Şpaga la romani

Şpaga la români De la Statul de drept, la cel de tip mafiot
Aşezaţi la porţile Orientului, dar şi la hotarele marilor imperii, am împrumutat se pare tot ce-au avut mai rău acestea: lenea, laşitatea, mincuina, promisiunile fără acopeire, înşelăciunea şi mai ales mita sau peşcheşul (folosit de mai toţi domnitorii către înalta poartă), ciubucul (folosit de cei de rând), filodorma (practicată în perioada interbelică), mita (folosită pe vremea totalitarismului), şi şpaga, ridicată după 1990, la rang de religie. Peştele care de la cap se-mpute Puţini români ştiu însă că alături de traficul de influenţă, şpaga este una dintre componentele corupţiei. Corupţie de care este acuzată România în toate Cancelariile Europei şi Americii. Pentru a escamota fenomenul, clasa poliică a încercat să despartă corupţia în două categorii: corupţia mică şi marea sau înalta corupţia. Adică acea corupţie practicată de demnitari şi înalţi demnitari ai statului, respectiv parlamentari, miniştri, preşedinte şi premier. Aproape nu există segment al societăţii româneşti care să nu fie atins de corupţie. Şi, dacă statisticile susţin că aproape nu există român de rând care să nu fi dat şpagă măcar o dată în existenţa sa, aceleaşi statistici nu ne menţionează nimic despre şpăgile primite de demnitari şi chiar înnalţii demnitari ai statului. Cu o excepţie poate, numită Petre Isac. Cu toate acestea, este ştiut că peştele de la cap se-mpute. La fel şi corupţia, a „înflorit” pe vremea ex-premierilor Văcăroiu şi Năstase şi va „rodi” se pare, tot în grădina PSD-ului, în următorii patru ani. Segmentele societăţii româneşti atinse de corupţie Precizam mai sus faptul că nu există segment sau domeniu din societatea în care trăim care să nu fie supus corupţiei. Nu există instituţie publică locală sau nţională unde angajaţii pe post de funcţionari publici, să nu fi pretins direct sau indirect şi să nu fi primit şpaga, fie la plic, fie sub formă de „mică” atenţie. Indiferent dacă acel segment aparţine învăţământului, sănătăţii, justiţiei, parchetului, poliţiei sau finanţelor, ORC , primăriilor sau Serviciului Informazat al Persoanei, şpaga a atins rangul de religie. Niciun angajat al acestor structuri nu mişcă un deget până nu aude foşnetul specific bancnotei europene, al celei americane sau măcar al bancnotei autohtone de 500 lei. Chiar şi în casa Domnului, şpaga e ridicată tot la rang de „religie” Sănătatea Deşi este în joc sănătatea unei comunităţi sau chiar a unei naţiuni, din cauza coruţiei de la vârf, Sitemul de Sănătate românesc se află de peste 60 de ani în colaps sau moarte clinică. Nu există pacient, care să fi fost pe patul orcărui spital argeşan, şi care să nu fi dat şpagă infirmierei, asistentei şi medicului curant. Altfel? „Altfel muream cu zile. Nu se uitau la mine nici ca la un câine”. Cuantumul şpăgii pentru o banală operaţie de apendicită este de 500 lei. Dacă trebuie să mai şi naşti, atunci şpaga sare de 1000 lei. Dacă se ajunge însă la cezariană? „Atunci pacienta trebuie să cotizeze cu 1500-2000 lei”. Până şi ca să ai parte de o ploscă, pacientul trebuie să marce infirmierei 15-20 de lei, altminteri: „Altminteri se prefac că au „uitat” de tine şi te lasă ca pe-un câine”. Învăţământul-cenuşăreasa fostelor guvernări Se spune că ţara care nu investeşte în educaţie îşi subminează singură viitorul. Ei bine, timp de mai bine de 16 ani, pentru politicienii dâmboviţeni Învăţământul a fost cenuşăreasa tuturor guvernărilor. Confruntat cu subfinanţări de tot felul, dar mai ales de ordin salarial, Învăţământul a ajuns, la toate palierele (şcolar, preuniversitar, universitar şi post universitar), unul dintre cele mai corupte segmente. S-a ajuns atât de departe, încât unii dintre inspectorii şcolari sau chiar directori de unităţi şcolare, au primit şpagă de la părinţii unor „odrasle de bani gata”, bijuterii din aur, frigidere, aragaze, maşini de spălat, LCD-uri cu plasmă şi chiar autoturisme, case de vanţă, vile şi chiar yahturi. Un BAC se obţine cu 1000-2000 de euro, admiterea într-o univesitate de stat la fără taxe cu 2500-3000 de euro, o licenţă alte 3000-4000 de euro, un masterat cu 5000 de euro, iar un doctorat, cu o „amărâtă” de limuzină, o „coşmelie” de casă de vacanţă, o „viluţă” la cheie, ori chiar un yaht. Dovadă? Nu există cazuri de inspectori generali sau inspectori generali adjuncţi din cadrul ISJ, care după cei patru ani de stat în fruntea instituţiei amintite să nu-şi fi tras măcar o vilă, o casă de vacanţă şi o maşină. Poliţie-Parchete şi Justiţie Se poate spune, parafrazându-l pe apostolul Pavel, că „dacă Justiţie nu e, atunci nimic nu e”, iar ţara respectivă nu va ajunge niciodată un stat de drept, structurile de bază ale statului urmând a fi penetrate de structruri paralele, de tip mafiot. Fapt deja petrecut, structurile statului român fiind deja penetrate de mafia politică.