joi, 22 martie 2012

De la Roşia Montana la... Rusia Montana!

Prima parte
Cianura ex-sovietică, la fel precum propaganda maghiară?!

Despre cum a ajuns compania romaneasca SC Aurul SA in portofoliul oligarhiei Noului KGB autoritatile Romaniei mai poartă şi acum tacerea. La fel si presa centrala, ajunsa in mare parte pe aceleşi mâini KGB-iste.
Fosta SC Aurul SA a trecut prin mai multe suveici si istorii controversate, care nu au exclus accidente ecologice bizare si crime misterioase, pana a devenit Romaltyn Mining.

Daca Rom banuim ca vine, ca si in cazul Rompetrol, de la Romania si nu de la ciocolata Rom sau conlocuitorii nostri nomazi, Altyn vine de la o denumire tatareasca a aurului. Carevasazica, Romaltyn ar insemna, totusi, aurul romanesc. Daca nu ar fi acum rusesc. Conform altor explicatii, numismatice, Altyn a fost o moneda ruseasca batuta de tarii Alexei, Piotr si Nicolai (toti intai) si folosita apoi pana prin 1991, cu o valoare de trei copeici. Adica cu ce ne alegem noi din mina de la Baia Mare. Oricum ar fi, observam o invazie de firme “romanesti”, toate una si una, care ar merita sa-si dea arama (sau aurul) pe fata. Oficiul de protectie al consumatorului ar trebui sa se autosesizeze pe marginea propagandei inselatoare cu prescurtari care invoca numele Romaniei in cazuri precum Romaltyn – Rusaltyn, Alro – Alru, TMK Artrom – TMK Artrus, Volksbank – Rusbank, Rompetrol – Ruspetrol sau Petrom – Petrus. Basca Lukoil – Rusoil.

De la Rosia Montana la Rusia Montana
Cazul Aurul este insa, semnificativ, si pentru modul cum retele mai mult sau mai putin deschise, de la reteaua “civililor” lui Soros la cea a “acoperitilor” lui Putin, au reusit sa traga Romania şi pe conducătorii ei vremelnici pe sfoară, eliminand investitori occidentali in folosul aliantei ruso-maghiare, dupa cum se preconizeaza si in cazul Rosia Montana, localitate aflata deja pe hartile aurifere ale laboratoarele de la Kremlin cu denumirea mai neaosa de… Rusia Montana.

Inca din anul 1990 in societatea Aurul SA s-a aflat implicata cu o participatie de 50% o companie australiana, Esmeralda Exploration Ltd. Pentru a fi pusa pe fuga s-a inventat in 2000, intamplator anul venirii lui Putin la putere, o “catastrofa planetara”: accidentul ecologic de la Baia Mare. Poluarea raului Tisa – provocata de un accident la SC Aurul SA Baia Mare, aflata in apropierea unui afluent al Somesului, care, la rândul lui, se varsa in Tisa – “a ucis 88- 90% din fauna si flora raului”, se plangeau ecologistii maghiari. “Sunt afectati, pe o perioada de zeci de ani ungurii, iugoslavii mai putin romanii”, declara atunci un ziarist maghiar. Ciudat, au trecut doar 10 si carasul maghiar zburda zglobiu prin apele Tisei. “Se pare ca accidentul de la S.C. Aurul S.A. Baia Mare, in urma caruia Tisa a fost poluata cu cianuri, este speculat politic, de vreme ce se vorbeste de “cea mai mare catastrofa dupa Cernobâl” si dincolo de Tisa se fac referiri la Tratatul de la Versailles”, se arata la vremea respectiva in buletinul Argument Ecologic al Centrului de Consultanţă Ecologică Galaţi. In ciuda faptului ca analizele cercetatorilor romani aratau indici normali, dincolo de granita propaganda maghiara se zbatea in marsuri cu drapele negre si lumanari pentru “moartea Tisei”.

Pesti ungureşti cu pasaport chinezesc, sau invers?
Presedintele companiei Esmeralda, Brett Montgomery, avea sa respinga acuza de contaminare a raului si sa afirme destul de raspicat la Bursa din Australia: “Subliniez, oricum, ca nu exista nici o dovada care ar putea confirma ca distrugerile si contaminarea despre care s-a spus ca sunt cauzate de noi sunt rezultatul inundatiei provocate de spargerea digului de la Baia Mare”. Purtatorul de cuvânt al companiei Esmeralda, Chris Codrington, a apreciat ca pentru moartea pestilor din râul Tisa nu trebuie data vina pe cianuri. “În reportajele televizate am vazut pesti care înca mai miscau. Daca erau otraviti cu cianura ar fi fost morti. Si, daca exista pesti morti în Ungaria, de ce nu s-a intamplat acelasi lucru în Romania, acolo unde s-au produs deversarile?”, a mai intrebat, poate prea curios, reprezentantul companiei australiene. Raspunsul a fost dat prin faptul ca Ungaria a pierdut procesul european intentat Romaniei. Dar nu l-a mai auzit nimeni. Pestii vazuti de Chris Codrington si o lumea intreaga, care dadeau acrobatic din coada dandu-si ultima rasuflare in fata camerele de filmat, erau… crapi chinezesti. Se pare ca proprietarii crescatoriilor de peste din Ungaria au dat lovitura vietii lor, cu bani-gheata proveniti direct din rezervele serviciilor speciale ungare.
Rezultatul: australienii si-a luat talpasita. La scurt timp, Ioan Hudrea, Iuliu Chiorean şi Staicu Bălănescu, afirmati drept magnaţiiresurselor minerale din Maramureş, au reprivatizat Aurul SA redenumita Transgold pe mana kazaha (va suna cunoscut?) prin Alty Group, parte a KazakhGold Group Limited cu o participatie a Oxus Gold, retrasa din joc undeva prin Uzbekistan, pentru ca apoi fosta Aurul SA sa intre direct în posesia oligarhului rus Mihail Prokhorov printr-o operaţiune alambicată a Polyus Gold. Pana la urma, acesta pare sa fie si interesul Retelei Deschise Soros: blocarea proiectului actual de la Rosia Montana pentru a aparea, calare pe o racheta Katiusa “ecologica”, un “salvator” rasaritean cu stea rosie in frunte si un proiect revolutionar care sa placa pana si crapilor chinezesti din crescatoriile unguresti.

Afacerea Aurul si coada lui Magureanu
Ioan Hudrea este cunoscut drept un apropiat de-al lui Virgil Magureanu, primul sef al SRI, despre care se spune ca a inventat metoda falimentarii minelor de aur si metale rare. Jurnalista de investigatii Adina Anghelescu si specialista in energie si resurse minerale Gabriela Moroianu, au prezentat intr-o ancheta a fostului ziar “Ziua” (acum disparut si de pe net) matrapazlacurile celor doi, sub titlul Afacerea Aurului.
Mai este de amintit ca, pana la definitivarea afacerii cu rusii, in 2003, are loc la Baia Mare o crima misterioasa cunoscuta sub numele dat de presa de “Masacrul de la Arhive”. Jurnalistul veteran Cornel Sabau – el insusi o victima a mafiilor locale, arestat si închis de mai multe ori de mai multe ori dar si primul ziarist castigator la CEDO in urma procesului privind detentia sa pentru “delict de presa” – pomeneste de Ioan Hudrea si crima de la Arhive in analiza complexa Armaghedonul Maramureşului 1.

Comando si masacru la Arhivele Nationale din Baia Mare
In noaptea de 14 spre 15 septembrie, la Arhivele Nationale Maramures a avut loc un adevarat masacru. Flaviu Pop, militar in termen la Jandarmerie si ajutor al comandantului garzii, ar fi tras singur si in acelasi timp cu doua arme kalasnikov cu care si-ar fi impuscat patru colegi aflati in cladire, dupa care s-ar fi sinucis. Nu e clar daca sinuciderea a venit tot de la doua arme. Au murit Gabriel Pripon, Florin Romonti, Vasile Sav si Gratian Muresan si atentatorul oficial Flaviu Pop. Nici macar la doi ani de la crima nu se daduserea publicitatii rezultatele anchetei. Si noi n-am auzit nimic nou pana azi. Gazeta de Maramureş arăta insa, intr-unul din ultimele articole pe aceasta tema ramas pe internet, ca organele locale au inventat un fals prim martor ocular in timp ce autenticul martor, facut disparut, declarase ca imediat dupa rafale a vazut doi oameni fugind din cladire. Foarte multe neconcordante duc la ipoteza unei posibile operatiuni de comando specifice serviciilor speciale rusesti, care au acest tupeu de a actiona criminal pe teritoriul Romaniei. Jurnalistul Cornel Sabau afirma ca, in Baia Mare, “neoficial însă, se vorbeşte despre faptul că la ordinul lui Hudrea cineva ar fi încercat sustragerea – sau înlocuirea – din arhivele maramureşene a documentelor care ar proba adevărata concentraţie de aur din piritele maramureşene” .
Si iata cum la Baia Mare se exploateaza chiar acum, aurul si alte metale rare, linistit, tot cu cianuri, fara ca “societatea civila” si “activistii ecologisti” sa se sesizeze. De unde se vede treaba ca cianura ruseasca este la fel de dulce (pentru unii), ca propaganda ungureasca.

Niciun comentariu: