sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Eminescu, jurnalistul

Eminescu-jurnalistul de la Timpul

Ca lucrătorii cei de rând din fabrici… Sunt strivit.
15 Jan la 20:00 | 14 comentarii
1882
Să pot zbura trei zile la Iaşi, tare-aş veni. Dar mai mult de trei zile n-aş avea, pentru că eu nu am vacanţe, ci trebuie să trag ca catîrii, greu la vale şi greu la deal.
Ei, dacă ai şti cum salahoria asta în care petrec, împreunată cu boala şi mizeria, mă apasă şi mă fac incapabil de a voi.
Folosul meu după atâta muncă e că sunt stricat cu toată lumea şi că toată energia, dacă am avut-o vreodată, şi toată elasticitatea intelectuală s-a dus pe apa sâmbetei. [ citeste mai departe ]
Jan la 15:34 | 38 comentarii

Tinereţea poporului român.
Precum copilului nu-i plac oamenii nalţi şi puternici şi simte un fel de respect unit cu teamă de ei, dar s-apropie lesne de schilozi şi de caricaturi de cari nu se teme - tot astfel observăm şi la poporul românesc, hotărâtor tânăr, că-i plac păpuşile, arlechinii şi caraghiojii. Dar se face Vitleim la Zece Mai? Toată suflarea copilărească din ţară aleargă să vadă.
Falsa egalitate
D-voastră nu vreţi libertatea; vreţi egalitatea - cea mai mare duşmană a libertăţii. Aceasta o vor toţi străinii: [ citeste mai departe ]

Cleopaaaatraaaa! O oră, doar o oră, nu o noapte întreagă!
15 Jan la 13:05 | 7 comentarii

Eşti tu cuminte Cleopatra? să maltratezi pe un om care te iubeşte cu toate puterile sufletului său, cu mintea, inima, viaţa, pentru a te... lepăda la cine ştie ce crai de mahalale...
Tu zici că nu mă iubeşti? Nu te cred. Mă iubeşti fără s-o ştii, făr s-o vrei s-o mărturiseşti, căci inima ta e atât de îndrăcit de îndărătnică, încât deja ca toate femeile, neştiind ce voieşti, ţi-ai mai înrădăcinat şi în tine ideea că nu ştii ce voieşti... Mă iubeşti da... căci te temi de mine... [ citeste mai departe ]
Nu zicem că presa este totdeuna de rea-credinţă
15 Jan la 11:00 | 22 comentarii

Nu zicem că presa este totdeuna de rea-credinţă, mai întâi însă că aceşti oameni nu ştiu în faptă ce vor - sau nu vor ce ştiu. Viaţa internă a istoriei, în comparaţie cu exteriorul ei, s-ar putea compara cu o femeie a cărei corp e plin de boale greţoase şi adînci, îmbrăcată cu o manta albă, care face cei mai frumoşi falduri şi dă întregei staturi o rază de demnitate, ca toga.
Toate mişcările unui corp bolnav se reflectă foarte infidel, dar foarte frumos în aceşti falduri, cine însă s-a uitat sub haină? [ citeste mai departe ]
N-am inimă în mine nici cât e-ntr-o mămăligă, nu gândesc nici la tine, nici la lume, nici la mine însumi
15 Jan la 00:07 | 17 comentarii

Recunosc că sunt un ticălos de frunte, pentru că nu scriu. Dar tu ştii c-am fost totdeauna caracter melancolic şi n-am avut niciodată curagiu în viaţă; prin urmare tot ce gândesc sau fac e azi mai ticăit decât înainte.
N-am inimă în mine nici cât e-ntr-o mămăligă, nu gândesc nici la tine, nici la lume, nici la mine însumi. [ citeste mai departe ]

Niciun comentariu: