Ghaddafi, afara din Istorie

Ghaddafi, afară din istorie!
Cat de mult mai poţi fi iubit sau respectat de compatrioţi, după 40 de ani de dictatură personală? Aceasta ar trebui să fie întrebarea oricărui dictator, din orice colţ al lumii, fie că e vorba de Europa, Asia, Australia, cele trei Americi, Antarctica sau Africa. Ei bine, Ghaddafi nu realizează că toată iubirea, respectful şi admiraţia, concetăţenilor săi, admiţand că vor fi nutrit vreodată aceste sentimente, s-au topit de mult în cei peste 40 de ani de dictatură personală. Ghaddafi nu vrea, sau poate să concepă că toate au un sfarşit, chiar şi o dictatură personală şi preferă să aresteze şi să-şi ucidă partea de populaţie care nu-l mai adulează, care a ieşit în stradă, pentru a-l răsturna de la putere, amintindu-i că nici măcar el, Ghaddafi, dictatură lui sau cei peste 40 de miliarde USD, furaţi de la gurile libienilor, nu sunt veşnici. Veşnică ar putea fi Libia, dar numai dacă Ghaddafi nu apucă s-o scufunde înainte de-a renunţa, fie şi-n al 13-lea ceas, la propria-i dictatură. Trist este că, în toţi cei peste 40 de ani de dictatură personală sau măcar în ultimele şase luni, nu a învăţat nimic din lunga listă cu “lecţiile” numite, Stalin, Hitler, Ceauşescu, Jivkov, Iaruzelski, Miloşevic, Ferdinand Markos, Benazil, sau Mubarak. Sfarşitul dictaturilor personale ale celor enumeraţi ar trebui să se constituie în tot atatea lecţii pentru Ghaddafi şi oricare alt dictator de-aiurea. Pentru Ghaddafi, cel cu peste 1000 de victime pe conştiinţă, făcute numai de la începutul acestei revolte libiene, unica soluţie rămane ieşirea din Istorie pe uşa ei din dos, şi plecarea în uitare definitivă. Şi aceasta, pentru că în afara poporului libian, cred că nimeni nu ar accepta să-şi păteze mainile şi conştiinţa cu sangele unui tiran. Un tiran la fel de sangeros ca şi Hitler, Stalin, Ceauşescu, Miloşevic, Sadam sau Mubarak. Un criminal la fel de odios ca toţi cei enumeraţi. Locul acestora este la coşul de gunoi al Istoriei şi nu în fruntea unor naţiuni, oricare ar fi acelea. Ce meriite ar trebui să i se atribuie lui Ghaddafi, care şi-a ţinut poporul organizat mai rău ca în Evul Mediu: în triburi. Îngrădirea accesului la liberă exprimare, la informaţie, la dreptul de a alege şi de-a fi ales, la învăţămant, cultură şi civilizaţie, în ciuda unor bogăţii imense pe care le deţine Lbia, atat în petrol şi gaze, cat şi în pietre preţioase. Ce a făcut Ghaddafi cu aceste bogăţii? Şi constituit ce mai mare avere deţinută vreodată de un şef de stat fie chiar şi dictator şi s-a înarmat pană-n dinţi. Pentru a se apăra de cine? De propriul popor!!! De proprii concetăţeni!!! Ştefan Dumitru Afrimescu