Cititi dlor şi vă minunaţi...

Iată pe mâinile cui a încăput Romania
Afacerile lui DIP
De-aproape doi de ani de zile Guvernele Romaniei se dau de ceasul morţii, pentru a găsi soluţiile de ieşire din criză. De tot atâta timp acele soluţii le stau la îndemână. Aproape că-i trăg de mâneci doar, doar s-or îndura să le aplice. Şi guvernanţii nimic! Se încăpăţânează să nu le bage în seamă. Să nu le dea nicio atenţie! De ce şi în folosul cui nu o fac? Al românilor cumva?! Nici gând! Nu o fac doar în folosul lor şi-al unor grupuri de interese transpartinice, de tip mafiot. Una dintre soluţii este confiscarea marilor averi dobândite ilicit, a privatizărilor făcute ilegal, a afacerilor obţinute în afara legilor în vigoare şi scoaterea acestora la licitaţii internaţionale. Ar trebui început cu confiscarea averilor lui DIP, Patriciu, SOV, Mazăre, Năstase, Vereştoi, Oprişan, Oprea, Geoană, Buzoianu, Berceanu, Videanu, Blaga, Voicu, Dragnea, Tăriceanu. La nivelul judeţului Argeş ar trebui verificate averile lui Cătălin Spătaru, Vişoiu, Dobre de la Zeus, Axinte, Ivănescu, Pandelică, Bulugea şi Preotaesa, ale parlamentarilor Filip Georgescu, Burnei, Vasilică, Drăghici, Pandele, ale primarilor Boţârcă, Ion Dumitru, Titi Ghica şi Pendiuc, a lui Nicolescu şi rudelor sale (fraţi, copii, gineri, nepoţi şi fini). Şi lista rămane deschisă.

Iată de ce nu mai sunt bani: Şi pentru că “Petrom” a fost vandut ca la ruletă Cu o “gaură” de 46 milioane euro în buzunarul statului
Dan Ioan Popescu şi întregul staff care s-a ocupat de privatizarea Petrom au oferit austriecilor de la OMV posibilitatea achiziţionării în condiţii frauduloase a Petrom. Au acceptat diminuarea capitalului social al acestei companii cu peste 46 de milioane de euro. Pentru aceasta, fostul ministru al Economiei a încălcat cu bună ştiinţă Legea 137/2002 - pentru accelerarea privatizării, înlocuind decizia Parlamentului României cu o simplă hotărâre a boardului Petrom.

Valoarea de piaţă a companiei Petrom a fost estimată, în 2003, la aproximativ două miliarde de euro. OMV a vrut să deţină 51% din capitalul social al Petrom, acţiuni pentru care statul român a fixat un preţ de 1,4 miliarde de euro. Conform negocierilor, OMV a cumpărat 33,34% din capitalul social al Petrom pentru suma de 669 de milioane de euro, urmând ca pentru restul de până la 51% să facă majorări de capital în valoare de 800 de milioane de euro.

Ei bine, înainte de a plăti pentru vreo acţiune, OMV a impus statului român să anuleze două hotărâri de majorare a capitalului social, în valoare de 46 de milioane de euro (vezi facsimil), deşi legea obliga la respectiva majorare.
Pentru o corectă înţelegere a afacerii, precizăm: capitalul social este format din aporturile tuturor asociaţilor, iar măsura în care contribuie la formarea acestuia este şi măsura în care participă la împărţirea profitului. Ca urmare, oficialii români însărcinaţi cu privatizarea Petrom, anulând în mod ilegal 46 de milioane de euro din aportul statului la capital, au diminuat considerabil profiturile pe care România urma să le obţină.

Afacere doar “în acte”!
Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor (AGEA) PETROM, condusă de directorul Gheorghe Constantinescu, a decis prin hotărârile numărul 6 şi 1, din 22 martie şi 28 aprilie 2004, să majoreze cu suma de peste 46 de milioane de euro (n.n.- 110,8 miliarde lei) capitalul social al Petrom. Această sumă reprezenta valoarea unor terenuri pentru care Petrom a obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate conform Hotărârii de Guvern numărul 834/1991. Hotărârile AGEA au fost publicate în Monitorul Oficial partea IV numărul 1187/23.04.2004 şi numărul 1798/17.06.2004.


AGEA Petrom ar fi fost obligată, conform articolului 12 din Legea 137/2002, pentru accelerarea privatizării, să utilizeze pentru majorarea capitalului social terenurile pentru care a obţinut dreptul de atestare a titlului de proprietate: “În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social, sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităţi teritorial-administrative, după caz, în schimbul căreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei implicate”. Această prevedere legală a fost însă ignorată cu bună ştiinţă de către conducerea Petrom şi implicit de reprezentanţii statului român.

DIP şi Mucea au jucat “Petrom”-ul la ruletă!?
Cei care au negociat contractul de privatizare a Petrom au fost numiţi de fostul ministru al Economiei Dan Ioan Popescu şi făceau parte fie din Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, fie din Ministerul Economiei, ambele instituţii fiind conduse nemijlocit de DIP. Şeful comisiei de negociere a fost numit Dorinel Mucea, director al OPSPI, fost consilier al lui Dan Ioan Popescu pe probleme de privatizare şi arestat la cererea procurorilor Parchetului General în dosarul privatizărilor strategice.

Din comisie mai făceau parte şi Alexandru Alexe, directorul Direcţiei de Privatizare din OPSPI, Robert Neagoe, directorul Direcţiei Juridice din OPSPI (n.n. - de asemenea implicat în dosarul privatizărilor strategice), Adriana Oros şi Corneliu Condrea, director al Direcţiei Generale Energie Petrol şi Gaze din Ministerul Economiei. Adjunctul OPSPI, cel care şi-a pus ulterior semnătura pe contractul de privatizare cu Petrom, era la acea dată Constantin Nedelcu, iar directorul Petrom şi fost director al rafinăriei Petrobrazi, Gheorghe Constantinescu, era cunoscut ca fiind conexat prin relaţiile sale de familie cu sfera de interese a partidului din care făcea parte şi DIP.

Austriecii de la OMV au scos terenurile de la stat şi le-au pitit la ei în "buzunare"
Bazându-se pe negociatorii români descrişi mai sus, austrieciii de la OMV au cerut părţii române să scoată, printr-o semnătură, 46 de milioane de euro din capitalul social al Petrom. La trei luni de la majorarea capitalului social al statului, cerinţa austriecilor a fost materializată în contractul de privatizare al Petrom, semnat în data de 23.07.2004, de adjunctul OPSPI, Constantin Nedelcu. În acest contract, sub ameninţarea nefinalizării lui, OMV Austria a impus anularea celor două hotărâri AGEA prin care a fost majorat capitalul social cu suma de peste 46 de milioane de euro.

Astfel, punctul 3.4.1. litera (i) şi (cc) din contract prevăd: “Societatea va lua măsuri pentru anularea celor două majorări de capital autorizate de hotărârile AGA extraordinare din datele de 22 martie 2004 şi 28 aprilie 2004”, iar la punctul 3.1.1., litera q era de asemenea prevăzută “confirmarea din partea Vânzătorului şi a Societăţii că cele două majorări de capital social autorizate de AGA extraordinară din data de 22 martie 2004 şi 28 aprilie 2004 au fost anulate”. Trebuie menţionat că, în momentul anulării celor două hotărâri AGEA, OMV nu era acţionar al Petrom, compania austriacă devenind acţionar majoritar de abia în decembrie 2004.


Contractul de privatizare a fost consfinţit prin Hotărârea de Guvern numărul 1090 din data de 8.07.2004, care prevede, la articolul 2: “Se aprobă semnarea contractului de privatizare a Societăţii Naţionale a Petrolului «Petrom SA» Bucureşti de către Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, în calitate de vânzător şi OMV Austria, în calitate de cumpărător, (...) în forma, termenii şi condiţiile negociate”.

Hotărârea de guvern, emisă în data de 8 iunie 2004, semnată de Adrian Năstase, la acea dată premier, de fostul ministru al Economiei şi Comerţului Dan Ioan Popescu şi de fostul ministru al Finanţelor Mihai Tănăsescu, ascunde, într-un singur articol, 46 de milioane de euro din banii statului. Ea a fost confirmată ulterior, prin Legea 555/02.12.2004, privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului “Petrom SA” Bucureşti.

ACHIZITIILE familiei Dan Ioan Popescu(DIP)

Terenurile cumparate dupa 1990: astazi, valorează 10.000.000 de euro!

Dan Ioan Popescu a achizitionat, de-a lungul anilor, terenuri si imobile care astazi valoreaza peste 10,5 milioane de euro. Din aceasta suma, aproximativ 9.000.000 de euro o reprezinta valoarea terenurilor aflate in proprietatea familiei Popescu. Conform ultimei declaratii de avere, fostul ministru al economiei si comertului a cumparat, in perioada1991-2005, opt terenuri, astfel:

- in 1991, a achizitionat un teren intravilan de 1.870 de mp in Breaza, judetul Prahova, cu o valoare de impozitare de 67.000 de lei vechi, teren care astazi valoreaza aproape 94.000 de euro (50 euro/mp);

- in perioada 1993-1998 a cumparat un teren extravilan de 10.984 m.p. in Pantelimon - Ilfov, cu o valoare de impozitare de 11.000 lei (valoarea actuala data de pretul pietei - 165.000 de euro, la 15 euro/mp);

- intre 1996 si 2004 a cumparat 7.091 mp in Azuga-Prahova, valoare de impozitare de 19.994.000 lei (valoarea de piata, actuala - 710.000 euro la 100 euro/mp);

- in anul 2002, a cumparat 12,1 ha teren agricol in Balaciu-Ialomita, cu o valoare de impozitare de 157.000 lei (valoarea de piata, actuala - 2.000 de euro);

- in 2003, a cumparat 7.829 m.p., teren intravilan, in Gruiu-Ilfov, cu o valoare de impozitare de 188.000 lei (valoare estimata astazi la 392.000 de euro - 50 euro/mp);

- in acelasi an, 2003, a achizitionat un teren intravilan de 5.627 mp in Bucuresti, cu o valoare de impozitare de 31.460.000 lei (valoare actuala - 1.100.000 euro);

- in 2004, a cumparat un teren intravilan de 2.367 mp in Bucuresti, situat in zona Arcul de Triumf, pe strada Barbu Delavrancea, cu o valoare de impozitare de 33.532.000 lei. Agentiile imobiliare estimeaza ca acest teren valoreaza astazi 5.900.000 euro (2.500 euro/mp).

Din documentele care au fost publicate in presa, rezulta ca a fost achizitionat la aproximativ 220 euro/mp, ceea ce inseamna ca ar fi platit pentru acest teren, 520.740 euro in 2004;

- in 2005, a cumparat un teren intravilan de 10.000 m.p. in Mogosoaia - Ilfov, cu o valoare de impozitare de 12.860.000 lei (valoarea actuala - 700.000 de euro la 70 euro/m.p.).

Dan Ioan Popescu mai detine un teren agricol de 8,17 ha in Balaciu-Ialomita, dobandit prin mostenire.

1.600.000 euro-costul a opt terenuri!
In declaratiile de avere, Dan Ioan Popescu nu a specificat pretul la care a achizitionat terenurile. Noi am estimat aceste cheltuieli, luand in calcul valoarea de piata la momentul achizitiei lor.

Astfel, terenul din Breaza nu valora, in 1991, mai mult de 5 euro/mp Prin urmare, valoarea de achizitie a fost de maximum 9.400 de euro. Terenul extravilan din Pantelimon, de 10.984 mp, cumparat in perioada 1993-1998, nu putea valora, atunci, mai mult de 6 euro/mp, pretul platit fiind, astfel, de aproximativ 66.000 euro.

Terenul de la Gruiu, achizitionat in 2003 la un pret de 27,4 euro/mp, a costat 215.000 euro. Terenurile din Bucuresti au fost achizitionate la preturi de zece ori mai mici decat cele de piata: 110.000 euro, cel de 5.627 mp, si 520.740 euro cel de 2.367 mp, din zona Arcul de Triumf.

De asemenea, pretul platit pentru terenul de la Azuga este, conform declaratiei lui DIP, de aproximativ 400 de euro (!). Terenul de la Mogosoaia a costat aproximativ 700.000 de euro. In concluzie, o valoare aproximativa a cheltuielilor pentru achizitia celor opt terenuri e de peste 1.600.000 euro.

Cinci apartamente in Bucuresti si vilă la Azuga
La capitolul locuinte, Dan Ioan Popescu a declarat cinci apartamente in Bucuresti si o vila (casa de vacanta) in Azuga. Apartamentele au fost obtinute astfel: un apartament de 138,8 m.p.

situat in Calea Victoriei, bloc D1 (vizavi de Palatul Victoria), cumparat in 1995, cu o valoare de impozitare de 1,2 miliarde lei (valoarea actuala -250.000 de euro); un apartament de 109,37 mp obtinut in 2001, cu o valoare de impozitare de 944,28 milioane lei (valoarea actuala - 150.000 de euro); un apartament de 132,83 m.p., cumparat in 2003, cu o valoare de impozitare de 1,207 miliarde lei

(valoare actuala - 250.000 de euro); un apartament de 232,57 mp, obtinut in 2005, cu o valoare de impozitare de 1,975 miliarde lei (valoare actuala - 350.000 de euro); un apartament (in constructie) de 135,21 mp, obtinut tot in 2005 (valoare actuala 250.000 de euro).

Vila de la Azuga, situata in zona rezidentiala, are o valoare de impozitare de 4,99 miliarde lei si o valoare de piata de 400.000 de euro.

Valoarea totala a acestor imobile este, asadar, de aproximativ 1.650.000 de euro.
Sumele achitate efectiv de Dan Ioan Popescu pentru achizitionarea imobilelor sunt doar partial cunoscute. Sigur este doar faptul ca, in unele situatii, apar diferente semnificative intre valoarea de achizitie, declarata de DIP, si cea de piata, valabila astazi.

Spre exemplu, apartamentul din Calea Victoriei a fost cumparat, in 1995, conform unei declaratii a lui Dan Ioan Popescu, cu suma de 1.800 de dolari. Astazi, valoarea lui de piata este de 250.000 de euro.

De asemenea, costurile pentru constructia vilei din Azuga, estimata de specialisti din domeniul imobiliar la 400.000 de euro, se pot cifra sub valoarea apreciata de experti, dar nu pot fi mai mici de aproximativ 100.000 de euro.

Masini si obiecte de arta
In declaratia de avere a lui Dan Ioan Popescu, mai apar: un autoturism Audi din 2002 (altul decat cel declarat vandut), in valoare de 54.300 euro; obiecte de argint achizitionate in perioada 1971-2005, in valoare de 10.000 de euro, obiecte de argint mostenite, in valoare de 25.000 de euro; bijuteriile sotiei, achizitionate in perioada 1975-2005, in valoare de 30.000 de euro; tablouri mostenite de sotie, in valoare de 5.000 de euro; tablouri, mobilier, covoare etc.

mostenite sau repatriate, in valoare de 15.000 de euro si 200 milioane lire italiene; obiecte achizitionate in perioada 1971-2005, in valoare de 20.000 de euro; carte veche si contemporana, mostenite sau achizitionate in perioada 1991-2005, in valoare de 20.000 de euro; numismatica-monede jubiliare emise de BNR, achizitionate in perioada 1991-2005, in valoare de 5.000 euro si colectie de ilustrate cumparate in perioada 1971-2005, in valoare de 3.000 de euro.

Cheltuieli pentru afaceri: 567.000 euro
Cheltuielile pe care sotii Popescu le-au efectuat pentru cele patru firme in care au fost actionari s-au ridicat la aproximativ 567.250 de euro, astfel: 2.405,5 euro (97,5 milioane lei) pentru Management Roel SA, 445.693 euro (11,6 miliarde lei) pentru majorarea capitalului social de la Ital Agency (in anul 2001), 117.700 de euro (2,348 miliarde lei) pentru 30% din actiunile CE BO TEX SRL si

1.451 euro (14,5 milioane lei) pentru participarea la capitalul social al firmei Informatic Expert-Cont SRL.

Cheltuielile cu cosul zilnic, intretinerea etc., avand in vedere nivelul de trai al familiei lui Dan Ioan Popescu, nu poate fi estimat usor, dar presupunem ca acestea se ridica la aproximativ 1500 de euro/ lunar, adica la 270.000 de euro in cei 15 ani.

Concluzie
O estimare aproximativa a veniturilor familiei Elena si Dan Ioan Popescu in perioada 1990-2005 indica un total al acestora de aproximativ 3.000.000 de euro. De asemenea, o estimare neoficiala a cheltuielilor totale ale lui DIP, rezultate din aproximarea valorilor bunurilor achizitionate precum si a costurilor cosului zilnic, indica o valoare totala de aproape 3.900.000 euro.

Aceasta inseamna ca, ipotetic, familia lui DIP ar avea de justificat aproximativ 1.000.000 de euro, insa, in conditiile in care tranzactiile s-ar fi efectuat la valoarea pietei. Realitatea arata ca au fost cazuri in care achizitiile s-au facut la valori cu mult sub cele de piata.

Probabil aceasta este si una dintre explicatiile care stau la baza acumularii unor mari averi ale fostilor sau actualilor demnitari.

Reamintim faptul ca, dupa declansarea cercetarilor asupra averii sale, DIP a declarat ca ar fi cumparat terenul de la Azuga cu \\\"358 sau 385 de dolari\\\" pe care a inceput constructia unei case in urma cu zece ani si pe care spera sa o termine in urmatorii ani. El a mai spus, de asemenea, ca pentru apartamentul situat in apropierea sediului guvernului ar fi platit 1.800 de dolari, in 1995.

Asadar, un apartament de cinci camere situat in centrul Capitalei si un teren la Azuga l-ar fi costat aproximativ 2.185 de dolari. Adica, mai nimic. De asemenea, pentru achizitionarea terenului din zona Arcul de Triumf, suma declarata este de aproximativ zece ori mai mica decat valoarea de piata a acestuia.

Afaceri cu energie
Dan Ioan Popescu a fost implicat, in paralel cu activitatea de politician si demnitar (deputat sau ministru), in mai multe afaceri care i-au completat \\\"cosul zilnic\\\". Prima dintre firmele infiintate de Dan Ioan Popescu, despre care detinem date concrete, este Management Roel SA.

Constituita in luna iulie 1997, firma Management Roel SA are sediul pe Calea Dorobantilor nr. 60, sector 1, iar ca obiect de activitate - \\\"consultanta pentru afaceri si management\\\", acoperirea perfecta pentru o firma de politician.

Actionarii acestei societati sunt Dan Ioan Popescu (77,5%), fiul sau Razvan Popescu (10%), sotia sa Elena Popescu (2%), fiul sotiei Nicoletti Massimiliano (10%) si Serban Barbu (0,5%). Administratorii firmei sunt Dan Ion Serban Dima, Mariana Radu, Dana Cristina Vasile si societatea de experti contabili Unicont Company SRL, reprezentata de septuagenarul cenzor Constantin Badan.

Capitalul social al Management Roel era, la mijlocul acestui an, de 10.000 RON, adica 100 milioane lei vechi.

In perioada 1999-2004, societatea Management Roel a avut profituri uriase pentru o firma de consultanta, semn ca a fost bine plasata pe piata.

Astfel, profiturile nete inregistrate in aceasta perioada, corespunzatoare participatiei de 89,5% detinute, au fost urmatoarele: 4.807.591.000 lei (in 1999), 3.330.580.000 lei (2000), 190.730.000 lei (2001), 679.995.000 lei (in anul 2002), 1.583.360.000 lei (2003) si 6.730.316.000 lei (2004).

Daca profiturile acestei societati n-au fost reinvestite, ci au fost incasate de catre actionari, atunci in buzunarul familei Dan Ioan Popescu au intrat, in perioada anilor 1999-2004, 15.503.701.940 lei vechi, adica 625.798,2 euro. De unde au venit insa aceste profituri?

Fostul ministru in businessul Romelectro
Profiturile obtinute de firma de consultanta a lui Dan Ioan Popescu au legatura cu piata energiei electrice controlate, vreme de mai multi ani, de fostul ministru. Desi aceasta legatura a fost bine ascunsa de catre DIP, au mai ramas totusi anumite urme ce pot reconstitui implicarea firmei sale in afaceri cu energie.

O astfel de legatura directa este cu societatea Romelectro SA, care are sediul declarat la aceeasi adresa (Calea Dorobantilor nr. 60, sector 1, Bucuresti) cu Management Roel, firma lui Dan Ioan Popescu. Societatea \\\"Romelectro\\\" a fost infiintata in 1971 \\\"in calitate de casa de comert a Ministerului Energiei din Romania\\\".

In 1991, firma s-a desprins de Ministerul Energiei si a devenit autonoma, iar in 1994 a devenit Romelectro SA, o companie pe actiuni cu capital privat.

Conform informatiilor de pe site-ul actual al companiei, \\\"in prezent, Romelectro este actionarul principal in trei companii, fiind liderul unui grup care functioneaza pe piata interna si pe piete straine ca un intreg, actionand separat sau impreuna cu parteneri reputati.

Grupul este pregatit sa se angajeze in calitate de contractor EPC in proiecte legate de producerea, transportul si distributia energiei electrice atat in Romania, cat si in strainatate\\\". Aceasta se intampla in prezent, pentru ca, in trecut, situatia asociatilor Romelectro era cu totul alta.

Astfel, pe vechiul site al companiei Romelectro, la adresa http://www.romelectro.ro/capital_ro.html, aparea urmatoarea prezentare: \\\"(Anul) 2002 - Ca centru al unui GRUP DE COMPANII, ROMELECTRO impreuna cu cei 12 asociati participa cu succes la dezvoltarea si modernizarea sectorului energetic romanesc\\\". Cei 12 asociati prezentati pe site la punctul \\\"A.

Capital investit (in ordine alfabetica)\\\" erau: Celpi SA - cel mai mare producator de stalpi de otel de inalta tensiune si elemente de montaj din Romania, Electromontaj Carpati Sibiu SA - un antreprenor in domeniul distributiei si transmisiei transportului de energie, Eninvest SA - o companie de consultanta in domeniul energetic si al protectiei mediului, Fichtner-Romelectro Engineering SA - o

companie de proiectare si consultanta in domeniul energetic, o societate pe actiuni impreuna cu Fichtner - Germania, Georom International SA - antreprenor pentru lucrari de foraj orizontal si investigatii Geo Radar, ISPE SA - cel mai mare si mai important institut de proiectare si consultanta din Romania in domeniul energetic si al protectiei mediului, Management Roel SA - \\\"consultant in

domeniile financiar si legislativ, reprezentant comercial pentru firme straine\\\", Societatea de Gaz si Electricitate SA - o companie care are ca actionari companii mari din domeniul energetic din Romania, Roelco Invest SA - un transportator si distribuitor de materiale de constructii, Romelectro Construct SA - antreprenor in domeniul energetic, Romelectro Services SA - o firma de consultanta si

reprezentare comerciala si Romelectro T&D SA - o firma de proiectare si consultanta in domeniul statiilor de transformare si automatizari\\\".

Romelectro, pe lista firmelor propuse pentru reconstruirea Irakului
In 2003, un cotidian central publica o lista cu firmele propuse de ministrul finantelor, Mihai Tanasescu, pentru reconstruirea Irakului. Pe lista inmanata la Washington de Tanasescu lui John Taylor, secretarul adjunct al Trezoreriei americane, se aflau si firmele Romelectro si Electromontaj Bucuresti.

Intrebat daca stie ceva despre lista lui Tanasescu, Dan Ioan Popescu a negat existenta acesteia. \\\"Nu cunosc aceasta lista. Sunt sigur ca domnul Tanasescu a plecat cu totul si cu totul alte probleme, la FMI. Nu a plecat cu nici o lista de companii\\\", a declarat ministrul Popescu pentru cotidianul Adevarul.

Consultanta in domeniul energetic
Din informatiile aparute in urma cu trei ani pe site-ul Romelectro, rezulta fara dubii faptul ca, la un an de cand Dan Ioan Popescu devenise sef peste ministerul care controla tot ce tine de energie in Romania, firma sa era implicata in afaceri de consultanta si reprezentare pentru societati cu profil energetic.

Acesta reprezinta unul dintre cele mai flagrante conflicte de interese din activitatea unui inalt demnitar al statului, cum a fost Dan Ioan Popescu la acea vreme.

Conflictul de interese s-a mentinut insa pe toata perioada mandatului de ministru al lui DIP, si aceasta rezulta din implicarea directa a firmei sale, Management Roel, in cumpararea si vinderea de actiuni pe Rasdaq, alaturi de Romelectro, de la societatea Electromontaj Carpati SA Sibiu, una dintre cele 12 societati din \\\"grupul Romelectro\\\".

Astfel, conform datelor aparute pe Bursa electronica Rasdaq, care citeaza ca sursa REGISCO, Management Roel SA a detinut in perioada 2004-2005 urmatoarele pachete de actiuni la Electromontaj Carpati SA Sibiu: 9,89% pe 22 iunie 2004, 15,13% pe 27 septembrie 2004 si mai putin de 5% pe 17 mai 2005.

De remarcat ca, pe 14 septembrie 2004, Romelectro detinea 47,72% din actiunile de la Electromontaj, iar pe 7 iunie 2005, preluase deja controlul cu 62,88% din societatea sibiana.

Asadar, firma ministrului Popescu investea intr-o societate din domeniul energiei, societate pentru prosperitatea careia isi folosea avantajele functiei de ministru si de reprezentant al statului roman in diverse intalniri oficiale de peste hotare.

Un exemplu concludent in acest sens il reprezinta una dintre ultimele vizite in strainatate ale lui Dan Ioan Popescu, ocazie cu care n-a avut nici o retinere in a intermedia afaceri in interes propriu.

Astfel, in perioada 11-13 septembrie 2004, Dan Ioan Popescu, ministru de stat si ministrul industriei si comertului, a efectuat o vizita oficiala in Qatar, la Doha, unde s-a intalnit, la sediul Ministerului Energiei si Industriei, cu Abdullah Bin Al Attiyah, viceprim-ministru si ministrul energiei si industriei din acea tara.

El a fost insotit de o delegatie de oameni de afaceri din Romania, iar la intalnirea cu omologul din Qatar au participat, conform unei stiri difuzate de Amos News, si reprezentanti ai companiilor Qatar Petroleum, Qatar Gas, Qatar Electricity&Water Co, Gulf Driling International.

Cu acea ocazie, informa anul trecut Amos News, s-au identificat posibilitati de cooperare intre societati romanesti si qatariote, una dintre acestea fiind intre Romelectro si Electromontaj cu Quatar Electricity&Water Co. - \\\"participarea la activitati de engineering si realizarea de lucrari in transportul si distributia de energie electrica in Qatar si tarile din regiune\\\".

La exact doua saptamani de la oportunitatile de cooperare stabilite in Qatar pentru Romelectro si Electromontaj, firma ministrului Popescu isi adauga in portofoliu alte 5,24% din actiunile Electromontaj Carpati Sibiu SA.

Contracte preferentiale pentru prieteni
Implicarea lui Dan Ioan Popescu in acordarea preferentiala a unor contracte de sute de milioane de euro unor apropiati, pe criterii clientelare, a facut deja obiectul mai multor dezvaluiri din presa ultimilor ani.

Desi numai pentru retehnologizarea celor 16 grupuri hidroenergetice de la hidrocentralelor Portile de Fier I si II s-a cheltuit, in perioada 1997-2005, peste un miliard de euro, in conditiile in care operatiunea a fost un esec resimtit la nivelul intregii tari, nimeni nu a verificat criteriile pe baza carora s-au atribuit lucrarile de reparatii la cei doi colosi de pe Dunare.

Unul dintre personajele-cheie ale acestei afaceri este Nicolae Bogdan Buzaianu, un roman cu cetatenie elvetiana, care a reusit sa dirijeze, printr-o retea de firme in care s-a implicat ca actionar sau/si administrator, peste jumatate din productia de energie electrica a Romaniei.

Prima afacere de succes a lui Buzaianu a fost obtinerea, in 1997, prin incredintare directa, a contractului de reabilitare pentru hidrocentrala Portile de Fier I (PFI). Contractul a fost semnat pe vremea ministrului industriilor de atunci, Calin Popescu Tariceanu, lucrarea nefiind acordata in urma unei licitatii, ci printr-o hotarare de guvern.

Firma privilegiata a fost societatea elvetiana Sulzer Hydro, iar contractul semnat a fost pentru 202,5 milioane de franci elvetieni, ajungand la aproximativ 160 de milioane de dolari.

Societatea agreata de Tariceanu a retehnologizat atat de bine grupurile energetice de la PF1, incat acestea au inceput sa functioneze anapoda, necesitand reparatii frecvente si costisitoare (oprirea grupului 6 si polizarea rotorului, deversarea in Dunare a tone de ulei de la racitori etc.) de-a lungul ultimilor ani.

Nici la inceputul acestui an avariile de la cele doua grupuri (5 si 6 ) de la hidrocentrala Portile de Fier I nu erau rezolvate, pagubele fiind estimate la 4 milioane de dolari.

Luxten - o alta firma protejata de fostul ministru al industriilor
Dupa instalarea lui Dan Ioan Popescu in fruntea Ministerului Economiei si Comertului, afacerile firmei Luxten cu societati din subordinea lui DIP s-au inmultit vazand cu ochii. Au fost incheiate contracte avantajoase, indeosebi cu Electrica SA, Distrigaz Nord si Sud si Hidroelectrica.

Numai contractele incheiate de Luxten cu Electrica SA au depasit, in mandatul Dan Ioan Popescu, 45 de milioane de euro. De asemenea, sotia lui Nicolae Radulescu a incheiat cu Hidroelectrica, pe firma Bio Tera Med SRL, contracte pentru furnizare de servicii medicale.

Firma Luxten a fost extrem de privilegiata, in perioada 2000-2004, si in afacerile de iluminat public incheiate cu mai multe primarii din Romania, contracte care totalizeaza cateva sute de milioane de euro.

Vanzari de energie prin Energy Holding
Cu toate acestea, spre sfarsitul anului 2000, compania elvetiana VA TECH Hydro Ltd, care intre timp fuzionase cu Sulzer, vine cu o noua oferta de retehnologizare pentru hidrocentrala Portile de Fier II, oferta care se ridica la 98 de milioane de euro, desi in realitate pretul era umflat cu aproape 30%.

Intermediarul afacerii a fost acelasi Nicolae Bogdan Buzaianu, prin societatea Energy Consult SA. Contractul a fost semnat in noiembrie 2001, prin acceptul dat de noul ministru al industriilor, Dan Ioan Popescu. Evident, ca si in 1997, afacerea a fost parafata prin atribuire directa, fara licitatie, pe baza unei hotarari de guvern.

Culmea, pretul convenit a fost de 122 milioane de euro, cu 24 de milioane de euro mai mare decat ceruse initial VA TECH Hydro. Pe de alta parte, desi plata trebuia sa se faca in contrapartida, cu energie hidro, avansul de 30 de milioane de euro a fost achitat cash, o luna mai tarziu. Ca o anexa, s-a parafat si contractul de export energie in Grecia, prin aceeasi societate.

Afacerea a fost extrem de profitabila pentru toate partile implicate, mai putin pentru statul roman, reprezentat de Hidroelectrica. Astfel, valoarea contractului s-a ridicat in final la 280 de milioane de euro, prin adaugarea unor cheltuieli suplimentare cu consultanta etc.

Pe vremea cand ministru al industriilor a fost Dan Ioan Popescu, romano-elvetianul Nicolae Buzaianu a avut un succes consistent in afaceri, firmele reprezentate de el, indeosebi Energy Holding, ajungand sa controleze aproximativ 60% din vanzarile de energie de pe piata romaneasca.

Intr-un interviu acordat cotidianului Adevarul in august 2005, vicepremierul Gheorghe Seculici a sugerat ca, de fapt, in spatele liberalizarii pietei energiei electrice se ascunde monopolul detinut de cateva societati clientelare, iar \\\"tot ce tine de treaba asta nu este strain de Dan Ioan Popescu\\\".

Seculici a aratat ca pentru a comercializa energie ai nevoie de o autorizatie de la Agentia Nationala de Reglementare a Energiei Electrice (ANRE), numai ca \\\"exista un ordin al ANRE prin care cei care au contracte semnate anterior au dreptul sa-si majoreze cota in baza legii nou promovate.(...) Aceste hartii au fost semnate in perioada lui (Dan Ioan Popescu - n.n.), atunci a fost promovata prima

hotarare de guvern pentru liberalizare, atunci s-au dat aceste licente la unele firme. As vrea sa va puneti o intrebare: cine este firma care asigura consultanta juridica a ANRE? O sa ramaneti socat!...\\\" a mai spus Seculici, fara sa dezvaluie numele firmei din coasta ANRE.

Intr-adevar, societatea care a incheiat un contract de consultanta cu ANRE, stapanul distributiei de energie din Romania, este o firma in care apare ca actionar prietenul lui DIP, Nicolae Bogdan Buzaianu, clientul permanent al energiei autohtone.

Dupa ce, in iulie 2004, Nicolae Buzaianu a fost inlocuit de la conducerea Energy Holding cu Enrique Ferrer, printr-o hotarare a Consiliului de Administratie al firmei-mama, Energy Consult SA, in februarie 2005, intre ANRE si Societatea Civila de Avocati Bostina si Asociatii, se incheie un contract de consultanta juridica.

Intre timp, Nicolae Buzaianu devine asociat la societatea Bostina si Asociatii, iar, doua luni mai tarziu, pe 1 aprilie 2005, casa de avocati amintita isi schimba numele in Societatea Civila de Avocati Bostina, Buzaianu si Asociatii.

Asadar, Nicolae Buzaianu apare la vedere, pe firmament, desi conflictul de interese dintre activitatea de consultanta pentru ANRE si cea de beneficiar al contractelor aprobate de aceasta agentie nationala este mai mult decat evident. Culmea, societatea Bostina si Asociatii are contracte de consultanta nu numai cu ANRE, ci si cu Hidroelectrica.

Ca lucrurile sa fie si mai limpezi in privinta favorizarii de catre Dan Ioan Popescu, in calitatea lui de ministru al economiei si comertului, a unui client precum Nicolae Buzaianu, saptamanalul Academia Catavencu a prezentat, in articolul intitulat sugestiv \\\"Cum s-a cununat curentul cu Dan Ioan Popescu\\\", o informatie interesanta referitoare la legatura stabilita, in 2003, intre cei doi.

Aflam, asadar, ca Dan Ioan Popescu a devenit - cum altfel? - nasul de cununie al lui Nicolae Buzaianu. \\\"Atat de multa incredere a avut DIP in Buzaianu, incat a acceptat sa-i fie nas de cununie. Ceremonia la care ministrul economiei ii planta pirostriile lui Buzaianu s-a petrecut in Elvetia, la Lausanne, intr-o biserica ortodoxa, prin august 2003.

Dupa acest eveniment, firmele mosite de Buzaianu au prins realmente aripi la inghitit contracte. De fapt, la niste firme de-ale lui nenea finu’ erau angajati si cei doi baieti ai familiei Popescu. Dar, apropo: de fapt, ce s-o fi nasit la Lausanne? O casatorie intre oameni sau una intre firme? Ca prea i-a mers bine lui Popescu de cand i-a mers exceptional lui Buzaianu\\\" - au comentat catavencii.

