Interviu cu Stroe: "Prevăd în noiembrie-decembrie o nouă cădere a pieţei"

Interviu cu Constantin Stroe

Pe data de 2 iulie 1999 “Automobile Dacia” s-a încuscrit cu “Cocoşul Galic”, “măritându-se” cu Renault, mai vechiul ei “peţitor” de pe vremea socialismului multilateral dezvoltat. Şi dacă atunci “mariajul” a eşuat, după doar câţiva ani, de data acesta au trecut deja 10 ani şi potrivit declaraţiilor lui Constantin Stroe, artizanul noului mariaj, Daciei-Renault îi merge mai bine ca niciodată, chiar şi pe vreme de cea mai profundă criză din 1933 încoace. Despre reuşitele Daciei în plan economic, după mariajul cu Renault, despre criză şi factorii politici de decizie în interviul acordat de Constantin Stroe, săptămânalului Argeşeanul.

Reporter (rep.)-In ce măsură “Automobile Dacia”, ca mediu privat, a fost afectată de criza financiară? .
Cstantin Stroe (C.S.)-Criza financiară, europeană şi mondială nu avea cum să ocolescă România. Criza a afecatat şi Automobile Dacia în ultimele două luni ale anului 2008 şi în prima lună şi jumătate a anului 2009, perioadă deosebit de critică, în timpul căreia 37 de zile din totalul de zile lucrătoare a fost de şomaj tehnic. Şi dacă a stat locomotiva Dacia, au stat şi toate vagoanele În cursul lunii decembrie 2008 am vizitat opt furnizori legaţi de “Dacia” şi cu tristeţe am aflat, că liniştea era mai adâncă decât într-un cimitir. Nici la cel mai mare şi mai puternic dintre ei, nu era mai bine percepută decât tot ca într-un “cimitir”. Am făcut tot felul de acţiuni, unele în plan local, cu ajutorul fostului prefect. Am vrut să tragem un semnal de-aici din Argeş şi nu din Bucureşti sau altă parte, pentru ca dintr-un total de efect economic, respectiv dintr-un total pondere de-aproape 8% din PIB-ul României. Din aceşti 8% din PIB, 39% sunt concentraţi în Argeş. Le-am spus atunci celor instalaţi la Putere, că dacă nu fac ceva atunci, intervenţiile autorităţilor ar fi inutile mai târziu. Am reuşit să promovăm, e drept mai greu şi ceva mai târziu decât trebuia acest program de reîmprospătare a parcului naţional cunoscut de toată lumea de “Programul rabla”. Am reuşit pe 10 febbruarie să-l aduc pe domnul prim-ministru Emil Boc la Dacia să înţeleagă pe teren că, 1: situaţia este foarte gravă şi 2: ce îi cerem, nu îi cerem ceva în afara regulilor jocului. Era vorba de calificarea taxei de poluare care avea o conotaţie politica, lumea o interpreta că este “taxa lui Tariceanu”, mărita de trei ori, faţă data de 15 decembrie. Omul a venit, a ascultat, a văzut şi îmi aduc aminte că i-am spus că în locul dvs., l-aş aştepta pe dl. ministru al mediului, cu o documentaţie, care să clarifice care este taxa de poluare. Deci, au fost cele două situaţii: programul “rabla” şi taxa de poluare obţinute prin intervenţia Guvernului. Nimic deci, în afară regulilor jocului.
Rep- Şi dl. Boc a înţeles necesitatea acelor cereri?
C.S.-A înţeles. A avut el ceva rezerve în faţa presei, dar a făcut-o. În timpul ăsta, cât umblam să luăm nişte măsuri în plan local şi naţional, încă nu era foarte clar că piaţa auto din Româmia mai are cum să se mai dezgheţe, îndreptându-se spre o perioadă de glorie cum a fost în peioada 2000- 2008, pentru că au fost nişte creşteri într-o dinamica disperată, dar au fost creşteri permanente de la an, la an şi nu avea cum să nu afecteze puterea de cumpărare a clientului român, care şi aşa este inferioară mediei Uniunii Europene. Ne-am luat nişte măsuri cu totul şi cu totul deosebite, să găsim nişte debuşee, pentru că dacă am fi rămas dependenţi de piaţă auto din românia, probabil nu am mai fi lucrat decât 19 zile lucrătoare de la 1 ianuarie 2009 până la această dată. Lucrurile sunt clare de ce, pentru că noi acum fabricăm 1340 de maşini pe zi, iar în România am vândut doar 21000 de maşini în aceste şase luni şi practic acestea ar fi fost fabriacte în cele 19 zile lucrătoare. S-au găsit soluţii de export pe pieţele pe care deja eram prezenţi şi aşteptam efectele unor măsuri anticriză luate de ţările puternic dezvoltate ca Germania, Italia, Franţa, Spania. Şi toate acestea au dat rezutate. Practic noi acum la şase luni de la începutul anului suntem cu un plus de 19,2% faţă de rezultatele din aceeaşi perioadă a anului trecut. Este un succes, dar e unul conjunctural. El se datorează măsurilor amintite mai sus, dar şi raportului calitate-preţ al poduselor Dacia. Prevăd o linişte pănă prin octombrie, după care, în lunile noiembrie-decembrie va urma din nou o cădere de piaţă. Cu toate acestea pe primele 10 luni vom reuşi să scoatem nişte rezultate nu doar peste aşteptările unora, ci peste toate aşteptările.
