România şi bugetele ei publice, ca o afacerea de familie a politicienilor!!!
România, ca o „afacere de familie” a politicienilor?!!!
Nu sunt adeptul unor bilanţuri anuale. Nici măcar al unora cincinale, cu atât mai mult cu cât am urât din toată fiinţa mea acele cincinale ceauşiste (remamber, „cincinalele în patru ani şi jumătate”), dar măcar o dată la 10 sau la 20 de ani, daţi-mi voie să am tot dreptul să trag o linie şi în baza unei „radiografii” absolut echidistante, să purced la acel bilanţ pe care firmele sunt obligate să-l predea la fiecare sfârşit de an Administraţiilor Financiare Teritoriale. Ştiu, veţi spune că România nu este un SRL. Sigur că nu este. România, de fap, a ajuns de ani buni o „afacere de familie”! Fie că ”familia” este PSD-istă, PSD-isto-PDL-istă, PDL-istă, sau Persoană Fizică Autorizată (PFA), Năstase, Geoană, Mitrea, Tăriceanu, Videanu, Vlădescu, Boureanu, Berceanu, EBA, Udrea sau Băsescu, „afacerea” tot de familie se numeşte.
La 20 de ani de la căderea totalitarimuslui în România, observ întâi de toate, că nici preşedintele, nici premierul, unul pentru sfârşit de mandat, altul pentru sfârşitul de an, nu au prezentat încă un raport privind starea naţiunii. Ceea ce ar trebui să dea ca dracu la imaginea celor doi. Iar previziunile pentru 2010 sunt devastatoare. Am vorbit despre ele în editorialul trecut, dar am uitat să adaug faptul că, cele prezentate ar putea fi doar vârful aisbergului şi că, tăvălugul creşterii preţurilor, al majorării accizelor, ar putea distruge şi bruma de echilibru macroeconomic existent. Un tăvălug, care ar putea readuce pe malurile Dâmboviţiei, după 10 ani de relativă dezvoltare, spectrul inflaţiei. Imaginaţi-vă ce ar însemmna la ora asta o inflaţie de 15%-20%!? Dar una de 220%?! Poate părea de domeniul S.F. Şi totuşi...! Am trăit să aud de la ex-ministrul Finanţelor Gh. Pogea că: „Economia subterană (care în România a depăşit nivelul de 35%), are partea ei de binefacere pentru economie”! Iată cât de „specialist” era acest fost ministru al Finanţelor României. Să revenim însă, la „oiţa” noastră numită, „România, ca o afacere de familie a politicienilor”. Aşadar, aproape nu există politiccian român care să nu facă afaceri mai mari sau mici, cu statul, cu banul public de la stat, întotdeuna însă cu beneficii numai de partea politicienilor, fie ei simpli consilieri locali, parlamentari, membri ai guvernului, consilieri de stat sau prezidenţiali, rubedeniile acestora, cosoartele, amantele sau vreun fişte nimeni, numit pe post de paravan în fruntea bussnis-ului politicianului. Iar politicianu...e-he, poiticianul nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, doar conturile i se burduşesc din afaceri cu statul. Cu banul public. Cum altfel sunt făcute afacerile lui Videanu-Regele marmurei, Mitrea-prinţul microbuzele tip maxi-taxi de pe traseele interjudeţene ale patriei, Mircea Băsescu, fratele prezidenţial-vătaf portuar şi dezarmator-şef peste activităţile de dezafectare a muniţiilor expirate. Şi lista poate continua cu afacerile de consultanţă financiară pentru proiectele cu finanţare europeană ale lui Vlădescu. Cu afacerile lui Cocoş-regele asfaltului sau prinţul parcărilor cu plată ale Capitalei şi întâmplător, desigur, consortul ministrului Elena Udrea. Şi-atunci cum să nu te întrebi: o fi sau n-o fi România şi bugetele ei publice, cea mai rentabilă afacere de familie a politicienilor? Ştefan Dumitru Afrimescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu