Justiţia argeşană corigentă la Codul de Cercetare Penală şi le cel de Procedură

Justiţía argeşană corigentă la Codul Penal

De ani de zile în Justiţia argeşană se întamplă lucruri cel puţin ciudate. Instanţele argeşene tergiversează procesele la nesfarşit, condamnă persoanele care au săvarşit fapte minore şi-i scapă printre degete pe-adevăraţii rechini, care, în cei 21 de ani de la revoluţie au spoliat an de an judeţul. Astfel, au fost trimişi după gratii învinuiţi imaginari, care, pentru a fi menţinuţi în închisoare de către cei interesaţi, sunt plătiţi, magistraţi, şefi de instanţe, complete întregi de judecători, şefi de închisori, gardieni, şefii spitalelor penitenciare etc. Despre toate acestea, în cele ce urmeză.
Un dosar cu cantec!
În 2006 Ion Ratea, din comuna argeşană Albota a produs pe str. Stadionului, în dreptul Cimitirului Sf. Gheorghe, un accident rutier, în care a fost implicată Matei Maria, angajată a cimitirului amintit (vanzătoare de lumanări), care traversa strada prin loc nepermis şi fără să se asigure, la distanţă de 13-14 metri de trcerea de pietoni. Mai mult decat atat, după ce că traversa la 13-14 m de trecere, a mai fost şi nehotărată în decizia de traversare. Astfel că, oricat a încercat conducătorul auto să evite impactul cu victima, Maria Matei a făcut totul pentru a ajunge în faţa autoturismului condus de Ion Ratea, făcand imposibilă evitarea impactului. În urma accientului, victima s-a ales cu cateva contuzii superficiale la membrele superioare şi inferioare şi deplasarea rotulei unuia dintre genunchi. În cauză a fost întocmit Dosarul Penal nr.8626/280/2009, pentru a cărui soluţionare au fost necesari trei ani de cercetare şi aproape tot ataţia ani pentru soluţionarea în instanţă.

Un proces făcut după ureche

Dacă dosarulul de urmărire penală a fost unul cu cantec, procesul care a urmat a fost un proces făcut de „urechişti”, cum altfel, decat „după ureche”! Un accident rutier banal, produs în 2006, urmează să fie finalizat abia în 2011, adică după cinci ani. Un caz, în care numai cercetările au durat trei ani, rechizitoriul fiind trimis înstanţei abia în 2009. Şi, după ce că justţiabilul a fost purtat ataţia ani pe la Parghet şi-apoi prin instanţe, nu i s-a făcut nici măcar dreptate. De-a lungul anilor i s-au întamplat următoarele: *-agentul constatator al Poliţiei Rutiere a mutat locul accidentului pe contrasens, iar potrivit martorului părţii vătămate, chiar pe trotuar, şi cu aproximativ 10 mai aproape de treceerea de pietoni; *-acelaşi agent constatator a „omis” să mai producă proba foto la locul accidentului; *-a mai „omis” de asemenea, fotografierea urmelor de franare, pentru a stabili viteza cu care circula învinuitul; *-în Instanţă, i-au fost sustrase probe din dosar; *- nu i-au fost admişi toţi martorii propuşi; *-nici măcar aceia aduşi cu mandat de aducere; *-declaraţiile unor martori ai învinuitului au fost consemnate aiurea (adică trunchiat, anume pentru a se putea crea starea de ambiguu); *-expertiza a fost contrafăcută; *-iar contraexpetiza solicitată instanţei de către învinuit, i-a fost refuzată *-martorii părţii vătămate au dat declaraţii false; *- a fost admis un martor al părţii vătămate (preotul cimitirului, a cărui salariată era), care a refuzat să jure în instanţă, pe Biblie (de ce oare?), deşi era preot, iar instanţa a admis excepţia”.

Cine împarte dreptatea în Argeş?!

Adevăul este că, de 21 de ani dreptatea făcută de instanţele argeşene umblă legată la ochi şi cu capul spart! Actul de dreptate este dictat de şpagă, trafic de înfluienţă, factotori politici şi grupuri de interese. Cum de s-a ajuns la această stare de lucruri? Simplu! În Romania, şi în Argeş cu atat mai mult, ani de-a randul au fost păstraţi magistraţii şi judecătorii formaţi în şcolile şi facultăţile de drept ale vechiului Regim totalitar. Unii dintre ei mai sunt şi azi în „paine”, deşi la bază au fost lenjerese prin spitaluri, iar după 1990 dansatoare la bară prin tot felul de spelunci, iar acum predau dreptul. Alţi "foşti" însă, şi-au dat odraslele la aceleaşi „şcoli înalte” şi-au devenit la randul lor magistraţi, judecători, avocaţi sau grefiere, făcuţi la normă. Cei şcoliţi după 1990, s-au format în facultăţile particulare ai căror decani, prodecani şi profesori sunt magistraţii şi judecătorii de ieri, ieşiţi la pensie. E vorba de acele Facultăţi, apărute precum ciupercile după o ploaie caldă de vară. Pe de-altă parte, după cum este cunoscut, şefii Parchetelor şi ai Instanţelor sunt numiţi politic, iar în Argeş, puterea este alta decat cea portocalie. Adică, e tot roşie! Aceştia şi-au plantat apoi, în structurile inferioare, consoartele, rubedenile, prieteni şi cunoştinţele apropiate. Astfel s-a ajuns ca Parchetele şi Înstanţele din Argeş să „colcăie” de „nepotisme”, de tot soiul de rubedenii, prieteni şi cunoştinţe. Apoi, foştii şefi de Parchete şi Instanţe, ori simpli magistraţi şi judecători „moşteniţi” de sistem, cei trecuţi de prima tinereţe şi-au „plantat” prin Parchete şi Instanţe nu doar consoartele, ci şi fii şi fiicele, nurorile şi ginerii, nepoţii şi strănepoţii, care la randul lor şi-au adus consoartele, cumnaţii şi cumnatele, naşii, finii şi moaşele. Astfel, dosarele instrumentate de magistraţi ajung în Instanţe la soţii sau soţiile acestora, care sunt judecători, procurori de complete, grefiere sau executori judecătoreşti. Chiar şi în „Cazul Ion Ratea” judecăturul Ana Dumbravă, care a dat soluţia de condamnare la un an cu suspendarea executării pedepseişi la plata unor despăgubiri uriaşe, este consoarta procurorului Dinu Dumbravă, de la Parchetul Curţii de Apel Piteşti, fost prim-procuror al Judecătoriei Piteşti chiar în perioada cercetărilor de la Parchet în „Dosarul Ratea”. Şi astfel de cazuri sunt cu sutele în judeţul Argeş. Este şi motivul pentru care solităm Corpului de Control al Ministerului Justiţiei să efectuieze un control amănunţit al soluţiilor din dosarele ultimilor cinci-şase ani, pronunţate de Parchetele şi Instanţele argeşene. Ştefan Dumitru Afrimescu