Nicolescu-agent dublu

Nicolescu - agent dublu
Iată pe cine au apărat piteştenii, PSD-iştii, PNL-iştii, presa şi televiziunile mogulilor!

Am aşteptat anume să treacă acea isterie la care am asistat, legată de reţinerea lui Constantin Nicolescu de către DNA. La fel, la aceea legată de prezentarea judecătorilor Tribunalului Argeş, celor de la Curtea de Apel, care de altfel l-au şi pus în libertate. Am salutat curajul judecătoarei care i-a dat mandate de arestare pentru 29 de zile şi am condamnat laşitatea judecătorilor Curţii de Apel, în frunte cu odrasla judecătorului Diaconu, cea care a mai pus în libertate lotul de traficanţi de droguri. Or, Constantin Nicolescu era de sute de mii de ori mai periculos pentru bunul mers al anchetei decat acei traficanţi, prin influenţa pe care o exercită asupra subalternilor din C.J. şi chiar şi asupra justiţiei argeşene. Şi aveţi dovada. Pe de-altă parte, potrivit unei “anumite părţi a presei”, preşedintele C.J. Argeş, ex-senatorul PSD Constantin Nicolescu a răspuns înainte de 1990 de exportul şi cervice-ul autoturismelor Dacia şi Aro pe pieţele din America Latină, respectiv Bolivia, Peru, Venezuela şi…Columbia, Capitala mondială a cartelurilor drogurilor.

Nicolescu arestat în Columbia pentru trafic de droguri şi eliberat de ambasadorul sovietic la Bogota!

Aşa cum relatam într-o anchetă anterioară, ascensiunea lui Constantin Nicolescu a fost una extrem de sinuasă. De la simplu strungar la Aro, a ajuns elev la “seralul” Liceului Dinicu Golescu din Campulung, apoi a devenit student, tot la seral, la Institul de subingineri Piteşti, în construcţii de maşini. Racolarea de către fosta Securitate a avut loc încă de pe băncile “seralului”. Absolvirea cursurilor Institului piteştean a fost posibilă în baza unei lucrări de licenţă “confecţionată” de un specialist de ICSITA, pe care Constantin Nicolescu şi-a depus doar semnătura. După absolvire a lucrat o perioadă la IATSA Ştefăneşti, parcurgand toate etapele (dar, ajutat de statutul de colaborator al SECU, le-a “cauterizat”), de la şef de atelier, la şef de secţie, apoi director adjunct şi director general. Anii ’80 l-au prins pe Constantin Nicolescu ca şef în cadrul Centralei de Autoturisme, pe relaţia America Latină: Bolivia Peru, Venezuela şi Columbia, unde asigura exportul şi cervice-ul autoturismelor Dacia şi Aro. Dincolo de episoadele exotice petrecute în ţările amintite, Constantin Nicolescu a trecut şi prin momente dramatice. Mai întai s-a ales cu un “copil din flori”. Apoi, a contractact o boală de piele. Mai apoi i-a fost împuşcat un subaltern surprins de brigăzile columbiene de luptă antidroguri, coordonate de specilişti americani în lupta antidroguri. Totul a culminat cu prinderea lui Constantin Nicolescu în persoană cu droguri asupra sa, de către aceleaşi structuri columbiene de luptă antidroguri, coordinate de americani, care l-au arrest pe loc. Dar, după nici 48 de ore, la intervenţia ambasadorului URSS la Bogota, a fost pus în libertate. “Acesta e omul nostru, iar voi nu aveţi nicio treabă cu el. Eliberaţi-l imediat!”. Şi a fost eliberat! Ce putem înţelege noi muritorii de rand din acest episod? Că dom’ Nicolescu era deja agent dublu. Adică, era şi agent DIE şi al temutului Serviciu sovietic, KGB.

Mici şi “nevinovate” conexiuni sau timpul scadenţelor!

Tot în perioada columbiană dom Nicolescu l-a cunoscut, prin Florin Volcinschi, fost subaltern al său, stabilit în Columbia după 1989 şi viitor acţionar important al S.C. “Lactag” SA”), pe cubanezul cu cetăţenie americană John Perez, viitorul cumpărător din 2003 al Uzinei Aro din Campulung, cu “uriaşa” suma de 150.000 USD. Peste ani însă, adică după evenimentele din 1989, pentru Nicolescu avea să vină şi scadenţa. Trebuia să-şi achite datoriile faţă de KGB, faţă de Perez, şi chiar faţă şi de Volcinschi. Şi iată cum a reuşit să şi le achite. În 1990-1991 la Aro şi-a făcut apariţia primul investitor strategic, pe numele său adevărat Vitalie Usturoi, patronul firmei “Valeologia”, cu sediul în Republica Moldova, şi resident KGB la Chişinău. Acesta a solicitat 3000 de maşini Aro, pe care i le-a uitat pus la dispoziţie însuşi Constantin Nicolescu şi pe care Usturoi a “uitat” să le mai achite nici pană azi. Le-a vandut însă exact pe aceleaşi pieţe ale Americii Latine. Pe sumele obţinute, a cumpărat arme şi muniţie de la Armata a 14-a, sovietică, staţionată în Transnistria. Apoi, le-a vandut fostei Iugoslavii, în timpul conflictului cu NATO, deşi aceasta se afla sub embargo ONU. În 1995, după o trecere pe la Partidul Socialist al Munci (PSM), Constantin Nicolescu ajunge la PDSR, şi automat este numit prefect de Argeş, funcţie în care avea să rămană pană în toamna lui 1996, cand PDSR a pierdut alegerile în favoarea CDR. În perioada 1997- 2000, Constantin Nicolescu ajunge consilier judeţean şi revine în fruntea Grupului IATSA, pe care îl pregăteşte pentru privatizare, devinind acţionar principal. Tot în perioada amintită pune umărul la privatizarea ICIL, devenit SC “Lactag” SA, ajuntandu-i pe Florin Volcinschi şi Oiţă Nicolae, fosti subalterni în perioada Columbia să preia un important pachet de acţiuni “Lactag”. Acţionar majoritar însă, devine Viorica Nicolescu, nimeni altcineva decat consoarta lui Constantin Nicolescu, prin firma “Atlantic Invest”. În 2000-2004, Constantin Nicolescu a atins perioada de glorie. Ajunge senator PDSR de Argeş, secretar general al Senatului şi şef al Comisiei de Control al SIE din Senat. Imediat cum a ajuns să controleze Comisia şi-a plantat pe Petre Nicolescu unul dintre fraţi în structurile SIE. În această calitate, col. SIE Petre Nicolescu pregăteşte privatizarea Uzinei Aro din Campulung cu firma americană Cross Lander USA Inc, firmă aparţinand cubanezului cu cetăţenie americană, John Perez. În septembrie 2003, Adrian Năstase anunţa cu surle şi trambiţe privatizarea Aro, prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de către cităm: “investitorul strategic John Perez”, contra sumei de…150.000 USD. La mai puţin de două luni de la preluarea Uzinei Aro, Perez a vandut activul FSM, afaceristului local Gh. Bulugea, cu suma de 2,7 milioane euro, de 44 de ori mai mult decat suma plătită de Perez, pentru întreaga uzină. La începutul anului 2004, oficialii NATO au solicitat statului roman, devenit membru NATO, curăţarea principalilor instituţii ale statului: Guvern, Palament, Justiţie, Poliţie şi Servicii de foştii securişti, colaboratori şi turnători la fosta Securitate. Aşe se face că dom Nicolescu a fost obligat să se retragă din Senat înainte cu 10 luni de expirarea mandatului de senator şi să facă schimb de funcţii cu Ion Mihăilescu preşedinte al CJ Argeş. La alegerile din 2004 Constantin Nicolescu a caştigat alegerile pentru funcţia de preşedinte al CJ, iar Mihăilescu face “tuşa” prin PSD. Acesta este Constantin Nicolescu. În aceste condiţii mai merita Constantin Nicolescu să fie atat de plans de piteşteni, de PSD şi mai ales de presă şi de PNL, cand acţiunile sale frizează infracţiuni de corupţie în formă continuă şi de subminarea economiei naţionale?! Dar cand avem de-aface cu un agent dublu?! ştefan dumitru afrimescu