Sunt dintre cei...

Sunt dintre cei…
Dle Stoiciu, sunt dintre cei care l-au cunoscut cat de cat pe singurul senior al politicii romaneşti, Corneliu Coposu. Am stat cateva luni bune în preajma sa, şi nu în calitate de “infiltrat” al vreunui Serviciu, ci de redactor şef al “Mileniului trei”, iar “bruma” de politică pe care o ştiu am învăţat-o direct de la sursă. Aveţi în mare măsură dreptate în ceea ce-i priveşte pe foştii securişti, pe torţionari, pe turnători. Cu toate acestea sunt încă destui securişti şi turnători, care au fost “albiţi” de Instanţele judecătoreşti, cu totul aiurea. Un astfel de caz este şi cel al arhiepiscopului Calinic Argatu, fost ofiţer sub acoperire cu gradul de general Secu, devoalat de CNSAS, dar “albit” ca de la Nufărul de Instanţele romaneşti. Şi acest caz nu este doar excepţia care să confirme regula, ci este regula însăşi. Mi-au fost povestite de preoţi din anturaul său despre metodele de poliţie politică practicate de către episcop. Ar fi trebuit, cred, ca Justiţia din Romania să fie condusă o bună bucată de vreme de către un ministru cu adevărat neutru, în fiecare an reprezentant al altui stat al UE, pane ce reveneam la adevăratele valori domocratice, Justiţia jucand un rol esenţial în reconstruirea statului de drept, a valorilor democraţiei autentice, întrerupte, amputate timp de peste 40 de ani în Romania. Recent, tocmai am publicat pe blog lista cu ofiţerii sub acoperire din mass media romanească. Citiţi-o şi vă minunaţi. Apoi am avut ocazia să discut cu destul de mulţi foşti deţinuţi politici întemniţaţi în Închisoarea Politică de la Piteşti. Cunosc din relatările lor terorile la care au fost supuşi. În condiţiile de detenţie de la Piteşti, puţini au putu rezista acelor terori, mulţi dintre temerari aflandu-şi odihna vecinică cel mult în vreuna dintre gropile comune. Oricum, nimeni nu cred că ar dreptul să arunce cu piatra în vreunul dintre cei scăpaţi cu viaţă din înfernul închisorilor politice, pentru motivul că ar fi semnat pactul cu deavolul, mai ales înainte de 1964. Oricine ar fi fost cei întemniţaţi la Piteşti era aproape imposibil să fenteze “Experimentul Piteşti-Reeducarea prin tortură”. Cine putea fenta teroarea de la Canal, cată vreme abia puteai să te strecori, fiind dincoace de gratii, în pseudo libertatea de dincoace de sarmele ghimbate ale închisorilor politice? Revenind în zilele noastre, simpla condamnare a comunismului, fără o lege echitabilă a lustraţiei a fost un soi de frecţie la un picior de lemn. La fel este şi acum, la 20 de ani de la evenimentele din decembrie ‘89.
Cu prietenie, şt.d.afrimescu

Generaţia '80 la Maturitate?!

Generaţia ’80 la maturitate?!
Recent s-a desfăşurat la Piteşti Colocviul Naţional “Generaţia ’80 la maturitate”! Întai de toate din cate ştiu “Generaţia 80 există de vre de vreo 30 de ani. Şi-atunci, de cand 30 este egalul lui 18? De cand majoratul (maturitate, însemnand majorat şi implicit 18 ani), se aniversează la 30 de ani de la apariţie? Nu cumva exită o contradicţie în termeni? Mai curand ar fi trebuit să se numească “Generaţia ’80 la apogeu”. Dar se află această generaţie, la apogeu? Şi de ce tocmai anul acesta? Cine ar putea s-o spună? Doar “optzeciştii” între ei?!Da? Şi ce valoare ar avea oricat adevăr ar conţine enunţul? Cine i-ar lua în seamă? Sau cine i-ar crede doar pe cuvant? Eu cred că acestui Colocviu, desfăşurat oricum doar pe durata a mai puţin de patru ore, ar fi trebuit să emită un document, poate chiar sub forma unui Manifest al acestei generaţii. Ar fi fost, alături de operele unor optzecişti, dovada că generaţia a ajuns măcar la o anume “maturitate”. La un anume apogeu. Şi-apoi, mai este o problemă: “optzeciştii” posibil să fi ajuns şi la “maturitate”, dar operele lor? Sunt ele îndeajuns de mature, pentru a înfrunta trufia timpului? Şi nu doar pe-a timpul nostru material, al “optzeciştilor”, ci trufia timpului tuturor timpurilor ce stau să vină cu fiecare generaţie? Există o astfel de operă, măcar în “sertarul” vreunui “optzecist”? Sigur, acel “Manifest” ar fi oficializat măcar manifestarea, ca desfăşurare, ca eveniment, a primului Colocviu Naţional al “optzeciştilor” şi ar fi trasat (poate) şi noi directive, noilor optzecişti, “aderenţi” ai altor generaţii la “optzecism”. Emiterea unui astfel de document ar fi făcut ca termenul de generaţie ’80 să fie înlocuit cu termenul de Curent Literar-Artistic şi Cultural. Pentru mine, Colocviul a avut şi o altă dimensiune: revederea unor prieteni ca Aurel Maria Baros, Constantin Stan, George Stanca, Ion Zubaşcu şi Liviu Ioan Stoiciu, stabilirea primelor contacte cu dna Marta Petreu, Casian Maria Spiridon, Mircea Petean, Gabriel Chifu, Gh. Izbăşescu, dna Ioana Dinulescu, Ioan Bogdan Lefter, George Vulturescu, Ioan Lascu, Ioan Radu Văcărescu, Gelu Dorian, Ioan Groşan, Victor Munteanu şi alţii. Şi mai trebuie să adaug încă ceva: să mulţumesc celor care mi-au acceptat prezenţa. Despre calitatea Colocviului, a discuţiilor, organizare, premii, etc., într-o ediţie viitoare. Ştefan Dumitru Afrimescu

Mogulii media şi trepăduşii lor! Partea a treia!

Mogulii media şi trepăduşii lor

Mihai Tatulici
A debutat in presa ca elev in 1966, la un ziar din judetul Suceava. In 68 scria la revista Universitatii Al Ioan Cuza, Alma Mater, unde a ajuns chiar si redactor sef. In a70 ajunge la Viata Studenteasca. In 71, dupa terminarea facultatii, este pescuit de Nicolae Stoian la Viata Studenteasca la sectiunea Reportaj. Ajunge secretar general de redactie in a79, dar este dat afara. Nu pentru fronda anticomunista ci pentru ca se afla la al treilea divort. Pentru putin timp scrie scenarii pentru studiourile Sahia, scrie carti si colaboreaza la Radio. In a80 ajunge realizator la TVR, unde lucreaza fara intrerupere pana in a89. Face parte din cercurile vesele, ale potentatilor din cartierul Primaverii. Revolutia il prinde facand emisiuni pentru tineret la TVR.
Are probleme deoarece era etichetat drept prietenul lui Nicu Ceausescu. Depaseste acest gen de probleme, agresandu-l pe Nicu Ceausescu cand acesta a fost adus, injughiat, in studiourile Televiziunii, la “Revolutie,. Tatulici a ramas in istorie pentru aportul sau special, aplicat, la megaescrocheria Caritas, slujind ca agent mediatic al patronului circuitului piramidal. Tatulici pune bazele postului Tele 7 ABC de unde in a95 demisioneaza pentru a se muta la Pro TV. In a96 fondeaza Clubul Roman de Presa. In acest moment este director de programe la Realitatea TV. Tatulici are cateva companii lansate in domeniul media. Astfel, la revista Privirea detine majoritatea impreuna cu sotia lui. La fel si in cazul unei firme de productie cinematografici (N&T Trading). Detine apoi impreuna cu omniprezentul investitor media, Sorin Ovidiu Vantu, o televiziune ramasa la stadiul de proiect (G TV) si Mihai Tatulici Production (actionar majoritar Imola). Tatulici este coleg de Consiliu de Administratie cu Rosca Stanescu la Grupul Editorilor si Difuzorilor, si a investit bani intr-o firma de comert cu produse zaharoase (MCM Network) si o asociere cu trustul PRO in firma Mediafest. Numele lui Tatulici a aparut intr-o depozitie la dosarul de crima organizata al fratilor Camataru. Ziaristul era acuzat in presa ca a participat la o operatiune de intimidare a unor parteneri de afaceri ai sotiei sale, operatiune unde au fost folositi recuperatori si unde Tatulici s-a folosit abuziv de calitatea sa de jurnalist.

Corneliu Vadim Tudor
S-a angajat la Romania Libera in 72, imediat dupa terminarea facultatii. A activat la departamentul Social, avand diverse rubrici permanente. In 74 scrie la revista Magazin, unde i se deschide si un proces de plagiat. In 75 intrerupe cariera jurnalistica pentru ca este luat in armata. Nu se mai intoarce la Magazin, ci devine jurnalist la Agerpres, de la sfarsitul lui 75. Mai bine de 14 ani lucreaza in agentia de presa a statului, pentru ca in iunie 89 sa- si depuna brusc legitimatia de agentie si carnetul de partid. Revolutia il prinde somer. Deschide impreuna cu scriitorul Eugen Barbu revista „Romania Mare, in iunie 90. Revista este facuta cu ajutorul premierului Petre Roman care ii recomanda lui Andrei Plesu, ministrul culturii la aceea vreme, sa puna la dispozitia lui Vadim har tia tipografica si utilitatile necesare. La numai un an de la infiintarea revistei este pornit si partidul Romania Mare. Din 92 pana in 2000 in paralel mai publica si revista Politica. In 2004 lanseaza cotidianul „Tricolorul,. Vadim are actiuni doar in doua edituri (Romania Mare si Speranta) si intr-o firma de distributie de presa, Anota Impex.

