Eminescu, jurnalistul: "Ca lucrătorii cei de rand..."

Ca lucrătorii cei de rând din fabrici… Sunt strivit.
vezi toate articolele de Mihai Eminescu
15 Jan la 20:00 14 comentarii 2147 vizualizari.

1882
Să pot zbura trei zile la Iaşi, tare-aş veni. Dar mai mult de trei zile n-aş avea, pentru că eu nu am vacanţe, ci trebuie să trag ca catîrii, greu la vale şi greu la deal.
Ei, dacă ai şti cum salahoria asta în care petrec, împreunată cu boala şi mizeria, mă apasă şi mă fac incapabil de a voi.
Folosul meu după atâta muncă e că sunt stricat cu toată lumea şi că toată energia, dacă am avut-o vreodată, şi toată elasticitatea intelectuală s-a dus pe apa sâmbetei.
Eu rămân cel amăgit în afacere, căci am lucrat din convingere şi cu speranţă în consolidarea ideilor mele şi un mai bun viitor. Dar nu merge. În opt ani de când m-am întors în România, decepţiune a urmat după decepţiune, şi mă simt atât de bătrîn şi atât de obosit, încât degeaba pun mâna pe condei să-ncerc a scrie ceva.
Simt că nu mai pot, mă simt că am secat moraliceşte şi că mi-ar trebui un lung, lung repaus ca să-mi vin în fire. Şi cu toate acestea, ca lucrătorii cei de rând din fabrici, un asemnea repaos nu-l pot avea nicăiri şi la nimeni. Sunt strivit, nu mă mai regăsesc şi nu mă mai recunosc.
3 iulie 1883 “Unul din colaboratorii acestei foi, d. Mihail Eminescu, a încetat de a mai lua parte în redacţiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală. Ne place însă a spera că lipsa dintre noi a acestui stimat confrate nu va fi decât de scurtă durată şi că ne va fi dată fericirea de a anunţa revenirea sa sănătos la funcţiunile de până acum” (nota redacţiei Timpul)
Egalitatea e cea mai mare duşmană a libertăţii. Un lucru uită femeile…
vezi toate articolele de Mihai Eminescu
15 Jan la 15:34 38 comentarii 3533 vizualizari.

Tinereţea poporului român.
Precum copilului nu-i plac oamenii nalţi şi puternici şi simte un fel de respect unit cu teamă de ei, dar s-apropie lesne de schilozi şi de caricaturi de cari nu se teme – tot astfel observăm şi la poporul românesc, hotărâtor tânăr, că-i plac păpuşile, arlechinii şi caraghiojii. Dar se face Vitleim la Zece Mai? Toată suflarea copilărească din ţară aleargă să vadă.
Falsa egalitate
D-voastră nu vreţi libertatea; vreţi egalitatea – cea mai mare duşmană a libertăţii. Aceasta o vor toţi străinii: Ce să vrea un grec ca C.A.Rosetti decât să fie egal cu românul, fără a fi îndeplinit condiţiile de muncă ale românului? Ce să vrea un ţigan ca Fundescu sau ca Epurescu decât să fie egali cu românul, fără a fi capabil de-a avea creierul sau musculatura românului?
Libertate şi inegalitate
fără libertate şi fără inegalitate nu există progres. Cine zice însă libertate, inegalitate zice. Nimic nu este mai inegalitar decât libertatea. Inegalitatea reală e însă întemeiată pe cantităţi de muncă, fie în mişcare, fie aprovizionate. Inegalitatea factice e întemeiată pe dreptul pozitiv.
Adevăratul obiect al muncii
Un lucru uită femeile, că fiece bărbat datoreşte societăţei în care trăieşte echivalentul de muncă care-l susţine pe el însuşi şi că afacerea sexuală e pentru el o afacere secundară, cum e aceea a… Ei nu-şi pot sacrifica tot timpul femeilor şi petrecerilor şi nu ea este obiectul muncii lui oneste, ci societatea.

Nu zicem că presa este totdeuna de rea-credinţă
vezi toate articolele de Mihai Eminescu
15 Jan la 11:00 22 comentarii 2230 vizualizari.

Nu zicem că presa este totdeuna de rea-credinţă, mai întâi însă că aceşti oameni nu ştiu în faptă ce vor – sau nu vor ce ştiu. Viaţa internă a istoriei, în comparaţie cu exteriorul ei, s-ar putea compara cu o femeie a cărei corp e plin de boale greţoase şi adînci, îmbrăcată cu o manta albă, care face cei mai frumoşi falduri şi dă întregei staturi o rază de demnitate, ca toga.
Toate mişcările unui corp bolnav se reflectă foarte infidel, dar foarte frumos în aceşti falduri, cine însă s-a uitat sub haină? Această aparenţă înşeală, mişcările corpului sunt toate în genere diferite de creţii ce-i aruncă mantia – astfel sunt frazele mari şi pompoase, criticele fine şi ingenioase a căror reflecţie e literatura publică şi presa faţă cu celea ce ascund sub ele.
Se ştie că forma sub care se anunţă şarlatanii este în genere cea mai atrăgătoare, prin urmare acolo e mai frumoasă unde e corpul mai urât şi nimic nu se înfrumuseţează (beschonigt) mai mult – şi fireşte că are şi trebuinţă – decît tocmai răul, minciuna, decadenţa – şi nu e nici o cauză atât de rea care să nu găsească apărătorii ei fireşti. Ce loc joacă raţiunea în această privinţă nu mai e trebuinţă s-o spunem.
Cleopaaaatraaaa! O oră, doar o oră, nu o noapte întreagă!
vezi toate articolele de Mihai Eminescu
15 Jan la 13:05 7 comentarii 1430 vizualizari.

Eşti tu cuminte Cleopatra? să maltratezi pe un om care te iubeşte cu toate puterile sufletului său, cu mintea, inima, viaţa, pentru a te… lepăda la cine ştie ce crai de mahalale…
Tu zici că nu mă iubeşti? Nu te cred. Mă iubeşti fără s-o ştii, făr s-o vrei s-o mărturiseşti, căci inima ta e atât de îndrăcit de îndărătnică, încât deja ca toate femeile, neştiind ce voieşti, ţi-ai mai înrădăcinat şi în tine ideea că nu ştii ce voieşti… Mă iubeşti da… căci te temi de mine…
Tu eşti o femeie galantă, o femeie care-a risipit sărutări în viaţă-ţi, care- dăruit îmbrăţişări pe nimic, care dintr-un capriţiu ai fericit desigur vun idiot.
Dară tocmai fiindcă mă iubeşti nu-mi acorzi nimic… Tocmai de aceea acorzi unui altuia o sărutare care ştii că pe mine m-ar înnebuni de fericire, acorzi altuia favoruri ce pentru el n-au nici o valoare şi pe mine m-ar face fericit ani întregi.
A! Ştiu eu de ce eşti atît de neîndurătoare cu mine! Ţi-ai zis: acest om şi-a pus în minte să mă aibă… El n-are avere, n-are timp, nu e plin de galanterie şi de duh… n-are nici una dintre atracţiunile romanticului amant… Să vedem, tinere, dacă astfel se cucereşte o femeie…! De aceea te-ai încăpăţînat de-a mă respinge… Ştiu bine că suferi sub aceste tot atât cât mine.
Pot să fiu mizerabil, Cleopatra, şi un om de rând… dar oricât de sărac aş fi – am şi eu de pierdut ceea ce tuturor oamenilor li-i foarte scump – viaţa. Ai un nume ciudat de frumos Cleopatra, care-mi aduce aminte de o veche istorie… Semiramis, regina Egiptului, Anna de Franţa… Cîteşitrele aveau în fiece noapte alt amant, care a doua zi era omorât…
Ei bine, fii a mea… nu o noapte întreagă, ceea ce n-aş fi cerut… ci, o oră, o singură oră… şi-ţi promit pe mormântul mamei mele că de la tine plec acasă şi mâni vei primi o scrisoare din partea unui om ce nu ar mai fi…
N-am inimă în mine nici cât e-ntr-o mămăligă, nu gândesc nici la tine, nici la lume, nici la mine însumi
vezi toate articolele de Mihai Eminescu
15 Jan la 00:07 17 comentarii 3028 vizualizari.

Recunosc că sunt un ticălos de frunte, pentru că nu scriu. Dar tu ştii c-am fost totdeauna caracter melancolic şi n-am avut niciodată curagiu în viaţă; prin urmare tot ce gândesc sau fac e azi mai ticăit decât înainte.
N-am inimă în mine nici cât e-ntr-o mămăligă, nu gândesc nici la tine, nici la lume, nici la mine însumi. Singura deosebire e c-am devenit susceptibil, că orice atac, cel mai nevinovat, mă iritează încât am o adevărată Berserkerwuth, că s-au înmulţit oamenii cu cari nu mai vorbesc nici un cuvânt şi c-am s-ajung să nu mai vorbesc chiar cu nimeni, nici cu mine însumi.
Nu-i vorbă, s-a supărat văcarul pe sat şi satul habar n-are. Dar dacă-i aşa, se vede că nu poate fi altfel.

Dragă Ieni,
Dacă m-ar hotărî cineva să vin la Bucureşti, ai fi tocmai tu.
Dar n-am cu ce veni. Asta m-a făcut să-mi ţin gura pân-acum – 100 de fr. am pe lună; din ce dracu să plec? Am şi bagajie: cărţi, manuscripte, ciboate vechi, lăzi cu şoareci şi molii, populate la încheieturi cu deosebite naţionalităţi de ploşniţe.
Cu ce să transport aceste roiuri de avere, mobilă în sensul larg al cuvîntului. În acest sens îi scriu şi maestrului nostru:
A nu munci şi a nu avea – just.
A nu munci şi a avea – superb!
A munci ca mine şi a nu avea – deplorabil!
A munci şi a avea – just.
Prin urmare deja considerentul din urmă m-ar face să vin la Bucureşti pe aripile lui Aiolos.
Aşadar bani de drum şi vin.
Al tău, sumo cum amore, M. Eminescu
(scrisori către Ioan Slavici, 1877)

Eminescu, jurnalistul

Eminescu-jurnalistul de la Timpul

Ca lucrătorii cei de rând din fabrici… Sunt strivit.
15 Jan la 20:00 | 14 comentarii
1882
Să pot zbura trei zile la Iaşi, tare-aş veni. Dar mai mult de trei zile n-aş avea, pentru că eu nu am vacanţe, ci trebuie să trag ca catîrii, greu la vale şi greu la deal.
Ei, dacă ai şti cum salahoria asta în care petrec, împreunată cu boala şi mizeria, mă apasă şi mă fac incapabil de a voi.
Folosul meu după atâta muncă e că sunt stricat cu toată lumea şi că toată energia, dacă am avut-o vreodată, şi toată elasticitatea intelectuală s-a dus pe apa sâmbetei. [ citeste mai departe ]
Jan la 15:34 | 38 comentarii

Tinereţea poporului român.
Precum copilului nu-i plac oamenii nalţi şi puternici şi simte un fel de respect unit cu teamă de ei, dar s-apropie lesne de schilozi şi de caricaturi de cari nu se teme - tot astfel observăm şi la poporul românesc, hotărâtor tânăr, că-i plac păpuşile, arlechinii şi caraghiojii. Dar se face Vitleim la Zece Mai? Toată suflarea copilărească din ţară aleargă să vadă.
Falsa egalitate
D-voastră nu vreţi libertatea; vreţi egalitatea - cea mai mare duşmană a libertăţii. Aceasta o vor toţi străinii: [ citeste mai departe ]

Cleopaaaatraaaa! O oră, doar o oră, nu o noapte întreagă!
15 Jan la 13:05 | 7 comentarii

Eşti tu cuminte Cleopatra? să maltratezi pe un om care te iubeşte cu toate puterile sufletului său, cu mintea, inima, viaţa, pentru a te... lepăda la cine ştie ce crai de mahalale...
Tu zici că nu mă iubeşti? Nu te cred. Mă iubeşti fără s-o ştii, făr s-o vrei s-o mărturiseşti, căci inima ta e atât de îndrăcit de îndărătnică, încât deja ca toate femeile, neştiind ce voieşti, ţi-ai mai înrădăcinat şi în tine ideea că nu ştii ce voieşti... Mă iubeşti da... căci te temi de mine... [ citeste mai departe ]
Nu zicem că presa este totdeuna de rea-credinţă
15 Jan la 11:00 | 22 comentarii

Nu zicem că presa este totdeuna de rea-credinţă, mai întâi însă că aceşti oameni nu ştiu în faptă ce vor - sau nu vor ce ştiu. Viaţa internă a istoriei, în comparaţie cu exteriorul ei, s-ar putea compara cu o femeie a cărei corp e plin de boale greţoase şi adînci, îmbrăcată cu o manta albă, care face cei mai frumoşi falduri şi dă întregei staturi o rază de demnitate, ca toga.
Toate mişcările unui corp bolnav se reflectă foarte infidel, dar foarte frumos în aceşti falduri, cine însă s-a uitat sub haină? [ citeste mai departe ]
N-am inimă în mine nici cât e-ntr-o mămăligă, nu gândesc nici la tine, nici la lume, nici la mine însumi
15 Jan la 00:07 | 17 comentarii

Recunosc că sunt un ticălos de frunte, pentru că nu scriu. Dar tu ştii c-am fost totdeauna caracter melancolic şi n-am avut niciodată curagiu în viaţă; prin urmare tot ce gândesc sau fac e azi mai ticăit decât înainte.
N-am inimă în mine nici cât e-ntr-o mămăligă, nu gândesc nici la tine, nici la lume, nici la mine însumi. [ citeste mai departe ]

Circoteca de la PSD!

Circoteca de la PSD! Dihonia din PSD, doar efectul “flăcării violet” şi al “Serviciilor”?!

Recunosc faptul că, încă din ziua în care Mircea Geoană şi-a anunţat candidature la preşedinţie am fost convins că va pierde nu doar alegerile pentru Cotroceni, ci şi conducerea PSD. În primul rând, pentru că Geoană purta deja pecetea de “prostănac”, pusă de Iliescu. Apoi pentru că nu Geoana era şeful de facto al PSD. Cei care au condus PSD-ul în toţi aceşti ani au fost “baroni locali@ PSD: Adrian Năstase, Marian Vanghelie, Radu Mazăre, Marian Oprişan, Liviu Dragnea & comp, adică tocmai cei care acum, după pierederea prezidenţialelor sar la beregata lui Geoană. Pe de-altă parte, alierea în 2008, pentru a guverna împerună cu PDL a fost sinucidere curată pentru Geoană şi PSD. Vinovaţi sunt cei nominalizaţi mai sus, plus “combinatorul şef” Viorel Hrebenciuc, cel care a negociat intrarea PSD la guvernare alături de PDL. O coaliţie care s-a dovedit cu mult mai toxică decât cea dintre PDL şi PNL. Dacă Alianţa DA a rezistat totuşi doi ani, Alianţa PDL-PSD nu a durat decât nouă luni, 10 zile şi câteva ore. Apoi, dacă PSD a greşit flagrant aliându-se cu PDL, cu mult mai grav au gafat liderii PSD în alegerea momentului şi a pretextului ieşirii de la guvernare. Momentul ieşirii de la guvernare a însemnat declanşarea unei crize politice, care s-a suprapus crezei economice. Criză care avea să atingă apogeul tocmai urmare a ruperii coaliţiei şi ieşirii PSD de la guvernare. Cât priveşte pretextul invocat, acela al revocării ministrului Internelor şi Administraţiei Nica, frizează oarecum ridicolul. Dar, poate cea mai teribilă mostră de ridicol a fost atitudinea lui Mircea Geoană şi a susţinătorilor în primilele minitute după închiderea secţiilor de votare, când exit poll-urile îl dădeau câştigătorul prezidenţialelor şi mai apoi când pierederea alegerilor a fost pusă atât de Geoana şi familie, cât şi de susţinători în frunte cu Hrebenciuc, pe seama “flăcării” violete! A paranormalului! Realitatea este că PDL şi-a însuşit “tehnicile” cu care PSD câştiga pâna în 2004 alegerile. Nimic mai mult. Pe de-altă parte, Mircea Geoană le-a dat mâna de ajutor de care PDL avea nevoie, pentru ca Traian Băsescu să câştige. Este vorba de cele două gafe uriaşe făcute de Geeoană în timpul campaniei electorale: manifestarea PSD de la Opera din Timişoara şi vizita făcută lui SOV la ora patru în chiar dimineaţa zilei în care urma să aibă loc marea confruntarea finală dintre Geoană şi Băsescu. Şi poate că mai salva situaţia, fie şi-n extremis, dacă Geoană măcar ar fi recunoscut că la viziitat pe Vântu. Dar, cum nu a făcut-o, români l-au “taxat”! Pierderea Prezidenţialelor de către PSD, nu face din el un partid tocmai bun de plans. Deţine încă puterea locală în aproape 80% din localităţile României. Iar dacă PDL îşi închipuie că l-a îngenunchiat se înşeală teribil.. PSD are o forţă teribilă de…” regenarare”. Poate n-o să mai fie foarte curând partidul- stat dar v-a continua să rămână un partid de temut, pentru oricare alt competitor. Ceea ce se întâmplă acum în PSD, nu este altceva decât o luptă surdă pentru preluarea puterii în partid, pentru câştigarea sau recâştigarea unor poziţii de forţă şi-a unor sfere de influienţă şi nici de cum pentru reformarea partidului. Orice reformare începe de la bază. Degeaba “plantezi” pe cineva nepătat în fruntea urcărui partid, dacă la bază, oameni rămân aceiaşi baroni locali, iar PSD este partidul cu cei mai mulţi baroni locali pe metrul pătrat. Se spune căpeştele se impute de la Cap, dar există şi reversul medaliei: “Se curăţă de la coadă”. 1)-*-Ştiu cititorii vreun lider PSD (dacă PSD mai are lideri), care să poată reforma acest partid? 2)-*-Şi care ar fi acela? 3)-*-PSD mai este un partid care să se mai poată reforma? 4)-de către cine? Cine ar pute fi reformatorul PSD? Năstase? Năstase căruia tocmai I s-a pus sechestru pe imobilul din Zacbacian ? Năstase ar trebui să se reformeze mai întâi pe sine. Mitrea? Miron Mitrea ar treui să vadă mai întâi ce are de gând să facă pentru al determina pe Nicolaiciuc să înapoieze cei aproape un miliard de euro. MIrcea Geoană?Geoană a avut pe mână PSD timp de 5-6 ani. Vi se pare PSD mai reformat ca pe vremea lui Iliescu? Ar putea fi Cristian Diaconescu reformatorul PSD? Greu de crezut? Dacă ar fi putut să reformeze ceva Diaconescu putea reforma Ministerul Justiţiei în perioada 2002-2004, când a fost minstrel Justiţiei sub guvernarea Năstase. Sau putea reforma Ministerul de Exeterne în perioada ianuarie-noiembrie 2009.. Şi-atunci, dacă nu a putut reforma niciunul dintre cele două ministere, cum ar putea reforma ditamai PSD-ul?! Ceea ce se poate vedea şi din satelit este faptul că PSD este de ani buni într-o acută lipsă de lideri autentici. Iată şi motivul pentru care cred că în PSD luptele se duc pentru putere şi nu are nimic de-aface cu reformarea. Dihonie din PSD nu are nicio ligătură cu vreo grijă pentru partid, ci pentru câştigarea puterii, poziţiilor de forţă din partid, a sferelor de influienţă, a formarea altor grupuri de interese şau de refacerea celor anterioare preluării şefiei PSD de către gruparea Geoană. Ştefan Dumitru Afrimescu

Primarul liberal-democrat condamnat definitiv la 3 ani şi jumătate, s-a predat poliţiei şi a ajuns la Penitenciarul Colibaşi

Primarul liberal-democart de Vâlcea, condamnat definitiv, s-a predat Poliţiei

Primarul democrat-liberal al municipiului Rm.Valcea, Mircia Gutau, a fost trimis joi in judecata de procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Pitesti, pentru infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor publice, anunta Ministerul Public, intr-un comunicat de presa (precizare făcută în 2009). Ceea ce a urmat puteţi citi în continuare.
Mircia Gutău şi Nicolae Dicu, edilii din Râmnicu Vâlcea arestaţi în 2006 de DNA, au fost condamnaţi definitiv la trei ani şi jumătate de închisoare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Decizia a fost luată cu o opinie separată din cele trei exprimate de judecători.
Gutău a fost condamnat pentru luare de mită, iar Dicu, pentru complicitate la luare de mită. Câteva luni din pedeapsă se vor deduce prin perioada petrecută de cei doi în arest preventiv.
Curtea de Apel Constanţa a respins, în aprilie 2009, contestaţia formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), în procesul edililor municipiului Râmnicu Vâlcea, primarul Mircia Gutău şi fostul viceprimar Nicolae Dicu, acuzaţi de luare de mită, respectiv de complicitate la luare de mită.
A fost menţinută decizia Tribunalului Alba, din iunie 2007, de achitare a celor doi. Curtea de Apel Constanţa a dat curs cererii apărătorilor de a nu se lua în calcul înregistrările audiovideo realizate de denunţătorul celor doi, omul de afaceri Constantin Popescu, şi procurorii anticorupţie, în perioada flagrantului organizat în iunie 2007, la un hotel din Râmnicu Vâlcea.
Atunci, fostul viceprimar fusese surprins de procurorii DNA primind, într-o toaletă, 20.000 de euro de la omul de afaceri Constantin Popescu, care solicitase municipalităţii o autorizaţie de construcţie. Potrivit rechizitoriului, cei doi îi ceruseră lui Popescu 50.000 de euro, o parte din bani urmând să ajungă la primar, singurul îndreptăţit, prin lege, să semneze astfel de autorizaţii. Pronunţarea de vineri s-a făcut cu drept de apel la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Alaturi de acesta, au mai fost trimisi in judecata Mesea Nicolae, consilier juridic la Primaria municipiului Rm.Valcea, in sarcina caruia s-a retinut infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, si Georgescu Ion, administrator la S.C. DANCOMAR S.R.L. Rm.Valcea, in sarcina caruia s-a retinut infractiunea de complicitate la abuz in serviciu, in forma continuata.

Procurorii sustin ca in perioada mai-iunie 2005, Mircia Gutau, in calitate de primar, impreuna cu Nicolae Mesea, consilier juridic, "si-au exercitat, cu intentie, in mod defectuos, sarcinile de serviciu, prin initierea si derularea unei proceduri de achizitie publica avand ca obiect 'Dotari locuri de joaca pentru copii', cu incalcarea normelor legale".

Astfel, primaria Rm Valcea a incheiat cu firma S.C. DANCOMAR S.R.L. Rm.Valcea, reprezentata de Ion Georgescu, sase contracte de furnizare de produse, achizitie 'Dotari locuri de joaca pentru copii', desi s-a derulat o singura procedura prin cerere de oferta, stabilindu-se achizitionarea unui singur loc de joaca.

Primaria a platit pentru componentele celor sase locuri de joaca suma de 852.636 lei, in conditiile in care acestea au fost cumparate de la o firma din Bulgaria la pretul de 321.622 lei.

Societatea cumparatoare, INTER GRUP COM SRL Rm.Valcea, le-a revandut ulterior societatii DANCOMAR S.R.L. care le-a revandut Primariei.

Prin interpunerea celor doua societati comerciale, la care Ion Georgescu este administrator, primaria Rm.Valcea a achitat catre beneficiarul contractului de achizitie publica suma de 531.014 lei in plus fata de suma platita in mod real catre furnizorul bunurilor din Bulgaria.

Primaria municipiului Rm.Valcea avea posibilitatea ca, prin reprezentantii legali, sa lanseze invitatii-oferte de achizitie direct de la firma din Bulgaria, despre ale carei produse si preturi Mircia Gutau se informase inainte de lansarea procedurii de achizitie publica, cand s-a deplasat personal in Bulgaria impreuna cu Ion Georgescu, administratorul firmei care avea sa fie ulterior declarata castigatoare a contractului de achizitie publica.

Prejudiciul cauzat Consiliului local si Primariei municipiului Rm.Valcea este de 545.568,11 lei, reprezentand diferenta dintre totalul sumei achitate de autoritatea contractanta si valoarea preturilor medii de achizitie ale locurilor de joaca de pe piata.

In vederea recuperarii acestui prejudiciu, procurorii au dispus confiscarea de la inculpati a sumei totale de 531.014 lei RON, obtinute ca avantaj patrimonial pentru sine sau pentru altul prin savarsirea infractiunilor.

Dosarul a fost inaintat spre judecare la Judecatoria Rm.Valcea.

Mircia Gutau a fost reales primar al municipiului Rm.Valcea la alegerile locale de anul trecut din primul tur, in ciuda faptului ca in 2006 a petrecut mai multe zile in inchisoare, fiind arestat preventiv intr-un dosar de luare de mita.

Comentarii: 1-de un vâlcean de bine „Mircia Gutau, roman fiind nu stie cand sa se opreasca din furat, iar asta este cea mai mare greseala a romanilor. Un domn mai jos spunea ca fiica domnului primar conduce un M3 masina de 70 de mii de euro fiul sau conduce un audi A5 ..ginerele conduce un audi, domnul gutau un audi si asa mai departe...pe strada mihai viteazu asta vara se finaliza a casa domnului primar de catre firma de constructii AlexConstruct, firma care a castigat toate licitatiile publice de reabilitare si constructii din Rm. Valcea. Spre toamna tot domnul primar isi arunca inca o casa imediat langa cea pe care doar ce a finalizat`o, aceiasi firma de constructii alexconstruct. Acest domn primar mai detine o casa langa CEC valcea si inca una la govora. Blocuri construite de domnul Gutau. Blocul de langa maternitate, blocul de langa catedrala, blocurile de pe strada morilor, autorizatii pentru blocuri care nu dadea nimeni autorizatie, cum e domnule primar. Nici un primar nu ar fi dat autorizatie de contructie a unui Mall in centrul orasului, dar firma de notariat a sotiei domnului primar a facut actele de vanzare cumparare a mall`ului cu un castig de 1milion de euro, aceasta fiind taxa pentru autorizatia de constructie, dar oamenii de rand din valcea nu stiu toate astea si e pacat ca vad in domul primar un om care a facut ceva pentru valcea. Da, cand faci ceva si faci la supra pret pe banii valcenilor nu mi se pare in regula. ANL`urile din valcea, spaga era de 3000 de euro pentru apartament cu 2 camere, si cand il aud pe acest domn primar ca el nu a pus mana pe nici un leu mi se face scarba. Il intreb pe domul primar daca stie de chefurile pe care le da si la care sunt invitate fete de companie ....le stiu eu domnule primar. Acea replica simpla pe care se bazeaza domul primar"consiliul a votat"care consiliu cel PDL care e majoritar? Cum e domnule primar cand companii mari au venit sa investeasca in rm valcea de ce le`ati dat raspuns negativ. Tot acest monopol pus pe rm valcea de tine si prietenii apropiati? La inceperea mandatului erai imprumutat de la prietenii ca verigianu si alti apropiati tie si acum cred ca e invers. Eu iti inteleg ca va pare rau, dar cand erati antrenor de karate cum era...dormeati linistit, acum cand sunteti mare om de afaceri dormiti linistit. Inca o precizare, Alba Iulia, primarul de acolo este PDL`ist si mutarea cazului dumneavoastra acolo a adus primarul de la alba iulia in rm valcea cu o luna inainte de procesul de pe data de 7 decembrie la vila lui ceausescu de pe cetatutuie, ce chef frumos a fost acolo, mancare lautari chefuri pentru ce a venit primarul de la alba iulia, acel primar nu e prea departe de dumneavoastra, spaga, mita, coruptie gramada. Intrebare, cum a primit restaurante OK vila lui ceausescu si casa valceana ? Spaga!!! Domnule gutau din dator vandut ai ajus mare bogatas.... Zii merci ca nu iti confisca astia toate casele si toate conturile. Taci, faci 3 ani la mititica si iesi cu buzunarele pline...erai un parlit de antrenor”.
Mircia Gutău, încadrat de „mascaţi” în timpul procesului de la Curtea de Apel Piteşti, din iulie 2006
Decizia judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vine după ce procurorii DNA i-au acuzat pe cei doi că au pretins 50000 de euro în, perioada aprilie-iulie 2006, de la patronul firmei Rovimet, Constantin Popescu, în schimbul eliberării unui certificat de urbanism. În urma unui flagrant organizat de DNA, cei doi au fost arestaţi în iulie 2006, până ce magistraţii Curţii de Apel din Alba Iulia au decis eliberarea acestora, patru luni mai târziu. Gutău a calificat decizia judecătorilor ca fiind nedreaptă, declarând, însă, că se va supune pedepsei: "Este o decizie total aiurea. Eu nu am pus niciodată mâna pe niciun ban şi nu sunt vinovat, dar după cum văd nevinovaţii merg la închisoare, iar cei vinovaţi se plimbă liberi. Nu mă voi sustrage pedepsei şi mă voi prezenta la Râmnicu Vâlcea, dar în acest moment eu sunt în drum spre judeţul Suceava, unde voi participa mâine la înmormântarea unui frate al meu", susţine Mircia Gutău.
Pe lângă timpul pe care îl vor petrece după gratii, primarul şi fostul viceprimar vor trebui să achite denunţătorului şi echivalentul în lei a 5000 de euro, precum şi 1500 de lei cheltuieli de judecată. Deşi decizia instanţei este definitivă şi irevocabilă, conducerea PD-L nu a luat încă o hotărâre cu privire la Mircia Gutău, care deţine şi funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene a partidului, cazul urmând a se discuta la şedinţa Colegiului Director ce va avea loc sâmbătă la Poiana Braşov. Având în vedere că statutul Partidului Democrat Liberal prevede excluderea din partid a celor care au primit decizii de condamnare definitive, cel mai probabil edilul de Râmnicu Vâlcea va fi demis, caz în care Filiala Vâlcea va organiza alegeri interne pentru desemnarea unui nou preşedinte.
Acesta mai este judecat într-un dosar, în care este acuzat că ar fi păgubit statul cu 500.000 de lei prin fraude la achiziţii publice pentru locuri de joacă dedicate copiilor.

Boc dă "verdictul" pe linie politică: “Orice membru condamnat în instanţă este exclus din partid”!
Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău, condamnat definitiv la închisoare prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va fi exclus din PD-L, a declarat, miercuri, liderul democrat-liberalilor, Emil Boc. "Vreau să ştiţi că mi-e greu, dar trebuie să fiu rece şi lucid în acelaşi timp. Ca om, sufleteşte, evident că nu-ţi face plăcere să auzi că un coleg de-al tău are probleme cu legea penală. Constituţia spune că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, orice persoană este considerată nevinovată. Deci, până astăzi (miercuri- n.n.), primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, din punct de vedere juridic, era nevinovat. Astăzi (...) el este o persoană condamnată şi, ca orice cetăţean român, a declarat că va respecta decizia instanţei, îşi va ispăşi pedeapsa", a spus preşedintele PD-L. Boc a apreciat că edilul din Râmnicu Vâlcea este un primar performant şi, de aceea, a primit cu tristeţe vestea. "Dacă mergem în Râmnicu Vâlcea veţi culege foarte multe impresii pozitive de la oameni, de la modul cum ştie să rezolve problemele administrative, de la relaţia cu cetăţenii, la creativitatea în rezolvarea unor probleme acolo. E un primar care a câştigat de două ori primăria municipiului Râmnicu Vâlcea", a declarat liderul PD-L, la postul B1Tv. El a precizat că, potrivit statutului PDL, orice membru condamnat în instanţă este exclus din partid. "Noi, din punct de vedere politic, avem o prevedere în statutul PD-L: orice persoană condamnată este considerată exclusă din partid, printr-o sentinţă definitivă. Aceasta este regula", a conchis Boc. Ştefan Dumitru Afrimescu

Criogenia congelează România

Şi geruririile pot ucide! Nu-i aşa?!
Suntem se pare blestemaţi! Nici nu scăpăm bine dintr-o belea, că se şi aşaza alta şi mai mare. De-abia scăpasem ceva mai „ieftin” toamna trecută de inundaţii, că le-am avut chiar la începutul iernii. Apoi, nici nu apucasem să ne bucurăm de blândeţea acestei ierni, că în trei-patru zile s-a şi aşternut o iarnă cu vifor şi zăpezi ca de sfârşit de lume. A urmat o pauză de nici două săptămâni, în care începusem să credem că venise primăvara, că iar a urmat o serie de trei-patru zile cu zăpezi şi viscole mai rele ca la polul Nord. Şi dacă după prima zapădă am fost ocoliţi de geruri, a doua tranşă de ninsori, acompaniate de viscole şi mai mari ca în prima cădere de zăpadă, este urmată de geruri atât de cumplite, că până şi-n Alaska este mai cald ca acum în România! Astfel că în ultimele patru-cinci zile au fost înregistrate în România, temperaturi şi de minus 32-33 de crade celsius. Temperaturi, care au făcut deja 31 de victime din rândurile oamenilor străzii. Numai în ultimele 24 de ore au murit 10 persoane, în zona Moldovei fiind înregistrate cele mai multe decese. Mai mult, la acest „disconfort” termic s-a „ataşat” lipsa de reacţie a autorităţilor centrale şi locale: drumuri blocate de zăpada viscolită, străzile- afară de bulevarde, drumurile naţionale şi/sau europene- sunt adevărate patinuare în aer liber, care la rândul lor au umplut spitalele de ortopedie ale patriei. Dar, nici măcar acestea, nu sunt ultimele necazuri. Marele necaz este că nici gaze nu mai sunt, nici pentru încălzirea locuinţelor, nici pentru uz casnic, existâmd riscul ca românii să moară de frig şi-n apartamente, nu numai pe străzi sau prin canale. De altfel CET-urile au şi trecut pe combustibili alternativi, cărbuni şi păcură, cu mult mai scumpi decât gazele. Dar şi aceste alternative se află unele în port, altele în rafinării. Depozitele sunt la fel de goale ca în plină vară. La toate acestea, ca şi cum nu ar fi fost de-ajuns, se adaugă scumpirea curentului electric şi urmează, scumpirea gazelor. Doar românii de rând nu au alternative: dacă nu dau „colţul” pe stardă sau în drum spre locul de muncă, riscă să dea ortul popii acasă, în timpul somnului. Sau la vroe coadă, pentru achitarea către stat a nu ştiu căror taxe şi impozite. De altfel, un banc de anul trecut reuşit să facă anul acesta carieră: „Cine nu a reuşit să dea colţul în 2009, o să-i pară rău în 2010, pentru...”nereuşită!” Cred că am ajuns acolo în cât să ne pară rău pentru nereuşita din 2009, deşi stătea doar în puterea noastră. Acum stă şi în puterea guvernanţilor, ceea ce înseamnă o nouă satisfacţie a Guvernului Boc lV, Boc V, sau „Guvernul Fast Food”, „Savarină”, „ecler” sau cum s-o mai numi! Păcat! Azi, ceauşescu (şi nu e o greşală scrierea cu literă mică), ar fi împlini 92 de ani. Cu suguranţă, că nu i-ar mai fi apucat. Dar aveam măcar o mângâiere: A trăit să vadă cum au dus-o românii de rând timp de-aproape 25 de ani, cât timp ele a fost „geniul Carpaţilor”. Poate al ţigărilor „Carpaţi”, care au dispărut. Ştefan Dumitru Afrimescu

Cuvernul Boc salvat de la ridicol de bugetari, pensionari şi de şomeri

Guvernul Boc salvat de la ridicol de bugetarii, pensionarii şi şomerii României!

După cum este cunoscut deja, Guvernul Boc a “onorat” ajutorul umanitar pentru Haiti cu “uriaşa” sumă de…50.000 de euro. La doar cateva zile, de la gestul guvernamental, aproape reprobabil, Realitatea TV a organizat duminică, 24 ianuarie a.c., timp de cinci, ore un teledon, pentru “copii hasolui” din Haiti. “Amfitrion” a fost…cine altul, decat…(era să zic mumia teleastă), Mihai Tatulici (!), care a avut grijă să se înconjoare de alte “mumii”, gen: Andreea Marin, Cristina Ţopescu & comp., doar, doar vor înmuia inimile romanilor pentru oarece donaţii. Cu toate acestea, principalii donatori pentru ajutorarea victimelor seismului din Haiti au fost, aşa cum de altfel mă şi aşteptam, bugetarii, dar nu cei de prin Guvern, ministere, Parlament sau Agenţii, ci mai ales profesorii, micii funcţionari publici, pensionarii şi şomerii României. Dar, ceea ce s-a observant şi de pe Lună la teledonul organizat de Tatulici a fost inflaţia pseudovedetelor autohtone, singura “mare absenţă”, fiind…Nikita! Iar dintre politicieni, cea care a lipsit a fost tocmai “Nutzi, spaima constituţii”, dar a fost înlocuită cu destul succes de europarlamentara PSD Corina Cretzu şi ministrul Apărării Gabriel Oprea care au oferit, prima 500 de euro iar oprea 1000 de euro. Pentru, copiii haosului” din Haiti şi Traian Băsescu şi Videanu şi-au oferit salariul pe luna februarie. Şi...cam atât. Andreea Marin a oferit şi ea 600 lei noi. Tot cam atât a donat şi Cristina Ţopescu. Şi tot 600 lei noi a oferit şi Tatulici. Iar toate acestea se petrec în timp ce în Haiti, fiecare distribuire de alimente se lasă cu focuri de arme, iar distribuirea de apă, cu cozi imense de câţiva km. Palma pe obrazul Guvernului rămâne, întrucât populaţia a donat de vreo patru-cinci ori suma de 50.000 de euro, donată de Guvern. Ştefan Dumitru Afrimescu

Haiti, lacrima sau cearcănul Planetei???!

Haiti, lacrimă sau cearcăn al Planetei???!
Voi încerca în cele ce urmează să vă prezint Republica Haiti cat se poate de succint. Haiti este un stat din America Centrală, respectiv Marea Caraibelor, situat pe treimea de vest a insulei Hispaniola, pe care o împarte, după divizarea din 1806, cu Republica Dominicană.
Haiti face parte din grupul de insule denumite Antilele Mari, cu Capitala la Port-au-Prince. Limba oficială este franceza, dar şi creola haitiană.
După Revoluţia Franeză, în Haiti a avut loc o revoltă, a populaţiei negre şi mulatre împotriva populaţiei albe, soldată cu succesul populaţiei de culoare, majoritară. Haitienii au fost nevoiţi să lupte pentru abolirea sclaviei, împotriva trupelor britanice şi spaniole. Haiti şi-a caştigat independenţa faţă de Franţa, la 1 ianuarie 1804, devenind sub conduceerea lui Jean-Jacques Dessalines, Regatul Independent Haiti. O independenţă, recunoscută de Franţa în 1825 şi, abia în 1863, şi de către SUA. Haiti, după ce şi-a schimbat numai în ultimii o sută de ani, de vreo 23 de ori Constituţia, este în prezent o republică prezidenţială, al cărui preşedinte este Rene Preval, scăpat ca prin minune de urmările seismului de peste 7 grade pe scara Richter, din 13 ianuarie a.c., iar prim-ministru este Jean-Max Bellerrive. Religia oficială este cea catolică, dar adevărata religie este credinţa în vaudou. Haiti are o suprafaţă de 27.750 km.p. şi avea, înainte de cutremur, un număr de 7.900.000 locuitori. Populaţia este în exclusivitate neagră. Are o singură frontieră terestră, cu Republica Dominicană, cu care împarte Insula Hispaniolă. Haiti a fost prima republică neagră, eliberată de sclavie, primul stat negru independent. Anterior, populaţia haitiană a fost sclavă pe marile plantaţii din Europa, Asia, Australia şi cele trei Americi. Cu toate acestea, în ciuda celor peste 206 de ani de independenţă, Haiti este printre cele mai sărace state din lume. Pe langă dictaturile succedate la putere în Haiti, insula este bantuită de tot felul de dezastre, de cele mai puternice furtuni şi uragane, de seisme devastatoare, de sărăcie, foamete şi epidemii. Şi toate acestea li se întamplă doar haitienilor, în vreme ce Republica Dominicană este aproape de fiecare dată ocolită. Aşa se face că ONU, UNICEF şi mai marii Planetei, vor să-i strămute pe haitieni înapoi, pe undeva prin Africa. Despre nivel de trai, grad de instruire sau de civilizaţie, nici nu poate fi vorba în Haiti, atata timp cat peste 60% dintre haitini sunt şomeri, iar restul trăiesc cu doar doi-trei dolari pe lună, ori, cand nu te lasă să-i fotografiezi sau să-i filmezi, pentru că aparatura respectivă, reportofoanele, aparatele foto, camerele video si cei care le manuiesc le fură…sufletele! Atata vreme cat haitienii preferă vraciul vaudou, medicului de specialitate, propria colibă, spitalului sau clinicii de specialitate, nu putem vorbi de vreun grad de instruire sau de civilizaţie, de nivel de trai, Aşa se face, că nouă, din 10 nou-născuţi mor în primele trei-patru luni de existenţă, iar speranţa de viaţă pentru adulţi nu trece de 57-58 de ani, la bărbaţi şi de 61-62 de ani, la femei. Prin urmare, nu trebuie să ne mai mirăm de nimic din tot ce se întmplă acum în Haiti, nici de haosul instalat după seism, nici de jafurile făcute în plină stradă, ziua în amiza mare, nici de crimele şi violurile făcute cu sange rece, chiar langă leşurile celor ucişi de cutremur. Iată pentru ce nu-mi pot reprima una dintre întrebările de început ale acestui eseu: Haiti este lacrima sau cearcănul acestei Planete? Sau poate şi una şi alta? Cu certitune însă, că sărăcia, instalarea haosului, lipsa instruirii, lipsa celor mai mici semne de civilizaţie, îngrădirea accesului la înformaţie, sunt şi consecinţele nepăsării şi indiferenţei restului Planetei, a mai marilor acestei lumi, a guvernelor Marilor Puteri, a organismelor internaţionale, a Băncilor, magnaţilor şi oligarhilor Planetei, faţă de problemele reale ale unor state, rămase din varii motive, mai mult sau mai puţin obiective, la marginea istoriei şi civilizaţiei. Haitinilor nu le-a mai rămas decat să fie la sfarşitul fiecărei zile lacrimile Planetei, iar în zorii zilei următoare, să se trezească asemenea unor cearcăne ale ei. Ştefan Dumitru Afrimescu
P.S. Am aflat că Romania, respectiv Guvernul, Parlamentul,Preşedinţia, au reuşit împreună (contra)- performanţa de a dărui Guvernului haitian în semn de ajutor umanitar, “uriaşa” sumă de…50.000 de euro. Mai mare ruşine ca aceasta nici că se putea. Ar dori cumva Guvernul să ofere mai mult ca EL, romanii de rand?! Adică tot ăia peste 700.000 de şomeri?! Sau împreună şi cu următorii 200.000 de dispoonibilizaţi?! Păi, “drag” Executiv, era să zic al…Burkinei Faso, că al unei Romanii europene nu ai cum fi, pană şi Haiti acesta de după cutremur, ar fi oferit mai mult Romaniei în caz, de Doamne fereşte vreun seism, decat Guvernul Boc! Se pare că nici pană azi guvernanţii Romaniei nu au înţeles că ţărişoara asta a intrat într-un “club” select, dacă nu chiar exclusivist, şi că trebuie să fie asemenea celorlalţi membri ai “clubului”. Altminteri, out!

Haiti, mon amour!!!

Haiti, mon amour!!! Viaţa ca…accident?! ”Un puternic cutremur de pământ de magnitudine 7.3 a lovit marţi vestul statului Haiti, provocând prăbuşirea unui spital şi emiterea unei alerte la tsunami”, a anunţat Institutul Geologic American (USGS), citat de Associated Press.
Evoluţionist privind lucrurile, viaţa pe Terra a fost se pare un accident genetic, urmare a unui cataclism cosmic. La fel şi acum în Haiti de după cutremur, viaţa a devenit tot un accident, foarte adesea nedorit, moartea fiind cea care pândeşte la tot pasul, la fiecare colţ de stradă sau clădire. Moartea şi molimele. Iar cine scapă şi de acestea riscă să dea nas în nas cu găştile de hoţi sau de foşti deţinuţi formate din rândul celor peste 6.000 de condamnaţi pe viaţă, evadaţi din închisorile haitine. Iată însă cât de scurt poate fi drumul de la o existenţă firească, la o alta de coşmar! Uneori mai scurt de 35-40 de secunde. Nu am fost niciodată în Haiti, dar poate că tocmai pentru asta o declar dragostea mea! Haiti, Mon Amur!
Ora 14:50 Şeful misiunii ONU în Haiti, dat dispărut: Hédi Annabi, şeful misiunii ONU în Haiti, este dat dispărut după seismul devastator care a lovit capitala haitiană Port-au-Prince, provocând morţi şi răniţi în rândul angajaţilor misiunii Naţiunilor Unite, potrivit purtătorului de cuvânt al Biroului ONU din New York, transmite Wall Street Journal.
"Nu l-am contactat pe dl Annabi. Ştim că se afla în imobil în momentul când clădirea s-a prăbuşit. Nu dispunem de nici o informaţie în legătură cu numărul şi cetăţenia victimelor", a precizat purtătorul de cuvânt. Ora 11.50 "Morţii vor fi număraţi cu sutele atunci când va fi posibil să se realizeze un bilanţ", a avertizat un medic, el însuşi rănit la braţul stâng şi acoperit de sânge. Seismul a fost urmat de 25 de replici foarte violente, atingând o magnitudine de până la 5,9 grade".
Preşedintele Rene Preval şi soţia sa au supravieţuit catastrofei, a subliniat ambasadorul statului Haiti în Mexic. Haiti înainte de cutremur
Ora 09:00 Niciunul dintre cei 21 de ofiţeri români aflaţi în Haiti pentru misiuni de menţinere a păcii sub egida ONU nu a fost rănit în urma seismului, a declarat secretarul de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor, chestor Marian Tutilescu.
Potrivit lui Tutilescu, miercuri dimineaţă, la scurt timp după producerea cutremurului, structurile ministerului au luat legătura cu toţi cei 21 de ofiţeri români aflaţi în Haiti, iar aceştia au raportat că nu au fost afectaţi în niciun fel de seism. România are 21 de ofiţeri în MINUSTAH (Misiunea ONU din Haiti), 13 fiind din cadrul IGPR şi restul din poliţia de frontieră. Ei îndeplinesc misiuni pe întreg teritoriul statului Haiti. Ora 08.30 Un supermarket situat în nordul capitalei Port-au-Prince a fost jefuit în noaptea de marţi spre miercuri, în timp ce numeroase cadavre zăceau pe marginea străzilor după cutremurul produs în Haiti, relatează AFP.
Hoţii profitau de prăbuşirea supermarketului pentru a fura ce se mai afla în el. Numeroase cadavre şi persoane rănite se puteau vedea în nordul capitalei haitiene, în jurul cartierului de pe strada Delmas. Ora 08.00 Ambasadorul Republicii Haiti în Mexic a dat asigurări miercuri că preşedintele haitian, René Préval, ''este în viaţă'', după puternicul seism care a lovit capitala Port-au-Prince şi a provocat prăbuşirea palatului prezidenţial, informează AFP.
Centrul oraşului Port-au Prince a fost distrus de către seism: imobile prăbuşite, locuitori panicaţi, răniţi pe străzi şi probabil morţi cu sutele. Mai multe canale de televiziune din America de Sud au difuzat deja imagini cu cadavre îngropate sub dărâmături. Palatul prezidenţial a fost serios avariat, precum şi clădirile unor ministere din împrejurimi. S-au prăbuşit, de asemenea, spitale, hoteluri şi şcoli. Ora 07.40: Sediul misiunii de stabilizare a ONU în Haiti a fost distrus "în mare parte" de cutremurul puternic produs, marţi, în apropiere de capitală, a declarat un angajat al organizaţiei, ONU confirmând ulterior producerea unor pagube grave şi faptul că numeroşi angajaţi sunt daţi dispăruţi, transmite AFP. "Cartierul general al Misiunii de Stabilitate a ONU în Haiti s-a prăbuşit în mare parte. Există numeroase persoane sub dărâmături, morţi şi răniţi", a declarat un angajat local al Minustah.
La New York, purtătorul de cuvânt al ONU, Martin Nesirky, a confirmat că imobilul organizaţiei internaţionale "a fost grav avariat".
Ora 07.30 La câteva ore după seismul din Haiti, de 7 grade, SUA, Canada, Franţa şi ţări din regiune au anunţat trimiterea de ajutoare şi echipe de salvare cu destinaţia Port-au-Prince, informează miercuri AFP. Din partea ONU: purtătorul de cuvânt al Biroului de coordonare pe probleme umanitare /OCHA/, Stephanie Bunker, a precizat că organizaţia sa a adresat mesaje de alertă către diferite birouri din lume în scopul de a pregăti o mobilizare majoră cu destinaţia Haiti. De asemenea, Banca Interamericană de Dezvoltare (BID),/a deblocat un ajutor de urgenţă pentru Haiti în valoare de 200.000 de dolari care să permită îndeosebi aprovizionarea cu alimente, apă şi medicamente. Ora 06.40 Alerta locală de tsunami emisă după seismul puternic produs marţi seară în Haiti a fost anulată, informează postul de televiziune CNN, citînd Centrul american de Avertizare Tsunami din zona Pacificului.

O alertă locală de tsunami fusese emisă după seismul puternic produs marţi seară în Haiti. Centrul american de Avertizare Tsunami din zona Pacific anunţase că exista riscul formării unui tsunami local care putea afecta zonele de coastă situate pe o rază de 100 de kilometri de epicentrul seismului, în Marea Caraibelor.
.Haiti, mon amour!!! Ultima oră: Cutremul din Haiti a făcut peste 200.000 de morţi şi dispăruţi, peste 3.000.000 de haitieni au rămas fără un adăpost de-asupra capului. În Haiti, la tot pasul pândeşte moartea, declanşarea unor epidemii,fiind iminentă. Şi dacă niciuna dintre acestea nu dau de tine, cu siguranţă vei da tu peste pericole şi mai mari, cum ar fi întâlnirea cu găştile de hoţi sau de foşti deţinuţi evadaţi din închisorile haitiene. Our Past is Haiti’s Present Ştefan Dumitru Afrimescu

Haiti, mon amour!!!

Viaţa ca...accident!!!

Viaţa ca...accident!!! Şapte asasinate econmice în serie zguduie România!!!
De câteva zile România este zguduită de descoperirea a şapte asasinate economice în serie, produse de-a lungul a patru ani, în perioada 2006-2010, apărute zilele trecute . Principalul suspect este Sergiu Băhăian, care a fost arestat în noapte de vineri spre sâmbătă respective 16 ianuarie a.c., în jurul orei 3,00. Suspectul nu numai că s-a opus arestării, dar s-a şi bătut cu poliţiştii veniţi să-l aresteze intenţionând să calce cu autoturismul pe reprezentanţii Legii, care efectuau punerea în aplicare a unui mandate de arestare emis de procurorii DIICOT, pe numele suspectului S.B. Iată însă modul de operare. Asasinatele au fost execuţii în stil mafiot, două dintre victim fiind îngropate de vii la peste doi metri sub pământ, celelalte victim fiind ucise şi-apoi aruncate în Canalul Dunăre-marea Neagră, unele chiar de pe podul de la Cernavodă. Sergiu Băhăian este un cunoscut reprezentant al modelingului şi al showbiz-ului dâmboviţean, cu cazier, dispărut şi mai apoi arestat, prilej cu care a şi executat doi ani de închisoare. Cele şapte victime sunt administratori de firme, pe numele cărora lua în lesing diferite bunuri de folosinţă îndelungată, autoturisme, imobile etc., pe care apoi le scotea la vânzare. Urma, pentru a li se perde urmele, asasinarea celor pe numele cărora erau achiziţionate bunurile. Asasinatele, după modul în care au fost executate (prin lovituri cu ciocanul, îngropaţi de vii sau aruncaţi în Canalul Dunăre-Marea Neagră), pot fi etichetate drept crime abominabile, produse cu o violenţă nu doar rar întâlnită, ci greu şi de imaginat: “Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi Biroul Teritorial Ialomiţa, cu sprijinul tehnic şi informativ al SRI şi DGIPI şi împreună cu ofiţeri din cadrul BCCO Constanţa şi Bucureşti, au procedat la destructurarea unui grup infracţional organizat de anvergură, constituit din peste zece persoane, având o structură ermetică, cu membri extrem de violenţi, specializat în fraude macro-economice, vizând prejudicierea unor firme, prin emiterea de file CEC sau bilete la ordin fără acoperire, în numele unor societăţi fictive", informează DIICOT.

Gruparea acţiona pe raza localităţilor Constanţa, Ialomiţa şi Bucureşti. "Modul conspirat de acţiune al grupului a necesitat alocarea de resurse umane şi materiale deosebite pentru monitorizarea acestuia. Membrii grupării foloseau, pentru săvârşirea infracţiunilor, persoane racolate în acest scop, pe numele cărora erau înfiinţate societăţile comerciale, care primeau toate indicaţiile privind modul de acţiune, iar după ce îşi îndeplineau rolul, erau eliminate", spune sursa citată.

Până în prezent au fost identificate patru victime, ucise prin cruzimi de către membrii grupului, în perioada 2006-2008. Potrivit DIICOT, victimele, după ce erau obligate să ingereze alcool şi pastile de diazepam, erau îngropate de vii sau aruncate în canalul Dunăre - Marea Neagră.

Două cadavre au fost găsite în curtea unei locuinţe din comuna Cerchezu, satul Măgura, judeţul Constanţa, fiind îngropate la o adâncime de aproximativ 2,5 metri, deasupra lor fiind turnat un strat de piatră şi beton.

În 11 ianuarie 2010 a fost descoperit cadavrul unei alte victime, ucisă prin aplicarea mai multor lovituri cu ciocanul în cap, cadavrul fiind apoi aruncat în Canalul Dunăre - Marea Neagră.

Cea de a patra victimă a fost ucisă în luna septembrie 2006, fiind aruncată de pe podul Cernavodă în Dunăre.

Prejudiciul estimat până în prezent depăşeşte suma de două milioane de euro. "Informaţiile deţinute până la această dată conturează posibilitatea ca şi alţi membri ai reţelei să fi fost eliminaţi astfel, fiindu-le suprimată viaţa prin aceleaşi metode", mai susţine DIICOT. Dar, potrivit DIICOT, ar putea fi vorba de încă trei victime.Alături de Sergiu Băhăian au mai fost reţinute încă 10 persoane, complice ale patronului firmei “Sabina Product”, Sergiu Băhăian. Iată cum Viaţa poate devinii un…accident! În vreme ce pentru criminalii în serie, violenţa, sadismul, asasinatele şi crimele abominabile sunt mult mai de preţ. Ştefan Dumitru Afrimescu

Circ fără pâine-Românie numele tău este scandalul???!

Circ fără pâine sau Scandalurile la români! Românie, numele tău este scandalul?!
Aproape nu există zi lăsată de Dumnezeu în care Romania să nu fie implicată într- un nou scandal. Această stare de lucruri lasă impresia unui circ nesfarşit, împins până la exzasperare, pană la saţietate. Promotorul acestui circ a fost Regimul Iliescu, începând cu februarie 1990, cu mineriadele şi evacuarea Pieţei Universităţii din 13-15 iunie, acelaşi an. Şi a continuat cu debarcarea Cabinetului Ciorbea, când avea să intre în scenă Traian Băsescu. Din 2004, a fost instituit un alt gen de circ, istaurat de către Traian Băsescu şi Regimul său. Circul băsescian a început cu „Dosarul flota”, a continuat în vremea guvernării CDR, cu debarcarea Guvernului Ciorbea, au urmat scandalurile legate de demolarea chişcurilor, pe când era primarul capitalei şi „Casa din Mihăileanu”, a continuat cu cele din timpul campaniei electorale prezidenţiale din 2004. Apogeul a fost atins sub guvernarea Alianţei D.A. Este de notorietate scandalul post-electoral „bileţelul”, prezentat de Elena Udrea la Antena 3, în care primul ministru Tăriceanu îi cerea lui Băsescu să intervină pe lângă magistraţi, pentru Dinu Patriciu. A urmat scandalul „răpirea din Iraq”, era să zic din serai, suma de 4 mil euro, destinată răscumpărării a celor trei jurnalişti români şi pierdută pe drum, ale cărui ecouri şi suspiciuni nu s-au stins nici până azi. Scandalurile au continuat cu episodul „ţigancă împuţită” adresat unei jurnaliste, cu urcarea preşedintelui băut la volanul autoturismului personal, cu „Golden Blitz-ul”, cu arestarea lui Becali, cu „Afacerea Popoviciu” şi a casei Ioanei Băsescu, achiziţionată de la Popoviciu, cu tot circul electoral privind fraudarea alegerilor, turismul electoral, cu scandalul „Afacerea cu muniţii” a fratelui prezidenţial, Mircea Băsescu, cu scandalul lovirii unui puşti la un miting electoral de la Ploieşti în 2004, scandalul „vizita lui Geoană”, acasă la SOV, pusă la cale de către Băsescu, scandalul Popa-SOV, cu formarea noului Guvern, cu membri noului Cabinet, cu circul pe buget. Şi lista rămâne deschisă pentru noi taxe şi impozite, pentru taxa pe fast food, impozitul pe averi, pentru creşterea accizelor la carburanţi, instituirea CEAS-ului pe drepturile de autor, pentru artişti, scriitori şi jurnalişti. Şi vor urma încă cinci ani de circ. Un circ, pe cât de ieftin, pe tot atât de prost gust, la adăpostul căruia se împart sinecuri, se achită datorii electorale sau se plătesc poliţe. Tot ce contează este abatarea opiniei publice, a cetăţeanului de rând de la problemele reale ale României românilor de rând. Ştefan Dumitru Afrimescu

Pamfil Şeicaru - Istoria presei-Recenzie

Istoria presei, de Pamfil Şeicaru - “Manuscris dispărut”! Ediţie îngrijită şi prefaţată de poetul şi publicistul George Stanca Recenzie
Hotărât lucru, poetul şi publicistul George Stanca este un om norocos la cărţi. Nu, nu la jocul de cărţi, ci la cărţile rare. Rarisime. Aşa cum este şi această Istorie a presei, scrisă de Pamfil Şeicaru. O carte, care era trecută la rubrica “manuscrise dispărute”, dar care a fost recuperată, pusă în valoare şi redată citorilor, fei ei studenţi la journalism sau litere, fie proprietari de ziare, de către George Stanca. O istorie a presei, care are propria ei istorie: manuscrisul i-a fost dăruit poetului George Stanca de un roman din exil George Dănescu Piscoci, care îl avea de la un alt exilat, Traian Popescu (directorul Editurii “Carpaţii” din Madrid), care la rândul lui, îl avea chiar de la Pamfil Şeicaru, lăsat atunci când acesta părăsise Spania, pentru a se stabili în Germania. Popeascu la dat mai departe lui Dănescu Piscoci, care avea o editură la Paris. Apoi Dănescu l-a dat lui Goerge Stanca, în format electronic, cules şi paginat pe o dischetă. Stanca a apelat apoi la Fundaţia “Energie Vie” a lui Dinu Patriciu, care a susţinut financiar apariţia cărţi, la Editura “Paralela 45”. Lucrarea “Istoria presei”, are trei capitole de mare forţă: “Scurt istoric al presei în lume”, “O încercare de sociologie a presei” şi “Istoria presei în România” , şi două subcapitole, în fapt două eseuri: “Însemnări preliminare” şi “Schiţă asupra istoricului presei româneşti”.
Trebuie precizat de la bun început faptul că Pamfil Şeicaru, alias Grigore Patriciu, a fost un gazetar de mare forţă, complet şi complex: fondator de gazete, manager, sociolog al presei, analist şi fin obsevator al fenomenelor social-politice şi economice, care asigură cadrul în care se manifestă presa întrun anumit moment istoric. A intrat în presă în primăvara anului 1913 şi a continuat până în 10 august 1944, când a fost nevoit să plece în exil. În toţi cei 31 de ani a scris cel puţin un articol pe zi. A continuat să facă presă chiar şi în exil, editând în continuare “Curentul”, gazeta sa de suflet, atât în Spania, cât şi în Germania, unde şi-a petrecut ultimii ani de viaţă. Autorul asigură astfel, desfăşurarea cronologică, împărtăşindu-ne primele manifestări publice care pot fi asimilate presei, încă din timpul Atenei şi Romei antice, apariţia cenzurii, primele jurnale propriu-zise, evoluţia lor în paralel, impactul asupra cititorului. Şeicaru consemnează şi prima victimă a cenzurii presei. Aceasta se numeşte Linquet, care a sfârşit, după ani buni petrecuţi în Închisoarea Bastiliei şi alţi ani de exil în Anglia, pe eşafod, sub ghilotina Revoluţiei franceze. Linquet este precursorul marilor gazetari francezi. Dar, Revoluţia franceză a decapitat 12 gazetari, a asasinat unul, a înjunghiat un altul, a deportat un altul, a jefuit un alt gazetar şi a ucuis de durere alţi 6 gazetari la aflarea ştirii despre masacrele din Nancy. Printre aceştia s-au aflat şi Rivarol, Andre Chenier, Camill Desmoulins, Roch Marchandier. Despre eficienţa presei şi rolul ei în cel mai exact mod se exprimă Napoleon Bonaparte:” Dacă dau frâu liber presei n-am să mai rezist nici trei luni la putere” sau: „Sunt suficiente patru gazete ostile ca să facă mai mult rău decât o sută de mii de soldaţi pe câmpul de luptă”. Pamfil Şeicaru reuşeşte în lucrarea de faţă să facă o adevărată radiografie a presei şi cenzurării ei în contextul geo-poltic şi economic existent în mai toate statele Europei. În marea Britanie presa şi-a căpătat independenţa abia sub Regina Victoria, în Rusia sub ţarul Nicolae al ll-lea, pentru a şi-o pierde definitiv în timpul revoluţiei bolşevice din 1917, sub Lenin, continuată apoi de Stalin şi întregul şir de dictatori sovietici. În Principatele române, pimul ziar a apărut abia în martie 1829 la Bucureşti şi a fost editat de Ion Eliade Rădulescu. Ziarul se numea Curierul românesc. Apariaţia primului ziar românesc a produs o imensă bucurie în cercul românilor aflaţi la Paris: fraţii Lens, Băleanu, Dumitru Golescu Ctin Filipescu etc. În principatul Moldovei cel care avea să editeze priml ziar românesc a fost Gheorghe Asachi care, ca şi Eeliade Rădulescu cobora din Şcoala lui Gheorghe Lazăr. Ziarul care s-a numit iniţial Gazeta românească de Eşi era bihebdomadară şi a apărut până la urmă sub numele de Albina românească. Şi Ardealul avea să aibă în 1838 ziarul său, care s-a numit Gazeta Transivaniei. În 15 martei 1866 apare „Timpul” la care lucrau trei dintre numele grele ale culturii române Eminescu Slavici şi Cargiale. Despre munca lui Eminescu de gazetar la Timpul se spune că el nu scria, ci oficia. Aşa se explică rezistenţa articolelor lui faţă de timp, acest vrăjmaşi al scrisului cotidian. Nivelul intelectual al presei, era nivelul mahalalelor, care formau electoratul, doar Timpul contrasta cu celelalte ziare, aproape toate scrise cu neglijenţă de stil.Timpul, care era singurul ziar de ţinută, avea să apară din martie 1866, până în decembrie 1884. Pamfil Şeicaru relatează citându-l pe Slavici până şi atmosfera din redacţia Tipului: „Eminescu ţinea cont de critica muşcătorae a lui Caragiale, veşnic nemulţumit de forma unei fraze, iritat că nu află cuvântul potrivit şi disperat de ceea ce realizazse, renunţa să scrie. Îşi citea articolul şi era fericit când Caragiale nu găsea nimic de criticat: „A tăcut şi hâtrul de Caragiale”, exclama mulţumit Eminescu. Pentru el era dovada că articolul era impecabil şi trecea la redactarea telegramelor şi a celorlate informaţii, care erau redactate cu aceeeaşi atenţie. Dar, Panfil Şeicaru în Istoria presei nu uită pe nimeni, nici pe Kogălnicenu, Bălcescu, Negruzzi, Pogor, Carp, Maiorescu, Haşdeu, Odobescu, A.D. Xenopol, Al. Macedonski, D.Pop Marţian, Iosif Volcan, Nicolae Iorga, şi nici pe politicienii acelor timpuri: A.I. Cuza, Regele Carol l, Brătienii, liberali. ţărănişti, conservatori: „Domnitorul şi-apoi Regele Carol l era conservator, Constituţia era republicană, şi-atunci de ce Carol se sprijinea pe liberali şi nu pe conservatori, mult mai apropiaţi doctrinar de Rege? De ce accptase să fie regele unei republici constituţionle?” Şi tot marele gazetar răspunde: „Pentru că liberalii, spre dosebire de conservatori eveau o doctrină. Carol l şi-a îndreptat preferinţa spre liberali, pentru că erau energici, plini de iniţiativă, capabili de acţuni creatoare”. Şi enumerarea marilor gazetari continuă cu Barbu Ştefănescu Delavrancea, la ziarul Epoca (1892-1906), avându-l ca redactor şef pe Barbu Delavrancea, redactor literar pe Al. Vlahuţă şi director pe Grigore Păucescu, un prieten şi admirator al lui Eminescu, redacţia fiind dea dreptul eminesciană. Nu sunt omişi nici măcar gazetari de stânga: C. Mille, Anton Bacalbaşa, Garabet Ibrăileanu, precum nici C.Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Ovid Densuşianu, Vasile Goldiş, Valeriu Branişte, Octavian Goga, G. Coşbuc, Sextil Puşcariu, C. Stere, Al. Vaida Voievod, Al. Bogdam-Piteşti, Al. Filimon, Iosif .N. Teodorescu, alias Tudor Arghezi, Ion Vinea, N.D.Cocea. Iată o mostrră de judcată de valoare a lui Pamfil Şeicaru: „Lupta între cele două propagande, germană şi franco-britanică (n.r), s-a dat în jurul ziarului Universul, şi legaţia Germaniei s-a dovedit cu o mai sprintenă iniţiativă. Metoda propagandei germane, ca şi a propagandei franceze sau ruse era aceeaşi: dacă nu se putea cumpăra fondul comercial, al ziarului vizat, se corupea un redactor sau, dacă termenul este prea tare, i se capta bunăvoinţa. Fără îndoială a existat un adevărat târg al conştiinţelor. Cucerirea ziarului „Universul” s-a făcut treptat, întâi redactorii principali şi apoi diretorul. Replica însă nu a întârziat. Cel care conducea propaganda pentru Anglia şi Franţa era Tache Ionescu, căsătorit cu o englezoaică. Dintre toţi oamenii politici, Tache Ionescu a fost cel care a avut o mai exactă înţelegere a rolului presei în viaţa modernă a statelor. Se poate spune, că Tache Ionescu a izbutit, printr-o ingenioasă manevră, să smulgă Universul din mrejele propagandei germane”. Şi a fost doar o mostră, iar cartea abundă de asemenea judecăţi de incontestabilă valoare. Episodul se petrecea în jurul anului 1914, când neutralitatea României, privind intrarea în Primul Război Mondial trebuia înlăturată, şi înlocuită cu intrarea în război de partea uneea dintre tabere, de partea Germaniei sau a Angliei şi Franţei. Lupta se dădea aşadar pe toate fronturile, dar mai întâi pe cel al presei. Pamfil Şeicaru publică editorialul din „Curentul” cu nr.5000, din 17 ianurie 1942 în care analizează raporturile dintre ziar şi cititor, o advărată profesiune de credinţă, pe care îl încheie astfel: „În fiecare zi-5000 de zile-am început articolul cu emoţia din prima zi. Mă socotesc debutant şi încerc acel fior anonim, care se numeşte trac, gândidu-mă la neînduraţii judecători anonimi. Să-ţi respecţi semnătura ca să te respecte cititorul, ca să-i păstrezi încrederea”. Şeicaru îşi permite să dea şi sentinţe: „Călimara unui gazetar de luptă nu poate fi umplută cu apa sălcie a amabilităţilor” sau: „Ziaristul ignorant este o pacoste a societăţii mult mai dăunător societăţii decât un politician ignorant” sau: Gazetăria este un gen bastard, produs al întâlnirii social-politiului cu literatura”. Istoria presei scrisă de Pamfil Şeicaru, în ciuda aparenţei de complementaritate la Istoria presei româneşti, scrisă de Nicolae Iorga, are o altă perspectivă, este mult mai suculentă decât lucrarea lui Nicolae Iorga, care pare uşor rigidă, daorită formaţiei sale de istoric, savant şi academician.
Iată pnetru ce Istoaria presei, scrisă de Pamfil Şeicaru este de departe o autentică şi uluitoare frescă a acelor ani, pe deoparte şi un adevărat testament al autorului. Apariţia acestei lucrări a fost cu adevărat un evniment cultural şi de restituţie, nu doar pentru românii rămaşi între graniţele ţării, ci şi pentru românii de pretutindeni, cu atât mai mult cu cât lucrarea a fost scrisă de Şeicaru în timp ce se afla în exil, în Spania. Cu siguranţă lucrarea de faţă va servi deopotrivă atât studenţilor de la jurnalism, litere şi filozofie cât şi proprietarilor de ziare. Un merit aparte la apariţia acestei lucrări îl are şi poetul şi publicistul George Stanca sub a cărui îngrijire a apărut la Editura piteşteană „Paralela 45”. Şteafan Dumitru Afrimescu
.

Guvernul "Savarină" din absurdistan"!!!

Cabinetul Boc a inventat taxa pe savarină,şaorma şi hamburgeri!!

“Guvernul Savarină” din Absurdistan! Cabinetul Boc a “inventat” Taxa pe…savarină, şaormă şi hamburger!!!
În goana lor după bani la buget, guvernanţii dâmboviţeni au ajuns să pună taxe până şi pe hamburger, şaorma, savarine şi apele garbo-gazoase! Urmează taxa ape aerul respirat şi pe mersusul pe jos?!
Trăim de mai bine de un an de zile în plin absurd. Ţara unde se petrec toate acestea ar trebui să nu se mai numească România, ci Absurdistan! Conducătorii ei, nişte regizori ai absurdului, iar noi, marionetele lor, vrem nu vrem, trebuie să facem parte din grotescul acestui spectacol, nici ca actori, nici măcar ca figuranţi, ci ca „recuzită”sau decor. De fapt suntem nişte cobai, pe care „Guvernul Savarină” face tor felul de experimente, cum ar fi: supravieţuirea sub guvernarea Boc, gradul de suportabilitate al românilor la tot felul de crize, la majorări de accize la carburanţi, cafea, tutun şi alcool, la creşteri de taxe şi impozite, între 38%- 40% şi chiar de 48%, la disponibilizări, etc. Aşadar, pe de-o parte ni se spune până la exasperare că nu mai sunt bani la buget, iar pe de-altă parte aflăm că Serviciile secrte, Iternele, SRI, SIE, SPP şi STS au bugete duble faţă de 2009 şi chiar faţă de 2008 . La fel şi Secretariatul General al Guvernului, Preşedinţia, etc. Pe deoaparte, 15.000 de posturi din Sistemul de Educaţie sunt supuse disponibilizărilor, iar pe de-altă parte, Elena Udrea vrea să construiască vreo câteva terenuri de golf la Snagov. Şi lista poate continua cu inventarea a zeci şi zeci de taxe şi impozite, de majorări de accize, de creştere necontrolată a preţurilor. Ultima găselniţă a Cabinetului Boc este „taxa pe viciu”, mai exact pe produsele tip ”fast food”, hamburgeri, şaorma, fiind asimilate drept viciu, dar şi la apele carbo-gazoase, precum şi la unele produse de cofetărie cum ar fi...scholata, savarinele şi mai ştiu eu ce alte produse fast food sau de cofetărie. Viciu ştiam că înseamnă ţigările, alcoolul, drogurile, jocurile de noroc, dar cu carburanţii ce să fi avut „Guvernul Savarină”?! De când carburanţii, benzina şi motorina, au fost declarate vicii?! Doreşte Executivul Boc să ne deplasă doar în căruţe trase de un cal putere? Nu m-ar mira ca în viziunea „Cabinetului Savarină”, şi mersul pe jos să fie declarat viciu naţional!!! Ştefan Dumitru Afrimescu

Dosarul "Aurul dacic" la final

Dosarul „Aurul dacic”: inculpaţii, condamnaţi la ani grei de închisoare, sechestre asiguratorii şi plăţi de peste 1.600.000 euro!

La mai bine de patru ani de la înregistrarea pe rolul instanţei Tribunalului Hunedoara, judecătorii au dat vineri, sentinţa în cazul celor 13 hunedoreni, cercetaţi pentru detecţii şi săpături ilegale într-un sit arheologic şi traficarea de obiecte de patrimoniu. Unul dintre ei a fost achitat, în cazul altuia fiind dispusă încetarea urmăririi penale pentru că a decedat pe parcursul derulării procesului, în timp ce restul au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea cuprinse între 7 şi 12 ani cu executare.



Magistraţii hunedoreni au făcut publică sentinţa în dosarul „Aurul dacic”. Cea mai mare pedeapsă, de 12 ani, a fost pronunţată în cazul lui Iulian Ceia. Inculpatului Ciprian Hidişan i-a fost atribuită o pedeapsă de 11 ani de închisoare. Fraţii Ion şi Mugur Niu Nedelcu au primit câte 10 ani de închisoare. La tot atâţia ani de detenţie au fost condamnaţi şi inculpaţii Adrian Marcel Nistor, Mihai Zerkula, Florin Nistor şi Magda David. Cea mai mică pedeapsă, de 7 ani, au primit-o inculpaţii Ioan Petru Groza, Alberto Deak şi Ileana Sabina Vasinca. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Ioan Vasinca se poate spune că acesta a fost mai norocos întrucât a fost achitat. Instanţa a dispus încetarea procesului penal în cazul lui Florin Sorin Popa, hunedoreanul decedând pe parcursul derulării procesului.
Sechestru pe bunuri Şi plăţi de sute de mii de euro
Totodată, instanţa a menţinut măsura asigurătorie dispusă asupra bunurilor inculpaţilor Iulian Ceia, Ciprian Hidişan, David Magda şi Mihai Zerkula. În plus, magistraţii au considerat că inculpaţii trebuie să plătească Ministerului Cultelor şi Culturii despăgubiri civile. Astfel, pe patru dintre ei instanţa i-a obligat la plata, în solidar, a sumei de 965.458 de euro sau contravaloarea în lei. Aceluiaşi minister, în cazul altor patru, magistraţii au dispus achitarea, tot în solidar, a sumei de 650.612 de euro. La acestea se mai adaugă şi cheltuielile judiciare către stat.
Toate persoanele condamnate se află în stare de libertate până la comunicarea sentinţei şi expirarea perioadei de apel, hotărârea Tribunalului Hunedoara nefiind definitivă. Iulia Ceia, care a primit cea mai mare pedeapsă, de 12 ani de închisoare, se consideră nevinovat şi declară că nu a avut parte de un proces echitabil.
Aproape cinci ani de audieri
Procesul „Aurul dacic” a fost unul dintre cele mai mediatizate. Primele arestări în acest dosar s-au făcut în luna mai a anului 2005, iar 13 persoane au fost trimise în judecată sub acuzaţia de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, efectuarea de către persoane neautorizate a unor detecţii şi săpături ilegale în siturile arheologice, furt calificat de obiecte de patrimoniu, lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu şi şantaj. În cei mai bine de patru ani cât a durat procesul început în 7 iulie 2005, la Tribunalul Hunedoara şi plmbat şi pe la Piteşti, au avut loc termene peste termene. Importantă a fost recuperarea, în total, a 12 brăţări dacice, din cele 15, despre care se presupune că ar fi fost sustrase din siturile arheologice ale Munţilor Orăştiei.
Răscumpărate, o parte cu bani grei de către statul român, din străinătate, brăţările dacice s-au reîntors în ţară fiind expuse în muzeele din România, într-un târziu, ajungând şi în vitrinele celui din Deva. Obiectele au reintrat în patrimoniul naţional în cursul anilor 2006, 2007, respectiv 2008, 2009. Brăţările din aur au fost prezentate şi ca probă în proces. Au existat voci care s-au îndoit de autenticitatea bijuteriilor. Ipoteza că brăţările recuperate de statul român ar fi falsuri a venit după ce un numismatic a declarat că acestea ar fi fost prelucrate de un prieten de-al său, bijutier din Călan, cercetat în acest dosar. Ministerul Cultelor şi Culturii, parte civilă în dosar, care s-a prezentat la proces abia după doi ani de la începerea acestuia, a infirmat ipoteza, susţinând că brăţările sunt cu certitudine autentice, fiind confecţionate în antichitate din aurul obţinut prin cernerea nisipului aurifer şi culegere de pepite din zăcământ ori pâraiele sau râurile care curgeau, în acea vreme, prin zonă.
În acest proces, la Tribunalul Hunedora, au fost citate ca martori zeci de persoane, iar printre cei care s-au prezentat în faţa completului de judecată pentru a da declaraţie s-a aflat şi fostul şef al Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane, Adriana Pescaru, expertul german în arheologie, Barbara Deppert Lippitz, cea care a făcut parte din comisiile ce s-au pronunţat în legătură cu autenticitatea brăţărilor, martorul Florin Râmbetea, care a afirmat în faţa instanţei că a participat la dezgroparea a zece brăţări din aur dacice, dar şi Călin Ciota, hunedoreanul asupra căruia a fost găsită una dintre cele 12 obiecte de patrimoniu. În scandalul comorilor dacice, au fost implicate şi nume cunoscute de pe scena politică românească, printre care, cel al ex-premierului Adrian Năstase, consoarta acestuia fiind văzută la o emisiune live la Antena 1, cu una dintre brăţări pe mână, a fostului consilier prezidenţial Dan Iosif, al fostului deputat PSD, Gabriel Bivolaru.şi al senatorului Ioan Talpeş, fost director SIE şi fost consilier al lui Ion Iliescu pe probleme de apărare.
Pedepsele la care au fost condamnaţi inculpaţii cercetaţi în dosarul „Aurul dacic”: 1-Iulian Ceia-12ani, fratele lui Tiberiu Ceia; 2-Mugur Niu Nedelcu - 10 ani; 3-Popa Florin Sorin (decedat) -în cazul său s-a dispus încetarea urmăririi penale; 4-David Magda - 10 ani; 5-Mihai Zerkula - 10 ani; 6-Ciprian Hidişan - 11 ani; 7-Florin Ioan Nistor - 10 ani; 8-Ion Nedelcu - 10 ani; 9-Adrian Marcel Nistor -10 ani; 10-Ioan Petru Groza -7 ani; 11-Alberto Ioan Deak -7 ani; 12-Ioan Vasinca – Achitat; 13-Ileana Vasinca -7 ani. Ştefan Dumitru Afrimescu

România-ca o afacere de familie a politicienilor!!!

România şi bugetele ei publice, ca o afacerea de familie a politicienilor!!!

România, ca o „afacere de familie” a politicienilor?!!!
Nu sunt adeptul unor bilanţuri anuale. Nici măcar al unora cincinale, cu atât mai mult cu cât am urât din toată fiinţa mea acele cincinale ceauşiste (remamber, „cincinalele în patru ani şi jumătate”), dar măcar o dată la 10 sau la 20 de ani, daţi-mi voie să am tot dreptul să trag o linie şi în baza unei „radiografii” absolut echidistante, să purced la acel bilanţ pe care firmele sunt obligate să-l predea la fiecare sfârşit de an Administraţiilor Financiare Teritoriale. Ştiu, veţi spune că România nu este un SRL. Sigur că nu este. România, de fap, a ajuns de ani buni o „afacere de familie”! Fie că ”familia” este PSD-istă, PSD-isto-PDL-istă, PDL-istă, sau Persoană Fizică Autorizată (PFA), Năstase, Geoană, Mitrea, Tăriceanu, Videanu, Vlădescu, Boureanu, Berceanu, EBA, Udrea sau Băsescu, „afacerea” tot de familie se numeşte.
La 20 de ani de la căderea totalitarimuslui în România, observ întâi de toate, că nici preşedintele, nici premierul, unul pentru sfârşit de mandat, altul pentru sfârşitul de an, nu au prezentat încă un raport privind starea naţiunii. Ceea ce ar trebui să dea ca dracu la imaginea celor doi. Iar previziunile pentru 2010 sunt devastatoare. Am vorbit despre ele în editorialul trecut, dar am uitat să adaug faptul că, cele prezentate ar putea fi doar vârful aisbergului şi că, tăvălugul creşterii preţurilor, al majorării accizelor, ar putea distruge şi bruma de echilibru macroeconomic existent. Un tăvălug, care ar putea readuce pe malurile Dâmboviţiei, după 10 ani de relativă dezvoltare, spectrul inflaţiei. Imaginaţi-vă ce ar însemmna la ora asta o inflaţie de 15%-20%!? Dar una de 220%?! Poate părea de domeniul S.F. Şi totuşi...! Am trăit să aud de la ex-ministrul Finanţelor Gh. Pogea că: „Economia subterană (care în România a depăşit nivelul de 35%), are partea ei de binefacere pentru economie”! Iată cât de „specialist” era acest fost ministru al Finanţelor României. Să revenim însă, la „oiţa” noastră numită, „România, ca o afacere de familie a politicienilor”. Aşadar, aproape nu există politiccian român care să nu facă afaceri mai mari sau mici, cu statul, cu banul public de la stat, întotdeuna însă cu beneficii numai de partea politicienilor, fie ei simpli consilieri locali, parlamentari, membri ai guvernului, consilieri de stat sau prezidenţiali, rubedeniile acestora, cosoartele, amantele sau vreun fişte nimeni, numit pe post de paravan în fruntea bussnis-ului politicianului. Iar politicianu...e-he, poiticianul nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, doar conturile i se burduşesc din afaceri cu statul. Cu banul public. Cum altfel sunt făcute afacerile lui Videanu-Regele marmurei, Mitrea-prinţul microbuzele tip maxi-taxi de pe traseele interjudeţene ale patriei, Mircea Băsescu, fratele prezidenţial-vătaf portuar şi dezarmator-şef peste activităţile de dezafectare a muniţiilor expirate. Şi lista poate continua cu afacerile de consultanţă financiară pentru proiectele cu finanţare europeană ale lui Vlădescu. Cu afacerile lui Cocoş-regele asfaltului sau prinţul parcărilor cu plată ale Capitalei şi întâmplător, desigur, consortul ministrului Elena Udrea. Şi-atunci cum să nu te întrebi: o fi sau n-o fi România şi bugetele ei publice, cea mai rentabilă afacere de familie a politicienilor? Ştefan Dumitru Afrimescu