Editorial- Despre crize, curbe de sacrificiu, Guvernul "trei într-unul", chermeze şi concedieri

Despre crize, curbe de sacrificiu, Guvernul „trei într-unul”, chermeze şi concedieri
Că România, la fel ca tot restul planetei, se află în criză nu mai prezintă pentru nimeni nicio noutate. Noutăţile apar atunci,când privim cum tratează celelalte guverne din Europa sau din oricare colţ al lumii atât criza, cât şi pe concetăţeni. La noi, spre exemplu, Guvernul PSD-PDL îi „tratează” pe români cu... curbe de sacrificii, constând în şomaj, concedieri colective, impozit forfetar, reduceri salariale de 20%, concedii forţate, fără plată, de câte 10 zile, şi lista rămâne deschisă. În acelaşi timp, Coaliţia a decis ca Executivul Boc să aibă cu trei ministere mai mult decât fostul Cabinet Tăriceanu. Şi au fost create astfel cele trei ministere, unul mai fără sens ca altul. Toate trei însă, toacă cele mai multe fonduri. Probabil, că atât premierul şi Mircea Geoană, cât şi preşedintele, ca de altfel întraga coaliţie, s-au îmbolnăvit subit cu toţii de orbul găinilor, dacă nimeni nu este în stare să vadă în conturile cui se scurg sutele de milioane de euro, bani publici, împrumutaţi de la FMI. De altfel, criza este doar pentru românii de rând. Pentru cei aflaţi la guvernare, criza n-a ajuns nici măcar la graniţele României. Dovadă? Guvernanţii o ţin de-aproape opt luni numai în chiolhanuri şi chermeze, pe bani luaţi cu împrumut atât de la FMI, cât şi de la băncile comerciale cu dobânzile pieţei. În tot acest timp, România a fost practic neguvernată sau cel mult Executivul a mimat guvernarea. Altminteri, cum vor explica deriva în care se află România? O derivă, pe cât de evidentă, pe-atât de păguboasă pentru românul de rând. Român, care nu mai înţelege nimic din tot ce i se întâmplă! Şi ce-ar mai fi de înţeles, atâta vreme cât el e nevoit să mai dea o gaură la curea, în timp ce guvernanţii săi îşi fac vacanţele la Monte Karlo, pe Coasta de Azur, în Grecia sau Turcia, iar el, românul de rând, trebuie să se împrumute de la avans până la lichidare, de la un salariu la altul, de la o pensie la alta sau de la un ajutor social sau de şomaj la celălalt. Românului de rând i se întâmplă toate caestea, în timp ce ex-ministrul Tineretului şi Sportului cheltuie dintr-un condei de 1 şi 2 Mai aproape 1 milion de euro, dintre care 70.000 de euro, umai pentru o scena, care altfel ar fi costat doar 12.000-13.000 de euro, „Blonda de la Turism” aruncă şi ea în CNN, Eurosport, Euro News cu peste 1 milion de euro, cică pentru promovarea turismului, iar primarul general al Capitalei îngroapă şi el aproape 1 milion de euro, pentru repararea ceasurilor Bucureştiului şi placarea cu aur de 24 de karate. Şi lista poate continua cu chermezele de câte o săptămână ale fiecărei localităţi sau judeţ din România, pompos numite „zilele comunei sau judeţului „Ţ”: Argeş, Olt, Vrancea, Constanţa, Teleorman, Vâlcea, Iaşi, Suceava, etc. Şi-atunci, cum să nu te întrebi, ca simplu trăitor pe-aceste meleguri, despre ce fel de criză vorbim 24 de ore din 24 şi 7 zile din 7? Criză este doar pentru unii şi risipă pentru alţii? Caviar, fructe mare şi vacanţe în ţinuturi exotice, pentru guvernanţi şi pentru restul? Curbe de sacrificiu: şomaj, rate restante la bănci, debarnşări de la căldură şi electricitate, portărei la uşă, evacuări, traiul de azi, pe mâine sau de pe-o zi pe alta. Dar, ceea ce nu vor să spună guvernanţii, iar s-o recunoască nici atât, este faptul că România se află de mai bine de opt luni în tot felul de crize, unele care vin din perioada infernului roşu, fără nicio legătură cu criza economică, altele, acutizate de capitalismul de cumetrie românesc. Astfel, cu criza morală venim din urmă cu peste 50 de ani. După 1990, ne-am mai pricopsit cu alte vreo câteva crize: criza de identitate, criza valorilor, criza de resurse şi în sfârşit, din 2009 cu o criză economică, iar la orizont ne aşteaptă criza alimentară. De criza morală nu vom scăpa probabil niciodată. De criza economică vom scăpa, destul de probabil, sub o altă guvernare şi aproape sigur, ultimii din Europa, iar criza de resurse şi cea a valorilor vor continua să se-adâncească. Pentru traversarea lor, românii, cei care mai apucă, vor trebui să se supună tuturor curbelor de scrificiu, în timp ce guvernanţii vor continua să le mimeze. Ştefan Dumitru Afrimescu