Dan Voiculescu
Inainte de Revolutie a lucrat cu ICE Dunarea si a fost director la controversata firma de comert exterior Crescent. Prima tentativa de a se lansa in afaceri media o are in 1992 cand, la propunerea lui Dan Diaconescu si Marius Tuca (pe atunci angajati la Curierul National) infiinteaza saptamanalul Jurnalul de Duminica. Apar doar cateva numere si apoi acestia fondeaza, la inceputul lui 93, Jurnalul de Bucu resti. In vara lui 93, Voiculescu inves teste in cotidianul Jurnalul National, pro iect sustinut de catre Tuca si Diaconescu. Apar pe rand: Pretul Succesului, Sport 21, Matinal, Radio Romantic, Antena 1, Gazeta Sporturilor (unde aduce intreaga echipa a lui Ovidiu Ioanitoaia) si Saptamana Financiara. Florin Bratescu a fost numit primul director la Antena 1 in semn de recunostinta pentru gestul lui Bratescu de a-l ascunde pe Voiculescu in timpul Revolutiei in perioada in care acesta era vanat. In functii importante in trustul creat de Voiculescu s-au perindat personaje precum Costica Rotaru (actual adjunct la SIE) si Cozmin Gusa (politician PUR, PSD, PD si PIR). Pe langa un puternic trust de presa, Dan Voiculescu a fondat o multime de afaceri in toate domeniile, cat si un partid – Partidul Conservator fost Umanist

Dan Voiculescu, eternul slujbas al fascinantei Securitati
In anul 1990, o firma canadiana de intelligence, specializata pe recuperari sub contracte cu diverse state, a emis pe adresa lui Ion Iliescu urmatoarea concluzie, dupa cercetarea depistarii conturilor lui Ceausescu: “Retineti-l pe Dan Voicu lescu,. Se pare ca acolitii lui Iliescu au inteles ca Voiculescu trebuie retinut, insa alaturi de ei. In anul 2000, “purul, Voicu lescu este alaturi de creatia politica a lui Iliescu, paraschimbata din FSN in PSD. Averea Imperiul lui Dan Voiculescu - transferata copiilor - judecand dupa obiectele de activitate, punctele de lucru si contractele de afaceri, asa cum reies din datele furnizate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei, demonstreaza o implantare puternica in toate sferele economiei nationale. Voiculescu stapaneste in prezent, pe langa puternicul imperiu mediatic un si mai puternic imperiu financiar, in care detine o companie aeriana, nenumarate imobile, terenuri, magazine si intreprinderi, deruleaza importuriexporturi de cereale, animale, lemn, minereuri, produse petroliere etc.

Biografia lui Dan Voiculescu
Desi acesta sustine ca nu a fost ofiter de Securitate niciodata, a detinut posturi ce se incredintau numai agentilor de mare incredere ai serviciilor secrete ale lui Ceausescu. - la 01.12.1969 a fost angajat economist stagiar la TEHNOFOREST - EXPORT Bucuresti, care i-a deschis cartea de munca seria AH nr 57436/08.05.1970, intr-o perioada cand stagiarii nu aveau ce cauta in comertul exterior; -la 15.08.1970 a fost transferat la ICE VITROCIM, unde, la 01.09.1978 a fost avansat sef birou; - la 01.03.1982 este transferat la Camera de Comert si Industrie a RSR - Oficiul ARGUS (firma a Securitatii, care selecta forta de munca pentru firmele de comert exterior) in functia de director; - la 01.08.1984 a fost avansat director general al Oficiului ARGUS, functie pe care a detinut-o, conform cartii de munca, pana la data de 01.06.1990, cand in baza Deciziei A59/15.06.1990, a fost transferat in interes de serviciu si numit director general al firmei CRESCENT, cu un salariu lunar de 1.800 dolari; - in perioada 1984-1989, cand s-a vehiculat oficial ca Voiculescu a fost directorul general al CRESCENT Bucuresti, Dan Voiculescu apare in cartea de munca drept directorul general al firmei Securitatii - Oficiul ARGUS (dosarul nr. 13761/1992 de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti) Voiculescu a inceput sa demareze afaceri uluitoare ca anvergura, exportand prin CRESCENT, in tari de pe toate continentele, materii prime si produse cu mare cautare, la niste preturi fara concurenta (arme si compusi ale industriei militare, ciment, alumina, otel, lemn etc).
Legaturile CRESCENT-ului cu Departamentul Securitatii Statului (DSS) aveau un numitor comun: conturile secrete, dirijate de la cabinetul 1 al R.S.R. Aceste conturi erau deschise la Banca Romana de Comert Exterior si se aflau in administrarea unei echipe de inalti functionari bancari. O parte dintre acesti fosti directori ai BRCE, se regasesc azi, deloc intamplator, in calitate de actionari sau administratori in firmele grupului GRIVCO: Crainicean Gheorghe, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar al ROMBELL SECURITIES SA, a caror actiuni sunt controlate de Dan Voiculescu si cateva firme GRIVCO; Dima Gheorghe, fost director al Directiei credite externe si disponibilitati valutare a BRCE, azi actionar si administrator al unui pui al firmei GRIVCO INTERNAtIONAL S.A.; Dupa decembrie 1989, o mare parte din securistii de la ICE Dunarea au devenit asociati alaturi de Dan Voiculescu, in firmele GRIVCO, unul dintre ei fiind Mihai Lazar, actualul gestionar executor al averii lui Voiculescu. Dupa 1990, functionarii BRCE BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi. Fondurile, din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care “au reusit in afaceri, dupa 1989.

Presa lui Vantu Si Luca
Ziarul Gardianul si Agentia Rusia la zi a lui Mircea Popa sunt legate prin firma Crown Gate Alliance. Maricel Pacuraru, a devenit patron al ziarului Gardianul prin intermediul off-shore-ului CROWN GATE ALLIANCE INC. din Insulele VIRGINE BRITANICE. Acest off-shore detine 90% din actiunile SC Best Media Press SRL, societatea care editeaza ziarul Gardianul. Ulterior Maricel s-a certat cu Vantu si s-ar fi retras din societate. Evidentele oficiale de la Oficiul National al Registrului Comertului arata ca actionarii Best Media Press SRL sunt Crown Gate Alliance Inc. (90%) si Management Fulcrum SRL -10%. “Gardianul, este editat de firma Best Media Press SRL, din Bucuresti, care la randul ei este controlata (90%) de un offshore din Tortola, Insulele Virgine. Crown Gate Alliance Inc. este asociata cu Steluta, sotia lui Sorin Rosca Stanescu, la randul sau angajat al companiei Petromservice pe post de director al cotidianului “Ziua, prin Fullcrum firma de management editorial al publicatiei. Rosca mai controleaza si afacerea “Acces Press, constituita in septembrie 2002 de cateva zeci de editori de presa (persoane fizice sau juridice) reuniti in actionariatul companiei Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa (GEDP) SA. Rosca a reusit in 2005 sa capuseze GEDP SA prin intermediul unor persoane fizice, “bidoane,, si al unor casute postale din paradisuri fiscale cipriote -GM Invest - 7,69%, Fercell Limited -6,57%, Radoway Ltd. - 9,9%, Stonecom Tld -9,9%, Stonitec Ltd. - 9,9%, Delta Asigurari -9,9% Rosca a reusit atunci un prim “tun, – a pus mana pe o suma de peste 2.300.000 euro (plus TVA) din fonduri publice prin intermediul unui contract cu Compania Nationala Posta Romana, caz clasic de creditare mascata a afacerii “Acces Press, si a plimbarii de bani de la stat in buzunare private.

Oamenii Securitatii si firmele lui Vantu din Cipru
Actionariatul Comac Limited, societate off-shore cu sediul in Cipru controlata de Liviu Luca si Sorin Ovidiu Vantu e compus din Fercell Limited (50%) si Elbahold Limited (50%). Fercell Limited are un singur actionar unic, si anume pe LMNT Nominees Limited, care insa, la randul sau, are ca actionari alte doua offshore-uri:
A.T.S. Nominees Limited (99%) si A.T.S. Trustees Limited (1%). Elbahold Ltd. (Cipru), “mama, Comac Limited este actionar majoritar (49,3508%) la Petrom Service infiintata de sindicalistii din Petrom (FSLI), aflati sub conducerea lui Liviu Luca, devenind un canal de externalizare a unor profituri uriase.
Petromservice controleaza trustul de presa „Ziua,. Elbahold Limited apare printre actionarii Expresiv SA care detine licenta pentru Radio Total, prin intermediul COMAC LIMITED. Astfel, conform ONRC, Comac Limited (off-shore din Cipru) detine 51% din Expresiv SA, alaturi de FSLI Petrom (39%), Cornel Nistorescu (7%), Andrei Dan Anghel, Calin Ionut Anghel si Alina Tudora Mantea (ultimii trei cu cate 1%). Elbahold Limited are un actionar unic pe A.T.S. Nominees Limited -un alt offshore in spatele caruia (la fel ca in
A.T.S. Trustees Limited) se regasesc la vedere trei ciprioti, frati, avocatii Antis, Georgios si Stelios Triantafyllides. Cei trei ciprioti sunt doar niste paravane, ei fiind doar imputerniciti sa reprezinte interesele adevaratilor proprietari ai casutelor postale mentionate. Comac Ltd, este actionar majoritar (51%) al firmei Expresiv SA din Bucuresti care detine licenta FM pentru postul Radio Total si al firmei de imagine Red Apple Communication International SRL. Comac Ltd. mai controleaza si 50% din firma Conservil SRL, in care este asociata direct cu FSLI, organizatia sindicalistilor din Petrom. Conservil are sediul chiar in cladirea Petrom, sucursala Ploiesti (Paltanea a fost nash in toate combinatiile de aici). Administratorul firmei este Gheorghe Ratiu, fostul sef al Directiei I din cadrul Securitatii. Trecut in rezerva, Ratiu a fost preluat de Vantu si a devenit unul dintre oamenii fideli ai lui Sorin Ovidiu Vantu, lucrand pentru acesta in Gelsor, numele sau fiind implicat si in cumparari de actiuni la Banca Religiilor. Gheorghe Ratiu impreuna cu Sorin Ovidiu Vantu si Dan Andronic au fost, la un moment dat, asociati cu Ion Cristoiu in Editura Ion Cristoiu. Comac Ltd. detine si 80% din participatii la Accent Travels & Events SRL. Lucian Boronea, directorul general al acestei firme a fost manager al sucursalelor din SUA si Canada ale companiei Tarom, de unde a plecat la agentia de turism patronata de Vantu: Gelsor Travel&Tour. Comac Ltd. mai este actionar la GM Invest, ai carui cenzori si administratori provin din Gelsor. Dupa ce Gelsor a fost suspendata de CNVM si declarata falimentara GM Invest, profilata pe activitati de brokeraj, a fost aruncata de Vantu pe piata de capital. Comac Ltd. controleaza si firmele CGR Media SRL si Print Multicolor SRL. CGR Media SRL editeaza revista „Bilant, asociata direct cu sotii Carmen si Constantin Rudnitchi. In Print Multicolor SRL Comac Ltd. il are partener pe Daniel Condurache, fondatorul revistei iesene „Opinia Studenteasca,. Comac este asociata si cu X-Oil, care apartine lui Nipomici Ghenadie, “consultant financiar, din Republica Moldova. Administrator al X-Oil este Publipetrosport, firma lui Florin Bercea, presedinte al Ligii Asociatiilor Sportive din Petrom si unul dintre locotenentii credinciosi ai lui Liviu Luca. Ghenadie este aghiotantul lui Vantu, fiind prezent in toate afacerile legate de FNI.
Şt.D.Afrimescu

Efectul şi consecinţele vocaţiei de mimi!

Efectul şi consecinţele vocaţiei de mimi! Romanii, cand carne de tun, cand mase de manevre, cand şi una şi cealaltă!

Se întamplă de vreo 20 de ani, ca o parte important a romanilor să fie, pentru politicieni, cand carne de tun, cand mase de manevre, cand şi una şi cealaltă, în toate cazurile însă victim sigure ale unor scenarii concepute în laboratoarele fostei securităţi. Cui a trebuit spre exemplu acest pseudomega miting? La ce a folosit? A reuşit să sperie măcar un singur politician? Să dea de gandit măcar unui singur guvernant? Aiurea! Dacă totuşi a trebuit cuiva acest “mega-miting”, atunci cu siguranţă de el s-a folosit doar Puterea. Puterea s-a folosit de miting pentru a arăta lumii, respectiv Europei şi USA, dar mai ales FMI-ului, că avem şi noi mişcare sindicală, care mişcare este în colaps, ca mai tot ce există în Romania. Despre ce sindicalism se mai poate vorbi în Romania cand toţi lideri sindicali sunt putrezi de bogaţi, cu afaceri de zeci de miliaone de euro, asociaţi la tot felul de bănci private, membri ai Parlamentului, secretari de stat sau consilieri guvernamentali sau înalţi demnitari ai statului? Totul este de fapt o făcătură, de un imens prost gust. De altfel, suntem aici unde am ajuns, tocmai pentru că spre deosebire de restul statelor civilizate, noi, prin liderii noştri am mimat totul. Am mimat revoluţia, am mimat apoi reformarea clasei politice, am mimat restructurarea economiei, am mimat economia de piaţă, am mimat reformarea sistemului, am crezut că putem mima şi această criza, iar aici ni s-a înfundat. Criza nu am mai putut-o mima. Aceasta ne-a găsit total descoperiţi, izbindu-ne în plin, măturand practic cu noi, fără a mai putea mima ceva. Continuăm în schimb, să mimăm de-aproape doi ani, lupta cu criza şi soluţiile de ieşire din ea. Un mimetism, care ne adanceşte şi mai mult în marasmul economic, în receseune. Nici împrumuturile contractate de Guvern nu mai sunt o joacă nişte sau nişte mimări nevinovate. Acestea vor fi plătite de roamnii de rand şi nu de clasa politică sau de Putere, adevărata vinovată de contractarea împrumuturilor. Trist este că romanii au ieşit abia acum în stradă şi nu în perioada în care se anunţa contractarea împrumutului şi se negociau condiţiile şi termenii împrumutului. Ştefan Dumitru Afrimescu .

Foşti ofiţeri ai fostei securităţi, ofiţeri şi foşti ofiţeri ai SRI şi SIE, angajaţi particulari ai foştilor spioni ruşi?! O, da!!!

Foşti ofiţeri ai fostei Securităţi, ofiţeri şi foşti ofiţeri SRI şi SIE, angajaţi particulari ai spionilor ruşi?! O, da!!!
Desi nu reprezinta la vedere interesele vreunui oligarh, cativa afaceristi rusi proveniti din serviciile sovietice de spionaj militar au infiintat in Romania un organism hibrid, cu rol de ONG, dar si de societate comerciala, care a atras in randurile sale si ofiteri romani de informatii controversati, precum si personaje care au avut probleme cu legea. Pe de alta parte, multe alte societati obscure sunt conduse din umbra de ofiteri de informatii.

Unul dintre exemple este falanga informativa a lui S.O. Vantu, Dan Voiculescu, alias “Felix” sau Dinu Patriciu, numara peste 300 de fosti ofiteri si subofiteri proveniti din SRI, SPP, SIE, Brigada Antitero, MI si MApN. Si alte doua exemple: colonelul Corneliu Paltanea, fost sef al unitatii prahovene a SRI, a fost folosit de mafia rusa si italiana in cazul rafinariei Astra Romana, iar Vasile Stanga, colonel SRI, fost asistent al lui Virgil Magureanu si seful Corpului de Control din cadrul Compartimentului de Contraspionaj al SRI a ajutat, din postura de ofiter activ, bunul mers al afacerilor cu energie ale ofiterului GRU Boris Golovin.

Corneliu Paltanea, fost sef al unitatii prahovene a SRI, a fost arestat in dosarul furtului de combustibil de la rafinaria ploiesteana Astra Romana. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR), infiintat de fostii ofiteri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Rosii) monitorizati pentru spalare de bani si pentru devalizarea Nova Bank. Paltanea a lucrat si pentru fratii Pileri, doi afaceristi italieni cercetati penal in Palermo pentru apartenenta la Mafia. Iuri Ustinov, fost ofiter GRU. A fost primul presedinte al CARR, implicat in inginerii financiare (cazul „Nova Bank”), spalare de bani si cartelizarea licitatiilor de furnizare a carbunelui. Ustinov se lauda in mediul de afaceri ca a fost consilierul lui Evgheni Primakov - fost sef al KGB si actualul presedinte al Camerei de Comert a Rusiei. Anatoli Patron. Fost ofiter GRU si partener cu Boris Golovin. Presedinte al Nova Bank si considerat initiatorul operatiunii de decapitalizare a acesteia. Este unul dintre fondatorii CARR, controlat prin suveici off-shore si „firme-mama”, infiintate in Zug (Elvetia), la aceeasi adresa cu multe dintre companiile lui Marc Rich. Pe de alta parte, un Raport al Comisiei SRI in legatura cu Sorin Ovidiu Vantu, scoate in evidenta existenta unui foarte puternic grup de fosti lucratori din serviciile secrete romanesti, aflati la dispozitia lui Vantu. Falanga informativa a lui SOV numara peste 300 de fosti ofiteri si subofiteri proveniti din SRI, SPP, SIE, Brigada Antitero, MI si MApN. Raportul mai arata ca o zecime din cadrele serviciilor de informatii romanesti ajung, dupa trecerea in rezerva, sa se puna la dispozitia diferitelor institutii din sistemul financiar-bancar romanesc. “Institutiile din sistem” de genul Astra, BID, Banca Romana de Scont, SIF, Gelsor si Dramiral, si multe altele, banca Dacia Felix SAFI, FNI, CEC au fost niste instutii ale jafului national, decapitalizand munca cetatenilor obisnuiti in beneficiul unei oligarhii subordonate celei rusesti. Patrunderea agenturii si capitalului rusesc s-a realizat insa cu aportul ofiterilor din SRI si Armata. Exemplele sunt nesfarsite. Vasile Stanga, colonel SRI fost asistent al lui Virgil Magureanu si, seful Corpului de Control din cadrul Compartimentului de Contraspionaj al SRI a ajutat, din postura de ofiter activ, bunul mers al afacerilor cu energie ale ofiterului GRU Boris Golovin. Pentru Golovin si capitalul rus au mai lucrat si oameni ca Vladimir Soare, ofiter acoperit, fost viceguvernator BNR, presedinte al Bancorex si presedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vantu. El a executat studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergura initiata la UCM Resita, de Boris Golovin si Nicolae Bogdan Buzaianu mogulul energiei, cel care controla VA Tech Hydro, firma implicata in rasunatorul scandal al retehnologizarii Portilor de Fier I si II. VA Tech primea contracte avantajoase, fara licitatie, de la statul roman iar firma era reprezentata in Romania de Nicolae Bogdan Buzaianu - fondatorul Energy Holdings si prietenul lui Boris Golovin. Asadar, Mafia rusa nu a intrat singura in Romania. Au adus-o de manuţă o liota de ofiteri ai fostei Securităţi, SRI, SIE, SPP şi/ sau chiar MApN. Ştefan Dumitru Afrimescu

Mogulii media şi trepăduşii lor!

“Mogulii” media şi “trepăduşii” lor! Scurtă istorie neromanţată: Clubul Roman de Presă (CRP) – un “Cartel” al…” presei”!?

CRP, Club care de fapt legitimeaza din 1998 grupul dinozaurilor media, un fel de FSN. Membrii acestui cartel de proprietari media au fost foarte uniti, desi sunt tot atat de diferiti. Mult timp a functionat o intelegere tacita intre proprietarii din CRP, si anume ca jurnalistii care pleaca prin demisie de la un patron din CRP, sa nu fie angajat de nici unul dintre ceilalti patroni. Cat timp au fost un grup compact, patronii, directorii si putinii gazetari din CRP si-au adjudecat rolul de moralizatori nationali si formatori de opinie, monopolizand dezbaterile televizate. Clubul si-a dovedit utilitatea ca parghie de control si manipulare aducand in ograda mogulilor mai mari sau mai mici, capitalul de munca si incredere a celei mai mari parti a jurnalistilor “tacuti, si nepriceputi” in afaceri. Patronii “priceputi” in afaceri, ca Voiculescu, Patriciu si Vantu s-au folosit discretionar de presa ca de o a doua armata personala. Prima forta armata a acestora fiind intai si intai securistii, reconvertiti. Un Raport al Comisiei SRI in legatura cu SOV, scoate in evidenta existenta unui foarte puternic grup de fosti lucratori din serviciile secrete, aflati la dispozitia lui Vantu. Falanga informativa a lui SOV numara peste 300 de fosti ofiteri si subofiteri proveniti din SRI, SPP, SIE, Brigada Antitero, MI si MApN. Raportul mai arata ca o zecime din cadrele serviciilor de informatii romanesti ajung, dupa trecerea in rezerva, sa se puna la dispozitia diferitelor institutii din sistemul financiar-bancar romanesc. “Institutiile din sistem, de genul Astra, BID, Banca Romana de Scont, SIF, Gelsor si Dramiral, si multe altele, banca Dacia Felix SAFI, FNI, CEC au fost niste instutii ale jafului national, decapitalizand munca cetatenilor obisnuiti in beneficiul unei oligarhii subordonate celei rusesti. Patrunderea agenturii si capitalului rusesc s-a realizat insa cu aportul ofiterilor din SRI si Armata. Exemplele sunt nesfarsite. Vasile Stanga, colonel SRI fost asistent al lui Virgil Magureanu si, seful Corpului de Control din cadrul Compartimentului de Contraspionaj al SRI a ajutat, din postura de ofiter activ, bunul mers al afacerilor cu energie ale ofiterului GRU Boris Golovin. Pentru Golovin si capitalul rus au mai lucrat si oameni ca Vladimir Soare, ofiter acoperit, fost viceguvernator BNR, presedinte al Bancorex si presedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vantu. El a executat studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergura initiata la UCM Resita, de Boris Golovin si Nicolae Bogdan Buzaianu mogulul energiei, cel care controla “VA Tech Hydro”, firma implicata in rasunatorul scandal al retehnologizarii Portilor de Fier I si II. “VA Tech” primea contracte avantajoase, fara licitatie, de la statul roman, iar firma era reprezentata in Romania de Nicolae Bogdan Buzaianu - fondatorul “Energy Holdings” si prietenul lui Boris Golovin. Capitalul rus nu a intrat singur in Romania. L-a adus de “manuţă” o liota de ofiteri de Securitate, SRI etc.

Mogulii media si “servitorii” lor!
Mogulii sunt cei care deţin “hăţurile” dinozaurilor media. Ei nu dispar din viata publica. Ei sunt cei care au cladit presa in Romania. Fiecare in parte declara ca a format cel putin 100 de jurnalisti, dintre cei care acum au inceput sa ocupe functii de conducere in media. Au facut scoli de presa in interiorul redactiilor, dar au transmis propriu model viciat. Pe structura incropita de ei s-au cladit radiourile si televiziunile, fiindca in primii ani s-a dezvoltat presa scrisa care a exportat masiv forta de lucru catre audiovizual. Dinozaurii au format si consumatorii de media. Ei au format si modul in care reactioneaza politicienii, oamenii de afaceri, publicitarii si chiar interlopii vis-a-vis de jurnalisti: totul este de vanzare, orice este negociabil. Anuntata aparitie a topului averilor mogulilor din gazetarie este un bun prilej de a ne reaminti de unde au inceput si cum au procedat cativa dintre ei.

Succesorul lui Tinu-KGB, C.(T.) Popescu
Popescu Cristian, nascut la 1 octombrie 1956, in Bucuresti, fiul lui Tudor si Victoria, inginer, divortat (pentru a patra oara), domiciliat oficial in str. Feroviarilor nr. 52, Bucuresti. Actualmente presedintele cartelului patronatului din presa - Clubul Roman de Presa – Popescu, director al cotidianului Gandul, calitate in care afirma ca Basescu mai merita doar voma sa, este succesorul lui Tinu-KGB si poate unul dintre cei mai toxici agent de influenta anti-Romania din media centrale. Cand a venit la „Adevarul,, in ianuarie 1990, mult timp dupa ce “zgaltaiala” din de-cembrie se terminase, Popescu Cristian a dormit nopti la rand pe cateva mese de la sectia „scrisori,, aflata la mezanin. La vreo saptamana, binefacatorul sau (pe care avea sa-l tradeze in scurt timp), Darie Novaceanu, director al ziarului „Adevarul,, a facut uz de influenta lui la Petre Roman si la primarul abia numit al Bucurestiului, spre a-i da lui Popescu un apartament in cartierul „Aviatiei,. Linistit dinspre partea casei, Popescu si-a luat un pseudonim, Cristian Tudor Popescu (CTP), si a inceput sa scrie la comanda lui Darie, in functie de interesele FSN-ului si ale lui Petre Roman. Lansarea si-a facut-o conducand minerii la sediul redactiei „Dreptatea,. Dar de ce nu avea casa? Simplu. Fiindca fusese dat afara si din locuinta si de la serviciu de catre fostii sai colegi la Revolutie din cauza comportamentului abuziv pe care si-l permitea in calitate de „nepot, al lui Iulian Vlad, seful Securitatii ceausiste (dupa cum se recomanda). Iar pseudonimul si l-a luat spre a nu fi recunoscut de ei.

Servitorul lui Taher?(!)
Popescu Cristian, pe numele sau real, a lucrat la Intreprinderea de Prospectiuni si Foraje „Geofizica,, unitate controlata strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul in str. Caransebes nr. 1 (aproape de Piata Chibrit) si cu punctul de lucru unde era angajat Popescu in str. Coralilor nr. 4 (in Damaroaia). Revolutia l-a prins lucrand in directa subordonare a lui Adrian Vlad – fiul lui Iulian Vlad – care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la „Geofizica,. De altfel, o vreme, CTP l-a angajat si pe Adrian Vlad la „Adevarul,. Darie Novaceanu si-a facut din Popescu omul bun la toate, punandu-l sa semneze toate mizeriile pe care el, in calitate de director, nu si le permitea (in favoarea mineriadelor, impotriva lui Coposu etc.). Pe de alta parte, Novaceanu a incercat sa-i treaca „Adevarul, pe numele lui printr-o privatizare frauduloasa, luandu-l tovaras la parte pe C.T. Popescu. Numai ca redactia a prins de veste si l-a dat afara pe Darie Novaceanu. Popescu a ramas, si inca pe functie, pentru ca avea in aceasta marsavie nedusa la capat un mare merit: el l-a tradat pe Darie Novaceanu, in timpul sedintei de „demascare, fulminanta. Debarcarea in 1991, a fostului direc tor Darie Novaceanu a fost un moment crucial. Popescu si Dumitru Tinu au castigat incet-incet pozitii ferme in redactie si au reusit privatizarea patrimo niu lui fostei Scanteia. Toate bunurile inclusiv imobilele au fost luate de alte persoane, redactia „ramanand doar cu pixurile in mana,. CTP a ramas linistit in redactie ca redactor-sef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare pana in ianuarie 1996. Atunci, dupa demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP la facut redactor-sef, primul sau sfetnic. Tinu aparea ca actionar alaturi de mai multi colegi de la Adevarul la o firma de publicitate infiintata inca din 1991 – Colosal Import Export. La fel, aparea actionar la firma Ecopress Marul de Aur, firma care opera cazinoul „Marul de Aur, de pe Calea Victoriei. Si nu in ultimul rand, Tinu a ocupat incepand cu martie 2001 o functie in consiliul de administratie al Societatii Companiilor Hoteliere Grand, firma care opereaza hotelul Marriott. Din acel moment, cei doi au inceput marile lor afaceri necinstite, avandu-l ca mentor si sustinator pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi sa-si faca vile la Breaza, iar pe Tinu sa-si construiasca mai multe vile si in Bucuresti. C.T. Popescu si-a facut si un credit preferential la BCR, ilegal, pe care in scurt timp a fost nevoit sa-l returneze inainte de termen, fiindca povestea rasuflase in presa. Tot atunci si-a vandut si vila de la Breaza.

“Tunul” CTP-ului
Tunul vietii, Popescu l-a dat tot pe mana lui Taher, in decembrie 2002, cand arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca sa cumpere actiunile ziarului „Adevarul, de la ceilalti colegi ai lui si sa le stranga intr-o singura mana -pe moment a lui Tinu. Toti redactorii si fostii redactori ai lui Tinu au fost pacaliti cu cate un dolar, doi pe actiune (in total 720.000 de actiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat
625.000 de dolari! De ce? Fiindca CTP a fost cel care i-a indemnat pe ceilalti sa vanda, nespunand insa ce suma fabuloasa a luat el!

Musamalizarea anchetei “Tinu”!
La scurt timp, in ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit in imprejurarile deja cunoscute. C.T. Popescu a influentat ancheta cat a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. si tot el, se spune, a avut acces la seiful in care Tinu isi tinea dolarii necheltuiti pe actiuni, de la Taher. Imediat a preluat functiile lui Tinu de presedinte CRP si de director la „Adevarul,, fixandu-si un salariu de 10.000 de euro. Impreuna cu Ana Maria Tinu l-a scos de la mostenire pe fiul natural al celui ce-l facuse „om,, Andrei Iucinu-Tinu. Intre timp, sa pus pe facut alti bani, inseland Fiscul si pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere de catre „Adevarul, si firmele lui capusa Tipo-Media si Media Soft, care incasau toti banii. Firmele aveau doar cate o camera in spatiul ziarului „Adevarul, la Casa Presei si cativa salariati, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct, ci prin cativa interpusi, in special pe numele amantei sale, Serinela Spatarelu, care incasa sute de mii de euro pe an, numai prin aceasta invarteala. In plus, gasca lui CTP initia mari tunuri de presa si punea la cale santaje de sute de mii de euro, asa cum sustine bunaoara omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul romanesc).

CTP, “taxat” hoţ sadea
In anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hotii si l-a scos din functia de presedinte al C.A. al ziarului „Adevarul,, astfel ca Popescu, impreuna cu ciracii sai, a infiintat ziarul „Gandul,, incercand sa distruga „Adevarul, – fara scupule, calcand pe cadavre – asa cum procedase si in cazul lui Darie Novaceanu sau in cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu. La infiintarea noului cotidian, el a acoperit 35 la suta din capital, sustinand ca banii ii are din actiunile vandute lui Dumitru Tinu la „Adevarul, (suma de
650.000 de dolari, cum a declarat amanta oficiala a lui Tinu, Emilia Iucinu). Intre timp, C.T. Popescu isi cumparase si vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea ce ar face interesanta o declaratie de avere din partea lui. Dupa un an de zile, „Gandul, lui Popescu a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumatate vandute) si, in disperare de cauza, l-a vandut lui Sarbu, mai exact firmei americanoevreies ti care detine grupul „Pro,. Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, sa retras din afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Multi bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu, caruia i-a facut mari servicii blocand anchetele impotriva lui, ca si de la S. O. Vantu, aparand frecvent la posturile acestuia. Cu un prilej cand Popescu s-a dezis de Vantu, acesta a comentat sec: „mare om, mare caracter,. Intr-adevar! Seful gazetarilor din Romania, cel ce a ramas presedintele CRP, dupa ce s-a razgandit, urmand modele mai celebre, are o avere de invidiat, in ciuda saraciei ostentative pe care o afiseaza. Acum este in topul gazetarilor pricopsiti, cot la cot cu alte „caractere, de „calibrul, lui. Ramane de vazut cu ce se va alege. si nu doar in privinta averii.
Ştefan Dumitru Afrimescu

Mogulii media şi trepăduşii lor!

Consiliul Judeţean Vâlcea, păcălit de firma “Lactag” Piteşti
Licitaţia privind achiziţia produselor lactate şi de patisserie-subiect de scandal la nivel naţional

Consiliul Judeţean Vâlcea a organizat destul de târziu licitaţia privind achiziţia produselor lactate şi de panificaţie destinate elevilor. Astfel că, la început de nou an şcolar, aceştia nu-şi pot primi „cadoul” de la Guvern.
Partea şi mai proastă a lucrurilor este că problemele vor continua cel puţin câteva săptămâni de acum înainte. Dintre cele trei structuri economice înscrise la licitaţie, două au o situaţie mai mult decât complicată. În Lactag Piteşti, subcontractant al firmei Marion, din Bucureşti, acţionar majoritar apare Atlantic Invest Grup, firmă condamnată penal, ca şi prima, pentru infracţiuni fiscale.
În plus, administratorul acesteia, Oiţă Marinescu, fost asociat al soţiei pesedistului piteştean Constantin Nicolescu, se află în acest moment după gratii, pentru evaziune fiscală şi spălare de bani. Acest lucru reiese atât din datele oferite de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, cât şi din sentinţa penală nr. 240, din 22.05.2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2422/24.06.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit legii, o entitate economică cu astfel de pete trebuia respinsă din start de la orice licitaţie publică, însă, se pare că, la Consiliul Judeţean, ajunseseră alte documente, care probabil că vor face obiectul unui dou dosar, de fals şi uz de fals.
Din dorinţa de a împiedica autorităţile vâlcene să comită o imensă greşeală, sâmbătă, le-am pus la dispoziţie preşedintelui Ion Cîlea şi vicepreşedintelui Dumitru Persu actele ajunse la noi. De asemenea, i-am întrebat dacă s-au făcut presiuni asupra lor, pe linie de partid, pentru acceptarea firmei Lactag. Răspunsul pe care l-am primit a fost destul de diluat, însă, cert este că zilele viitoare vor lua măsurile ce se impun. În plus, ei au precizat că oricum nu s-ar fi făcut niciun pas până la primirea informaţiilor cerute de la instituţiile abilitate. Sursele noastre ne-au explicat că, la Piteşti, legăturile dintre Lactag şi PSD sunt arhicunoscute, pentru că, alături de Siminel Andrei, de la Vel Pitar, Oiţă Marinescu ar fi lucrat, în urmă cu câţiva ani, la Uzinele Dacia, iar şeful lor era chiar Nicolescu. Surprinzător, sau poate nu, în judeţul Argeş, firma Lactag a fost calificată pentru licitaţia privind achiziţia produselor lactate şi de patiserie, ceea ce înseamnă că n-ar fi exclus ca, acest scandal, să fie abordat şi la nivel central. Ştefan Dumitru Afrimescu

Recompese PSD-iste uluitoare pentru firmele lui Catalin Spataru

De la "nasul" Nicolescu pentru Catalin, fara numar, fara numar!
Recompense PSD-iste uluitoare în trei judeţe, pentru firmele lui Cătălin Spătaru

În data de 6 august 2009 la sediul Primăriei oraşului Bălceşti a fost semnat contractul de execuţie a lucrării pentru modernizarea a 12,5 km din drumul judeţean DJ 651 B Bălceşti-Goruneşti. Societatea de construcţii câştigătoare a unui contract în valoare de 190 de miliarde lei (vechi) era, surprinzător, din judeţul Argeş – şi se numeşte SC General Trust SRL şi nu din Vâlcea, aşa cum ar fi fost normal. Este cunoscut faptul că în alte judeţe, autorităţile publice contractante, în cazul unor astfel de lucrări, fac pe dracu-n patru (în limitele legii) pentru ca banii să intre în buzunarele unor firme autohtone, plătitoare de taxe şi impozite pe raza judeţului beneficiar şi care angajează forţă de muncă locală. În schimb, în judeţul Vâlcea în care „jupân“ este preşedintele Consiliului Judeţean, Ion Cîlea, nu este posibil aşa ceva! Preşedintele PSD Vâlcea a preferat să atribuie lucrarea societăţii argeşene în detrimentul, Regiei Judeţene de Drumuri şi Poduri (societate din subordinea CJ), care, la ora actuală, are nevoie disperată de lucrări, trecând printr-o perioadă extraordinar de grea din punct de vedere financiar.
Conducerea RAJDP, care miza foarte mult pe banii proveniţi din această lucrare, s-a văzut pusă de către preşedintele CJ Ion Cîlea, în situaţia de a recurge chiar şi la disponibilizări. Povestea s-a repatat, aproape la indigo, şi în judeţul Olt.

Cine se află în spatele SC General Trust SRL?

În urma investigaţiilor făcute de reporterii „Ziarului de Vâlcea“, în colaborare cu colegi de la publicaţii din judeţele Argeş, Dolj şi Olt am ajuns la concluzia că preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Cîlea, s-a implicat cu vârf şi îndesat în atribuirea contractului de 200 miliarde lei firmei SC General Trust SRL, patronată de omul de afaceri Catalin Spătaru, un apropiat recunoscut al PSD-ului în judeţul Argeş şi la nivel naţional. Spătaru a sponsorizat constant PSD de-a lungul anilor şi ceea ce s-a întâmplat la Vâlcea este o formă de recompensă a „serviciilor“ electorale. Recompensă achitată din banii vâlcenilor, dar şi ai europenilor (proiectul fiind finanţat în mare parte de Uniunea Europeană).

Dar haideţi să vedem cine este acest Cătălin Spătaru, omul care se află în spatele firmei SC General Trust SRL – Piteşti. Cătălin Spătaru este finul chestorului Ion Stoica, comandantul IPJ Olt (recunoscut ca fiind un apropiat al PSD) şi fost adjunct al şefului IPJ Argeş. Relaţia lor este una de notorietate în judeţul Argeş, dar şi Olt. La toate evenimentele mondene unde apare chestorul Stoica se iveşte imediat şi Spătaru. În anul 2007, cei doi şi-au petrecut concediul în Antalya (Turcia) împreună cu prefectul Octavian Popescu.

Ziarele din Argeş sunt pline de relatări despre relaţia dintre firma de asfaltări a lui Spătaru şi şefii pesedişti ai judetului. Iată ce scria în mai 2007 „Gazeta de Olt“ despre afaceristul Spătaru: „...Aşa cum spuneam la început, banul nu are culoare de partid. Pentru ca iată. A aflat cineva că fosta clădire în care au funcţionat Băile Comunale din Slatina, împreuna cu cei peste 1200 mp din dotare a fost cumpărată de firma S.C. General Trust Arges SRL, patronată de Cătălin Spataru? Tranzacţia a avut loc pe muteşte.

După multe licitaţii şi schimbări de preţ. Până la urma a fost cumpărată cu doar 3 (trei) miliarde lei. Un mizilic faţă de valoarea intrinsecă a clădirii, monument istoric al Slatinei. Asta a fost una. Să mai spunem şi despre lucrarea de asfaltare de la Coloneşti? În valoare de 28 miliarde lei vechi. Să mai spunem şi că staţia de asfalt cumpărată de Boby Şerbănoiu în anul 2005 de la Finanţele Publice cu aproape 12 miliarde ar fi intrat în proprietatea aceluiaşi Cătălin Spătaru?

Daca este asa, şi gura târgului nu prea minte, înseamnă că este adevarat şi că asfaltul de la intrarea în Slatina miroase tot a Piteşti. Cea mai tare lovitura a dat-o însă Spătaru la Scorniceşti. Unde a câştigat lucrarea de alimentare cu apa. Bani aduşi de la Guvern. Pentru ca lucrurile să iasă bine, pe lângă firma lui Spătaru a concurat şi o firmă condusă de un alt prieten al prefectului Popescu, Bobaru. Să fie o întâmplare că acelaşi constructor s-a ocupat, în vara anului trecut, de refacerea structurii de încălzire a vilei prefectului din Caracal?“

Patronul Cătălin Spătaru, "înfipt" şi în bugetul judeţului Olt

Acelaşi ziar mai scrie în februarie 2008: „Din banii de la Eximbank s-au mai făcut pomeni şi pentru unele firme din afara judeţului, unele intrate demult în evantaiul societăţilor de construcţii care „operează“ cu bani public în Olt, altele noi. Printre acestea a prins coajă firma omului de afaceri argeşean Cătălin Spătaru, din ce în ce mai cunoscut în judeţ nu doar pentru banii mulţi pe care îi încasează şi pentru lucrările proaste pe care le execută firma sa, ci şi pentru legăturile cu nume sonore.“ Aşadar, preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Cîlea, a dat o lucrare în valoare de câteva sute de miliarde de lei unei firme recunoscută în mai multe judeţe că face lucrări de proastă calitate!

Colegii din Olt mai scriu: „Ei bine, Spătaru s-a înfipt bine în bugetul judeţului anul trecut. Ca atare, firma sa, SC General Trust Argeş SRL, cunoscută foarte bine în rândul şefilor PSD din Argeş, a prins şi ea o halcă de peste 25 de miliarde de lei din împrumutul CJ. Banii vin în contul unor lucrări pe drumurile judeţene 546 E, 643 şi 703. Spătaru este finul chestorului Ion Stoica, fostu şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Olt şi bun amic cu fostul prefect Octavian Popescu. De numele său se leagă mai multe afaceri cu dus-întors, iar pe betoanele sau asfaltul produse de firma sa calcă oamenii şi la Slatina, şi la Coloneşti, şi la Bărăşti, şi la Teslui, şi la Oporelu. Venirea sa în judeţ coincide cu numirea chestorului Stoica la comanda IPJ. Spătaru, ajuns patron şi peste staţia de betoane de la Curtişoara care a aparţinut societăţii Oltdrum din subordinea Consiliului Judeţean.“

Licitaţii dubioase în Argeş

Cele mai multe lucrări ale SC General Trusta SRL se desfăşoară în Argeş. Spre exemplu: drumul judeţean 504 Popeşti-Izvoru-Recea-Cornăţel din Argeş a fost asfaltat pe o porţiune de 21 de kilometri de către firma General Trust din Piteşti, patronată de Cătălin Spătaru, apropiatul PSD. La licitaţia organizată de Consiliul Judeţean Argeş au participat patru firme, dar a câştigat General Trust. Proiectantul lucrării a stabilit în anul 2006 costurile privind asfaltarea drumului la circa 94 de miliarde de lei.

În timpul derulării licitaţiei, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, social democratul Florea Costache, a semnat o decizie prin care stabilea că orice sumă sub 80 de miliarde de lei costituia ofertă neserioasă. Cu toate acestea, General Trust a oferit 78,5 miliarde lei şi a cîştigat licitaţia. Această firmă s-a apucat de treabă înainte de semnarea contractului, care a fost parafat pe 23 iunie şi fără a deţine autorizaţie de construcţie care a apărut ca prin farmec antedatată pe 19 iunie.

Conducerea firmei General Trust s-a apărat şi a spus că a cîştigat licitaţia în mod legal, iar preşedintele Consiliului Judeţean, Constantin Nicolescu, care este şi lider al PSD Argeş, arata atunci acuzator spre adjunctul său Florea Costache şi a susţinut că documentul semnat de acesta şi parafat cu ştampila Consiliului Judeţean Argeş a fost ilegal. Dacă iniţial prefectul de Argeş din acea perioadă, Ion Cîrstoiu, fost lider al PD şi cumătru al preşedintelui Traian Băsescu, declarase că General Trust a cîştigat ilegal licitaţia şi promisese că va sesiza DNA Piteşti, a doua zi şi-a revizuit punctul de vedere şi a susţinut că nu are motive să-i mai deranjeze pe procurori deoarece licitaţia s-a desfăşurat în mod corect. General Trust este firma care va executa, în acest an, lucrările pentru reabilitarea axului central al municipiului Piteşti, etapa a doua. Compania a câştigat licitaţia organizată anul trecut de către Administraţia Domeniului Public Piteşti.
Şi în Argeş a procedat tot la fel: drumul Bradu-Ştefan cel Mare a fost făcut praf în doar cateva luni de zile.

În urmă cu circa trei luni, Cătălin Spătaru, prin firma General Trust, a pus mâna pe un sac cu bani: obţinand lucrarea de introducere a apei potabile în trei sate din Negraşi. Pentru săparea şanţurilor şi instalarea conductelor, iar drumul Bradu-Ştefan cel Mare, considerat poate cel mai bun drum judeţean din Argeş a fost făcut prafîn doar cateva luni de zile de la recepţionarea lucrării. Potrivit legii, constructorul va trebui să refacă ceea ce a stricat, ceea ce presupune că va încasa alţi bani pentru refacerea carosabilului. Deci alte miliarde de lei vechi. Cert este că, în România, firmele de construcţii au dat cele mai mari tunuri din toată Europa.

Cătălin Spătaru trebuie să-şi mute staţia de asfalt de la Curtişoara

Băiat deştept, Cătălin Spătaru a mai dat o lovitură: a pus mâna pe staţia de asfalt care ani de zile a adus bani frumoşi SC Olt Drum SA din Slatina, societate care a aparţinut Consiliului Judeţean Olt. La începutul acestui an, el a cumpărat staţia de la un afacerist oltean, care la rândul lui, a luat-o de la Direcţia Finaţelor Publice Olt, după ce iniţial achiziţionase utilajele. De unde până unde l-a cunoscut Spătaru pe afacerist şi cum l-a convins să-i vândă staţia cu 1,2 miliarde lei vechi, prea puţini oameni ştiu. Staţia de asfalt este amplasată la intrarea în Curtişoara. Culemea, terenul de sub staţie este al Consiliului Judeţean Olt , iar surse oficiale au declarat că Spătaru va trebui să-şi mute staţia deoarece şefii judeţului vor respectivul teren, pe care nu sunt dispuşi să i-l vândă patronului General Trust. Asta înseamnă că afaceristul argeşean trebuie să scoată miliarde multe pentru a cumpăra terenul necesar reamplasării staţiei de asfalt. Iar locaţia nu poate fi la întâmplare, ci pe malul unei ape, astfel încât să aibă la îndemână şi nisipul şi pietrişul necesar.
Stefan Dumitru Afrimescu

Secrete murdare ale afacerilor cu arme din Roamnia, devoalate de Simon Naor

Secretele murdare ale afacerilor cu arme din Romania demascate de Shimon Naor (I)
Scris de Razvan SAVALIUC si Adina ANGHELESCU-STANCU
Joi, 13 Mai 2010 15:55
In vara lui 1999, Romania a fost zguduita de scandalul „Filiera arme”, avandu-l ca protagonist pe Shimon Naor, fost viceamiral al Israelului (nascut in Romania, la Galati, la 19.10.1949, cu numele Simen Herscovici), unul dintre cei mai cunoscuti comercianti de arme de la acea data. In calitate de asociat al "Orient Energy Agencies & Services Ltd" din Israel, in primii 10 ani dupa Revolutie, Shimon Naor a vandut arme fabricate in Romania in valoare de peste 800 milioane de dolari, salvand intreprinderi de armament romanesti de la faliment, insa datorita spagilor tot mai mari care i se cereau din partea oficialilor MApN, in schimbul licentelor de export, a decis sa raporteze situatia la Palatul Cotroceni. Gestul i-a fost fatal. Precizam ca impotriva lui Naor in 1999 s-a pornit toata mafia politico-financiara - ajutata de complicii ei din SRI - serviciu care a cheltuit sume masive pentru a-l fila si asculta zi si noapte, in scopul arestarii sale. Care s-a si intamplat in 1999. Cateva luni mai tarziu, Shimon Naor a fost eliberat si s-a refugiat in Israel. A fost judecat si condamnat in lipsa, pe baza unor acte incerte (furate din dosar) si a unor inregistrari SRI ilegale. In 2006, ca urmare a ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, Naor a fost dat in urmarire internationala, insa desi se stia unde se afla el nu a putut fi prins, deoarece locuia in Israel, stat care nu are acord de extradare cu Romania. Vineri 7 mai 2010 a fost arestat la Paris de Interpolul francez. Va fi adus in tara in curand pentru a-si ispasi pedeapsa de 11 ani de inchisoare.
In aprilie 2001, in timp ce era judecat in lipsa, doi jurnalisti de investigatii romani Adina Anghelescu si Razvan Savaliuc s-au deplasat in Israel pentru un interviu-dezvaluire perfectat cu Shimon Naor. Fostul ofiter (care a comandat in 24 de ani 14 nave de razboi) ne-a declarat aproape tot ce stia, pentru ca in tara nimeni nu a dorit sa-l asculte. Evident, agentii corupti ai SRI au fost in 2001 pe urmele noastre si, pentru a atenua impactul dezvaluirilor deosebit de grave facute de Shimon Naor, care in orice stat de drept s-ar fi soldat cu arestari, au transpirat prin ziare centrale “note secrete”, care vorbeau ca noi, jurnalistii, am fi fost platiti sa scriem interviul. Jenant! Speram ca intre timp SRI-ul s-a curatat de astfel de elemente securiste de trista amintire. Publicam in continuare, in serial, interviul maraton acordat de Shimon Naor in aprilie 2001, despre mafia armelor din Romania.

Care a fost prima afacere cu arme?
Naor: La finele lui 1993, am fost intrebat de cel mai mare comerciant si cel mai mare om de afaceri al Israelului – Nimrodi, la o sedinta exceptionala, la care au participat, printre care si viceministrul Apararii Israel, precum si experti din domenii diferite – afland ca am fost creditat sa fac o tranzactie legala de comert de arme si petrol – daca pot sa fac rost de armamentul trecut pe o lista. Pentru mine a fost o mare onoare. M-am gandit ca pot sa fac rost de acest armament din tara mea natala Romania pe care am parasit-o la varsta de sase ani, impreuna cu parintii mei. Dupa trei zile am ajuns in Romania, prima oara dupa atatia ani. M-am adresat institutului care mi s-a recomandat – ROMTEHNICA. Am incercat sa negociez contractul. Din pacate, n-am fost luat in serios pentru ca nu prezentam garantie. Am discutat cu col. Ion Nicolae si cu altii. Am iesit de acolo nedumerit. N-am renuntat la afacere, pentru ca sunt ambitios. Prin cineva am ajuns la Directia de probleme speciale sau asa ceva, din MApN. Am prezentat cererea si mi s-a promis ca voi fi ajutat, iar Romania poate primi comanda. In 24 de ore am fost contactat de ROMTEHNICA si de data asta am reusit sa-i conving. Mentionez ca inainte de a semna contractul, am fost invitat de seful Inzestrarii Armatei, gen. Florentin Popa, pentru a ma cunoaste si am plecat incantat. Nu pot sa va spun cu ce tara am incheiat atunci contractul si nu cred ca este favorabilca liste de armament, care sunt secrete militare, sa ajunga in ziare. Oamenii seriosi pastreaza cu sfintenie aceste secrete de stat.
Cum a acceptat gen. Popa sa intrati in afacere? Legal sau din umbra?
Naor: El m-a invitat in birou sa ma cunoasca, pentru contractul pe care il adusesem. Cu aceasta ocazie mi s-a mentionat – cu tate ca tara respectiva care facuse comanda este o tara in care nu existau restrictii pe probleme de armament – ca ar fi mai bine ca destinatia sa fie acoperita din motive politice, ceea ce la timpul respectiv nu prea am inteles. Atunci mi-a inmanat un document despre care generalul mi-a spus ca trebuie sa inlocuiasca documentul legal pe care eu l-am adus. Este un certificat pe care nu l-am completat eu, un certificat in alb. A fost completat de cei din biroul generalului.
Ce inseamna sa fii comerciant de arme, care sunt regulile jocului? Si ce retea de relatii trebuie sa detina o astfel de persoana?
Naor: Comerciantul de arme trebuie sa prezinte in primul rand credibilitate si seriozitate. Pentru ca astfel de contracte se desfasoara intre state la cel mai inalt nivel, iar implicatiile sunt sunt la nivel de sefi de stat, ministri, sefi de armata. In acest cerc nu poate patrunde oricine. Exista si sateliti care incearca sa patrunda, dar care dispar imediat. Comerciantul de arme este o persoana agreata si controlata permanent de catre serviciile secrete ale statului respectiv. Acest control nu se termina niciodata. Sunt foarte putini oameni de afaceri de genul acesta circa 10 – 12 in intreaga lume. Intr-un contract sunt doua parti: cumparatorul si vanzatorul. Ele sunt egale ca valoare in fata unui comerciant. Si cumparatorul si vanzatorul reprezinta un stat. Comerciantul se misca intre ele printr-un contract in care el este primul beneficiar, ori printr-o intermediere, depinde de situatie. Sunt state ca India, in care comertul se deruleaza direct intre state, asa- numitul ”government to government”. Sunt si state in care cumparatorul trimite un contract comerciantului, iar acesta alege tara care va livra echipamentul. In majoritatea contractelor, eu am fost cel care a ales tara care va vinde echipament statului care l-a comandat. Tendinta mea a fost, pana la scandal, sa dau aceste contracte Romaniei. Din 1993 pana in 1999 s-au derulat 80 de contracte cu valori de sute de milioane de dolari, care au pus pe picioare industria militara ramana si au eliberat Romania de armament vechi, iesit din uz.
Ati fost acuzat ca ati incalcat embargoul cu anumite tari cu care s-au derulat astfel de contracte. Explicati ce s-a intamplat.
Naor: Dintre toate contractele, au fost patru care se regasesc ca invinuire in rechizitoriu, sub acuzarea de spargere a embargoului. Vreau sa subliniez odata pentru totdeauna ca Romania nu poate fi invinuita de incalcarea embargoului pentru ca restrictia Uniunii Europene nu este incalcare de embargou. Este decizia statului respectiv daca se conformeaza, iar Romania nu face parte din UE. Asadar statele care nu fac parte din UE decid asupra eliberarii unor licente de armament, functie de valoarea contractului. Daca este mare, se da licenta, daca este mai mic, se mai clatina. In toate afacerile de care am fost invinuit nu s-a incalcat nici o restrictie. Ele au fost aduse din afara de alte companii care au activitati comerciale in tarile africane. Mi-au fost inmanate mie si altora. Eu, ca intermediar am primit ofertele din Romania, le-am inmanat companiilor respective, din listele respective au fost aprobate de catre o tara, iar altele de alta tara. Ca atare, contractele in totalitatea lor s-au derulat nu numai cu Romaia, ci si cu inca cel putin trei state. Inclusiv Ucraina, Bulgaria, Slovacia si Ungaria. Contractele au fost mult mai mari si Romania a primit numai felii. Cu acelasi certificat de utilizator final (n.red. - END USER) s-a cumparat echipament pentru acelasi contract, din alte state. Comerciantul isi aduna echipamentul, pentru a acoperi tot contractul, iar avioanele plecau in acelasi timp din trei-patru state odata. In acest caz, cum se face ca eu am fost acuzat de greseli numai in Romania, si nu si in celelalte state, care erau parte din contract? In clipa cand primesti o copie de END USER de la o companie si nu de la un stat, eu ca particular nu am cum sa controlez, iar daca as face asa ceva as fi dat afara in doua minute. Atributia de control o au institutiile fiecarui stat furnizor. Pentru ca el este cel care trebuie sa dea licenta. Asa s-a facut si in Romania. Eu aveam voie sa tin si copia si originalul END USER-ului, functie de ce mi se dadea de catre statul beneficiar. De obicei erau copii, pentru ca nu se putea trimite originalul in acelasi timp, spre mai multe state. Ce mi se dadea, asta inmanam. Le trimiteam la ROMTEHNICA, ROMARM sau ARSENALUL ARMATEI, adaugandu-le cererea de preturi. Ei le controlau in prima instanta. Prin serviciul de contrainformatii. Dupa accea se inmaneaza contractul in original, dovada de plata, ca s-a efectuat sau este in stand-by, prin acreditiv. Se intampla ca in timpul derularii negocierilor sa se schimbe cantitatile sau se adauga alte echipamente si atunci e greu sa emiti un certificat nou. Se obisnuieste sa se faca schimbarile direct prin telefon, iar tu te asiguri ca schimbarile sunt cunoscute de biroul care a emis contractul original. Uneori e vorba de state care sunt in conflict sau de tari in care tocmai s-a terminat munitia si au vevoie de mai multa. Numai este timp sa schimbi certificatul si ti se spune prin telefon – adauga sau taie ceva. Totul se controleaza de catre guvern, iar reprezentantii tarii care cumpara au fost tot timpul in Romania la achizitionarea marfii, intrand chiar in bazele militare.
De ce aveti doua nume si care este povestea celor doua pasapoarte, in care data nasterii este diferita?
Naor: In Israel sunt foarte multi emigranti. In Romania, ca evreu, m-am nascut la Galati si ca cetatean roman am avut numele Herscovici Simen Sorin. La 18 ani, fiind incadrat in serviciul militar israelian, im prima mea misiune in strainatate – cunoscuta sub numele de ”Operatiunea Cherbourg” - legata de vedetele recuperate de Israel din Franta, am fost nevoit dupa legea israeliana sa-mi iau nume pur israelian. In 24 de ore m-am numit Shimon Naor. Si Ben Gurion avea alt nume si Shimon Perez avea alt nume... In Romania am facut o cerere de pasaport la MI, am inmanat certificatul de nastere. Pasaportul roman era vechi, de pe vremea RSR si cand a expirat l-am rugat pe un prieten ofiter MI, actualmente la contrainformatii in MApN, pe nume Cucki Borislavski, cumnatul lui Petre Roman, care se oferise sa ma ajute. El s-a ocupat de aceasta problema. I-am atras atentia, cand mi l-a adus, ca s-a gresit data de nasterii. Le-am spus si procurorilor de aceasta eroare materiala, care nu-mi apartine, dar ei nu au vrut sa auda si mi-au declarat pasaportul israelian ca fiind fals, desi greseala era in cel ramanesc. Nu l-am mai recuperat nici in ziua de azi. Dupa eliberare, Ambasada Israelului din Budapesta mi-a emis imediat un document de calatorie si in 24 de ore, in Israel, mi-a fost eliberat pasaportul.
In ce realtii ati fost cu generalul Florentin Popa? A impus fostul sef al Inzestrarii Armatei o anume modalitate de desfasurare a acestor contracte speciale?
Naor: Intre 1993 si 1996, ca sef al Inzestrarii, a condus tot ce misca in industria de Aparare. Toti clientii de echipament militar au fost cunoscuti de el, pentru ca el aproba sau nu. El a decis si cine lucreaza cu mine si ce contracte se pot derula si cum se vor derula. Domnia sa are un caracter special, el a impus regulile jocului. Nu le respectai , dispareai din Romania.
A impus si o regula mercantila?
Naor: Am spus TOATE REGULILE. Si mai mult nu vreu sa adaug. Deocamdata. In cercul format de aceasta regula intrau si alte persoane importante din Romania, dar despre care nu vreau sa vorbesc. Deocamdata. Si am si martori. Ce pot sa va spun este faptul ca persoane din conducerea MApN si Cotroceni din 1996 au aflat despre aceste lucruri chiar de la mine. E vorba de gen.Vasile Ionel, seful Directiei de Informatii, gen. Decebal Ilina si gen. Dohotaru. Am fost neviot sa le spun ca gen. Florentin Popa a incalcat toate regulile de comert si pe cele morale. In regimul care a venit dupa 1996, a stiut de aceste lucruri, tot prin mine, consilierul pe probleme de aparare al Presedintiei, Dorin Marian. L-a informat de aceste aspecte si pe ministrul Apararii, Victor Babiuc si cred ca asta a condus la schimbarea de urgenta, din functie a gen. Popa. Dupa parerea mea acesta e primul motiv al explodarii scandalului, bazat pe dorinta de razbunare a acestui general, cativa ani dupa aceea . Popa este un om inteligent dar cu o dusmanie nemaipomenita. Un om viclean. Am date ca incet-incet a planuit aceasta razbunare diabolica impotriva mea.
Din dosar nu a reiesit niciodata care este statutul firmei ORIENT ENERGY, prin care s-au derulat unele contracte incriminate de procurori. Explicati-va!
Naor: ORIENT ENERGY este o societate pe actiuni abilitata direct de SIBAT - Ministerul Apararii Israelian care se ocupa oficial cu domeniul armamentului. Este omolog al ROMTEHNICA. Singura diferenta este ca la noi aceste firme sunt private. In Romania am avut reprezentanta, ca si in alte state. Oamenii alesi de mine au lucrat in domeniu si inclusiv in SRI sau alte servicii secrete, ceea ce ma avantaja pentru ca eram controlat chiar din interior. Persoane din serviciile secrete veneau frecvent la mine sa-mi ceara ajutorul, se consultau sau le puneam la dispozitie echipamente moderne. Chiar si soferul meu, Florin Turturica, fusese in SRI. Prin el s-au derulat in timpul arestului si dupa arest niste actiuni murdare, de ultima speta, care m-au dezgustat. Spre exemplu, scrisorile trimise catre persoane dragi erau schimbate ca destinatie intre ele. Mi-a amenintat prietenii de afara, inclusiv nevasta si prietena din Romania. El si alte persoane m-au jefuit, mi-au furat pana si masina, un Mercedes de 30.000 de dolari, mi-au escrocat nevasta cu zeci de mii de dolari, cu lucruri din casa care au disparut. Acest Turturica a avut intotdeauna o atitudine de milog, falsa si artificiala.
Totusi aveti si prieteni, ati pomenit de Cucki Borislavski. Nu v-a sprijinit la necaz?
Naor: L-am cunoscut pe gen.Borislavski cand am intrat in conflict cu gen.Popa. El m-a introdus la seful Directiei de Informatii Militare. De atunci am ramas prieteni. O prietenie la evrei inseamna mult. Ma vizita frecvent in Romania sau in Israel. A fost in casa la mine. Nu am facut afaceri cu el, pentru ca nu era domeniul in care sa aiba vreo influenta. Era bun la bancuri la bautura si la consumare de trabucuri, mi-a solicitat de multe ori sprijin financiar, adica imprumuta-ma aici, imprumuta-ma acolo...mi-era jena sa spun nu. Daca statea la masa cu mine la un sprit si imi spunea ”Mai, ai la tine o suma sa ma ajuti sa cumpar si eu nu stiu ce?”, scoteam si ii dadeam. Aceasta persoana s-a dovedit a fi un las, cand am fost arestat si-a schimbat numarul de telefon si nevasta mea cand a venit in Romania, s-a dus la el sa-i ceara macar un ajutor moral, nici macar nu a primit-o in casa.
Alaturi de dvs .este inculpat directorul de la ACVILA AIR, Ion Menciu, care a realizat transporturile de armament. Ce responsabilitate are transportatorul in astfel de afaceri?
Naor: Niste cunostinte mi l-au propus pe Ion Menciu. Mi-a facut o impresie foarte buna.Un profesionist. Am derulat cateva contracte care necesitau transport aerian. Aceste contracte au fost derulate personal si individual de Menciu si companiile respective. Am incurajat ambele parti. Contractele pe care eu le-am derulat au fost pe baza de FOB (n.red.„Free On Board” termen din normele internationale de comert INCOTERM 93 - livrare pe bordul vasului ), care nu ma implica pe mine, eu nu aveam nici o obligatie. Singura legatura dintre mine si transportatorul aerian era aceea ca trebuia sa-l anunt de ziua in care incarcam. Ii ofeream detalii ca sa-si calculeze cate zboruri necesita transportarea intregii incarcaturi. Ma intalneam cu el la o masa in timp ce se incarca.
Menciu a declarat in timpul procesului ca a fost nevoit sa schimbe denumirea marfii in acte, la presiunea celor de la ROMTEHNICA. Se practica in lume astfel de metode?
Naor: Nu stiu daca a fost obligat sau nu, dar cert este ca in declaratiile aeriene, in cererile de permis de survol, toate statele care vad trecut armament militar devin reticente. Nu cunosc vreo companie in lume care sa motiveze altceva in acte decat ”echipament tehnic”. Primul motiv il constituie pastrarea secretului militar asupra operatiunii. Al doilea: daca nu se mentioneaza ”echipament tehnic” s-ar putea sa nu primeasca permis de survol pe alte teritorii. Mai e vorba si de asigurari ale trasportatorilor. Daca un avion transporta explozibil si se scrie in acte asa ceva , orice tara refuza survolul. Asa, se mentioneaza doar ”echipament tehnic”. Nimic nu este aici ilegal. De fapt, nu s-a mintit cu nimic. Si echipamentul militar tot echipament tehnic este.
Revenim la relatiile cu autoritatile romane. Cea mai inalta autoritate in probleme de aparare este Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Evident ca despre activitatile dvs.trebuia sa stie si CSAT. Se cunostea la acest nivel derularea contractelor pe care le-ati avut?
Naor: Personal nu aveam cum sa am o relatie directa cu membrii CSAT. Dar, din experienta mea, va spun ca nu poate exista nici o activitate in acest domeniu, in nici o tara din lume, fara ca seviciile secrete ale statului respectiv si CSAT, in cazul Romaniei sa nu cunoasca asa ceva. Tot ce pot sa va mai spun este ca nu a existat nici o problema in domeniul armamentului, care sa nu fie cunoscuta chiar si de institutia prezidentiala. In toti acesti aproape opt ani.
Preluare dupa http://www.ziuaveche.ro

"Poeme in proza despre iubirea libertatii incatusata"

Salonul literar “Ion Popa Argeşanu” - Poeme în proză despre iubirea libertăţii încătuşate
Doru Bobi



Vineri, la ora 14.00, Muzeul Municipal a găzduit două lansări de carte semnate de un autor cu nume în presă. Ştefan Dumitru Afrimescu a venit însoţit de prieteni ca să-şi prezinte “Poemele albastre” şi “Hermeneutica libertăţii”. Decorul generat de starea timpului - cu cer întunecat şi reprize de ploaie - a fost în ton cu bombardamentul de idei sumbre cu care autorul şi-a mitraliat auditoriul. Atmosfera bacoviană a diminuat generosul efort al patroanei spirituale a salonului literar, d-na Viviana Ilea, care şi-a întâmpinat oaspeţii cu florile primăverii, pe care le-a prins fiecăruia în piept, deasupra inimii. Aceasta pentru că motto-ul reuniunii era “Veniţi, privighetoarea cântă şi liliacul a înflorit!” (Şi poate chiar a fost receptat cântecul în inimile celor care n-aveau urechi pentru cel al cucuvelei). Nu-i mai puţin adevărat nici faptul că s-au lansat idei care i-au lăsat pe unii fără replică. Tăcerea prof. Constantin Voiculescu şi Gheorghe Piele, doi dintre concitadinii care nu simt nevoia de a pune mâna pe ciomag atunci când aud cuvântul cultură, este cu atât mai semnificativă.
“Cerşind cu împrumut chiar şi o oră de libertate...”
Probabil că starea vremii i-a împiedicat pe unii dintre obişnuiţii salonului literar să fie prezenţi. Totuşi, n-au lipsit Lucian Popa, fratele poetului care-i dă numele - Ion Popa Argeşanu, de la a cărei naştere se vor împlini 69 ani în data de 6 iunie - poetul Dumitru M. Ion, prof. Aurelia Corbeanu, maestra ikebana Paula Fulga, d-na Elena Sterescu şi fostul coleg de catedră, prof. Tudor Mihăilă, fostul prim-procuror Petru Arsenescu şi alţi oameni pentru care hrana spirituală îşi are un loc privilegiat în viaţa proprie.
Deschiderea a fost oficiată de către arh. Florin Scărlătescu, directorul Muzeului, iar d-na Ilea a făcut o interesantă analogie a culorilor pornind de la titlul cărţilor, sugerând că albastru simbolizează cerul şi, de ce nu, libertatea, fiind o culoare dragă românilor, care tradiţional puneau un strop din ea şi în varul casei şi făcând trimitere spre verdele ierbii, frunzelor, codrului...
Mihai Nistor, prieten al autorului, a recitat cu talentul actorului de la “Davila” câteva poeme care au stârnit diverse stări sufleteşti în rândul auditoriului, de la melancolia lui “fugit irreparabile tempus” la disperarea lui “manel, tekel, fares”. Ideile exprimate de Ştefan Dumitru Afrimescu sunt neliniştitoare pentru comoditatea mic-burgheză a omului comun şi pot fi asimilate unor provocări, dacă nu chiar unor palme sau pumni plasaţi cu cinică ştiinţă pe obrazul său în părţile moi ale nesimţirii unei societăţi din care toţi facem parte integrantă. Câteva exemple: “Cerşind cu împrumut chiar şi o oră de libertate”; “Luaţi şi citiţi această vegetaţie lentă”; “Despre libertate este bine să nu se tot vorbească”; “Oamenii se vor explica singuri fără note explicative... Învaţă să-i iubeşti, chiar dacă iubirea lor va mai întârzia prin cârciumi”.
“Un toboşar al vremurilor noi”
Aşa l-a caracterizat Marian Ghiţă, de la Biblioteca Municipală, pe autor, într-o discuţie purtată neprotocolar, în final, la o cafea. Semnatarul acestor rânduri şi-a permis să fie de altă părere, şi nu neapărat pentru că ar fi avut nu ştiu ce cult pentru Mihai Beniuc. În viziunea lui este mai degrabă un clopotar şi, de ce nu, un cioclu al tuturor vremurilor. Dacă nu l-ar fi cunoscut de ceva vreme pe Ştefan Dumitru Afrimescu şi dacă nu l-ar fi preţuit pentru conciziunea neiertătoare a stilului scriitoricesc, la prima audiţie a poemelor sale în proză le-ar fi socotit drept jelania unui frustrat, care s-a abandonat voluntar unui exil interior, fugind de respingerea celor consideraţi de el prea îmbuibaţi de reuşitele cu care-i copleşeşte iubitoarea soartă. Şi poate l-ar fi judecat neiertător, acuzându-l că-şi ascunde laşitatea în spatele unui orgoliu teribilist, ce-l îndeamnă să înjure de la distanţă. Impresia semnatarului acestor rânduri este aceea că Afrimescu adoră să pozeze într-un guru al unei religii, greu de acceptat pentru cei care refuză să se lase înfrânţi de viaţă şi să se izoleze într-o sigurătate păguboasă, deşi acolo îşi pot oferi luxul unor trăiri demiurgice sau lubrice.
“Sunt mulţi în Argeş cei care-şi închipuie că ştiu să scrie...”
Concluzia, ca o sentinţă, a fost pronunţată de un autor consacrat, poetul Dumitru M. Ion. Părintele Festivalului Internaţional “Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş” a declarat - oarecum provocator pentru unii, inclusiv dintre participanţii la reuniune - că simte nevoia să se războiască niţel cu aceia care cred că literatura, şi mai ales poezia, s-ar putea face cu idei, ca invenţiile tehnice. Invocând numele lui Paul Valery, a promovat ideea că poezia ar fi o îmbinare a cuvintelor, fapt care a provocat murmure în sală, fie şi numai pentru că există convingerea că orice operă literară adevărată trebuie să aibă un mesaj adresat cititorilor. În lipsa acestuia, poate fi categorisită oricum, însă n-ar merita să i se atribuie calitatea de comunicare. “O gândire spusă sau scrisă se numeşte propoziţie”. Aşa am învăţat unii dintre noi în clasele primare şi e greu de crezut că enunţul e lipsit de logică şi idei. “E mai bine să ne abţinem să dăm sfaturi”, a spus Dumitru M. Ion şi, cum am prins ideea, o vom urma. Ştefan Dumitru Afrimescu judecă lumea pe modelul său, preluat de la patul lui Procust, dă sentinţe şi zâmbeşte mefistofelic în barbă când constată că ele ne tulbură.
Încă o dată, d-na Viviana Ilea a reuşit să ne scoată din letargie prin reuniunea de vineri, care a provocat o dezbatere de idei asupra condiţiei umane. Logica lor nu poate fi uşor contestată în confruntarea cu realitatea. Care realitate este mai mult prozaică decât poetică. Din păcate... “Şi eu mă ofer zilnic puţin pe după gratii, de citit pe după somn... Sunt setea însăşi, însăşi foamea sunt...”. Acesta este Ştefan Dumitru Afrimescu. Se-aude şi la Cotroceni, daraghie tovarisci?... Cum, n-aveţi idee?!?...
Articol aparut luni, 10 mai 2010 in Arges Expres (www.argesexpres.ro)