Parcă aş fi ciumat

Parcă aş fi ciumat!

Încerc să înod firul de-acolo de unde îl dusesem în seria de articole despre Mogulii media şi trepăduşi lor. E-adevărat că în Romania nu mai există presă independentă, aşa cum nu mai există nici presă de investigaţii. Există presă de scandal, un "soi" de presă economică, presa mascată de partid (de regulă plătită de Putere) şi o imensă şi periculoasă tendinţă de tabloitizare generală a mass media romană. Invesitorul în media care încercă să rămană în afara jocului politic este "mancat": mai întai hărţuit, făcut franjuri şi finalmente, pus lacătul şi închis. Jurnalistul independent sau cel echidistant, jurnalistul autentic, este tot mai izolat de către ceilalţi "confraţi". A ajuins să fie considerat ca un ciumat. Eforturile lui pentru stabilrea oricărui adevăr sunt luate în deradere, bagatelizate şi aruncate în derizoriu, iar el tot mai marginalizat: "Cine dracu se mai crede şi-ăsta de se "p...ă" contra vantului?!" Se ajunge pană acolo (doar e foamete mare nu-i aşa?!), încat unii acceptă o simbrie (poate de loc derizorie!), pentru susţinerea unor adevărate campanii de terfelire a numelui acelui jurnalist, care îşi face onest meseria, care vrea să rămană în afara intereselor de grup sau de partid, care chiar crede în profesia aleasă în cazul meu cu peste, cu peste 20 de ani în urmă. Ce le rezervă viitorul unor astfel de jurnalişti, pe care grosul colegilor lor îi cconsederă, în cel mai bun caz, "nişte bieţi naivi"? Nimic bun, întrucat puternicii zilei, care i-au fost subiecte, au grijă, chiar veghează la marginalizarea lui. În timp ce jurnalistul onest, poate chiar crăpa de foame, se poate muta în canalele oraşelor, ceilalţi îşi rotunjesc conturile, îşi mai ctitoresc cate-o viluţă, îşi mai cumpără o limuzină, două, cate un jeep şi chiar elicopter. Ce-a avut, şi ce-a pierdut presa din Roamnia!? "Nimic! Tot rebuia să crape într-o zi!". Cat despre cititorii lui, în eventualitatea (în care a avut un segment de cititori fideli), cum n-au nicio putere, se vor mulţumi cu lamentări în genul: "Lasă că, prea şi-o luase cap! Prea se credea şi-ăsta buricu' pămantului! Şi pană la urmă, la ce i-a folosit?! N-a ştiut că "viaţa" (impactul), oricărui articol, apărut în oricare cotidian, este doar de-o zi?!" Mda! La doar atata efemer îşi permite un jurnalist să spere, să rămană în memoria cititorului. La o zi sau cel mult două. Restul e fandoseală. Ca să fii Istorie ar trebui să te numeşti CTP, SSR, Nistorescu, Esca, Andreea Marin, Turcescu, Moraru sau măcar Diaconescu (!). Ei sunt "crema"(?!). O eventuală Istorie a presei romaneşti doar atat va consemna. Restul suntem doar nişte iluzii.
ş.d.afrimescu