Directoarea de la Atac de Argeş, Graţiela Bâzoi, şi-a dat demisia
Sâmbătă, 22 Ianuarie 2011 13:42
Potrivit "Argeş MediaLa", la finele săptămânii trecute, directorul săptămânalului Atac de Argeş, Graţiela Bâzoi a decis să-şi spună adio presei de scandal. Conform unor surse, jurnalista de investigaţii ar fi părăsit funcţia de director, în urma unor discuţii aprinse avute cu directorul general al Atac la Persoană, privind politica editorială a publicaţiei din judeţ. Zvonurile potrivit cărora Graţiela Bâzoi intenţiona să renunţe la funcţia de director al Atac au apărut în urmă cu trei săptămâni, pe fondul unor neînţelegeri referitoare tot la modul în care se doreşte a fi manageriat ziarul local. Surse avizate media informează că fosta directoare a publicaţiei urmează să-şi cesioneze acţiunile pe care le deţine în societatea editoare a săptămânalului- Atac la Persoană de Argeş, urmând să demareze un proiect personal în presa scrisă. Contactată telefonic, Graţiela Bâzoi a refuzat să dea detalii despre această decizie, menţionând că: «Un manager de presă nu va putea niciodată practica, în acelaşi timp, şi presă de investigaţii. Altfel, acesta intră în conflict de interese, riscând să încalce cele mai elementare condiţii ale deontologiei de jurnalist.»
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
luni, 17 ianuarie 2011
Justiţia argeşană corigentă la Codul de Cercetare Penală şi le cel de Procedură
Justiţía argeşană corigentă la Codul Penal
De ani de zile în Justiţia argeşană se întamplă lucruri cel puţin ciudate. Instanţele argeşene tergiversează procesele la nesfarşit, condamnă persoanele care au săvarşit fapte minore şi-i scapă printre degete pe-adevăraţii rechini, care, în cei 21 de ani de la revoluţie au spoliat an de an judeţul. Astfel, au fost trimişi după gratii învinuiţi imaginari, care, pentru a fi menţinuţi în închisoare de către cei interesaţi, sunt plătiţi, magistraţi, şefi de instanţe, complete întregi de judecători, şefi de închisori, gardieni, şefii spitalelor penitenciare etc. Despre toate acestea, în cele ce urmeză.
Un dosar cu cantec!
În 2006 Ion Ratea, din comuna argeşană Albota a produs pe str. Stadionului, în dreptul Cimitirului Sf. Gheorghe, un accident rutier, în care a fost implicată Matei Maria, angajată a cimitirului amintit (vanzătoare de lumanări), care traversa strada prin loc nepermis şi fără să se asigure, la distanţă de 13-14 metri de trcerea de pietoni. Mai mult decat atat, după ce că traversa la 13-14 m de trecere, a mai fost şi nehotărată în decizia de traversare. Astfel că, oricat a încercat conducătorul auto să evite impactul cu victima, Maria Matei a făcut totul pentru a ajunge în faţa autoturismului condus de Ion Ratea, făcand imposibilă evitarea impactului. În urma accientului, victima s-a ales cu cateva contuzii superficiale la membrele superioare şi inferioare şi deplasarea rotulei unuia dintre genunchi. În cauză a fost întocmit Dosarul Penal nr.8626/280/2009, pentru a cărui soluţionare au fost necesari trei ani de cercetare şi aproape tot ataţia ani pentru soluţionarea în instanţă.
Un proces făcut după ureche
Dacă dosarulul de urmărire penală a fost unul cu cantec, procesul care a urmat a fost un proces făcut de „urechişti”, cum altfel, decat „după ureche”! Un accident rutier banal, produs în 2006, urmează să fie finalizat abia în 2011, adică după cinci ani. Un caz, în care numai cercetările au durat trei ani, rechizitoriul fiind trimis înstanţei abia în 2009. Şi, după ce că justţiabilul a fost purtat ataţia ani pe la Parghet şi-apoi prin instanţe, nu i s-a făcut nici măcar dreptate. De-a lungul anilor i s-au întamplat următoarele: *-agentul constatator al Poliţiei Rutiere a mutat locul accidentului pe contrasens, iar potrivit martorului părţii vătămate, chiar pe trotuar, şi cu aproximativ 10 mai aproape de treceerea de pietoni; *-acelaşi agent constatator a „omis” să mai producă proba foto la locul accidentului; *-a mai „omis” de asemenea, fotografierea urmelor de franare, pentru a stabili viteza cu care circula învinuitul; *-în Instanţă, i-au fost sustrase probe din dosar; *- nu i-au fost admişi toţi martorii propuşi; *-nici măcar aceia aduşi cu mandat de aducere; *-declaraţiile unor martori ai învinuitului au fost consemnate aiurea (adică trunchiat, anume pentru a se putea crea starea de ambiguu); *-expertiza a fost contrafăcută; *-iar contraexpetiza solicitată instanţei de către învinuit, i-a fost refuzată *-martorii părţii vătămate au dat declaraţii false; *- a fost admis un martor al părţii vătămate (preotul cimitirului, a cărui salariată era), care a refuzat să jure în instanţă, pe Biblie (de ce oare?), deşi era preot, iar instanţa a admis excepţia”.
Cine împarte dreptatea în Argeş?!
Adevăul este că, de 21 de ani dreptatea făcută de instanţele argeşene umblă legată la ochi şi cu capul spart! Actul de dreptate este dictat de şpagă, trafic de înfluienţă, factotori politici şi grupuri de interese. Cum de s-a ajuns la această stare de lucruri? Simplu! În Romania, şi în Argeş cu atat mai mult, ani de-a randul au fost păstraţi magistraţii şi judecătorii formaţi în şcolile şi facultăţile de drept ale vechiului Regim totalitar. Unii dintre ei mai sunt şi azi în „paine”, deşi la bază au fost lenjerese prin spitaluri, iar după 1990 dansatoare la bară prin tot felul de spelunci, iar acum predau dreptul. Alţi "foşti" însă, şi-au dat odraslele la aceleaşi „şcoli înalte” şi-au devenit la randul lor magistraţi, judecători, avocaţi sau grefiere, făcuţi la normă. Cei şcoliţi după 1990, s-au format în facultăţile particulare ai căror decani, prodecani şi profesori sunt magistraţii şi judecătorii de ieri, ieşiţi la pensie. E vorba de acele Facultăţi, apărute precum ciupercile după o ploaie caldă de vară. Pe de-altă parte, după cum este cunoscut, şefii Parchetelor şi ai Instanţelor sunt numiţi politic, iar în Argeş, puterea este alta decat cea portocalie. Adică, e tot roşie! Aceştia şi-au plantat apoi, în structurile inferioare, consoartele, rubedenile, prieteni şi cunoştinţele apropiate. Astfel s-a ajuns ca Parchetele şi Înstanţele din Argeş să „colcăie” de „nepotisme”, de tot soiul de rubedenii, prieteni şi cunoştinţe. Apoi, foştii şefi de Parchete şi Instanţe, ori simpli magistraţi şi judecători „moşteniţi” de sistem, cei trecuţi de prima tinereţe şi-au „plantat” prin Parchete şi Instanţe nu doar consoartele, ci şi fii şi fiicele, nurorile şi ginerii, nepoţii şi strănepoţii, care la randul lor şi-au adus consoartele, cumnaţii şi cumnatele, naşii, finii şi moaşele. Astfel, dosarele instrumentate de magistraţi ajung în Instanţe la soţii sau soţiile acestora, care sunt judecători, procurori de complete, grefiere sau executori judecătoreşti. Chiar şi în „Cazul Ion Ratea” judecăturul Ana Dumbravă, care a dat soluţia de condamnare la un an cu suspendarea executării pedepseişi la plata unor despăgubiri uriaşe, este consoarta procurorului Dinu Dumbravă, de la Parchetul Curţii de Apel Piteşti, fost prim-procuror al Judecătoriei Piteşti chiar în perioada cercetărilor de la Parchet în „Dosarul Ratea”. Şi astfel de cazuri sunt cu sutele în judeţul Argeş. Este şi motivul pentru care solităm Corpului de Control al Ministerului Justiţiei să efectuieze un control amănunţit al soluţiilor din dosarele ultimilor cinci-şase ani, pronunţate de Parchetele şi Instanţele argeşene. Ştefan Dumitru Afrimescu
De ani de zile în Justiţia argeşană se întamplă lucruri cel puţin ciudate. Instanţele argeşene tergiversează procesele la nesfarşit, condamnă persoanele care au săvarşit fapte minore şi-i scapă printre degete pe-adevăraţii rechini, care, în cei 21 de ani de la revoluţie au spoliat an de an judeţul. Astfel, au fost trimişi după gratii învinuiţi imaginari, care, pentru a fi menţinuţi în închisoare de către cei interesaţi, sunt plătiţi, magistraţi, şefi de instanţe, complete întregi de judecători, şefi de închisori, gardieni, şefii spitalelor penitenciare etc. Despre toate acestea, în cele ce urmeză.
Un dosar cu cantec!
