S-a împlinit trocul securist din Casa Domnului! Calinic şi Eparhia sa ridicaţi în rang de către Patriarh

Trocul securist din Biserica Domnului s-a împlinit! Calinic şi Eparhia Argeşului şi Muscelului au fost ridicaţi în...grad!
Calinic Argatul, episcopul Argeşului şi Muscelului a fost devoalat de CNSAS ca fiind fost ofiţer de Securitate sub acoperire şi că a făcut poliţie politică. A urmat un proces, în urma căruia Justiţia română şi-a mai pus încă o dată cenuşă-n cap, declarându-l pe Calinic mai curat şi mai uscat ca de la „Nufărul”! Un soi de... nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase! Şi „prietenii” ştiu de ce. Acelaşi Calinic, în calitatea de episcop face parte, alături de nume grele din Argeş, care nu au nicio legătură cu BOR, din Adunarea Sfântului Sinod, care este structura bisericească menită să-l aleagă inclusiv pe Patriarh. Numai că, la Întronizarea noului patriarh, în persoana ex-mitropolitului Moldovei Daniel Ciubotea, Adunarea sinodală s-a împărţit în mai multe tabere, motiv pentru care Daniel a trebuit să facă nu numai lobby, ci şi oarece promisiuni unor tabere adverse. Promisiuni caee se dovedesc adevărate trocuri securiste în Biserica Domnului. Fără acele „trocuri”, Patriarhul României ar fi fost, fie mitropolitul Ardealului, fie cel al Olteniei. Promisiunea făcută delegaţiei din Argeş, pentru ai acorda voturile a fost de ridicarea Eparhiei Argeşului şi Muscelului la Rang de Mitropolie. Şi Iată că, aşa cum relatam în articolul Troc securist în Casa Domnului, la nici doi ani de la Întronizare, Patriarhului Daniel şi-a ţinut promisiunea şi la ridicat pe Calinic Argatul şi Eparhia sa, de la Argeş, mai întâi la gradul de Arhiepiscop, respectiv de Arhiepiscopie, urmând, destul de probabil ca peste un an sau doi, Calinic şi cu el de-odată şi instituţia, să fie ridicaţi la rangul de mitropolit, respectiv Mitropolie, rang vânat de Calinic mai mult pentru sine, decât pentru argeşeni sau musceleni. Sărbătorirea evenimultului va avea loc în dat de 28 septembrie a.c. La chiolhanul, prilejuit de sărbătorirea evenimentul şi care va dura ceva mai mult, decât ţinea pe vremuri înscăunarea unui domnitor, va participa însuţi Patriarhul României, membrii cCancelariei şi întregul sobor de înalţi prelaţi şi arhierei..Ospăţul va ţine nu mai puţin de şapte zile şi şapte nopţi. Ştefan Dumitru Afrimescu

Nu am învăţat nimic!

Nu am Învăţat nimic! De la jocurile piramidale tip Caritas şi Philadelphi, la Delfinul
România mileniului trei şi după experienţele numite “Caritas”-ul de la Cluj”, “Philadelphia”, “Megacaritas”, “Dama cu Camelii” şi “Ferati”, de la Piteşti, dar mai ales după FNI, FNA şi Gelsor ale actualului mogul media Sorin Ovidiu Vântu, în această eternă şi fascinantă Românie continuă şi azi să funcţioneze un astfel de joc piramidal. Acesta se numeşte “Delfinul. ”
În cele ce urmează voi face referiri la existenţa concretă pe teritoriul României a unor astfel de “paradisuri” fiscale sau a unor forme oarecum “primitive” ale acestora. Bunăoară, ce au însemnat prin anii 1992-1995 acele mii de jocuri piramidale, răsărite în România precum ciupercile după ploaie? Sigur au fost nişte forme primitive de fonduri speculative prin care s-a urmărit adunarea banilor de la populaţie, pentru a fi apoi investiţi în activităţi cu risc ridicat. Ce s-a ales de acele sume uriaşe, acumulate de organizatorii acelor jocuri piramidale? Dar de organizatorii jocurilor şi de principalii profitori, “grangurii” judeţelor şi-ai oraşelor, pe raza cărora funcţionau: şefi de inspectorate de poliţie, magistraţi, judecători, primari şi consilieri locali, medici, popi etc? Nimic! Aproape nimănui nu i s-a întâplat nimic. Doar doi sau trei dintre patronii unor jocuri piramidale au stat cel mult câte doi-trei ani după gratii, unde, de altfel au şi putut fi protejaţi de furia mulţimilor înşelate. Şi spun FUNCŢIONAU, pentru că un asemenea joc piramidal mai funcţionează şi-n ziua de azi. El se numeşte DELPHINUL, iar sumele vehiculate în România sunt “exportate” în Cipru, Monaco sau Gibraltar. Din acest “DELPHIN” fac parte parlamentari, miniştri, şefi din Poliţie şi Jandarmerie, primari, viceprimari, magistraţi, judecători, “moguli media” şi afacerişti. Principiul de funcţionare este aproape acelaşi cu al jocurilor piramidale precedente, diferă doar sumele, “ambalajul”, în care este prezentat şi calitatea participanţilor. Nu sunt acceptaţi decât cei cu ştaif, veniţi numai la costum, cravată şi la volanul unor limuzine, ca Audi Q7, sau offroad-ere ca Hummer, BMW, Nissan sau Mercedes.
Structură de tip mafiot
Structura organizatiei este bine determinata, ierarhic structurata, avand forma unei piramide financiare. Pentru atragerea noilor parteneri ai asa-numitei companii, in etapa initiala sunt organizate prezentari si traininguri, la care participa aproximativ 500-600 de invitati. Aceste seminare se desfasoara de regula in sali cu mare capacitate si au o durata de circa patru ore. Pentru participarea la seminar se achita o suta de euro. In cadrul seminarelor, organizatorii participa activ la dezbateri, astfel fiind creata imaginea unei companii de mare succes, care deja şi-a onorat obligatiile financiare fată de partenerii săi.

„Reteta fericirii” sau mostră de taxă pe prostie?
Afacerea „Delphinul“ are in vedere o serie de etape bine gandite si care se bazeaza pe naivitatea potentialilor clienti, pe lipsa de informatie a acestora si, nu in ultimul rand, pe dorinta acestora de a se imbogati repede si cu cat mai putin efort. Acestora li se propune sa devina membri ai unei companii cu imagine de mare succes. Persoanele vizate sunt invitate la un seminar, unde participa aproximativ 500-600 de oameni, potentiale victime, dintre care o parte, fiind cointeresate si avand rolurile impartite intre ele, folosind metode de influenta psihologica la nivel subconstient, conving persoana racolata sa accepte conditiile impuse. Celui convins ii este impus sa semneze un contract prin care procura asa-zisul „succes“ la suma de 2.290 de euro. Banii luati de la victime sunt impartiti intre membrii gruparii in modul urmator: primul nivel - asistent aspirant - 540 euro, al doilea nivel - asistent - 360 euro, nivelul trei - asistent manager - 180 euro, nivelul patru - leading manager - 120 euro, la nivelul cinci - manager director - 110 euro si ultimul nivel, sase - general director - 100 euro.
Initiatorul din umbra al Delfinului din Romania
Dupa ce Krutek a adus jocul din Cehia in Romania, prima „tinta“ a fost Oradea, iar apoi, cand lista persoanelor „solvabile“ s-a epuizat, afacerea a fost mutata la Arad, iar intalnirile de taina au fost transferate de la Baile Felix in statiunea Buzias. Intrarea la intalnirile de taina, o adevarata psihoza colectiva, cum le-a descris un participant, se face numai in baza unei „recomandari“ din partea unui asistent. Ritualul practicat era la fel de ciudat ca si afacerea in sine. Taxa de participare era de 40-50 de lei, iar suma pentru a deveni „delfin“ se ridica la 2.290 de euro. „Reteta“ de „imbogatire“ consta in achizitionarea unei banale carti, in patru volume, numita, pretentios, „Calea Succesului“. Investigatiile au scos la iveala ca o parte din valuta incasata ajungea in contul societatilor din Gibraltar, pe numele a doi „parteneri straini“ - Delphin International si Private Course for Personal Development -, iar o alta parte, intr-o banca din Nicosia (Cipru), ambele destinatii fiind doua paradisuri fiscale binecunoscute.
„Delfinii“ urmariti penal cauta fraieri in judete
Persoanele care stau in umbra jocului si impotriva carora a fost inceputa urmarirea penala sunt: Camelia Zachar, din Arad, asociat si administrator la SC Business Center Consulting SRL Arad, Daniel Andreas FÌssler, administrator al firmei Delphin International LTD si al altei firme partenere din Gibraltar, domiciliat in Monaco, Emil Krutek, din Cehia, inventatorul jocului in tara sa de origine si in Romania, Felix Daniel Toana, din Timisoara, si Silviu Bogdan Blidaru, tot din Timisoara, manageri. Intre capetele de acuzare formulate impotriva acestora se regasesc infractiuni precum evaziune fiscala, inselaciune, asociere in vederea comiterii de infractiuni si exercitarea unor acte de comert in favoarea si pe seama unei societati straine. Chiar daca este anchetata de purtatorii de uniforma, firma Delphin International isi continua nestingherita activitatea, incercand sa racoleze persoane din Pitesti, Prahova, Salaj, Constanta, Buzau etc., judete in care nu a activat pana in prezent. In rest, a tras tepe in toata zona de vest a tarii. In concluzie, cam asta ii asteapta pe cetatenii naivi, ademeniti de posibilitatea unor castiguri peste noapte. Adica sa plateasca 500 euro pentru o carte care costa, de fapt, cateva zeci de lei si care nu le foloseste la nimic, umfland pe aceasta cale conturile unei societati-fantoma, infiintata intr-un paradis fiscal.
Traistariu s-a imbogatit si de pe urma neamurilor
„Delphin“ este si in atentia magistratilor de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar printre protagonistii acestei „afaceri“ se numara si cantaretul Mihai Traistariu. El a declarat faptul ca - din punctul sau de vedere - este o afacere care are succes, dupa ce a intrat in joc acum vreo cativa ani. El a „profitat“ de cunostinte, rude si prieteni, pe care i-a atras in „joc“, si astfel s-a imbogatit serios. „Dupa ce am dus zeci de persoane la Delphin, banii veneau de la sine. Nu pot sa va spun cati bani am facut la Delphin sau despre ce e de fapt vorba, pentru ca nu am voie sa vorbesc despre afacere“, a precizat Traistariu. Faptul ca a terminat, la Iasi, Facultatea de Matematica l-a determinat sa-si puna in aplicare „cunostintele“ - dupa ce si-a racolat rude si prieteni - si a ajuns la o „inalta functie“ in jocul piramidal, functie care ii aduce o avere. „Mi-am bagat in afacere sora, fratele si prietenii, si toti si-au scos investitiile. Am bagat in joc 90 de persoane si nu cred ca afacerea Delphin International este ceva necurat, nimeni nu e obligat sa intre. Este o afacere pentru oameni cu tupeu, smecheri. Multi au intrat si au acum extrem de multi bani si masini scumpe, dar sunt si multi care au pierdut. Nu au stiut sa convinga oamenii. Sa stiti ca sunt si multe alte vedete implicate in joc, nu le dau numele. Eu am ajuns la Delphin adus de o persoana din TVR“, a mai spus Traistariu.
“Serviciile”, implicate ca si in cazul “caritas”-urilor precedente
Arama serviciilor secrete privind implicarea si in aceasta afacere necurata (la fel ca si modul cum au actionat in cazul Caritas, cand nimeni nu a fost tras la raspundere) a fost data pe fata la Ploiesti. Astfel, „fostul“ colonel SPP, Gheorghe Trutulescu, a fost recunoscut, la Casa de Cultura din Ploiesti, in timp ce participa la intalnirile „delfinilor“. Acesta se pare ca ar fi avansat foarte repede in ierarhia jocului si ca ar fi adus destul de multe servicii firmei organizatoare. Fostul comandant al Unitatii de Cercetare si Diversiune Buzau si-a deschis o firma de detectivi particulari, sursele noastre sustinand ca n-ar fi intrerupt colaborarea cu „delphinii“. Sute de persoane au fost lamurite de catre Trutulescu sa intre in joc, printre acestea numarandu-se si cadre active din SPP. Pe la intrunirile de la Ploiesti s-au perindat foarte multe persoane publice, din diferite judete ale tarii. Unele au ramas fidele sistemului, altele s-au retras dupa ce au acumulat ceva bani. Desi au fost in posesia a suficiente dovezi care atestau faptul ca activitatea era nelegala, sectiile Garzii Financiare si Inspectoratele Judetene de Politie din zonele in care s-au organizat sedintele de recrutare de clienti si „trainingurile de afaceri“, prin care erau inselati clientii, au tratat cu indiferenta fenomenul, contribuind astfel la proliferarea lui. Trutulescu a fost colonel in cadrul Serviciului de Paza si Protectie si a facut inchisoare pentru afacerea Tigareta II. Despre activitatea sa in Delphin s-au auzit foarte multe lucruri. Dupa cum sustin persoanele care l-au cunoscut pe Trutulescu prin intermediul acestei afaceri, fostul comandant al Unitatii de Cercetare si Diversiune Buzau facea prezentari si se ocupa serios de racolare.
Delfinul în Argeş
Argeşul este nu numai „cap de pod” pentru jocul piramidal Delfinul, ci chiar „gazda” sediului adminstrativ al Delphinului. Societatea se numeşte Office Euro Bissines. Sediul acesteea se află pe str. Fraţi Goleşti şi e administrată de Adelina Pleşa, soţia lui Costel Pleşa, fost subofiţer al Jandarmeriei Vâlcea, lider manager pentru judeţul vecin al Delphinului. Adelina Pleşa, fostă Mastraghin Adelina, este originară din Băbeni-Vâlcea şi e fiica unui profesor de sport. .
Infracţiuni pe bandă rulantă
SC Office Euro Bissines SRL Piteşti, prin liderii săi manageri Bogdan Blidariu, Mircea Crişan şi Daniel Peher scoate săptămânal din ţară atât legal cât mai iles ilegal, sute de mii de euro. Legal, bani luaţi de la fraieri se trimit prin sistemul „Smih and smith”, în bănci cum ar fi Sabadel Atlantico Estepona (Spania), stabilite dinainte cu şefii firmei. Restul banilor încasaţi la negru sunt transportaţi la reşedinţa lui Emil Krutek, situată în orăşelul Opava din nordul Cehiei la peste 1500 km de Piteşti. Transportul este făcut de către Blidariu, Crişan şi Peher cu maşini puternice şi de lux. Blidariu cu un BMW seria 7, nr. IS 15 CRM, Crişan cu Hummer nr. B 31 CMC şi BMW seria 6, nr TM 10 CMC şi Peher cu BMW M6 nr. TM 14 RDF. Din câte vă puteţi da seama cei trei scot banii din ţară săvârşind o serie lungă de infracţiuni, una mai gravă decât cealaltă. Cu toate acestea, Poliţia doarme în bocanci, Vama nu se bagă, având angajaţi printre „delfini”, iar Garda Fiannciară pretinde că nu are cadrul legal, pentru a putea acţiona. Între timp bani strânşi din Piteşti, Vâlcea şi mai înainte şi din alte judeţe, fieff-ri ale „delfinilor”, sunt direcţionaţi spre firme din Cipru, Monaco, Gibraltar şi alte paradisuri fiscale, fără să li se mai poată da vreodată de urmă.
Potrivit OUG nr 83/1998 veniturile nerezidenţilor sunt supuse unui impozit de 15% din profit. Impozit, pe care atât SC Delphin Internaţional cât şi firma piteşteană cu care colaborează-SC Office Euro Bissnes ar fi trebuit să lverse în conturile statului român Lucruri care nu sau întâmplat. Mai mult din unele verificări rezultă că nu-şi plătesc impozitele nici măcar cei care ocupă funcţiile de lider manageri, manage, asistent sau asistennţii aspiranţi, cum tot neplătite sunt şi taxele aferente distribuirii cărţii „Calea Succesului”.
Ultima oră
Ultima întrunire de prezentare a noi membri a avut loc la Câmpina, chiar în sediul Şcolii de Poliţie din oraşul amintit. DELFINUL are filiale în mai toate capitalele de judeţ ale ţării: Rm. Vâlcea, Slatina, Piteşti, Tg Jiu, Craiova, Alexandria etc. Se zice, că pe fir ar fi intrat până acum doar vaarda Financiară. Restul instituţiilor abilitate ale statului, respectiv Jandarmerie, Poliţie, Parchet, Curte de Conturi, Oficiul de Combatere a Spălării Banilor, aşteaptă se pare să fie invitate, ca la nuntă, respectiv cu lăutari! Şi aceasta, pentru a-şi face doar datoria, pentru care sunt plătite cu bani publici. Până acum, numai în judeţul Iaşi, s-au sinucis trei participanţi la DELFINUL, care ajunseseră pe drumuri din cauza datoriilor accumulate la bănci şi cămătari..
Stefan Dumitru Afrimescu

Famlia prezidenţială implicată în tranzacţii cu muniţie NATO -"Băseştii" fraţi de arme cu teroriştii?!

Când peştele de la cap se-mpute: familia prezidenţială implicată în trazacţii cu muniţie NATO! Băseştii, fraţi de arme cu teroriştii?!
Ceea ce urmează să relatez pare de domeniul absurdului. Dar numai la o primă vedere. Cu cât va fi aprofundat cazul, cu atât vor apărea, printre tot felul de intoxicări, dezinformări, aserţiuni, şi doar mici frânturi de adevăruri, servite presei cu pipeta. O primă aserţiune ar fi aceea că Traian Băsescu, protagonistul atâtor scandaluri, s-a cam “plictisit” şi de Putere şi de Cotroceni, şi că nu cred că va mai candida pentru un nou mandat de preşedinte, preferând se pare, “pescuitul” în apele tulburi ale afacerilor dubioase, cum ar fi cele cu înzestrarea unor armate şi nu numai, cu armament, muniţie şi echipamente militare.
Aşa cum era de aşteptat, cum de altfel avertizam mai sus, Serviciile au început să fabrice tot felul de ipoteze în legătură cu noul scandal în care este implicată familia preşedintelui Băsescu, iar presa dâmboviţeană a şi pus “botul” preluând scenariile “oamenilor preşedintelui”, ca pe nişte ipoteze de lucru. Ori, nu cred că ar fi cazul. Presupusul creier al întregii afaceri prezidenţiale, Aurel Cazacu, fost şef al Direcţiei de Producţie din Ministerul Economiei, a spus-o răspicat pe “sticlă” cu doar câteva zile în urmă: “Am apelat la fratele preşedintelui pentru a avea certitudinea că are cine să ne deschidă porţile Cotroceniului”. Punct. Restul aşa ziselor “variante de lucru” sunt prafuri în ochii consumatorului de media, menite să-l facă şi mai bezmetic decât este. Astfel poate cu excepţia cotidianului Ziua, toate celelelate cotidiane nu fac altceva decât să dezinformeze. Cu siguranţă, preşedintele ştia despre acţiunile lui Mircea Băsescu la “Desintco” încă din faza de intenţie, dar a minţit cu bună ştiinţă, luându-l pe “nu am ştiut” în braţe. Păi cum dracu să nu ştii când ai toate serviciile la îndemână, când însuşi ministrul Apărării este omul tău din partid? Cum s[ nu ;tii, când directorii SRI, SIE şi al Serviciului Secret al Armatei au fost numiţi sau măcar acceptaţi de preşedinte? Şi-atunci, cum poate să ne spună că nu a ştiut? Ca să nu mai spun că tot ce se declară sau se ştie la acest moment, poate fi nici măcar vârful aisbergului. Eu cred că lucrurle sunt cu mult mai grave (mai cu seamă că fostul col. MApN,C.I.-stul Corneliu Purcărea, asociat cu mai multe personae arabe, prin care se înarmau miliţiile Hezbollah, a confirmat parţial afirmaţiile lui S.R.Stănescu de pe blog). Adică, în loc de cinci nave cu obuze şi muniţie NATO, provenită din Singapore, pe care trebuia să o dezactiveze (delaboreze), a primit doar un singur vapor, cu doar 1840 tone de miniţie NATO, pe care l-a descărcat în Agigea Port, cu ajutorul firmei lui Mircea Băsesscu şi apoi le-a transportat la Băbeni, în judeţul Vâlcea, pentru dezactivare. Nimeni şi nimic nu ne poate convinge, că la Băbeni a fost dezactivată întreaga cantitate de muniţe sau că după dezactivare, substanţele explozibile conţinute de obuze nu au fost refolosite la fabricarea altor tipuri de miniţie, reambalate, reactivate şi expediate în zonele de conflict ale lumii, cum ar fi Fâşia Gaza, Iraq, Afganistan, Iemen sau Paskistan (fief-ul teroriştilor Al Qaida). Şi, culmea coincidenţei, întreaga operaţiune “Muniţie NATO de dezactivat” a avut loc pe fundalul furtului de arme din depozitul de armament al unei unităţi militare de la Ciorogârla. Armela furate (AKM-uri, mitraliere şi pistoale TT ), în număr de peste 60 de bucăţi, adică necesarul înarmării unei companii, nu au mai apărut nici până azi, iar rezultatul anchetei a fost, fie muşamalizat, pentru un timp, fie “îngropat” pentru totdeauna. Apoi, trebuie amintită tradiţia legăturilor preşedintelui Traian Băsescu cu structurile Serviciilor Secrete, atât înaite de 1990, cu fosta Securitate, cât şi după ce a ajuns şeful statului, aici amântind de răpirea jurnaliştilor în Iraq şi fuga lui Haissam din România.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Delfinul! Eterna şi fascinanta Românie continuă să şocheze!

Eterna şi fascinanta Românie continuă să şocheze! DELFINUL-un alt joc de tip piramidal-continuă să facă zeci de mii de victime în România!
România mileniului trei şi după experienţele numite “Caritas”-ul de la Cluj”, “Philadelphia”, “Megacaritas”, “Dama cu Camelii” şi “Ferati”, de la Piteşti, dar mai ales după FNI, FNA şi Gelsor ale actualului mogul media Sorin Ovidiu Vântu, în această eternă şi fascinantă Românie continuă şi azi să funcţioneze un astfel de joc piramidal. Acesta se numeşte “Delfinul. ”
În cele ce urmează voi face referiri la existenţa concretă pe teritoriul României a unor astfel de paradisuri fiscale sau a unor forme oarecum “primitive” ale acestora. Bunăoară, ce au însemnat prin anii 1992-1995 acele mii de jocuri piramidale, răsărite în România precum ciupercile după ploaie? Sigur au fost nişte forme primitive de fonduri speculative prin care s-a urmărit adunarea banilor de la populaţie, pentru a fi apoi investiţi în activităţi cu risc ridicat. Ce s-a ales de acele sume uriaşe acumulate de organizatorii acelor jocuri piramidale? Dar de organizatorii jocurilor şi de principalii profitori, grangurii judeţelor şi-ai oraşelor, pe raza cărora funcţionau: şefi de inspectorate de poliţie, magistraţi, judecători, primari şi consilieri locali, medici, popi etc? Nimic! Aproape nimănui nu i s-a întâplat nimic. Doar doi sau trei dintre patronii unor jocuri piramidale au stat cel mult câte doi-trei ani după gratii, unde, de altfel au şi putut fi protejaţi de furia mulţimilor înşelate. Şi spun FUNCŢIONAU, pentru că un asemenea joc piramidal mai funcţionează şi-n ziua de azi. El se numeşte DELFINUL, iar sumele vehiculate în România sunt “exportate” în Gibraltar. Din acest “DELFIN” fac parte parlamentari, miniştri, şefi din Poliţie şi Jandarmerie, primari, viceprimari, magistraţi, judecători, “moguli media” şi afacerişti. Principiul de funcţionare este acelaşi cu al jocurilor piramidale precedente, diferă doar sumele şi calitatea participanţilor. Nu sunt acceptaţi decât cei cu ştaif, veniţi numai la costum, cravată şi la volanul unor limuzine , Audi Q7, sau offroad-ere ca Hummer, Nissan sau Mercedes.
Structură de tip mafiot
Structura organizatiei este bine determinata, ierarhic structurata, avand forma unei piramide financiare. Pentru atragerea noilor parteneri ai asa-numitei companii, in etapa initiala sunt organizate prezentari si traininguri, la care participa aproximativ 500-600 de invitati. Aceste seminare se desfasoara de regula in sali cu mare capacitate si au o durata de circa patru ore. Pentru participarea la seminar se achita o suta de euro. In cadrul seminarelor, organizatorii participa activ la dezbateri, astfel fiind creata imaginea unei companii de mare succes, care deja si-a onorat obligatiile financiare fata de partenerii sai.


„Reteta fericirii” sau mostră de taxă pe prostie?

Afacerea „Delphinul“ are in vedere o serie de etape bine gandite si care se bazeaza pe naivitatea potentialilor clienti, pe lipsa de informatie a acestora si, nu in ultimul rand, pe dorinta acestora de a se imbogati repede si cu cat mai putin efort. Acestora li se propune sa devina membri ai unei companii cu imagine de mare succes. Persoanele vizate sunt invitate la un seminar, unde participa aproximativ 500-600 de oameni, potentiale victime, dintre care o parte, fiind cointeresate si avand rolurile impartite intre ele, folosind metode de influenta psihologica la nivel subconstient, conving persoana racolata sa accepte conditiile impuse. Celui convins ii este impus sa semneze un contract prin care procura asa-zisul „succes“ la suma de 2.290 de euro. Banii luati de la victime sunt impartiti intre membrii gruparii in modul urmator: primul nivel - asistent aspirant - 540 euro, al doilea nivel - asistent - 360 euro, nivelul trei - asistent manager - 180 euro, nivelul patru - leading manager - 120 euro, la nivelul cinci - manager director - 110 euro si ultimul nivel, sase - general director - 100 euro.

Initiatorul din umbra al Delfinului din Romania

Dupa ce Krutek a adus jocul din Cehia in Romania, prima „tinta“ a fost Oradea, iar apoi, cand lista persoanelor „solvabile“ s-a epuizat, afacerea a fost mutata la Arad, iar intalnirile de taina au fost transferate de la Baile Felix in statiunea Buzias. Intrarea la intalnirile de taina, o adevarata psihoza colectiva, cum le-a descris un participant, se facea numai in baza unei „recomandari“ din partea unui asistent. Ritualul practicat era la fel de ciudat ca si afacerea in sine. Taxa de participare era de 40-50 de lei, iar suma pentru a deveni „delfin“ se ridica la 2.290 de euro. „Reteta“ de „imbogatire“ consta in achizitionarea unei banale carti, in patru volume, numita, pretentios, „Calea Succesului“. Investigatiile au scos la iveala ca o parte din valuta incasata ajungea in contul societatilor din Gibraltar, pe numele a doi „parteneri straini“ - Delphin International si Private Course for Personal Development -, iar o alta parte, intr-o banca din Nicosia (Cipru), ambele destinatii fiind doua paradisuri fiscale binecunoscute.

„Delfinii“ urmariti penal cauta fraieri in judete

Persoanele care stau in umbra jocului si impotriva carora a fost inceputa urmarirea penala sunt: Camelia Zachar, din Arad, asociat si administrator la SC Business Center Consulting SRL Arad, Daniel Andreas FÌssler, administrator al firmei Delphin International LTD si al altei firme partenere din Gibraltar, domiciliat in Monaco, Emil Krutek, din Cehia, inventatorul jocului in tara sa de origine si in Romania, Felix Daniel Toana, din Timisoara, si Silviu Bogdan Blidaru, tot din Timisoara, manageri. Intre capetele de acuzare formulate impotriva acestora se regasesc infractiuni precum evaziune fiscala, inselaciune, asociere in vederea comiterii de infractiuni si exercitarea unor acte de comert in favoarea si pe seama unei societati straine. Chiar daca este anchetata de purtatorii de uniforma, firma Delphin International isi continua nestingherita activitatea, incercand sa racoleze persoane din Pitesti, Prahova, Salaj, Constanta, Buzau etc., judete in care nu a activat pana in prezent. In rest, a tras tepe in toata zona de vest a tarii. In concluzie, cam asta ii asteapta pe cetatenii naivi, ademeniti de posibilitatea unor castiguri peste noapte. Adica sa plateasca 500 euro pentru o carte care costa, de fapt, cateva zeci de lei si care nu le foloseste la nimic, umfland pe aceasta cale conturile unei societati-fantoma, infiintata intr-un paradis fiscal.

Traistariu s-a imbogatit si de pe urma neamurilor

„Delphin“ este si in atentia magistratilor de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar printre protagonistii acestei „afaceri“ se numara si cantaretul Mihai Traistariu. El a declarat faptul ca - din punctul sau de vedere - este o afacere in care are succes, dupa ce a intrat in joc acum vreo cativa ani. El a „profitat“ de cunostinte, rude si prieteni, pe care i-a atras in „joc“, si astfel s-a imbogatit serios. „Dupa ce am dus zeci de persoane la Delphin, banii veneau de la sine. Nu pot sa va spun cati bani am facut la Delphin sau despre ce e de fapt vorba, pentru ca nu am voie sa vorbesc despre afacere“, a precizat Traistariu. Faptul ca a terminat, la Iasi, Facultatea de Matematica l-a determinat sa-si puna in aplicare „cunostintele“ - dupa ce si-a racolat rude si prieteni - si a ajuns la o „inalta functie“ in jocul piramidal, functie care ii aduce o avere. „Mi-am bagat in afacere sora, fratele si prietenii, si toti si-au scos investitiile. Am bagat in joc 90 de persoane si nu cred ca afacerea Delphin International este ceva necurat, nimeni nu e obligat sa intre. Este o afacere pentru oameni cu tupeu, smecheri. Multi au intrat si au acum extrem de multi bani si masini scumpe, dar sunt si multi care au pierdut. Nu au stiut sa convinga oamenii. Sa stiti ca sunt si multe alte vedete implicate in joc, nu le dau numele. Eu am ajuns la Delphin adus de o persoana din TVR“, a spus Traistariu.

Serviciile, implicate ca si in cazul Caritas

Arama serviciilor secrete privind implicarea si in aceasta afacere necurata (la fel ca si modul cum au actionat in cazul Caritas, cand nimeni nu a fost tras la raspundere) a fost data pe fata la Ploiesti. Astfel, „fostul“ colonel SPP, Gheorghe Trutulescu, a fost recunoscut, la Casa de Cultura din Ploiesti, in timp ce participa la intalnirile „delfinilor“. Acesta se pare ca ar fi avansat foarte repede in ierarhia jocului si ca ar fi adus destul de multe servicii firmei organizatoare. Fostul comandant al Unitatii de Cercetare si Diversiune Buzau si-a deschis o firma de detectivi particulari, sursele noastre sustinand ca n-ar fi intrerupt colaborarea cu „delfinii“. Sute de persoane au fost lamurite de catre Trutulescu sa intre in joc, printre acestea numarandu-se si cadre active din SPP. Pe la intrunirile de la Ploiesti s-au perindat foarte multe persoane publice, din diferite judete ale tarii. Unele au ramas fidele sistemului, altele s-au retras dupa ce au acumulat ceva bani. Desi au fost in posesia a suficiente dovezi care atestau faptul ca activitatea era nelegala, sectiile Garzii Financiare si Inspectoratele Judetene de Politie din zonele in care s-au organizat sedintele de recrutare de clienti si „trainingurile de afaceri“, prin care erau inselati clientii, au tratat cu indiferenta fenomenul, contribuind astfel la proliferarea lui. Trutulescu a fost colonel in cadrul Serviciului de Paza si Protectie si a facut inchisoare pentru afacerea Tigareta II. Despre activitatea sa in Delphin s-au auzit foarte multe lucruri. Dupa cum sustin persoanele care l-au cunoscut pe Trutulescu prin intermediul acestei afaceri, fostul comandant al Unitatii de Cercetare si Diversiune Buzau facea prezentari si se ocupa serios de racolare.
Ultima oră
Ultima întrunire de prezentare a noi membri a avut loc la Câmpina, chiar în sediul Şcolii de Poliţie din oraşul amintit. DELFINUL are filiale în toate capitalele de judeţ ale ţării: Rm. Vâlcea, Slatina, Piteşti, Braşov, Alexandria etc. Se zice, că pe fir ar fi intrat până acum doar Garda Financiară. Restul instituţiilor abilitate ale statului, respectiv Jandarmerie, Poliţie, Parchet, Curte de Conturi, Oficiul de Combatere a Spălării Banilor, aşteaptă se pare să fie invitate, ca la nuntă, respectiv cu lăutari! Şi aceasta, pentru a-şi face doar datoria, pentru care sunt plătite cu bani publici. Până acum, numai anul acesta, s-au sinucis trei participanţi la DELFINUL, care ajunseseră pe drumuri din cauza datoriilor accumulate le bănci şi cămătari..
Stefan Dumitru Afrimescu

"Stolo"-the grave-digger of the "Rolast" Tradin Company of Piteşti?!

„Stolo”- the grave-digger of the Rolast Trading Company of Piteşti?! The former World Bank Senior Economist, candidate for presidency of Romania and nominated for the position as Prime-Minister, suspected of having caused the bankruptcy of Rolast of Piteşti

If the persons responsible for the bankruptcy of the Aro and Grulen trading companies of Câmpulung are known, namely Nicolae Vacăroiu, Ovidiu Muşetescu, Constantin Nicolescu and the former controlling shareholder, the Cuban American John Perez, the “grave-digger” of the Rolast company of Piteşti remained in the dark for more than a year. It was only these last days that some of the former managers, employees and trade union leaders decided to come forward and disclose information.

President of RAEF – a well-intended person assigned to bring the rubber industry in Romania to bankruptcy
In 2005, the “Americans” of RAEF bought the controlling block of shares. But at the forefront of the Fund of the Romanian American Enterprise Foundation (RAEF) John Kliper could be found acting in his capacity as President; while with the Rolast company of Piteşti he proved to be a …“well-intended” Romanian American! This was due to the fact that in less than two years he managed to bring to bankruptcy the most modern rubber item manufacturing plant in South-eastern Europe. According to a RAEF booklet disseminated by the Romanian American Kliper, the entire economic philosophy of the fund laid in dividing the trading companies where RAEF was a controlling shareholder so that they were easier brought to bankruptcy and then sold or bought for meagre prices. John Kliper acted in the same way with the Rolast company of Piteşti. He received an unexpected help from the former Chief Executive Officer of Rolast, Constantin Divan, who reported to the American party only half of the yielded production. The other half was sold to free-rider companies that gravitated around Rolast and the amounts obtained were collected by Mr. Divan. Using the amounts obtained from the rubber production not reported to the “Americans,” Constantin Divan opened his own business in the rubber field in Bascov area and bought the mansion that had belonged to Adrian Mutu.

“Stolo” – financial adviser of Tofan Group and RAEF, shareholder of Rolast
After returning from the World Bank, where he had acted as Senior Economist for years, the former liberal Teodor Stolojan became the most well paid financial adviser of Tofan Group and of the Romanian American Enterprise Foundation (RAEF) fund. Therefore, between the Rolast company of Piteşti (where the former Prime-Minister was shareholder through his descendants) and RAEF (controlling shareholder of Rolast), where Stolo acted also as member of the Board of Directors, in addition to being the financial adviser thereof, and Tofan Group, where the same presidential adviser acted as financial adviser there has been a more than direct link for all these last years. Moreover, in order to be sure that his decisions were ad literam enforced, he brought Dragoş Nicolescu inside the Rolast company: he was his most trusted man of RAEF and Tofan Group. Consequently, Dragoş Nicolescu, “advised” by Kliper and Stolojan and helped from within the Rolast company by the people of Constantin Divan, managed in record time to bring to pieces an activity that had been profitable for over 30 years. We must add that Teodor Stolojan had been a member of the Board of Directors of RAEF since 2000, when the above-mentioned funds first entered Romania. After less than tow years RAEF sold the Rolast company to the Cypriotes of Naniero Invest LMT. The sale of Rolast to Raniero took place exactly in the period when Teodor Stolojan was both a member of the Board of Directors of RAEF, as well as financial adviser of the fund. Immediately after the purchase of Rolast for the amount of 11 million euros, the Cypriotes of Naniero Invest changed its objects, thus from the largest manufacturer of rubber technical items the company became a mere real estate business. First, they dismissed almost 1200 employees. Subsequently they dismantled the premises and the equipment was sold to the former free-rider companies, such as the one belonging to the former Chief Executive Officer Divan, or sold as scrap. In the location where of the former Rolast company used to be, the Cypriotes originally intended to build a residential mansion neighbourhood and to rent the administrative pavilion to companies that wanted to open business offices, representative offices etc. But meanwhile, the land corresponding to the Rolast Trading Company and having an area of over 60 hectares was bought from the Cypriotes by Ion Ion Ţiriac, the little prince-son of the businessman Ion Ţiriac. Therefore, Ţiriac Junior concluded one of the worst short and medium-term deals because almost the entire land under the former Rolast is polluted by toxic products, from oils and lead oxides to carbon, substances used in the technological process during more than 30 years of operation. According to experts, the rehabilitation of the 60 hectares of land entails expenses in excess of 3 million RON / hectare for 30-40 years.

What do the persons concerned say?
*-The former leader of the CSDR (Democratic Trade Union Confederation of Romania), Nicolae Creţu: “Teodor Stolojan played a significant role within Rolast in his capacity as member of the Board of Directors of the American fund that bought the rubber plant. His visits to Rolast during the period of the 2004 electoral campaign and his subsequent visits show his direct interest in the fate of the plant.”
*-The former Chief Executive Officer of Rolast, Dragoş Nicolescu: ”The Stock Exchange and certain information in the media state as a certain fact Teodor Stolojan’s involvement in the management of Rolast. They know him to have been a member of the Board of Directors of the America investment fund and a close acquaintance of the Americans employed with the fund. I worked as his subordinated within the Tofan Group. Irrespective of what he may have done for Rolast, the sale of the plant by the Americans and the change of the objects thereof were onerously carried out. While I was employed by Rolast I had little contact with Mr. Stolojan, which occurred only during his political visits to the plant.”
*-Rolast was built in the’70-’72 period using loans granted to Ceauşescu by the International Monetary Fund and was commissioned in 1972. The most popular items manufactured by Rolast were the conveyer belts used in the mining industry, the high, average and low pressure hoses, the gaskets for the vehicle building industry, namely for Dacia and Oltcit, as well as the rubber insertion fabric for manufacturing light boats for army and civil protection service against disasters, used by soldiers during floods. The Rolast products used to be exported to over 80 countries on five continents.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Nicolescu, "Ţuli", procurorul Puiu Rotaru şi cuscrul subprefectului Cârstoiu, foşti aofiţeri sub acoperire şi turnători la "SECU"

Dr. Gheorghescu dixit:
„ Nicolescu, „Ţuli”(ex-deputatul PSD Vasile Stan), procurorul Puiu Rotaru şi cuscrul subprefectului Cârstoiu - fosti ofiţeri sub acoperire şi turnători la „SECU”!

Interlocutorul nostru, originar din Vadeieni, fiu de ciobanii din tatăn –fiu, deşi medic de profesie, a rămas de-alungul anilor un demn urmaşi al strămoşilor lui, purtându-se de-alungul celor peste şapte ore de discuţii aidoma unui baci adevarat. A avut bunăvoinţa de-a nu ierta nimic, de-a nu cruţa pe nimeni. Traian Gheorghescu, căci despre el e vorba, este o istorie vie a unei perioade cuprinse între anii 1954-2006. Fiu de chiabur, cu tatăl fugit 2 ani în Munţii Căpăţânei, Traian Gheorgescu a fost pentru prima dată arestat şi condamnat la 2 ani închisoare în 1954, la numai 17 ani. A terminat totuşi medicina, specialitatea obstretică-ginecologie. Sportiv de performanţă în studenţie, membru de bază al echipei universitare de volei şi omul care a dus înainte de 1989 echipa locală de volei în Divizia naţională. A fost director al spitalului din Horezu, dar şi al spitaluilui Brădet. Ultimul loc de muncă l-a avut pe platforma Uzinelor Dacia. Viaţa, sistemul de relaţii sau hazardul au făcut ca interlocutorul nostru să se afle în anturaje dintre cele mai pestriţe: i-a cunoscut pe Nicu şi pe Valentin Ceauşescu, o droaie de generali de Securitate din Capitală, dar şi din Vâlcea şi mai ales din.Argeş, în Argeş unde i-a cunoscut, iar cu unii dintre ei a fost şi prieten. I-a cunoscut pe Adrian Păunescu şi Dinu Săraru, dar pe conjudeţenii noştrii: Constantin Nicolescu, Valeriu Nicolescu alias „seniorul”, ex-deputatul PSD Vasile Stan, alias „Ţuli”, Constantin Stroe alias „doctorul”, pe magistratul Puiu Rotaru, fost şef al DNA Piteşti şi procuror general al Parchetului Curţii de Apel Piteşti, familia M.G, pe cuscrul subprefectului Cârstoiu, dar şi pe expremirul României Victor Ciorbea, care l-a vizitat de două ori. I-a mai cunoscut şi pe foştii primi-secretari Catană, Mohanu şi Matei. Împrejurările în care i-a cunoscut şi în care cu unii dintre ei s-a şi împrietenit sunt sunt mai mult sau mai puţin sub semnul hazarduluii. Despre aceste intersectări ale distinului lui Traian Gheorghescu cu cei enumeraţi mai sus vom încerca să relatăm în cele ce urmează. Mai precizăm doar că tot ce urmează a vă fi relatat vă va şoca. Sunt însă mărturiile unui personaj pe cât de controversat, pe-atât de pertinent şi de excat în relatări.

Nicoleştii şi relaţiiele lor cu fosta securitate

...”Pe dl Nicolescu l-am cunoscut când a trebuit să renunţ la cererea de emigare. Pe-atunci dl Nicoolescu era pe linie profesională subaltenul lui Simion Săpunaru, directorul Centralei de Autoturisme. Pe linie de SECU, era şeful lui Săpunaru, trimis de la Bucureşti, în condiţiile în care Săpunaru deţinea la momentul acela pe lîngă funcţia de director al Centralei, şi pe cea membru, plin sau spleant (nu mai reţin excat), al CC al PCR. În această calitate i-a fost băgat pe „gât”, acest „tov” Nicolescu. Simion Săpunaru se afla în spital internat la Contagioase diagnosticat cu hepatită. Eu lucram la cabinetul medical al Uzinei, dar aveam tot timpul probleme cu cererea de emigrare. Nu puteam fi lăsat în pace decât dacă făceam cerere de renunţare la cererea de emigrare. Care cerere trebuia dusă şi pusă pe birourile Securităţi. Şi-atunci Săpunaru la chemat la el la spital pe dl Nicolescu Contrariat de situaţie, am întrebat şi eu de ce trebuia să-mi ducă cererea tocmai „tov” Nicolescu. Răspunsul lui Săpunaru a venit prompt: „Pentru că e de-al lor. Mi l-a trimis aici, ca să poată pleca oricând, în orice misiune, „acoperit”, ca aparţinând centralei. Nu-mi spune însă niciodată când pleacă, unde pleacă sau cât stă. Ştiu doar de şefii lui de la Bucureşti, care mă anunţă la două-trei zile după ce pleacă. Imi spun doar să nu-mi fac grij pentru el, pentru că oricum se va întoarce”. Tot de la Săpunaru ştiu că salariul, cea mai mare parte, başca diurna pentru misiunile de-afară şi le ridica de la „SECU”. În sfârşit, a apărut şi dl Nicolescu în rezerva lui Săpunaru, i-a dat cererea s-o ducă unde trebuia, pentru care i-am şi mulţumit de altfel, atât eu cât şi Săpunaru, de faţă fiind şi directoarea Direcţiei Sănătăţii, dna Maria Georgescu”.... „Pe fratele mai mare al dlui Nicolescu, Valeriu Nicolescu, care era secretarul Regiunii de Partid, l-am cunoscut în Sectoarele Calde ale Uzinelor Dacia. Ce credeţi că făcea acolo cel căruia azi se spune „seniorul”? Vă spun eu: beştelea nişte muncitori care fuseseră „daţi în gât” că ascultaseră Europa Liberă. Era ca o demascare de pe vremea stalinismului.Perora cât îl ţineau rărunchii: „Să vă fie ruşine tovarăşi. Adevăraţii comuinişti nu ascultă posturile de radio imperialiste ca Europa Liberă si Vocea Americii, ci cuvântările tovarăşilor noştrii de partid şi de stat de la posturile noastre naţionale de radio. Pentru aceaste fapte, membrii de partid vor fi, unii excluşi, alţii vor primi avertismente...” Aşa perora dl Valeriu Nicolescu pe o scenă imporivizată în Sectoarele Calde ale uzinei, iar acum i se spune „seniorul”, în timp ce adevăratul Senior putrezeşte la doi metri sub pământ”... „Dar apropo, ştiţi cumva ce studii are dl Nicolescu? Vă spun tot eu? OK?. Este tractorist, şi-a făcut şcoala profesională la seral, apoi şi-a dat diferenţele şi-a intrat la liceu tot la seral direct în clasa 10-a sau a 11-zecea. După liceu a făcut ă şcoală de subingineri. Vreţi să ştiţi cum a făcut a doua facultate? Vă spun tot eu: cărând profesorilor piese de schimb din uzină. Acestia sunt fraţii Nicolescu. Iar pentru toate acestea îmi asum toată răspunderea”.
Ştefan Dumitru Afrimescu

PS-Despre ceilalţi foşti securişti şi/sau turnători, aflaţi pe lista dr. Gheorghescu în ediţiile viitoare.

Quo vadis România

Quo vadis România?!

De mai bine de 19 ani ne tot întrebãm încotro se îndreaptã România cu noi toţi,.şi tot de 19 ani nimeni nu riscã un rãspuns. De fapt se-ndreaptã România în vreo direcţie? Nu cumva ne tot învârtim în jurul cozii? Al unei cozi pe care nu am fost în stare, sau nu s-a vrut, s-o scurtãm la timp? Are mãcar la acestã datã România o direcţie? Şi dacã are, ştie cineva care ar fi aceea? Înspre ce ne îndreptãm? Vom încerca în cele ce urmeazã sã gãsim împreunã rãspunsurile acestor întrebãri. Oricare ar fi acelea

Remember
Greu. Extrem de greu, România, mai ales cea profundã, reuşeşte sã se vindece de efectele infernului roşu, ori de apucãturile acelei epoci..Aproape cã nu a existat pas fãcut în toţi aceşti ani, care sã nu fi însemnat o poticneanealã. Totul a fost un "cadril" securisto-comunist, “jucat” de câţiva, cu românii, cu soarta românilor, dupã o “partitură” elaborată în laboratoarele fostei nomenclature, ale fostei Securăţi şi ale KGB.. Iată pentru ce vom trece în revistă câteva din „marile manevre” trăite pe viu de cetăţenii României..
*-Transformarea FSN în partid, deşi promisiunea lui Iliescu, era ca FSN să se dizolve;
*-Manifestările din Piaţa Universităţii, cunoscute drept “Golaniada”;
*- Mineriada din 13-15 iunie 1990, pentru dislocarea manifestanţilor;
*-Candidatura lui Iliescu la primele aşa zise alegeri libere de după evenimentele din decembrie ’89;
*-A urmat întregul cortegiu de mineriade, fără ca autorităţile să-i poată clinti “luceafărului huile”, Miron Cozma, un fir de păr măcar, timp de-aproape 10 ani.
Acele vizite ale hoardelor de “mineri” în Capitală au întors România cu peste 50 de ani în urmă., făcând-o să piardă tot capitalul de simpatie câştigat în zilele Revoluţiei. Pentru toate acele adevărate dezastre nu a “plătit” încă nimeni pe măsura deficitului de imagine creat României dincolo de frontiere. Nici măcar cel numit “luceafărul huilei”.
*-Au urmat alegerile din’92, fixate parcă anume în ziua de “Duminica Orbului”. Alegeri în care 88% dintre români au votat un singur candidat la Preşedinţie, pe Ion Iliescu.Un Iliescu pe care argeşenii l-au idolatrizat. Şi aceasta, dacă ar fi să ne-amintim doar de una dintre vizitele sale în Argeş, când “norodul” adunat în Piaţa Prefecturi striga din toţi rărunchii: “Iliescu-apare/ Soarele răsare”. După aproape trei mandate de şef al statului, a urmat şi căderea în dizgraţia majorităţii românilor, pentru ca după numai câţva ani să intre şi în dizgraţia propriului partid
*-Între timp FSN –ul lui Iliescu făcuse deja mai multe “aripioare”, transformate în tot atâtea partide “nou-nouţe”.
*-Prima aripă desprinsă din marele FSN a fost PD-ul, ruptura provocând-o nimeni altul decât…Petre Roman, cel supranumit “Petrică Flanelă Roşie” sau “Dom’ Pedro”. Omul care a reuşit să le facă pe fetele de la APACA să nu-şi mai dorească nici măcar salarii în valută, ci doar pe Roman să le-o…tragă…. Şi tot Roman a reuşit să-l determine pe Sergiu Cunescu să-i dea la cheie PSDR-ul (Partidul Social Democrat Român), unul dintre cele trei partide istorice ale României interbelice.
*-Numai că Dom Pedro a fost urmat în USD (Uniunea Social-Democrată), noul partid creat de-acesta şi de către Traian Băsescu, cel care avea peste numai câţiva ani să-l debarce şi Roman de la şefia, USD, creând PD-ul.
*-Şi a urmat a doua ruptură a FSN, noul partid numindu-se ApR, sau “Partidul Coloneilor”, avându-i ca lideri pe Teodor Meleşcanu şi Mircea Coşa. Un partid, cu o existenţă efemeră, care a rezistat pe eşichierul politic dâmboviţean, un anotomp sau două, la scurt timp ApR, dezintegrându-se, pentru a fi mai apoi absorbit de…PNL.
*- De un PNL care spre deosibire de FSN tocmai începea să se coaguleze, adunându-şi mai întâi “aripioarele” PNL Câmpeanu, şi PNL Patriciu., acestea fiind urmate de PAC (Partidul Alainţei Civice), condus de Nicolae Manolescu..
*-În anul de graţie 1996, “boborul” l-a abandonat pe Iliescu şi PDSR-ul său, e drept, pentru numai patru ani, pentru a aduce la Putere CDR-ul, care era o coaliţie formată din partidele PNŢ-CD, PNL, USD, UFD, PAC şi Societatea Civilă, reprezentată de A.C.(Alianţa Civică). Până şi “locatarul” de la Cotroceni, care se credea veşnic a fost schiambat cu Emil Constantinescu. Anii 1996-2000 au fost poate singura perioadă de după 1989 de un anume tip de reconstrucţie a ţării. A fost perioada în care au fost luate câteva dintre deciziile cele mai importante pentru România, mai ales în plan extern, privind partenerii, alianţele externe şi partenieriatele, mai ales cele cu NATO. Atunci au fost luate cele mai curajoase decizii, cum a fost interzicerea folosirii spaţiului aerian al României de către armata rusă, pentru a interveni în războiul din fosta Iugoslavie, de partea Serbiei. Tot atunci s-a stabilit, sperăm definitiv, aderarea la NATO, şi au fost începute primele demersuri, e drept, timide, pentru aderarea la UE. Parioada respectivă a fost marcată mai ales de refacerea imaginii României pe plan extern şi recăpătarea încrederii democraţiilor occidentale în România, ca partener economic şi politic de încredere. Din perioada respectivă încep practic adevăratele investiţii în România. Cu toate acestea, nici Regimul Constantinescu nu a fost ocolit de mineriade, “luceafărul huilei” intenţionând în mai multe rânduri să ajungă din nou în Capitală. A fost oprit însă la timp, deşi a repurtat o victorie la Stoieneşti, totul finalizându-se cu “Pacea de la Cozia”, semnată de premierul de-atunci, Radu Vasile cu Miron Cozma. Au existat însă deosebiri fundamentale între mineriadele din timpul Regimului Iliescu şi cele de sub Regimul Constantinescu. Dacă năvălirea hoardelor de “mineri” în Bucureştiul de sub Regimul Iliescu avea scopul precis de-ai întări şi apăra Regimul, mineriadele din timpul lui Constantinescu au avut mernirea de a destabiliza Regimul şi guvernarea cederistă, de a arăta lumii că România este un stat neguvernabil. Un alt scop al mineriadelor din timpul guvenării CDR a fost şi acela de a întârzia restructurările în economiei, a privatizărilor ce trebuiau făcute, pentru degrevarea statului de partea de industrie neperformantă, de “găurile negre” din industria şi economia de comandă.. Trebuie precizat un fapt poate mai grav decât mineriadele şi anume că în 1996, când CDR a preluat Puterea, în visteria statului se mai gaseau doar 450 milioane USD. Atât lăsase fosta guvernere PDSR, cu Nicolae Văcăroiu în fruntea Executivului. Datorită lipsei acute de devize, România a fost de cel puţin trei- patru ori la un pas de colaps, la un pas de a intra în imposibiltate de plăţi. Şi notele de plată ale guvernării Văcăroiu nu mai conteau să vină. Rmânia a fost însă de fiecare dată salvată de la “albanizare” sau “bulgarizare” către de Mugur Isărescu, mai întâi în calitatea de guvernatorul al BNR şi mai apoi (după debarcarea lui Radu Vasile), în calitatea de prim ministru. În acea perioadă au fost practic, puse bazele economiei de piaţă, prin îmblânzirea inflaţiei şi începerea creşterii sănătoase a ecomiei. A fost astfel obţinută ieşirea din “zona gri”, reducerea ratei inflaţiei de la 220%, la sub 15% şi stocarea la sfârşitul guverării CDR a peste 6 miliarde USD. Tot atunci, au început şi marile privatizări, printre primele fiind cea a “Daciei” cu “Renault” şi a “Romtelecom” cu grecii de la OTE. Sfârşitul acelei guvernări a coincis însă cu două dintre cele mai răsunătoare falimente: căderea FNI şi falimentul “Bancorex”. Amândouă falimentele au fost pregătite de “specialiştii” opoziţiei PSD-iste în “laboratoarele” fostei Securităţi. Cu cele două falimente, ca două “pietre de moară” de gâtul oricărei guvernării, nu avea cum să ducă decât la pierderea alegerilor. Ceea ce s-a întâmplat şi cu CDR, care a pierdut scrutinul din 2000, creând astfel cale liberă PDSR-ului să revină la Putere. De la acea dată Romania intră într-o cu totul altă conjunctură social-politică şi economică atât internă, cât şi internaţională. În plan economic se dovedise că inflaţia putea fi ţinută-n frâu, la fel şi economia subterană, putea fi controlată, Exista de asemenea destulă rezervă valutară, iar în plan extern, România recâştigase aproape tot deficitul de imagine şi de credibilitate, pierdute în primii ani de după evenimentele din decembrie ’89.

Marele jaf şi tunurile de miliarde de dolari, mascate sub tot felul de moşteniri de la “mătuşile Tamara”!

La încheierea mandatului, Emil Constantinescu a făcut două declaraţii cel puţin şocante: *-“Nu am fost lăsat să-mi duc la bun sfârşit programul de guvernare de structurile fostei Securităţi” şi…
*- “Nu prea mai este mare lucru de furat în România”!
Dacă în ceea ce afirmase în prima dintre declaraţii, Emil Constantinescu avea perfectă dreptate, în cazul celei de-a doua declaraţii, fostul şef de stat avea să se înşele amarnic. Marele jaf şi tunurile de miliarde de dolari, mascate de tot felul de “moşteniri” de la “mătuşile Tamara” ale mai tuturor PSD-iştilor, abia avea să-nceapă, odată cu revenirea la Putere a PDSR-ului, rebotezat în PSD. Astfel, după instalarea la Cotroceni a aceluiaşi Iliescu, în fruntea Guvernului PSD a fost “uns” Adrian Năstase. Aceluiaşi Năstase i-a fost încredinţată şi şefia partidului aflat la guvernare. O asemenea concentrare de putere, în mâinile unei singure persoane nu mai avusese loc de pe vreamea lui Ceauşescu Deosebirea dintre cei doi era aceea că spre deosebire de Năstase, lui Ceauşescu îi trebuiseră de cinci sau chiar şase ori mai mulţi ani decât lui Adiţă, pentru a atinge acumulările acestuai Şi toate acestea sub privirile îngăduitoare ale loacatarului de la Cotroceni. Sub guverenarea Năstase, au fost privatizaţi mastodonţii economiei româneşti: Sidex Galaţi, SNP Petrom şi “Aro” Câmpulung. Iar Adrian Năstase s-a ales cu o moşteniri de la “Mătuşa Tamara”.şi cu un ditamai bloc în Zambaccian. Pentru toate jafurile şi moştenirile “mătuşii Tamara”, în 2004, Năstase şi ai lui au fost aruncaţi de români la coşul istoriei., fiind adusă la Putere Alianţa Dreptate şi Adevăr (D.A.), formată din PD şi PNL, la Cotroceni a ajuns Traian Băsescu, iar în fruntea executivului Călin Popescu Tăricianu. “Mariajul” D.A.nu a durat însă nici şase luni, după care s-a ales praful. În bătălia dintre palatele Cotroceni şi Victoriei, a fost sacrificat aproape totul, dar mai ales oportunităţile românilor şi puţin a lipsit să fie sacrificată şi aderarea României la UE. Ultimele evenimente derulate pe scena politică dâmboviţeană vin o dată în plus şi dovedesc justeţea întrebărilor noastre nu numai arzătoare, ci şi cât se poate de legitime: România încotro? Unul dintre cele mai importante ministere, cel al Justiţiei a stat fără titular de-aproape două luni. Iar Traian Băsescu a semnat trimiterea la Parchet a nu mai puţin de opt foşti înalţi demnitari, printre care: Adrian Năstase, Miron Mitrea, fostul ministru al Justiţiei, Chioariu, Păcuraru, ex- ministrul M.S.S., dar Decebal Traian Remeş, ministrul “caltaboş”, precum şi pe fostul ministru al Economiei, “conservatorul” şi controversatul Sereş. Dintre toţi aceştia, niciunul nu a ajuns în faţa Instanţelor, cercetările procurilor DIICOT sau DNA dovindind, ori că sunt nişte incompetenţi, ori că acţiunile preşedintelui au avut doar menirea destabilizării Cabinetului Tăriceanu, pe de-oparte, şi mult, poate prea mult populism, pe de-altă parte.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Va urma!

Traiul pe o planetă tot mai nesigură, întro lume tot mai bolnavă

Traiul pe o planetă tot mai nesigură într-o lume tot mai bolnavă



Despre sănătate se poate vorbi la nesfârşit. Noi însă, ne-am propus cu totul altceva. Să vorbim despre sănătate în general, despre cea globală spre exemplu, pentru că tot e la modă globalizarea, de sănătatea unei naţiuni, a unei comuniţăţi, dar şi de sănătatea individului şi, desigur, despre sănătate ca sistem. Demersul, depinde in mod cert de nivelul de abordare. Vom încerca să vă relatăm despre fiecare în parte. Mai întâi ce este sănătatea? O poate defini ceneva? Dar s-o descrie?
Cât de sănătoasă mai este în ceasul acesta omenirea? Sau naţiunile care o compun? Cât de sănătoasă mai este de pildă naţiunea nord-koreană, muritoare de foame, aflată în plin totalitarism? Dar sociatatea americană, după momentul 11 septembrie 2001? Poporul irakian, cât de sănătos a mai rămas după ce a ieşit de sub dictatura lui Sadam? Europa cât de sănătoasă a ieşti după decenii întregi de război rece, cortine de fier şi tot felul de ziduri? Se poate întâmpla ca în cursul evoluţiei unei naţiuni sau comunităţi să fi avut loc tot felul de „accidente”: istorice, geografice, de mediu sau politice, care să influienţeze nefast evoluţia nu doar a naţiunii respective, a unor comunităţi, ci a unor regiuni întregei, aşa cum, spre exemplu, comunismul a influenţat întreaga Europă de Sud-Est, ţări din Asia, precum China, Korea de Nord şi Vietnam, dar şi din cele trei Americi. Aşadar, sănătatea unei naţiuni sau comunităţi este influenţată de foarte mulţi factori: istorici, sociali, geo-politici, de resurse, dar şi de gradul de instrucţie şi de civilizaţie atins. Şi nu în ultimul rând de nivelul de trai şi de gradul de informare la care a avut sau nu acces.
Cât de sănătoşi mai puteam fi noi românii după aproape 50 de ani de comunism şi alţi aproape 20 de ani de tranziţie? Exact atât cât să mai putem plânge încă după Ceauşescu, să putem aplauda mineriadele lui Iliescu şi chiar să le mulţumim minerilor pentru bâtele administrate unei capitale întregi. Pentru că, vorbind mai întâi despre acest tip de...”sănătate”, le putem aborda şi pe celelalte. Sănătatea fiecărui indivd în parte depinde în mod fatal de „sănătatea” sitemului de sănătate, a politicilor asumate şi în sfârşit a resurselor, însemnând bugetele alocate, sau nu sănătăţii, calitatea personalului angajat în sănătate, a specialistului, calitatea actului medical, precum şi calitatea managementului sistemului, fiind vorba de Managementul unui sistem la fel de „bolnav” ca societatea românească însăşi. Un sistem subfinanţat timp de-aproape 60 de ani, corupt şi, de-aceea, reticent la schimbare şi reformă. Un sistem tot mai ineficent. Sănătatea, un domeniu în care, pentru că se fură-n draci, pacientul este nevoit, pentru a supravieţui, să vină de-acasă cu mâncare şi medicamente, deşi e plătitor de asigurări de sănătate. Spitale în care pacienţii dorm şi câte doi sau trei în pat, şi unde, dacă nu dau şpagă, sunt uitaţi de medici, asistente şi infirmiere şi lăsaţi în grija Domnului sau să se descurce singuri. Sănătatea, o „joiană” bună numai de muls de „băieţii deştepţi” din sistem. Acesta este sistemul de sănătate românesc. Un sistem în care s-au pompat bani cu nemiluita pentru echipamente şi tehnologii de vârf, iar aparatura medicală a zăcut nefolosită ani de-a rândul pentru că nu aveam specialişti apţi s-o folosească. O sănătate ai cărei viitori slujitori plagiază tezele de doctorat, alţii le i-au pe şpagi, specialiştii deja se vor directori şi peste câte două-trei spitale, iar unii şi-au tras, din comisioane, conturi babane prin bănci din strănătate. Acesta este de fapt sistemul de sănătate românesc, un sistem aflat de ani de zile în colaps şi la un pas de „metastază”. Un sistem, care asemenea Justiţiei, Învăţământului şi Internelor nu ar trebui să fie nişte anexe ale clasei politice. Dar, se mai poate vorbi azi de sănătatea individului, fără a ne raporta la sănătatea mediului din care provine, a comunităţii în care se manifestă, la gradul de cultură şi civilizaţie atins, la nivelul de trai, la sursele de informare, la nivelul tehnologic şi de cercetare al actului medical, la sursele de stres, la dietă, la sursele şi resursele de hrană şi la calitatea lor, la politicile demografice, la planingul familial şi la factorii de mediu şi de risc? Toate acestea formează un sistem. De cât de funcţional este acest sistem depindem toţi cei 18 sau 19 milioane de români, câţi am mai rămas să ne târâm zilele între graniţele acestei României. Ştefan Dumitru Afrimescu

Acuze aduse şefului spitalelor DGP

Acuze aduse şefului spitalelor DGP:
*-Trafic cu medicamente străine, *-folosirea mânii de lucru a deţinuţior în scopuri personale, *-protejarea unor deţinuţi cu dare de mână,
*-sustragerea de materiale de construcţii

Actualul şef al spitalelor Direcţiei Generale a Penitenciarelor (DGP), dr. Cristian Burea a fost timp de-aproape 15 ani (şi până să fie uns în funcţia amintită), directorul spitalului penitenciar „fantomă” al Închisorii de Maximă Siguranţă de la Colibaşi. În toţi cei aproape 15 ani dr. Burea, potrivit mai multor „armaghedoane” de dincolo de gratii, a mărturisirilor unor foste cadre ale penitenciarului şi foşti deţinuţi, a fost acuzat de următoarele:
*-ani de zile a condus şi încasat salariul de director al unui spital care exista doar pe hârtie,
*- a făcut trafic cu medicamente străine,
*-s-a folosit de mâna de lucru a deţinuţilor la construirea propriei vile,
*-i-a protejat pe acei deţinuţi cu dare de mână, ţinându-i internaţi în spitalul fantomă sau trimiţându-i în câte o „vacanţă” de câte trei luni, pentru a se „trata” de nişte afecţiuni doar imaginare.
*-şi-a completat cu materialele de construcţie destinate unor renovări, reabilitări şi fortificarea penitenciarului, necesarul de materiale pentru construirea proprie-i vile.
Gesturi, făcute însă, de loc filantropic, ci contra dolari, euro, sute de ore de „muncă patriotică” prestate la propriul viloi sau diferite avantaje,

Spital-penitenciar fantomă, condus de un director cu salariu pe bune

Pentru ca un spital să aibă acest statut, trebuie să îndeplinească anumite condiţii standard. Cu atât mai mult atunci când e vorba de un spital-penitenciar. Timp de aproape 15 ani dr. Cristian Burea a condus spitalul Penticenciarului Colibaşi care exista doar pe hârtie. Cu toate acestea dr. Burea a încasat lună de lună salariul de director de spital, care era al numărului trei în ierarhia penitenciarului. Sistemul de salarizare al angajaţilor din sistemul penitenciar face ca salariile lor să fie aproape triple faţă de cele cazone. Spre exemplu, pensia fostului director al Penitenciarului Colibaşi Gheorghe Bălăşoiu este de 350 milioane lei/lună. Păi, dacă pensia este de 350 milioane lei, salariul fostului director nu avea cum fi mai mic de 380-400 milioane lei. Diferenţa de salariu dintre fostul „număr unu”, Gheorghe Bălăşoiu şi fostul „număr doi”, şeful pazei penitenciarului, Ion Gârleanu (azi col în rezervă, primar al comunei Bogaţi şi profesor la Facultatea de Drept a Universităţii Piteşti), nu putea fi mai mare de 25-30 mil. lei/lună. Salariul lunar al directorului Cristian Burea nu avea cum fi mai mic de 200 mil. lei/lună. În ciuda salariului mare şi a celorlalte avantaje (tot felul de sporuri, trei mese gratuite/zi, uniforme etc), actualul şef al spitalelor DGP nu s-a dat în lături nici de la a trafica medicamente străine destinate deţinuţilor, nici de la a folosi gratis mâna de lucru a deţinuţilor la construirea propriei vile şi nici de la completarea cu materiale de construcţie a necesarului de materiale pentru vilă.

Medicamentele străine donate de fundaţii, guverne şi organisme internaţionale pentru deţinuţi, traficate de Cristian Burea

A exustat o perioadă de câţiva ani când numeroase fundaţii străine, guverne europene (cum ar fi cel olandez) şi organizaţii internaţionale au donat medicamente de maximă necesitate pentru deţinuţii de la Colibaşi. Cel care gestiona acele medicamente era directorul spitalului, mai mult fantomă, al penitenciarului Colibaşi, dr. Cristian Burea, care în loc să le distribuie deţinuţilor suferinzi le vindea cunoştinţelor, farmaciilor din oraş sau chiar deţinuţilor cu dare de mână. Printre cele mai solicitate medicamente de către deţinuţi erau cele pe bază de halucinogenele, precum şi cele pentru bolile cronicizate, cum ar fi boli cardiace, TBC, diabet şi cancer. Cu toate acestea, dr. Burea a preferat să distribuie doar o mică parte din medicamente deţinuţilor, cea mai mare parte cu preţurile cele mai ridicate, au fost vândute în reţeau de farmacii şi spitale civile cu ajutorul prietenilor şi cunoştinţelor, mai întâi pe „verzişori”, apoi pe lei şi euro. Şi toate acestea, în vreme ce deţinuţii fără bani, pile şi relaţii se stingeau cu fiecare zi, suferind tăcuţi în celule.

Deţinuţi folosiţi moca la construirea vilei

Este cunoscut faptul că în închisori îşi execută pedepsele nu numai hoţi, borfaşi, criminali, tâlhari şi violatori, ci şi deţinuţi cu ucideri din culpă, de diferite profesii, inclusiv de constructori. Astfel că, după ce dr. Burea s-a văzut cu „verzişorii” pe medicamentele traficate, la teşcherea, a purces la construirea unei vile într-unul dintre cartierele rezidenţiale ale Piteştiului. Dar, construirea unei vile presupune şi oarece cheltuieli, atât cu materialele de construcţie, cât şi cu mâna de lucru. Şi cum dr Burea avea la îndemână şi forţă de muncă şi materiale de construcţie, amândouă moca, nu a trebuit decât să urmeze exemplul şefilor săi, Ion Gârleanu şi Gheorghe Bălăşoiu, şeful pazei, respectiv directorul penitenciarului, şi să se folosescă de-amândouă. Spre deosebire însă de cei doi, dr. Cristian Burea nu numai că nu fost demis, pensionat sau măcar sancţionat, dar a fost chiar avansat, fiind uns de curând şef peste toate spitalele penitenciar din cadrul Direcţiei Generale a Penitenciarelor (DGP)!

Protejarea deţinuţilor cu dare de mână, contra cost?

Directorul Spitalului Penitenciar Colibaşi, dr Cristian Burea a făcut însă şi acte de...
”caritate”, dar numai cu acei deţinuţi cu „dare de mână”. Cu cei în genul unui Bogdan Marinete (”petrolist”), Minu Bădoi (fost patron de juc piramidal), dar şi a unor „interlopi” gen Cătălin Bosnea (dealer şi consumator de droguri), dar şi patronul unui bar situat la subsolul sediului PSD Argeş, foarte frecventat tocmai datorită uşurinţei procurării drogurilor, sau Gogu Forţă, amândoi decedaţi în urma unor accidente rutiere cel puţin dubioase, ca şi „petrolistul” Marinete, decedat tot în urma unui „accident”, petrecut în munţi, dar cu ATV-eul. Toţi cei amintiţi mai sus au trecut prin Penitenciarul Colibaşi, dar mai mult cu numele, pentru că au stat mai mult pe paturile spitalului condus de dr Burea unde s-au bucurat contra cost, de telefoane mobile, hrană pe alese, acces la acele medicamente din donaţii, la pachete, corespondenţă şi chiar la droguri. Astfel, potrivit Biroului de presă al Penitenciarului Colibaşi, numai în ultimii doi ani au fost trimişi în „vacanţă” din Închisoarea Colibaşi nu mai puţin de 13 infractori. Dintre aceştia, şase deţinuţi au fost puşi în libertate din motive sociale şi ceilalţi şapte din cauze medicale. Mai mult, printre beneficiarii întreruperii executării pedepsei s-au aflat deţinuţi atât cu risc scăzut de pericol social, condamnaţi pentru furt, înşelăciune, evaziune fiscală, repectiv infracţiuni economice, cât şi deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni grave, cu risc maxim de pericol social ca tâlhării, trafic de droguri şi omoruri calificate. Mai lipsea trimiterea în „vacanţă” şi a criminalilor în serie!
Ştefan Dumitru Afrimescu

P.S.-Cele câteva „armaghedoane” strecurate dincoace de gratiile Panitenciarului Colibaşi, mărturisirile unor foşti ofiţeri şi subofiţeri de supraveghere, „puşi pe liber” din sistem, dar şi ale unor foşti deţinuţi, precum şi evoluţia spectaculoasă a dr-ului Cristian Burea, ne-au determinat să întreprindem acest demers jurnalistic.

Dr Gheorghescu dixit

Dr. Gheorghescu dixit:
„ Nicolescu, „Ţuli”(ex-deputatul PSD Vasile Stan), procurorul Puiu Rotaru şi cuscrul subprefectului Cârstoiu - fosti ofiţeri sub acoperire şi turnători la „SECU”!

Interlocutorul nostru, originar din Vadeieni, fiu de ciobanii din tatăn –fiu, deşi medic de profesie, a rămas de-alungul anilor un demn urmaşi al strămoşilor lui, purtându-se de-alungul celor peste şapte ore de discuţii aidoma unui baci adevarat. A avut bunăvoinţa de-a nu ierta nimic, de-a nu cruţa pe nimeni. Traian Gheorghescu, căci despre el e vorba, este o istorie vie a unei perioade cuprinse între anii 1954-2006. Fiu de chiabur, cu tatăl fugit 2 ani în Munţii Căpăţânei, Traian Gheorgescu a fost pentru prima dată arestat şi condamnat la 2 ani închisoare în 1954, la numai 17 ani. A terminat totuşi medicina, specialitatea obstretică-ginecologie. Sportiv de performanţă în studenţie, membru de bază al echipei universitare de volei şi omul care a dus înainte de 1989 echipa locală de volei în Divizia naţională. A fost director al spitalului din Horezu, dar şi al spitaluilui Brădet. Ultimul loc de muncă l-a avut pe platforma Uzinelor Dacia. Viaţa, sistemul de relaţii sau hazardul au făcut ca interlocutorul nostru să se afle în anturaje dintre cele mai pestriţe: i-a cunoscut pe Nicu şi pe Valentin Ceauşescu, o droaie de generali de Securitate din Capitală, dar şi din Vâlcea şi mai ales din.Argeş, în Argeş unde i-a cunoscut, iar cu unii dintre ei a fost şi prieten. I-a cunoscut pe Adrian Păunescu şi Dinu Săraru, dar pe conjudeţenii noştrii: Constantin Nicolescu, Valeriu Nicolescu alias „seniorul”, ex-deputatul PSD Vasile Stan, alias „Ţuli”, Constantin Stroe alias „doctorul”, pe magistratul Puiu Rotaru, fost şef al DNA Piteşti şi procuror general al Parchetului Curţii de Apel Piteşti, familia M.G, pe cuscrul subprefectului Cârstoiu, dar şi pe expremirul României Victor Ciorbea, care l-a vizitat de două ori. I-a mai cunoscut şi pe foştii primi-secretari Catană, Mohanu şi Matei. Împrejurările în care i-a cunoscut şi în care cu unii dintre ei s-a şi împrietenit sunt sunt mai mult sau mai puţin sub semnul hazarduluii. Despre aceste intersectări ale distinului lui Traian Gheorghescu cu cei enumeraţi mai sus vom încerca să relatăm în cele ce urmează. Mai precizăm doar că tot ce urmează a vă fi relatat vă va şoca. Sunt însă mărturiile unui personaj pe cât de controversat, pe-atât de pertinent şi de excat în relatări.

Nicoleştii şi relaţiiele lor cu fosta securitate

...”Pe dl Nicolescu l-am cunoscut când a trebuit să renunţ la cererea de emigare. Pe-atunci dl Nicoolescu era pe linie profesională subaltenul lui Simion Săpunaru, directorul Centralei de Autoturisme. Pe linie de SECU, era şeful lui Săpunaru, trimis de la Bucureşti, în condiţiile în care Săpunaru deţinea la momentul acela pe lîngă funcţia de director al Centralei, şi pe cea membru, plin sau spleant (nu mai reţin excat), al CC al PCR. În această calitate i-a fost băgat pe „gât”, acest „tov” Nicolescu. Simion Săpunaru se afla în spital internat la Contagioase diagnosticat cu hepatită. Eu lucram la cabinetul medical al Uzinei, dar aveam tot timpul probleme cu cererea de emigrare. Nu puteam fi lăsat în pace decât dacă făceam cerere de renunţare la cererea de emigrare. Care cerere trebuia dusă şi pusă pe birourile Securităţi. Şi-atunci Săpunaru la chemat la el la spital pe dl Nicolescu Contrariat de situaţie, am întrebat şi eu de ce trebuia să-mi ducă cererea tocmai „tov” Nicolescu. Răspunsul lui Săpunaru a venit prompt: „Pentru că e de-al lor. Mi l-a trimis aici, ca să poată pleca oricând, în orice misiune, „acoperit”, ca aparţinând centralei. Nu-mi spune însă niciodată când pleacă, unde pleacă sau cât stă. Ştiu doar de şefii lui de la Bucureşti, care mă anunţă la două-trei zile după ce pleacă. Imi spun doar să nu-mi fac grij pentru el, pentru că oricum se va întoarce”. Tot de la Săpunaru ştiu că salariul, cea mai mare parte, başca diurna pentru misiunile de-afară şi le ridica de la „SECU”. În sfârşit, a apărut şi dl Nicolescu în rezerva lui Săpunaru, i-a dat cererea s-o ducă unde trebuia, pentru care i-am şi mulţumit de altfel, atât eu cât şi Săpunaru, de faţă fiind şi directoarea Direcţiei Sănătăţii, dna Maria Georgescu”.... „Pe fratele mai mare al dlui Nicolescu, Valeriu Nicolescu, care era secretarul Regiunii de Partid, l-am cunoscut în Sectoarele Calde ale Uzinelor Dacia. Ce credeţi că făcea acolo cel căruia azi se spune „seniorul”? Vă spun eu: beştelea nişte muncitori care fuseseră „daţi în gât” că ascultaseră Europa Liberă. Era ca o demascare de pe vremea stalinismului.Perora cât îl ţineau rărunchii: „Să vă fie ruşine tovarăşi. Adevăraţii comuinişti nu ascultă posturile de radio imperialiste ca Europa Liberă si Vocea Americii, ci cuvântările tovarăşilor noştrii de partid şi de stat de la posturile noastre naţionale de radio. Pentru aceaste fapte, membrii de partid vor fi, unii excluşi, alţii vor primi avertismente...” Aşa perora dl Valeriu Nicolescu pe o scenă imporivizată în Sectoarele Calde ale uzinei, iar acum i se spune „seniorul”, în timp ce adevăratul Senior putrezeşte la doi metri sub pământ”... „Dar apropo, ştiţi cumva ce studii are dl Nicolescu? Vă spun tot eu? OK?. Este tractorist, şi-a făcut şcoala profesională la seral, apoi şi-a dat diferenţele şi-a intrat la liceu tot la seral direct în clasa 10-a sau a 11-zecea. După liceu a făcut ă şcoală de subingineri. Vreţi să ştiţi cum a făcut a doua facultate? Vă spun tot eu: cărând profesorilor piese de schimb din uzină. Acestia sunt fraţii Nicolescu. Iar pentru toate acestea îmi asum toată răspunderea”.
Ştefan Dumitru Afrimescu

PS-Despre ceilalţi securişti şi/sau turnători în ediţiile viitoare.

Troc securist în Casa Domnului

Troc securist în Casa Domnului!
Jilţ patriarhal, contra scaun mitropolitan la Argeş?!

Cine şi-a imaginat că alegerile pentru noul patriarh au fost dintre cele mai corecte s-a înşelat amarnic. Nici nu ar fi avut cum fi dintre cele mai corecte, atâta vreme cât din Adunarea Naţională Bisericească fac încă parte colaboratori ai fostei Securităţi, foşti şi chiar actuali ofiţeri SIE şi/sau SRI. Printre cei care au participat din Argeş la alegerea noului patriarh s-au aflat PS Calinic Argatu, episcop al Argeşului şi Muscelului, care deşi invitat la CNSAS pentru audieri cu încă trei săptămâni în urmă, nu s-a prezentat nici până azi, preşedintele C.J.Argeş (şi al PSD), Constantin Nicolescu, fost şef al Comisiei de Control SIE din Senat în perioada 2000-2004 (preferat în locul lui Ristea Priboi), şi Radu Stancu, secretarul Adunării Naţionale Bisericeşti timp de 38 de ani, fost dircetor al Muzeului Judeţean de Istorie Argeş, dar şi membru marcant al PSD. La plecarea spre Bucureşti pentru a participa la alegerea patriarhului, preşeintele CJ Argeş, Constantin Nicolescu a declarat: „Noi suntem îndreptăţiţi să avem o mitropolie în Argeş, pentru că aici au fiinţat primele structuri de acest gen din Ţara Românească. Delegaţia noastră va acţiona în acest sens”.Şi delegaţia din Argeş a acţionat. Mai întâi asupra mitropolitului Olteniei Teofan, originar din Corbi (Argeş), pentru al determina să-şi retragă candidatura la funcţia de Patriarh, motivul fiind acela că tatăl mitropolitului Olteniai ar fi făcut poliţie politică. Mai mult, se pare că delegaţia argeşeană l-a convins pe mitropolitul Olteniei să acorde voturile ce-i reveneau, mitropolitului Moldovei, Daniel Ciubotea şi nu mitropolitului Ardealului Bartolomeu Anania, contracandidatul lui Daniel, rămas în cursa pentru Patriarhie. Mai apoi, în schimbul voturilor celor două delegaţii, delegaţia din Argeş a obţinut de la Daniel Ciubotea promisiunea înfiinţării Mitropoliei Argeşului şi Muscelului.

Ce ar presupune o nouă Mitropolie?

Secretarului Adunării Naţionale Bisericeşti Radu Stancu susţine că: „Desigur nu vom avea Mitropolie mai dvreme de un an. Va trebui ca Sfântul Sinod să aprobe ridicarea în rang a Episcopiei Argeşului şi Muscelului..Aceeaşi ridicare în rang va trebui aprobată şi de Adunarea Naţională a Bisericii Ortodoxe Române. Apoi să înceapă preparativele la nivel local. Ceea ce presupune ca IPS Calinic să fie ales de Colegiul Electoral arhiepiscop, pentru a putea deveni mitropolit. În acest caz, IPPS Calinic ar avea nevoie de un episcop vicar, funcţie la care poate candida orice stareţ şi arhimandrit din orice colţ al ţarii”. Acestor demersuri prezentate de secretarul Adunării Baţionale Bisericeşti Radu Stancu se adaugă creşterea numărului de funcţii şi personalului. Precizăm însă că asupra IPS Calinic planează suspicinea de colaborare cu fosta Securitate, suspiciune pe care episcopul Argeşului şi Muscelului nu grăbeşte să o înlăture, prezentându-se la audierile CNSAS. Mai trebuie de asemenea precizat că Teoctist a refuzat decenii la rând înfiinţarea unei Mitropolii a Argeşului şi Muscelului. Şi aceasta, deşi asupra lui calinic Argatu planau exact aceleaşi suspiciuni ca şi asupra fostului patriarh.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Când fosta Securitate şi nomenclaturiştii fostul PCR sunt încă-n toate

Când fosta Securitate şi PCR-ul sunt în toate
Manifestări în Argeş anti-NATO, SUA şi anti-globalizare

De mai bine de 18 ani românii sunt obligaţi să joace acelaşi “cadril” securisto-comunist, elaborate de “startegii” Moscovei şi-ai Bucureştiului în laboratoarele kaghebisto- securiste din cele două ţări. Rog a se revedea: *-evenimentele de la Tg Mureş,
*-mineriadele,
*-jocurile piramidale,
*-atitudinea unor politicieni faţă de extinderea NATO şi a UE,.
*-spargereea embargoului impus de ONU Iugoslavie,
*-precum şi atitudinea aceloraşi politicieni în ajunul sumit-ului NATO de la Bucureşti.

Azi, când, deşi suntem aliaţi NATO, şi intraţi în UE, de câţiva ani, se mai încearcă încă să se “danseze” acelaşi “cadril securisto-comunit” de până-n 2004. Şi aceasta mai ales în teritoriu, şi-n mod special în Argeş. Lucrurile însă, nu sunt de loc întâmplătoare. Argeşul a fost judeţul cel mai vizat de fosta Securitate, datorită luptei de rezistenţă anticomunistă dusă de “partizani” în munţii Muscelului. Printre cei mai nemulţumiţi de noile alianţe externe ale României, NATO şi UE sunt tot foştii securişti şi nomenclaturişti, cu toţii “vopsiţi” în democraţi. Pe unii îi auzi vociferând pe la “colţuri”, când stau la tot felul de cozi, uneori fără să cumpere ceva sau la “tarabele” cu presă. Aceasta, atunci când coboară printre muritorii de rând. La momentul aderării însă la NATO şi la câţiva ani după aceea, aceiaşi “oameni de bine” cum le place să li se spună, nici măcar nu se sfiau să-şi manifeste pe faţă aversiunea faţă de noii aliaţi. A venit şi momentul semnării tratatului care permite aşezarea de Baze Militare pe teritoriul României, prima fiind cea de la Kogălniceanu. Comentariile erau în genul: “Ce făcurăm dom’le? Nu vedeţi că îi schimbarăm pe ruşi cu americanii? Ăştia cu ce credeţi că sunt mai buni? Tot ocupanţi se chiamă că sunt. Vă spun eu că vor fi stat în stat: Cui au dat ăştia vreodată socoteală?” Aceleaşi “texte” se făceau auzite la conferinţele de presă ale PSD şi PC (PUR), dar mai ales ale PRM. Printre cei mai vocali “apostoli” anti NATO şi anti-globalizare s-au dovedit:
* deputatul PSD Filip Georgescu, preşedintele executive PSD Argeş,
*-Gheorghe Oprea, preşedintele PSD Piteşti,
*-Constantin Nicolescu, preşedintele PSD Argeş, şi al Consiliului Judeţean (C.J.),
*-Ion Mânzână, ex-preşedintele PRM Argeş şi deputat PRM;
*-Gheorghe Fulga, vicepreşedinte PRM şi al C.J.
*-Împotriva NATO şi a bazelor lor militare din România s-au pronunţat şi Nicolae Văcăroiu, ex-preşedinte al Senatului,
*-precum şi Ion Ilioescu, fostul locatar de la Cotroceni. Şi aceasta, timp de-aproape trei mandate.

De altfel, atitudinea lui Nicolae Văcăroiu faţă de NATO şi chiar faţă de ONU s-a văzut cel mai bine în timpul războiului din fosta Iugoslavie, când impreună cu foşti ofiţeri sau colaboratori SECU, ajutaţi de ofiţeri activi ai noilor structuri din SRI şi SIE au spart embargoul impus de ONU Iugoslavie, privind traficul de carburanţii şi destul de probabil şi de armament şi muniţie.În acest sens “Dosarul Jimbolia”, muaşmalizat de guvernarea PSD-istă, respectiv de Rodica Stănoiu, cea dovedită de CNSAS că a făcut poliţie politică. În Dosarul Jimbolia Presa centrală a dovedit cum foşti securişi au reuşit să transporte milioane de tone de carburanţi, motorină şi benzină pe calea ferată până în Gara Jimbolia, iar din gară cisternele ajungeau la Solventul, pentru ca, de la Solventul carburanţii să ajungă pe conductă direct în Iugoslavia, unde alimentau maşina de război a lui Miloşevici. Convoaiele de cisterne erau însoţite pentru protecţie până la Jimbolia de oamenii SRI-ului, din ordinul lui Virgil Măgureanu, la acea dată direcor SRI, dar şi de cei din SIE. Nici Argeşul nu a fost ocolit de acel fenomen, printre traficanţii argeşeni de carburanţi s-a numărat şi Gheorghe Bulugea din Câmpulung, Cu banii adunaţi din traficul cu carburanţi în Iugoslavia Bulugea a cumpărat de la John Perez, fostul patron al ARO FSM-ul (Fabrica de Scule şi Matriţe), a Uzinei ARO, şi-a ridicat un viloi într-unul dintre cele mai selecte cartiere rezidenţiale din Câmpung şi a cumărat BIG-ul din buricul municipiului. Un alt trficant de carburanţi dar şi armament pentru fosta Iugoslavie a Vitalie Usturoi, din Republica Moldova, fost ofiţer KGB, patronul firmei Valeologia cu puncte de lucru şi Câmpulung, firmă care a dat zeci de ţepe uzinei ARO, ultima fiind „Vopsea auto”, contra autoturisme, care „vopsea” s-a dovedit a fi fost pesticide sau vopsea expirată. În schimbul pesticidelor pe post de vosea auto, Usturoi a ridicat de la ARO peste 800 de autoturisme de teren. Ce legături există între ţepele lui Usturoi şi spargerea embargoului impus Iugoslaviei? Păi există: cu banii obţinuţi din vânzarea autoturismelor ARO, fostul ofiţer KGB a cumpărat arme, muniţie şi carburanţi, pe care le-a vândut apoi oamenilor lui Miloşevici, pentru alimentarea maşinii de război, curmând vieţi şi prelungind războiul cu luni bune de lupte şi distrugeri. Deşi, infracţiunile lor se încadrează la subminarea intereselor naţionale şi a economiei României, nimeni dintre vinovaţi nu a fost întrebat măcar de sănătate.Dimpotrivă, Illiescu a mai câştigat două mandate, iar Văcăroiu a ajuns din prim-ministru, preşedintele Senatului, fiind la un pas de-a fi „uns” chiar şef al statutului, în prezent fiind preşedintele Curţii de Conturi a României pentru un mandat de nouă ani. De ce subminarea economiei naţionale? Pentru că milioanele de tone de carburanţi erau cel mai adesea furate din Rafinăriile României şi extrem de rar ajungeau să fie achitate notele de plată. Note de plată oricum fictive, a căror contravaloare era încasată de PDSR, de conducerile PDSR-iste ale rafinăriilor, dar şi de SRI şi SIE. Nu a fost eveniment creat fie de soldaţii americani de la Kogălniceanu, fie de cei din cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti, care să nu producă adevărate „seisme”, amplificate în msele de români, de anumite mass media aflate în slujba fostelor structuri securisto-comuiniste, cu rădăcini incă adânc înfipte în fostele structuri kaghebiste de la Moscova, reactivate sub „ţarul” Putin.
Şt.D.Afrimescu:

Văcăroiu jr, scăpat din nou basma urată!

Mihăiţă Văcăroiu, scăpat din nou basma curată!
Trimis de DNA în judecată, a fost doar partenerul de afaceri al „juniorului” Văcăroiu!

Potrivit DNA,procurorii anticorupţie au dispus trimiterea în judecată a lui Adrian Negru, nimeni altul decât partenerul de afaceri al lui Mihăiţă Văcăroiu, fiul ex-senatorului PSD de Argeş Nicolae Văcăroiu, ex-preşedintele Senatului României, în prezent preşedintele Curţii de Conturi a României. Adrian Negru,partenerul lui Mihăiţă de afaceri, este acuzat de săvârşirea a nu mai puţin de şase infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene. Astfel, conform procurorilor DNA,în perioada 2002-2004,în calitate de asociat şi adiministrator al mai multor firme,Adrian Negru ar fi semnat trei contracte de finanţare PHARE cu Ministerul Integrării Europene,condus la acea vreme de dna Puwac.Pentru cele trei contracte,cei doi asociaţi au primit finaţare nerambursabilă în valoare de patru miliarde lei şi 36.000 euro.Ambele sume au fost obţinute,potrivit magistraţilor DNA,în baza unor documente inexacte şi/sau false chiar.Ulterior,partenerul de afaceri al lui Văcăroiu jr.a schimbat destinaţia fondurilor,folosindu-le în interes propriu.Cazul este cu atât mai interesant cu cât, Mihăiţă jr.,odrazla ex-preşedintelui Senatului,deşi asociat al inculpatului Adrian Negru,a fost scos din dosar,ca şi cum nici usturoi n-a mâncat şi nici gura nu i-a mirosit,cu toate că s-ar fi putut bucura,cel puţin de statutul de complice,dacă nu chiar, de cel de „creier” al afacerii.Pentru că,s-o spună DNA lu’ mutu,că Adrian Negru ar fi obţinut vreodată fonduri europene,dacă nu ar fi intervenit„Juniorul”pe lângă„Senior”şi„Seniorul”pe lângă„tanti”Puwac.Să nu uităm că,toate acestea se petreceau sub guvernarea PSD!
Ştefan Dumitru Afrimescu

Cinci foşti sau actuali parlamnetari de Argeş s-au ales cu dosare de cercetare penală la Parchetul General

Cinci foşti sau actuali parlamentari de Argeş s-au ales cu dosare penale la Parchetul General
În urma unei campanii susţinute de săptămânalul Caţavencu, aproape 600 de demnitari şi înalţi funcţionari publici s-au ales cu dosare penale, privind declaraţiile de avere. Printre cei 600 de demnitari se află şi cinci foşti sau actuali parlamentri de Argeş. Aceştia sunt: ex-deputatul PRM Ion Mânzână, în prezent vicepreşedinte al AVAS, ex-deputat PSD Constantin Tamagă, fost prefect de Argeş în perioada 2000-2004, în prezent senator PSD, ex-deputatul PNL Adrian Miuţescu, în prezent doar preşedintele PNL Argeş, „Blonda de la PSD”, Daciana Sârbu europarlamentar PSD şi, ex-preşedintele Senatului Nicolae Văcăroiu, în prezent preşedintele Curţii de Conturi a României. Prin urmare, avem de-aface cu foşti şi actuali parlamentari, un fost prefect, o „blondă” şi cu preşedintele Curţii de Conturi a României, cu toţii, cu dosare penale la Parchetul General.
Minunile care la români durează doar trei
Acum însă nu trebuie să ne facem nici prea mari iluzii, întrucât cercetările sunt începute doar pe linie de competenşe şi cu siguranţă va mai dura ceva timp până ce demnitarii în cauză vor fi invitaţi la Parchet să dea cu su subsemnatul.. Întâi de toate, pentru că procurorul care s-a ocupat iniţial de dosarrul 494/P/2007 a fost transferat la o altă secţie a Parchetului General, iar procurorul care a preluat dosarul în cauză s-a aflat timp de o lună de zile în concediu medical. Pe de-altă parte, împricinaţii susţin că n-au nicio vină. Ba mai mult, unii dintre învinuiţi îi ameninţă cu Instanţa pe jurnaliştii de la sătămânalul bucureştean, iar alţii le ia-n derâdere demersul. În Legea 115/1996 încă validă până la intrarea în vigoare a Legii ANI se spune la capitolul sancţiuni, eventualele minciuni sau inartventenţe din declaraţiile de avere ale demnitarilor sunt încadrate ca falsuri şi sunt supuse art.292 C.P., fiind pedepsite cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă penală, care se trece în cazier. Iată şi care sunt abaterile celor cinci demnitari argeşeni de la Legea privind declaraţiile de avere.
*-Ion Mânzână, fost parlamentar, în prezent vicepreşedinte al AVAS: „Nu a completat în declarţia de avere instituţia bancară care-i administrează depozitul bancar, nu a completat firmele şi societăţile cotate la bursă unde este acţionar şi nici cotele sale de participare şi nu a completat adresele surselor generatoare de venituri de tip salarial”.
*-Adrian Miuţescu, preşedinte PNL Argeş, fost deputat PNL: „Nu a completat adresele a două terenuri, a unui apartament şi a unei case de vacanţă, nu a completat adresele instituţiilor bancare care administrează două conturi bancare şi nu a completat adresele surselor de venituri din salarii, nici pentru el, nici pentru soţie”.
*-Daciana Sârbu, europarlamentar: „Nu a completat în declaaţia de avere veniturile obţinute din funcţia pe care o deţine”.
*-Constantin Tamagă:”nu a completat veniturile obţinute din funcţia pe care o deţine şi nu şi-actualizat declaraţia de avere din ianurie 2006”.
*-Nicolae Văcăroiu (alias Nea Nicu): „Nu a completat adresele instituţiilor bancare care îi administrează conturile, nu a completat numele şi adresele surselor cadourilor primite, nu a completat sursele veniturilor sale şi ale soţiei şi nu a completat serviciul prestat de donsoartă”. Fără alte comentarii.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Opriţi batjocura de la Priboieni

Opriţi batjocura de la Priboieni!
Centrul de Plasament Priboieni transformat în bordel de cumnatul primarului Boţârcă!

Centrul de plasament Priboieni este de mai mulţi ani în centrul unui scandal, datorat conducerilor mai multor instituţii: Direcţiei Judeţene de Protecţia Drepturilor Copilului, Consiliului Judeţean Argeş, Centrului de Plasament în cauză şi Autorităţii Naţionale al Protecţiei Dreptului Copilului. Conduceri, care au tolerat stările de lucruri existente, fără să ia măsurile care se impuneau. Astfel, s-a ajuns la situaţii cel puţin penibile, pentru un stat, care la 1 ianuarie 2007 va adera la UE.

Scurt istoric

Cu trei-patru ani în urmă“transpirau” în presă primele nereguli din Centrul de Plasament Priboieni. Nereguli care constau în: furturi din ajutoarele primite de la Fundaţii din străinătate, furturi din raţiile copiilor, agresarea copiilor atât de către angajaţii Centrului, cât şi de copiii de vârste mai mari, folosirea copiilor la muncile din gospodăriile unor angajaţi ai Centrului, achiziţionarea produselor alimentare şi nealimentare de la anumite SRL-uri, agreate de conducerile DJPDC-ului, CJ Argeş şi Centrului de Plasament, cu adaosuri comerciale cuprinse între 100% şi 300% şi de cele mai multe ori cu termene de garanţie expirate, desigur contra comisioane sau alte favoruri, pentru mai marii celor trei instituţii. Şi neregulile au continuat cu altele şi mai grave. A fost violată o minoră de numai 11 ani, în wc-ul stadionului din localitate, dosarul fiind muşamalizat de şeful Postului de Poliţie din Priboieni, a cărui soţie este angajata Centrului de Plasament, şi de către procurorul Toma, din cadrul Parchetului Judecătoriei Topoloveni a cărui consoartă este chiar şefa Centrului de Plasament. Au început violurile între copiii Centrului,.fiind urmate firesc de fenomenul de gravidie, mai multe fete rămânănd gravide, unele chiar, dând naştere unor noi născuţi, la rândul lor cu probleme grave de sănătate. Apoi, câţiva tineri din acelaşi Centru au încput să-şi plaseze colegele mai mici, pieţei sexului tarifat, beneficiari fiind amatori din localităţile limitrofe Priboieniului, din Topoloveni, Leordeni şi chiar din Piteşti. Deşi, despre toate acestea au fost anunţate organele abilitate ale judeţului, Poliţie, Parchet, conducerile DJPDC şi C.J Argeş, au avut grijă să muşamalizeze neregulile dovedite de Curtea de Conturi, de Corpul de Control al ANPDC şi chiar de Controlul Intern al C.J.Argeş.

Contribuţia cumnatul primarului de la Topoloveni la transformarea Centrului de Plasament Priboieni în bordel

Constantin Boboc este de ani buni supravegetor de noapte al copiilor instituţionalizaţi de la Priboieni. Dar, Constantin Boboc este şi cumnatul primarului de la Topoloveni, Gheorghe Boţârcă. Mai mult, consoarta lui Boboc şi sora primarului Boţârcă, Maria Boboc este şi ea angajată a aceluiaşi Centru de Plasament, ocupând funcţia de administrator al Centrului. Aceste lucruri nu l-au împiedicat însă pe dom’ Boboc să se“cupleze”, în turele de noapte, cu o asistententă medicală, şi ea salariată a Centrului,“idila” finalizându-se în fiecare noapte cu cel puţin câte o partidă de sex. Mai mult, după încetarea idilei cu dna asistentă, Boboc a râvnit la“prospătură” şi a pus-o de-un viol. Victimă i-a căzut minora Cristina Dima(16 ani), elevă a Centrului de Plasament Priboieni. Dacă la început a fost viol, cu timpul a început să-i placă şi victimei statul de amantă a cumnatului primarului Boţârcă. Întrebat de apropiaţi din anturajul comnăţelului, acesta le-a răspuns: “Da bă, şi ce-i cu asta? Mă răzbun şi eu cum pot pe nevastă-mea”. Potrivit mai multor angajaţi ai Centrului, şi consoarta cumnăţelului, Maria Boboc a stat fugită la Braşov cu fostul şef al Centrului de Plasament Briboieni, Ioan Preoteasa, vreo trei luni de zile. Aşadar, Centru de Plasament de la Priboieni a devenit o “Veronă” în variantă mioritică, iar unii angajaţi nişte“Romeo” şi”Juliete”. Din păcate, Centrul de Plasament Priboieni s-a ales cu eticheta de bordel. O etichetă de loc de invidiat, mai cu seamă că acolo îşi duc zilele aproape 50 de copii instituţionalizaţi.

Bordelul de la Priboieni mai face o victimă: încă o minoră de numai 13 ani, gravidă în Centrul de Plasament

Marţi 31 octombrie a.c., în ciuda opoziţiei conducerii, una dintre asistentele Centrului de Plasament Priboieni a condus-o pe Sorina Tistuleasa, de 13 ani, la Spitalul Călineşti, pentru un control ginecologic. În urma investigaţiilor, dr. Drăgoi a concluzionat: „Sarcină în opt săptămâni”. Sorina Tistuleasa este nimeni altcineva decât victima violului din WC-ul stadionului din localitate, la vârsta de nici 11ani. Iat-o acum, pentru a doua oară victimă destul de probabil tot a unui abuz.sexual. Cert este că minora, probabil de frică, nu vrea să dezvălue nici în ruptul capului, numele celui care a abuzat-o. De altfel, nici conducerea Centrului nu este interesată să fie cunoscut autorul abuzului.:Şefa Centrului de Plasament, Elena Toma, consoarta prim-procurorului Parchetului Judecătoriei Topoloveni, a interzis tututor angajaţilor să facă publică situaţia creată în Centru. Mai mult, aceeaşi Elena Toma refuză să sesizese organele abilitate, respectiv Poliţia şi Parchetul, pentru începerea cercetărilor în vederea aflării autorului abuzului. Pe de-altă parte, toate autorităţile argeşene au fost puse pe jar, exercitând la rândul lor presiuni asupra angajaţilor Centrului pentru muşamalizarea cazului. Reamintim faptul că, în vară tineri din Centrul de Plasament Priboieni au reuşit să ”plaseze” pe piaţa sexului tarifat din Piteşti mai multe colege din Centrul de Plasament, transformându-l în bordel. Mai mult, la această etichetare a contribuit şi supraveghetorul de noapte al copiilor Constantin Boboc, nimeni altcineva decât cumnatului primarului oraşului Topoloveni, Gheorghe Boţârcă. Cumnăţelul, Constantin Boboc a intreţinut relaţii sexuale în incinta Centrului, adică la locul de muncă, atât cu o elevă, cât şi cu o asistentă medicală, angajată a Centrului. Cele două situaţii au fost însă muşamalizate pe rând atât de conducerea Centrului, cât şi de şeful DJPDC, Adrian Macovei şi de preşedintele CJ Argeş, Constantin Nicolescu. Iată cum s-a ajuns la situaţia existentă la Priboieni, de câţiva ani, fără ca nici o autoritate să se implice. Joi, 9 noiembrie a.c., Sorina Tistuleasa a fost adusă din nou la Spitalul Călineşti, unde a fost internată pentru mai multe zile în vederea provocării avortului. Pentru efectuarea manevrelor de chiuretaj, ar fi trebuit obţinut acordul familiei, precum şi aprobarea conducerii DJPDC Argeş. Între timp, ar fi trebuit sesizate organele abilitate şi începute cercetările pentru stabilirea paternităţii fetusului. Potrivit însă conducerii Centrului de Plasament Priboieni, Elena Toma toate aceste demersuri abia urmează să fie începute. Mai mult, aceasta nici nu recunoaşte concluziile medicului ginecolog, de sarcină în opt sătămâni.
Ştefan Dumitru Afrimescu

"Îi vreau pe Iliescu, Mitrea,Năstase,Păcuraru şi pe Sereş în zeghe la curţat şanţuri la Domneşti"

Primarul PSD de la Domneşti îi vrea pe Iliescu, Mitrea şi Năstase în zeghe la curăţatul şanţurilor din comună

Zilele trecute, primarul comunei Domneşti a hotărât să nu-i mai scoată la lucru în folosul comunităţii locale pe beneficiarii ajutorului de sprijin. În locul acestora au fost aduşi deţinuţii de la Colibaşi pentru a curăţa şanţurile din localitate şi să adune gunoiul menajer. Întrebat de către săteni şi consilierii locali de ce au fost aduşi deţinuţi la curăţat şanţuri şi adunat gunoie, răspunsul primarului a venit sec şi hotărât: „Le-am promis beneficiarilor ajutorului de sprijin încă din timpul campaniei electorale că nu vor mai presta munci în folosul comuntăţii, ci voi aduce numai deţinuţi. Îi vreu pe deţinuţii condamnaţi pentru acte de corupţie, chiar dacă s-or numi: Sereş, Păcurau, Mitrea, Iliescu sau Năstase”, a conchis primarul de la Domneşti
Stefan Dumitru Afrimescu

Editorial- Despre crize, curbe de sacrificiu, Guvernul "trei într-unul", chermeze şi concedieri

Despre crize, curbe de sacrificiu, Guvernul „trei într-unul”, chermeze şi concedieri
Că România, la fel ca tot restul planetei, se află în criză nu mai prezintă pentru nimeni nicio noutate. Noutăţile apar atunci,când privim cum tratează celelalte guverne din Europa sau din oricare colţ al lumii atât criza, cât şi pe concetăţeni. La noi, spre exemplu, Guvernul PSD-PDL îi „tratează” pe români cu... curbe de sacrificii, constând în şomaj, concedieri colective, impozit forfetar, reduceri salariale de 20%, concedii forţate, fără plată, de câte 10 zile, şi lista rămâne deschisă. În acelaşi timp, Coaliţia a decis ca Executivul Boc să aibă cu trei ministere mai mult decât fostul Cabinet Tăriceanu. Şi au fost create astfel cele trei ministere, unul mai fără sens ca altul. Toate trei însă, toacă cele mai multe fonduri. Probabil, că atât premierul şi Mircea Geoană, cât şi preşedintele, ca de altfel întraga coaliţie, s-au îmbolnăvit subit cu toţii de orbul găinilor, dacă nimeni nu este în stare să vadă în conturile cui se scurg sutele de milioane de euro, bani publici, împrumutaţi de la FMI. De altfel, criza este doar pentru românii de rând. Pentru cei aflaţi la guvernare, criza n-a ajuns nici măcar la graniţele României. Dovadă? Guvernanţii o ţin de-aproape opt luni numai în chiolhanuri şi chermeze, pe bani luaţi cu împrumut atât de la FMI, cât şi de la băncile comerciale cu dobânzile pieţei. În tot acest timp, România a fost practic neguvernată sau cel mult Executivul a mimat guvernarea. Altminteri, cum vor explica deriva în care se află România? O derivă, pe cât de evidentă, pe-atât de păguboasă pentru românul de rând. Român, care nu mai înţelege nimic din tot ce i se întâmplă! Şi ce-ar mai fi de înţeles, atâta vreme cât el e nevoit să mai dea o gaură la curea, în timp ce guvernanţii săi îşi fac vacanţele la Monte Karlo, pe Coasta de Azur, în Grecia sau Turcia, iar el, românul de rând, trebuie să se împrumute de la avans până la lichidare, de la un salariu la altul, de la o pensie la alta sau de la un ajutor social sau de şomaj la celălalt. Românului de rând i se întâmplă toate caestea, în timp ce ex-ministrul Tineretului şi Sportului cheltuie dintr-un condei de 1 şi 2 Mai aproape 1 milion de euro, dintre care 70.000 de euro, umai pentru o scena, care altfel ar fi costat doar 12.000-13.000 de euro, „Blonda de la Turism” aruncă şi ea în CNN, Eurosport, Euro News cu peste 1 milion de euro, cică pentru promovarea turismului, iar primarul general al Capitalei îngroapă şi el aproape 1 milion de euro, pentru repararea ceasurilor Bucureştiului şi placarea cu aur de 24 de karate. Şi lista poate continua cu chermezele de câte o săptămână ale fiecărei localităţi sau judeţ din România, pompos numite „zilele comunei sau judeţului „Ţ”: Argeş, Olt, Vrancea, Constanţa, Teleorman, Vâlcea, Iaşi, Suceava, etc. Şi-atunci, cum să nu te întrebi, ca simplu trăitor pe-aceste meleguri, despre ce fel de criză vorbim 24 de ore din 24 şi 7 zile din 7? Criză este doar pentru unii şi risipă pentru alţii? Caviar, fructe mare şi vacanţe în ţinuturi exotice, pentru guvernanţi şi pentru restul? Curbe de sacrificiu: şomaj, rate restante la bănci, debarnşări de la căldură şi electricitate, portărei la uşă, evacuări, traiul de azi, pe mâine sau de pe-o zi pe alta. Dar, ceea ce nu vor să spună guvernanţii, iar s-o recunoască nici atât, este faptul că România se află de mai bine de opt luni în tot felul de crize, unele care vin din perioada infernului roşu, fără nicio legătură cu criza economică, altele, acutizate de capitalismul de cumetrie românesc. Astfel, cu criza morală venim din urmă cu peste 50 de ani. După 1990, ne-am mai pricopsit cu alte vreo câteva crize: criza de identitate, criza valorilor, criza de resurse şi în sfârşit, din 2009 cu o criză economică, iar la orizont ne aşteaptă criza alimentară. De criza morală nu vom scăpa probabil niciodată. De criza economică vom scăpa, destul de probabil, sub o altă guvernare şi aproape sigur, ultimii din Europa, iar criza de resurse şi cea a valorilor vor continua să se-adâncească. Pentru traversarea lor, românii, cei care mai apucă, vor trebui să se supună tuturor curbelor de scrificiu, în timp ce guvernanţii vor continua să le mimeze. Ştefan Dumitru Afrimescu