Cu aceasta explicatie, marile intrebari despre modul cum a dobandit Dan Ioan Popescu o avere de peste zece milioane de euro, in doar cativa ani, capata o frantura de raspuns.

Pentru ca este absurd sa creada cineva ca, intr-o tara cu oficialitati corupte, in care contracte de sute de milioane de euro se acorda fara licitatie, cei care decid aceste favoruri o fac din altruism, fara comisionul aferent.

Paguba produsa de acest tip de legaturi a fost consemnata recent de Curtea de Conturi care a constatat, in urma unui control la Hidroelectrica, faptul ca au fost facute plati nejustificate in valoare de 3.600 de miliarde de lei vechi, adica de aproximativ un miliard de euro: 3.000 de miliarde lei avansuri catre furnizori, 400 de miliarde lei plati catre VA TECH Romania si 200 de miliarde lei catre VA TECH Elvetia.

In 1998, Dan Ioan Popescu era unicul actionar al societatii Ital Agency SRL, o firma infiintata in 1991, si al carei obiect de activitate era \\\"comert cu ridicata al masinilor, echipament, furituri\\\". Dupa o majorare de capital de 350 de milioane de lei, facuta de DIP, in 2000 intra in societate si sotia acestuia, Elena Popescu, care devine si presedinte al consiliului de administratie.

In iunie 2000, jumatate din actiunile familiei Popescu sunt cesionate sotilor Nicolae si Sanda Radulescu. Noul partener de afaceri al lui Dan Ioan Popescu este nimeni altul decat presedintele societatii Luxten Lighting SA, o firma care avea sa devina privilegiata in relatia cu institutiile de stat din guvernarea 2000-2004.

La sfarsitul anului 2000, dupa alegeri, Dan Ioan Popescu a facut mai multe majorari de capital la Ital Agency, asa incat acesta se ridica la peste 23 miliarde lei vechi, contributia familiei Popescu fiind de 11,6 miliard lei.

Ulterior, in martie 2001, dupa ce Dan Ioan Popescu a devenit ministru al economiei si comertului, si-a vandut toate actiunile detinute la Ital Agency, sotia sa ramanand insa in fruntea consiliului de administratie al societatii.

In firma au intrat astfel noi actionari: Ionel Pepenica (33,2%), director general la Luxten Lighting SA si fost consilier PSD la Primaria Capitalei, si societatea Euroimob SA. Printre administratorii de la Ital Agency se regasesc, alaturi de Elena Popescu, Mihaela Sanda Radulescu, sotia presedintelui de la Luxten, si Gheorghe Vulpoiu.

Cealalta societate, Euroimob SA, este controlata tot de Nicolae Radulescu (98%), sotii Vulpoiu detinand si ei 0,4%. Gheorghe Vulpoiu mai apare ca administrator si la o alta societate a familiei Popescu, CE BO TEX.

Am prezentat toate aceste date pentru a vedea legaturile dintre persoane ce sunt direct asociate cu familia lui Dan Ioan Popescu. De asemenea, dupa iesirea lui DIP din societatea Ital Agency, sotia sa a ramas la conducerea firmei ca o garantie pentru afacerile derulate ulterior.

In proprietatea acestei firme s-au aflat cateva imobile de lux precum si un hotel, toate construite in Azuga, judetul Prahova. Desi localnicii afirma ca acestea apartin lui Dan Ioan Popescu, ele nu apar in declaratia sa de avere.

La capitolul \\\"venituri din premii si jocuri de noroc\\\", Dan Ioan Popescu a mentionat ca sotia sa, Elena Popescu, a obtinut ca \\\"bonus management\\\" in 2004 suma de 8.370.000.000 lei vechi. Aceasta suma seamana izbitor de mult cu profitul net obtinut de societatea Ital Agency SRL in 2004: 8.367.250.000 lei.

Oficial, Dan Ioan Popescu detine la Azuga o casa de vacanta de 131 mp, din 1997, si un teren de 7.091 mp achizitionat in perioada 1996-2004.

Un teren concesionat cu 5 euro/mp pe 49 de ani
Hotelul din Azuga, intrat oficial in proprietatea sotilor Radulescu (Luxten), are patru nivele si este situat in Poiana Urechea 2. Cotat cu patru stele, valoarea acestuia se ridica la aproximativ 3 milioane de euro si fost trecut in patrimoniul societatii Luxten.

Relatiile speciale ale lui DIP cu Primaria Azuga au facut ca terenul pe care s-a construit hotelul din Azuga sa fie concesionat, pe o perioada de 49 de ani, la pretul de 5 euro/mp. Conform unor surse locale, terenul a fost cumparat de firma Luxten cu 11 euro/ mp, desi pretul zonei se ridica la 100 de euro/m.p.

Alaturi de hotel, pe numele firmei Luxten au mai fost trecute si doua vile de pe strada Dirivoiu, evaluate la 300.000 de euro, construite tot de Ital Agency si despre care localnicii afirma ca apartin lui DIP. Ştefan Dumitru Afrimescu