„Elodia”, în variantă argeşană, un caz ignorat de media şi autorităţi
S-au împlinit doi ani de la dispariţia Ioanei Tomescu, fără s i se dea de urmă
La ora 5,30, a dimineţii de 8 decembrie 2006, Ioana Tomescu a plecat spre Şcoala Generală din Leodeni, unde era femeie de serviciu. Două ore mai târziu, bicicleta Ioanei Tomescu a fost găsită la nici un km de casă, femeia deplasându-se cu bicicleta spre locul de muncă. Ioana Tomescu nu a fost găsită însă nici până azi. Cu toate acestea nicio televiziune nu s-a îngesuit să preia cazul şi să-l mediatizeze ca pe al avocatei Elodia.
Ioana Tomescu versus Elodia
Ioana Tomescu (de aproximativ 50 de ani), avea patru copii (doi băieţi şi două fete), şi deşi era văduvă, reuşise să-i crească singură şi să le asigure nu doar existenţa, ci şi o educaţie cu nimic mai prejos de a celorlalţi semeni. Fiecare dintre cei patru copii are un loc de muncă, iar Ionela Tomescu a absolvit chiar şi Facultatea de Chinetoterapie şi de câteva luni de zile lucrează într-un cabinet de specialitate. Ioana Tomescu era cunoscută ca fiind o femeie la locul ei, extrem de harnică, reuşind să întreţină singură curăţenia într-o ditamai şcola generală, başca treburile propriei gospodării. Nu vizitase niciodată vreo ţară străină, cu-atât mai puţin Dubai-ul, şi probabil nici Bucureştiul de prea multe ori. Şi, cu toate că Ioana Tomaescu a împlinit sâmbătă, 8 decembrie a.c. un an de la dispăriţie, poliţiştii argeşeni se informează despre cea dispărută tot la cei patru copii.
„E un caz de Dosarele X”
Poliţiştii argeşeni susţin că investighează şi azi acest caz. „Răscolim dealurile din împrejurimi, şi nu numai, am dat-o în căutare şi prin Interpol, dar fără nici un rezultat. Nu avem nici un indici, mai ales că la locul unde a fost găsită bicicleta nu era nici urmă de frânare, pete de sânge sau cioburi, care să ducă la concluzia că ar fi fost vorba de un accident rutier cu fugă de la locul faptei, crimă sau răpire. Acest caz este demn de „Dosarele X”, mai susţin poloţiştii argeşeni. Mai mult, potrivit Ionelei Tomescu, fiica mai mare a Ionei Tomescu, specialistă în chinetoterapie, „Poliţiştii care anchetează cazul trec cel puţin o dată la două săptămâni pe la noi şi se interesează dacă am mai auzit vreun zvon” Atât au reuşit să facă poliţiştii conduşi de fostul şef al IJP Argeş, Marian Orjanu si ai Poliţiei Române, condusă de Dan Valentin Fătuloiu. Pe de-altă parte, nici mass media, nici autoităţile locale sau centrale, nu s-au obosit să soluţioneze acest caz, deşi e cel puţin la fel, dacă nu cumva chiar mult mai dramatic, decât al avocatei Elodia Ghinescu. Ipoteze de lucru? Nici vorbă. Şi aceasta, pentru că nimeni nu are interesul să rezolve acest caz. Ioana Tomescu nu era nici avocată, nu era nici măcar căsătorită cu un poliţist, nu vizitase în viaţa ei o ţară străină, dar mite Dubai-ul. În viaţa ei nu văzuse cum arată un euro, ce să mai vorbim de computere sau leptopuri. Dimpotrivă. Era o anonimă femeie de serviciu la o şcoală generală din Leordeni, care apucase să dea viaţă la patru copii, să muncească de dimineaţa de la 5,00, până seara 20, sau 21,00,pentru a le asigura o existenţă cât de cât decentă, sî-i dea la şcoli şi să-i mai şi educe. Şi, cam atât. Numai că, le-a făcut pe toate de una singură. Dintr-un singur salariu de femeie de serviciu.
Ştefan Dumitru Afrimescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu