2010? = Majorări de accize, de taxe şi impozite, şomaj, scumpiri în lanţ şi curbe de sacrificiu!

2010?= Majorări de accize, de taxe şi impoite, şomaj, scumpiri în lanţ şi curbe de sacrificiu!
Incompetenţa Guvernelor Boc unu, doi şi trei, peste care s-au suprapus efectele crizei politice declanşată de ruperea coaliţiei PSD-PDL, ieşirea PSD de la guvernare şi elegerile prezidenţiale, au făcut ca reforma şi măsurile împotriva crizei economice practic să nu existe. Urmările se vor vedea abia în 2010, când pentru români va fi adevăratul vârf de criză. În 2010 vom suporta noi, şi nu clasa politică, politicienii, alte structurii sau entităţi, nota de plată cu toate costurile incompetenţei, relei voinţe sau ambiţiile unor politicieni. La butoanele puterii, ale bunăstării, vor fi tot ei. Cei cu burţile goale, cu datorii la bănci şi restanţe la întreţinere vom fi noi. Tocmai noi, care i-am adus la putere! Dar, trei sau cinci ani, ca mâine trec şi se vor întoarce iarăşi la „bobor”, pentru a le mai oferi încă un mandat de patru ani de stat de geaba, dar la „butoanele” puterii. Şi cu toată „amnezia” proverbială a românilor poate vom reuşi să ne-amintim, de toate promisiunile neonorate ale celor care ne cer încă un mandat, de îngheţarea salariilor, de creşterea şomajului, de toate datoriile, de la bănci şi întreţinerea de la bloc, de scumpirile în lanţ, ce vor urma majorării accizelor la carburanţi, cafea, ţigări şi alcool, de scumpirea curentului electric, a alimentelor de bază (pâine, carne, lapte), a actului medical, etc. Şi toate acestea, în timp ce lor le cresc pensiile, salariile, primele de sărbători şi de vacanţă, conturile din bănci, cifrele de afaceri ale unor SRL-uri de apartament, cu un singur angajat (şi-acela fiind, după caz, consoarta, amanta sau propria odraslă)! Până la viitoarele aegeri însă, mai avem de traversat trei ani de calvar, de suportat creşteri de taxe şi impote, majorări de accize, şomaj, scumpiri în lanţ şi multe, multe curbe de sacrificiu. Pe de-altă parte, cu siguranţă ne merităm soarta atâta vreme cât, continuăm să le acceptăm şpăgile electorale, să le ingurgităm pe „nemestecate” promisiunile fără acoperire, populismele ieftine, imaginea contrafăcută, pentru care plătesc zeci sau sute de milioane de dolari, pentru a fece din ei nişte forme fără fond, care ne vor transforma după „chipul” şi „asemănarea” lor. Adică, tot în forme fără fond, în mase amorfe, pe care să le poată manipula când vor, cum vor sau când şi cum le dictează interesul. La Mulţi Ani români, oriunde v-aţi afla! Ştefan Dumitru Afrimescu

Despre impostori, eroi şi morminte!

Rovoluţia română între adevăr şi impostură

Revoluţia română sau… despre impostori, eroi şi morminte!
S-au împlinit zilele trecute 20 de ani de la evenimentele din decembrie ’89, numite destul de pompos şi revoluţia română. Analitic vorbind, a fost prima “revoluţie”, rog a se citi lovitură de stat, transmisă în direct. Tot în direct s-a transmis, câţiva ani mai târziu, aboliriea unei alte dictaturi din est. I-a urmat în ‘99 abolirea dictaturii lui Miloşevics, de data acesta din Balkani. Apoi, a urmat invazia Iraqului, în 2003. Dictaturile sunt însă aceleaşi peste tot, cu mici diferenţe. Poate că ar trebui să fie tipărit un studiu despre dictaturi într-un tiraj de masă, pentru că noi, românii avem, pe lângă o duzină de defecte, unul care i-a ajutat pe foştii dictatori şi pe aceşti pseudopoliticieni de azi să facă tot ce-au vrut muşchii lor. Defectul acela este că pricem greu (sau doar ne prefacem), uităm repede şi iertăm chiar mai repede decât uităm. Celelalte defecte ar fi laşitatea, oportunismul, inconsecvenţa, iar în dreptul calităţi, ar fi într-o doză aproape insesizabilă, puţina nebunie, manifestată cam odată la o sută şi ceva de ani. Din păcate, de rezultatul nebuniei unora, de fiecare dată au profitat impostorii, acel soi de profitori, care se agaţă de orice oportunitate, pentru aş însuşi calităţi pe care nu le-au avut niciodată. Au ştiut întotdeauna să se afle la momentul potrivit, în locul potrivit, chiar dacă au mimat totul. Nu, nici măcar figuraţie n-au făcut, ci doar au mimamt până şi figuraţia. Ei bine, tocmai acest soi de impostori, aceşti mimi ai figuraţiei sunt cei mai vocali. Am uitat să adaug la capitolul “calităţi” mimetismul românilor. Suntem în stare să mimăm tot: de la un act sexual la o revoluţie. De la orgasm, la reform. De la eretism, la frica de Dumnezeu. Totul e de mimat. De la dictatură, la democraţie. De la economia de comandă, la economia de piaţă, noi preferând economia subterană. Mimăm competenţa, preferând de fapt sistemul de pile şi relaţii. Mimăm statul de drept, preferându-l pe cel mafiot. “Calităţi” de care nu cred că ne vom mai vindeca vreodată. Până şi ultima noastră revoluţie a fost tot mimată. Doar morţii, răniţii şi mutilaţii acelor zile nu au mai reuşit să mimeze moartea, rănile şi gloanţele rămase pentru tot restul vieţii în trupuri. Crimele au fost au fost pe cât de reale pe-atât de inutile. Regimul îşi dovedise incompetenţa timp de 45 de ani. Prin urmare, trebuia să plece. Acelaşi Regim, ca şi cum nu i-au ajuns sutele de mii de victime de până în ’89, a vrut să mai lase în urmă alte câteva mii de morţi, răniţi şi mutilaţi pe viaţă. Dar, putea fi şi mai rău. Adică, putea ieşi din scenă, printr-o adevărată baie de sânge. Păcat de acei tineri căzuţi la Inter, de morţii de la Timişoara, aduşi la Bucureşti şi arşi în crematoriu, a căror cenuşă a fost aruncată la canal. Pe cadavrele lor impostorii au ajuns la putere, alţii pe funcţii babane, sau cu indemnazaţii de 17-18 milioane lei/lună, doar pentru că au fluturat de la vreun balcon al judeţenelor de partid vreun drapel găurit. Apoi, unii ca ei au venit peste ani şi se bat cu cărămida-n piepturi urlând că au “făcut istoria”. Că fără ei se scufunda lumea sau mai ştii poate întregul Univers! Când de fapt, revoltă a fost doar la Timişoara. La mitingul de la Bucureşti a fost o” dulce” pantomimă: Ceauşescu a mimat că vrea să fie veşnic, iar mulţimea că era sătulă de promisiuni. În realitate, “pingelică” era la fel de adulat ca-n anii lui de glorie. Noroc cu “agenturili”, şi-a fost nevoie de vreo patru, cinci asemenea “agenturi”, pentru al debarca. Restul, respectiv mimarea procesului şi asasinarea celor doi, chiar în ziua de Crăciun, este “brand” sută la sută românesc. Preferam pentru ce doi o altfel de pedeapsă, cum ar fi condamnarea pe viaţă la aceleşi condiţii de trai pe care le oferiseră ei românilor timp de aproape un sfert de veac.Dar, Impostorii i-au vrut morţi, şi cât mai repede, pentru a duce cu ei adevăruri, care puteau însemna ani grei după gratii, şi pentru impostori. Dacă dictatorii ar mai fi rămas în viaţă, destul de probabil că azi am fi avut mai puţini impostori printer noi, şi mai mulţi după gratii. Dar…n-a fost să fie! Poate…data viitoare! Ştefan Dumitru Afrimescu

România, ţara unde s-a răsturnat căruţa cu proşti?!

Guvern româno-maghiar la Bucureşti!!!

Guvern româno-maghiar la Bucureşti!!! România, ţara unde s-a răsturnat căruţa cu proşti?!
Nu sunt un extremiost şi nici măcar măcar unul din “oastea” lui Vadim. Nu sunt un xenofob şi nici măcar un naţionalist, Sunt doar un roman dintre cei 17-18 milioane rămaşi între graniţele naţionale al României. Am trăit să văd însă, instalându-se la Bucureşti, şi nu la Budapesta, un Guvern româno-maghiar. Tocmai pentru aceasta, nu pot să-mi reprim o serie de întrebări. Chiar s-a epuizat în ţara asta compentenţa? Chiar s-a epuizat în ţara asta compentenţa? Chiar să se fi răsturnat în România căruţa cu proşti? Şi tocmai pe malurile Dâmboviţei?! Să fi fugit chiar toate crerele acestei naţii? Sigur, am toată stima pentru miniştrii maghiari din Guvernul României, Ceea ce mă irită e faptul că, dacă PDL ştia că nu are destui ministeriabili, pentru a forma guvernul, atunci, ce a căutat la guvernare? De ce PDL şi preşedintele a ţinut cu dinţii să-l repună în funcţia de prim-ministru pe acelaşi Emil Boc şi restul Cabinetului său demis în urma primei moţiuni de cenzură care a “trântit”, pentru prima dată după 1990 un Executiv? Cu ce ar putea fi mai performant acest Cabint Boc lV, decât restul celorlalte trei Cabinete? Cine sau ce ne poate garanta că noul Executiv va performa, dacă nu a performat timp de peste 10 luni? Sau acelea nu se iau în calcul? Şi, dacă tot avem la Educaţie un ministru maghiar, să înţelegem că urmează ca limba maghiară să devină limbă maternă, pentru toţi românii?! „De la Nistru pân’ la Tisa/Tot românul plânsu-mi-sa…”! To by continue! Ştefan Dumitru Afrimescu

Rinocerizarea României

Dinozaurii politici româneşti

Rinocerizarea României Dinozaurii politicii româneşti (doi)!
Ştiam că pachidermele, adică elefanţii, indieni sau africani, când îmbătrânesc sau suferă de vreo boală, se retrag din turmă şi cu timpul, pentru a nu deveni turmei o povară, se îndreaptă singuri spre un loc numai de ei ştiut, numit îndeobşte cimitirul elefanţilor. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat de-a lungul istoriei şi cu dinozaurii, care nu au dispărut decât în urma unor cataclisme mai mult sau mai puţin naturale, cum a fost cel care a declanşat era glaciară. Se pare că şi în politica românească ar trebui să apară o astfel de eră glaciară, paentru ca politicieni cum ar fi: Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Traian Băsescu, Kereştoi Otilo, Marko Bela, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, alias „guzganul rozaliu”, Radu Mazăre, Oprişan, Sechelariu, Filip Georgescu, Constantin Nicolescu, C.V.Tudor, Adrian Păunescu, „Stolo”, Marian şi Ilie Sârbu, Gabriel Oprea, Pogea, Videanu, Berceanu şi alte vreo câteva sute de astfel de exemplare, de adevăraţi rinoceri ai politici dâmboviţene, care nu vor să se retragă de pe scena politică şi a vieţii publice, asemenea elefanţilor, atunci să dispară precum dinozaurii. Şi aceasta, pentru că au furat destul, au devalizat destule bănci şi bugete ale ţării, au minţit mai mult decât toţi românii la un loc, au deturnat România de la ţintele ei fireşti, au divizat-o, fărâmiţând-o cum nu a mai fost decât pe vremea cânezatelor şi voievodatelor, au făcut atâta rău acestei ţări şi locuitorilor ei, cum nici toţi sultanii, emirii şi fanarioţii la un loc, nu l-au putut face. Au transformat România dintr-un stat de drept, într-un stat mafiot. S-au înconjurat de adevărate camarile, cu ajutorul cărora stăpânesc şi controlează totul, de la resurse, până la informaţii clasificate. Au fraudat tot ce se putea, de la resurse, până la scrutinuri. Au corupt tot ce se putea corupe: poliţie, parchete, justiţie, funcţionari publici şi înalţi funcţionari ai statului, miniştri, secretari de stat, parlamentari, primari, consilieri de stat, locali şi judeţeni, electorat. Au mimat realitatea, adevărul, reformele, democraţia, economia de piaţă, responsabilitatea, competenţa, bunul gust şi bunul simţ profesionalismul, drepturile şi libertăţile omului, directivele UE şi NATO etc. Pentru toate acestea şi pentru faptul că încă nu vor să se retragă de pe scena politică şi de pe cea a vieţii publice, să-şi plmbe nepoţii, strănepoţii şi/sau strănepoţii ori, să treacă în mediul privat sau pur şi simplu să precedeze asemenenea pachidermelor, asemenea personaje merită soarta dinozaurilor. Adică, să dispară pur şi simplu . Românii, cel puţin o parte dintre ei, s-au săturat de asemenea specimene. Ştefan Dumitru Afrimescu

Dinozaurii...

Dinozaurii politicii romanesti! Alegeri nelegitime şi cu iz penal?!
S–a furat domninilor. S-a furat şi s-a dezinformat. S-a manipulat şi s-a dat şpagă electorală. S-a făcut turism electoral şi s-a votat sub tot felul de şantaje şi ameninţări şi cu fluturaşi otrăviţi, prin care votanţii erau anunţaţi că primarii PSD trecuseră de partea lui Traian Băsescu. Iată pentru ce scrutinul turului doi pentru preşedinţie ar trebui declarat nelegitim, cu puternic iz penal şi cu puşcăriabili din ambele tabere.

Prezidenţialele turului doi au venit şi au trecut, lăsând românilor un gust la fel de amar ca acelea dintr-o duminica a orbului (sau a orbilor?), din 1992. Diferenţa a constat doar în scorul strâns dintre cei doi candidaţi, scor datorat mai cu seamă infrastructurilor din teritoriu ale PSD şi PDL şi mai puţin valorii candidaţilor. Astfel, s-a ajuns ca un candidat să se culce preşedinte şi să se trezească dimineaţa pe locul doi, iar celălalt candidat să se declare preşedinte cu două ore înaintea închiderii secţiilor de vot. Mai mult, s-a ajuns ca preşedintele României să fie stabilit de către diasporă! De către o altă diasporă decât cea consacrată drept exislul românesc. O diasporă destul de pestriţă, stabilită în strinătate după 1990, care poate fi la fel de uşor mituită, manipulată şi dezinformată ca şi românii din ţară. Şi pentru a avea tabloul întreg al nopţii post-scrutin la Piteşti (spre exemplu), PSD-iştii piteşteni, în frunte cu liderii locali, crezându-se cu sacii în căruţă şi cu Geoană preşedinte, s-au adunat în Piaţa Milea şi-au început să huiduie, înjurându-şi ca la uşa cortului adversarii politici. Apoi încolonaţi au mers la sediul PDL, unde au continuat să huiduie, să injure şi să profere tot felul ameninţări la adresa pedeliştilor. A trebui să fie aduse cordoane de jandarmi şi polţişti, pentru a preîntâmpina escaladarea evenimentelor şi degenerarea manifestărilor în conflicte de stardă. Când s-au trezit dimineaţa şi au văzut că scorul se inversase, că adormiseră mahumuri cu Geoană preşedinte şi se treziseră cu “Marinurul” pe primul loc, PSD-iştii cărora nu le veneau să-şi creadă ochilor au început să se agite şi să ţipe ca din gură de şarpe, că au afost furaţi. Pe la prânz, deşi le trecuse mahmureala, s-au văzut cu “mortu’ în case" şi nu ştiau cum să scape mai repede de “hoit”. Acum, vor să denunţe scrutinul turului doi ca nelegitim, numai că cei care au mai mulţi membri de partid cercetaţi pentru fraude electorale, printre care prmarul Topoleniului, şi pe viceprimarului Ştefăneştiului deja arestat sunt PSD-işti. Şi la Mărăcineni miroase a dosare penale pentru primar, viceprimar şi alte vreo trei-patru persoane(un consilier local, şoferul primarului şi femeia d serviciu) dădeau şpagă pentru voturi, constând în bani şi produse. Asta nu înseamnă că PDL-işti n-au furat sau că ar fi furat mai puţin. Diferenţa între cele două partide a fost făcută de o anume dibăcie în a fura. În rest, aproape nicio deosebire. Poate doar între lideri lor naţionali. Dovadă? “Naivitatea” cu care Geoană a căzut cursa întinsă de tandemul Băsescu-SOV, chiar în noaptea premergătoare ultimei confruntări între el şi “Băse”, când toată lumea a văvut cu ce s-a lăsat la capitolul procente. Ştefan Dumitru Afrimescu

Tristeţi (electorale), autumnale!

Tristeţi electorale autumnale!

Suntem tot mai trişti şi cenuşii. Suntem tot mai disperaţi, tot mai dezbinaţi şi debusolaţi. Dar, mai suntem? Mai existăm? Şi dacă mai suntem încă, ne poate cineva spune ce fel de existenţă ducem, câţi mai existăm şi până când vom mai suporta acest mod dâmboviţean de-a fi?Educaţia e la pământ, Sănătatea se află de ani de zile în colaps. Tot în colaps este şi protecţia social. Economia e-n plop şi plopu’-n aer. Primăriile, Poliţia, Magistratura şi Justiţia sunt instituţiile cele mai corupte din Europa. Nu există instituţie şi/ sau funcţionar public, care să nu perceapă cunoscuta şpagă, aşa încât se poate afirma fără teama de-a exagera, că mita a devenit endemică pentru români. Aceasta, adăugată taxelor şi impozitelor face din traiul românilor şi aşa ajuns la limita supravieţuirii, un adevărat calvar. Mai avem să dăm şpagă şi să plătim taxe şi impozite şi pentru aerul pe care-l respirăm, deşi într-un fel, déjà plătim anumite taxe şi impozite, atât pentru că respirăm, cât şi pentru ce fel de aer respirăm, plăţi efectuate atât finnanciar, cât şi cu starea de sănătate tot mai precară a românilor. Cu toate acestea niciunul dintre cei doi candidaţi din turul doi, nu amintesc nimic despre toate aceste realităţi imediate ale românilor. Niciunul dintre cei doi prezidenţiabili nu are în programul lor limitarea măcar a fenomenului de corupţiei. Niciunul dintre cei doi nu-şi propune în programele lor despre creşterea economiei, a nivelului de trai, despre soluţiile de ieşire din criză, despre funcţionalitatea instituţiilor statului, blocate pur şi simplu de-aproape 20 de ani. Până azi din păcate, mai toţi candidaţii ne-au oferit doar circ, asezonat cu mici, bere şi manele, mintinguri electorale şi contramanifestări cum a fos pe 1 decembrie la Timişoara, Cluj, Braşov şi Bucureşti. Atâta pot, atâta ştiu şi-atâta fac prezidenţiabilii noştri. Bunăoară, Traian Băsescu ar trebui să facă public raportul privind starea naţiunii la sfârşitul celor 5 ani de mandat prezidenţial, cu datoria externă de peste 40 de miliarde euro, acumulată numai în ultimul an, precum şi cu un proiect de preşedinte pentru următorii 5 ani. Să le vorbească românilor pe ce a cheltuit Guvernul Boc aceste miliarde de euro, şi cine va achita nota de plată. La fel şi “mr”. Geoană, ar trebui să vină, pe lângă proiectul Iohannis, care de fapt aparţine lui Crin Antonescu, cu un al doilea proiect compatibil cu noua majoritate parlamentară configurată de-acum şi în Parlament, şi la fel ca Traian Băsescu, să prezinte un raport al stării naţiunii, cei doi fiind în coaliţie în 2009. Un proiect, care să conţină o îmbinare a celor două politici, de stânga a PSD-ului, cu cea de dreapata a PNL. Sunt lucruri pe care românii, măcar o parte dintre ei, ar fi dorit să le audă în confruntările dentre prezidenţiabili. Ori, tocmai aceste lucruri de substanţă au lipsit pe tot parcursul acestei campanii electorale. Românii vor soluţii şi nu ca până acum, discursuri filozofardate. Românii s-au săturat de vorbe vorbite, de promisiuni fără acoperire, de miştouri şi gogomănii. Cu siguranţă că dacă PNL ar fi avut structurile din teritoriu ale PSD şi PDL, Crin Antonescu, care a avut un proiect cu adevărat fezabil, ar fi intrat în turul doi şi ar fi câştigat în faţa oricărui candidat. Dar, PNL-iştii nu sa-u străduit se se ridice, măcar la înălţimea candidatului lor. Nici nu s-au spetit de altfel, organizând în teritoriu o infrastructură care să-i permită lui Antonescu un procent vecin cu al contracandidaţilor lui, care chiar au o adevărată maşinărie electorală. Şi încă ceva, dacă nu vor fi aduşi la vot cu microbuze şi autocare, românii nu vor mai ieşi la vot în aceeaşi proprţie ca în primul tur şi să avem un preşedinte ales de numai 35-40% dintre români. Ştefan Dumitru Afrimescu

La Multi ani Romania MEA!

La Multi Ani Romania MEA!

La MulţI ani România Mea!
Nu. Nu visaţi, citind titlul de mai sus. L-am scris şi-l repet: La Mulţi Ani România Mea! Exact, României mele, şi nu României lor, La mulţi Ani!La Mulţi Ani României de prin canale, de prin boscheţi, de prin subsolurile blocurilor, de pe băncile din parcuri şi staţiile de autobuze, L a Mulţi Ani!. La Mulţi Ani României interbelice. La Mulţi Ani României MORALE, care sper să mai exite, măcar în străfundurile Ei, României Reale, României Profunde. La dracu cu românia băseştilor, geoanilor, hrebenciucilor, oprişenilor, mazăricilor, nicoleştilor, văcăroilor, vanghelilor, vadimilor, blondelor de la drept, ridzelor,bourenilor,“abramburicelor” ş.a.m.d. La Mulţi Anii Româniilor numite Creangă, Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Blaga, Eliade, Ionesco, Nichita, Grigorescu, Luchian etc . La Mulţi ANI României Brătienilor, României lui Coposu şi României făptuitorilor Marii Uniri din anul de graţie 1918. De ce Româniilor celor enumeraţi? Pentru că azi, la 91 de ani de-atunci, România acestor ani este mai diviztă ca niciodată. România de azi este mai dezbinată şi mai devastată ca niciodată şi asta fără ca măcar să se fi tras un singur glonţ. Dovadă? Vedeţi ce s-a întâmplat azi, 1 Decembrie 2009, chiar de Ziua Naţională a României, e drept, a unei Românii a LOR. Astfel, în loc de unitatea la care ne-am fi aşteptat, Timişoara, fiind “Capitala” reconcilierii, ne-am trezit cu o Timişoară mai dezbinată ca niciodată în ultimii 20 de ani. Iată pentru ce sunt nevoit să spun LA Mulţi Ani, Româniilor celor de mai sus, care cu siguranţă că azi s-au răsucit cu toţii în morminte. Recunosc totuşi că nu sunt de partea celor care vor o reconciliere cu orice preţ sau conjuncturală. Totuşi, măcar azi, de ziua unităţii tuturor românilor, puteam fi mai concilianţi măcar cu noi înşine. Măcar de ochii lumii. Mă întreb şi eu ce v-a fi zis Europa, uitându-se la ce s-a întâmplat azi la Timişoara, chiar de ziua naţionale a României?! Parcă o şi vd dându-şi coate şi întrebându-se: “Ce dracului mai caută şi ăştia alături de noi?!” Aceasta e ste imaginea transmisă Europei, de către români, chiar de ziua naţională a ţării lor. Păcat.” Păcat de sângele vărsat”, în zilele de 15, 16, 17, 18, 19, 20, şi 21 decembrie 1989, pe scările Catedralei din Timişoara. Păcat că ţara asta e locuită de români. Ştefan Dumitru Afrimescu