( paper cases, posters, badges) and participants’ accommodation. But the materials were not bought and each participant paid for accommodation. According to the DNA prosecutors, the day before the symposium, Mihai Vasile, the owner of Eurografica transferred the money necessary for paying the expenses of the promoting materials with the slogan “Adrian Năstase- President”, destined for the presidential election campaign from 2004. Among the materials of electoral publicity with Năstase’s photograph and the slogan “Adrian Năstase- President” there were 400.000 notebooks. But Mihai Vasile faked the papers of dispatch to some clients of his firm, the respective clients declaring when inquired by the DNA that they never received the promotional materials with Adrian Năstase’s slogan.
Instead of conclusions
Romania’s ex-Prime Minister possesses four houses, countless shotguns which he got as bribes from the ex- chief of Prime Minister’s Cabinet Şerban Mihăilescu also known as “Miki Şpagă” (“Miki Bribe”). But he also has four dossiers at the DNA, a ministerial structure which fights against corruption and investigates cases of corruption among dignitaries and public high officials. The ex-Premier managed to elude justice four years due to the immunity conferred on him by the position of president of thr Chamber of Deputies and then by that of PSD deputy, claiming at any attempt to suspend his immunity that all his dossiers are contrived and labeling them as “political dossiers” made up at President Traian Băsesscu’s order. The fourth dossier which is under the DNA prosecutors’ investigation is precisely that which deals with public money washing for political purposes, aiming at acceding to the supreme position in a state, namely that of President. At that time Năstase was the president of Social Democrat Party , which by had governed Romania four years declaring itself through his leaders “the State-Party.
Ştefan Dumitru Afrimescu