Editorial

România ca o…”Concordia”!
“Sunt căpitan de navă. În această calitate mi-am dus întotdeauna nava la destinaţie! N-am rătăcit niciodată ţinta”!!!

M-am tot întrebat în ultimul timp, luînd în calcul asemănări, deosebiri, coincidenţe şi păsttrând proporţiile, cu ce-ar putea fi asemănată România, ultimilor şapte-opt ani. O vreme am asemănat-o cu „Titanicul”. Mi-am dat seama însă, că exageram. „Titanicul” a avut măreţia lui. A deţinut câteva recorduri. Unde mai este măreţia României?! În ce-ar mai consta ea? Şi care să fi fost recordurile României ultimilor 7-8 ani?! Sigur au fost doar din cele negative: cel mai mare număr de abandonuri şcolare, cea mai mare rată a mortalităţii infantile, cea mai amre corupţie, cel mai ridicat procent de economie gri şi/sau subterană, etc. Apoi, în cazul „Titanicului”, cauza scufundării a fost impactul cu un aisberg. România nu s-a putut lovi decât de propriile-i limite şi neputinţe şi se putea izbi doar de sine însăşi. Pe urmă, ce fel de lume se afla pe „Titanic” în momentul scufundării, şi ce fel de clasă politică mai are Românai azi? Ce viaţă se ducea pe „Titanic”, şi cum se trăieşte azi în România? Aşadar, situaţiile nu pot fi comparabile. Mult mai asemătoare este România cu o altă navă „Concordia”,naufragiată mai săptămânile trecute, mai cu seamă că pe „Concordia” se aflau şi vreo 21 -22 de conaţionali, câte unul de fiecare milion de români din ţară. O altă asemănare ar fi între comandantul de pe „Concordia” şi cel de pe „nava” numită România. Şi comandantului de pe „Concordia” şi celui de pe România le plac „spirtoasele”. Şi unuia şi celuilalt le plac femeile, şi coincidenţa dracului, amândurora le plac româncele. Mai mult, amândoi fabulează de îngheaţă până şi apele Mrediteranei: comandantul „Concordiei” a invocat ca principală cauză a abandonului navei o nevinovată împiedicare, care l-a „propulsat” direct în barca de salvare, cu care a reuşit să ajungă printre primii la ţărm, lăsându-şi echipajul şi mai ales pasagerii de izbelişte. Oarece diferenţe între cei doi căpitani de nave se înregistrează doar la cauzele naufragiilor: cel de pe „Concordia” susţine că naufragiul s-a datorat unui nenorocit de banc de nisip şi ceţii, generate de aburii alcoolului, iar comandantul de pe „nava” România pune totul pe seama crizei şi a opoziţiei. Nici vorbă de incompetenţă, rea credinţă, lipsă de tact, de dialog, de viziune, lipsă de simţul măsurii şi mai ales, de bun simţ. Şi, dacă Titanicul a naufragiat din cauza unui gheţar, care la acea dată nu puteau fi monitorizaţi, iar Concordia datorită unui „banc”... de nisip, deşi putea fi orice fel de banc (de peşti sau cu bulă), la cât de mangă era comandatntul, rezultatul era acelaşi), România e naufragiată din motive clare de nepricepere, de crasă incompetenţă administrativă, social-politică şi mai cu seamă economică. Şi aceasta, pentru că dincolo de oratoria unora, cineva de sus, din fruntea statului sau de la „timonă” a confundat „navele” între ele. A confundat „nava” numită România” cu petrolierul „Crişana”, „Argeş” sau „Biruinţa”, sau cum s-or mai fi numit navele pe care „Il Comandante” al României, o mai fi fost căpitan de vas. Sunt absolut convins că în calitatea de căpitan de navă, şi-a dus de fiecare dată nava la destinaţie. Numai că înainte de ’89, destinaţia, ca şi ruta, care trebuia urmată pentru a nu „rătăci” ţinta, erau fixate de către altcineva şi urmărite de braţul lung al unei Serviciu, care nu ezita să recurgă la „eliminări” şi chiar lichidări fizice. Dar, chiar şi aşa, şi tot a făcut-o de oaie la Anvers.