Şi nu numai. Şi Justiţia argeşană a rămas tributară, chiar şi după 1990, pe de-o parte fostului Regim totalitar, şi pe de altă parte, factorului politic local, fie că s-a numit primar (i), prefect sau peşedinte de CJ, timp de mai bine de 18 ani. Datorită presiunilor mafiei politice asupra Justiţiei, procurorii şi judecătorii şi-au creat la rândul lor un alt „sistem juridic” paralel, de tip mafiot, care le permite folosirea funcţiilor în obţinerea de foloase necuvenite: bani, terenuri, maşini, vile sau căsuţe de vacanţă. Aşa se face că în Argeş nu există niciun politician (primar, consilier local sau judeţean), judecat şi condamnat Şi cum ar fi altfel, când cei mai mulţi dintre judecători şi procurori provin din rândurile foştilor consilieri juridici ai UJCAP, Autobaze, Baze de aprovizionare, bănci sau foste întreprinderi de stat, cu studii juridice efectuate înainte de 1990 la F.F. (fără frecvenţă), sau după ’90, în universităţi particulare?! Există judecători care pe timpul studiilor au fost lenjerese, stripteoze, paznici de noapte sau bibliotecari în aşa zisele biblioteci de cartier, situate la parterele unor blocuri (Inge,lenjereasă la Spitalul Judeţean, Perşu, bibliotecar în cartierul Craiovei). Şi mai există un alt segment al fiilor, fiicelor sau rudelor celor dintâi, ajutaţi de părinţi sau rude să pătrundă în sistem. Dacă în Parchete şi Justiţie lucrurile stau conform relatărilor de mai sus, nici în Poliţie nu sunt mai roze, Poliţia fiind situată în toate sondajele drept cel mai corupt segement din acest angrenaj. Dovadă? Arestările în lanţ de la Poliţia Rutieră şi Serviciul Informatizat al Persoanei. Aşa se face, că în „seifurile” celor trei instituţii zac sute de dosare grele, unele cu AN-uri, altele muşamalizate, „palmate”, sau „măsluite”deja, restul fiind făcute uitate sau pierdute. Au fost şi cazuri de dosare „topite” la comandă politică, (dosarul Tamagă-Banca Agricolă”). Iată principalele cauze, pentru care puşcăriile sunt pline cu „plevuşcă”. Cu deţinuţi care au furat un sac de cartofi, un telefon mobil sau două-trei găini, în timp ce „rechinii”, cei care au furat BANCOREX-ul , BIR, BID, Banca Agricolă, sau au spoliat sute de mii de români cu Filadelphia, Caritas, FNI-FNA şi Gelsor, sunt bine mersi. Mai mult, ajutaţi de Justiţie au devenit „moguli”, „magnaţi” şi „oligarhi”, exponenţi de vază ai capitalismului românesc de cumetrie. Armata şi Biserica Aceste două segmente sunt instituţiile în care românii au cea mai multă încredere. Cu toate acestea nici măcar amata şi nici biserica nu au fost ocolite de corupţie. În armată comandanţii de unităţi îşi iau şpaga la angajările din rândul civlilor, dar şi de la cei care vor să meargă în teatrele de operaţiuni militare, de menţinere a păcii, sau de la cei care vor să avanseze în grad şi funcţie.
La fel nici Casa Domnului nu este ocolită de „sfânta şpagă”. S-a ajuns, atfel ca o dregătorie să coste câteva zeci de mii de euro. O parohie, a juns să coste, în funcţie de zonă, peste un miliard de lei vechi, fără să-l mai intereseze pe episcop activitatea preotului în şi în afara Casei Domnului. Nici de traficul făcut d preoţi cu locurile de veci din cimitire, nici viciile unor preoţi cum ar fi adulterul, jocuriile de noroc sau măcar de deviaţiile sexuale ale unora dintre slujitorii Bisericii sau călugări. Şi-atunci, cum să nu te-ntrebi în ce ţară trăieşti? Ce fel de stat este cel căruia îi aparţii? E un stat de drept sau este unul, ale cărui structuri de putere sunt penetrate de tot felul de grupuri şi grupări, care pentru a-şi atinge interesele corup totul în jur, transformând statul de drept într-unul de tip mafiot?! Dar, poate că ne merităm soarta, câtă vreme continum să dăm şpagă şi să închidem ochii atunci când suntem prostiţi în faţă. Dovadă? Parlamentul tocmai a respins solicitarea DNA de a-i trimite pe Mitrea şi Năstase în faţa Instanţelor! Ştefan Dumitru Afrimescu