Rep.-Investiţional vorbind, cât şi cum a fost afectată Dacia de criză?
C.S.-Investiţional, criza nu a afectat “Dacia” cu nimic. Toate investiţiile de anul acesta au fost bugetate încă de anul trecut şi vor fi efectuate la timp. Printre acestea şi S.U.V.-ul 4x4, ce va fi lansat la începutul lui 2010. Doar Centrul de Inginerie pentru Automobile, proiectul de la Titu, a fost sistat la 1 decembrie 2008, urmând să fie reluat în jurul datei de 15 iulie a.c., cu o întârziere a începerii lucrărilor de şase-şapte luni şi o decalare de punere în funcţiune de vreo 11 luni. Întârzierea se datorează obţinerii unei finanţări în condiţii nu tocmai avantajoase până la această dată pentru Dacia, urmând să fie finalizat în trimestrul patru al anului 2010.
Rep.-Ce durată credeţi că va avea această criză în România?
C.S.-Deşi nu prea mă dau în vânt după astfel de estimări, dacă tot trebuie să-mi exprim o părere, cred că mai devreme de 2011 nu se va schimba nimic. Şi când zic 2011 mă refer doar la industria constructoare de automobile, deşi chiar şi aşa, s-ar putea să fiu uşor optimist. Nu cunosc ce se întâmplă cu celelalte segmente ale economiei, dar sunt trist să constat că agricultura, spre exemplu, care ar trebui să aibă un potenţial ce ar putea alimeta 70-80 de milioane de suflete, nu poate alimenta nici măcar 20-21 de milioane de români sau poate şi mai puţini de-atât. Revenind la industria de automobile, Dacia are o gamă de produse foarte tânără, care i-a permis să aibă un avans de trei-patru ani privind strategia de produs faţă de concurenţă. Ştiu foarte bine ce scoatem în 2010, în 2012, ş.a.m.d., până prin 2020.
Rep-Chiar vroiam să vă întreb ce surprize va oferi în continuare Dacia?
C.S.-Toate la timpul lor. În fiecare an vom avea un produs nou. Familia Logan nu poate “trăi” o eternitate. Trebuie venit cu alte produse de gamă, inclusiv cu un Coupe.
Rep.-Şi toate vor fi produse sută la sută româneşti?
C.S.-Păi dacă iau în calcul acest Centru de Inginerie pentru Automobile de la Titu, care deja şi-a făcut simţită prezenţa la conceptul “Daxster”, vom avea designe, concepţie şi fabricaţie, sută la sută româneşti. Dacia va fi o uzină pilot, de la care vor pleca spre asamblare colecţii întregi de CKD oriunde în lume. Bine-nţeles, vom avea şi unele importuri, doar comunişti vroiau să produă totul în ţară oricât prost era produs.
Rep-În continuare aş vrea să discutăm şi despre factorul politic. A influienţat, şi dacă da, în ce măsură, evoluţia uzinei?
C.S.-Îmi puneţi nişte întrebări ştiind probabil că nu sunt dintre cei care ocolesc răspunsurile. Eu ce am pe suflet pun pe masă. Şi nu fac prin ceea ce vă spun nici declaraţii de simpatie, nici de resentimente. Lucruri aşa: o să încep cu şeful statului. Dom’le omul ăsta a ajuta în permanenţă industria de automobile. A ajutat-o şi în calitate de ministru al transporturilor, iar anul acesta se împlinesc 10 ani de la privatizarea “Daciei”, iar din 2005 şi până acum s-a implicat de cel puţin cinci-şase ori. Apoi, fostul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu care poate şi pentru că este un împătimit de automobilism, fiind mai mult decât un fan, a fost poate cel mai implicat în ajutorarea industriei de automobile, inclusive în proiectul de la Titu. Dacă e să mă refer la partiede trebuie să vă spun că nu am apelat la niciunul. Am apelat la vârfurile partidelor, la liderii lor, la dl.Iliescu, la Emil Constantinescu, la dl Geoană, la dl. Tăriceanu, la dl. Boc şi poate o să vă surprindă dar patidul care s-a implicat cel mai mult a fost PNŢ-CD-ul sub a cărui guvernare, la data de 2 iulie 1999 a fost privatizată Dacia. Eu am altfel de principii, politicienii trebuie să se implice doar în a direcţiona şi facilita derularea fluxului marfă-bani-marfă şi nu de a-mi arăta mie ce trebuie să fac cu procesul tehnologic.
Rep.- Cum vi se pare politica de taxe şi impozite a actualului Executiv?
C.S- E vecină cu disperarea! Dar n-au nici soluţii, pentru că economical nu este gripat de criză. Cele două noţiuni nu plac nici urechilor, dar să le mai şi achiţi! Iar pe asemenea vremuri, nici atât. Revoltele mele sunt altele. Despre acestea însă, pe altă dată
A consemnat Ştefan Dumitru Afrimescu