În 2006 Ion Ratea, din comuna argeşană Albota a produs pe str. Stadionului, în dreptul Cimitirului Sf. Gheorghe, un accident rutier, în care a fost implicată Matei Maria, angajată a cimitirului amintit (vanzătoare de lumanări), care traversa strada prin loc nepermis şi fără să se asigure, la distanţă de 13-14 metri de trcerea de pietoni. Mai mult decat atat, după ce că traversa la 13-14 m de trecere, a mai fost şi nehotărată în decizia de traversare. Astfel că, oricat a încercat conducătorul auto să evite impactul cu victima, Maria Matei a făcut totul pentru a ajunge în faţa autoturismului condus de Ion Ratea, făcand imposibilă evitarea impactului. În urma accientului, victima s-a ales cu cateva contuzii superficiale la membrele superioare şi inferioare şi deplasarea rotulei unuia dintre genunchi. În cauză a fost întocmit Dosarul Penal nr.8626/280/2009, pentru a cărui soluţionare au fost necesari trei ani de cercetare şi aproape tot ataţia ani pentru soluţionarea în instanţă.
Un proces făcut după ureche
Dacă dosarulul de urmărire penală a fost unul cu cantec, procesul care a urmat a fost un proces făcut de „urechişti”, cum altfel, decat „după ureche”! Un accident rutier banal, produs în 2006, urmează să fie finalizat abia în 2011, adică după cinci ani. Un caz, în care numai cercetările au durat trei ani, rechizitoriul fiind trimis înstanţei abia în 2009. Şi, după ce că justţiabilul a fost purtat ataţia ani pe la Parghet şi-apoi prin instanţe, nu i s-a făcut nici măcar dreptate. De-a lungul anilor i s-au întamplat următoarele: *-agentul constatator al Poliţiei Rutiere a mutat locul accidentului pe contrasens, iar potrivit martorului părţii vătămate, chiar pe trotuar, şi cu aproximativ 10 mai aproape de treceerea de pietoni; *-acelaşi agent constatator a „omis” să mai producă proba foto la locul accidentului; *-a mai „omis” de asemenea, fotografierea urmelor de franare, pentru a stabili viteza cu care circula învinuitul; *-în Instanţă, i-au fost sustrase probe din dosar; *- nu i-au fost admişi toţi martorii propuşi; *-nici măcar aceia aduşi cu mandat de aducere; *-declaraţiile unor martori ai învinuitului au fost consemnate aiurea (adică trunchiat, anume pentru a se putea crea starea de ambiguu); *-expertiza a fost contrafăcută; *-iar contraexpetiza solicitată instanţei de către învinuit, i-a fost refuzată *-martorii părţii vătămate au dat declaraţii false; *- a fost admis un martor al părţii vătămate (preotul cimitirului, a cărui salariată era), care a refuzat să jure în instanţă, pe Biblie (de ce oare?), deşi era preot, iar instanţa a admis excepţia”.
Cine împarte dreptatea în Argeş?!
Adevăul este că, de 21 de ani dreptatea făcută de instanţele argeşene umblă legată la ochi şi cu capul spart! Actul de dreptate este dictat de şpagă, trafic de înfluienţă, factotori politici şi grupuri de interese. Cum de s-a ajuns la această stare de lucruri? Simplu! În Romania, şi în Argeş cu atat mai mult, ani de-a randul au fost păstraţi magistraţii şi judecătorii formaţi în şcolile şi facultăţile de drept ale vechiului Regim totalitar. Unii dintre ei mai sunt şi azi în „paine”, deşi la bază au fost lenjerese prin spitaluri, iar după 1990 dansatoare la bară prin tot felul de spelunci, iar acum predau dreptul. Alţi "foşti" însă, şi-au dat odraslele la aceleaşi „şcoli înalte” şi-au devenit la randul lor magistraţi, judecători, avocaţi sau grefiere, făcuţi la normă. Cei şcoliţi după 1990, s-au format în facultăţile particulare ai căror decani, prodecani şi profesori sunt magistraţii şi judecătorii de ieri, ieşiţi la pensie. E vorba de acele Facultăţi, apărute precum ciupercile după o ploaie caldă de vară. Pe de-altă parte, după cum este cunoscut, şefii Parchetelor şi ai Instanţelor sunt numiţi politic, iar în Argeş, puterea este alta decat cea portocalie. Adică, e tot roşie! Aceştia şi-au plantat apoi, în structurile inferioare, consoartele, rubedenile, prieteni şi cunoştinţele apropiate. Astfel s-a ajuns ca Parchetele şi Înstanţele din Argeş să „colcăie” de „nepotisme”, de tot soiul de rubedenii, prieteni şi cunoştinţe. Apoi, foştii şefi de Parchete şi Instanţe, ori simpli magistraţi şi judecători „moşteniţi” de sistem, cei trecuţi de prima tinereţe şi-au „plantat” prin Parchete şi Instanţe nu doar consoartele, ci şi fii şi fiicele, nurorile şi ginerii, nepoţii şi strănepoţii, care la randul lor şi-au adus consoartele, cumnaţii şi cumnatele, naşii, finii şi moaşele. Astfel, dosarele instrumentate de magistraţi ajung în Instanţe la soţii sau soţiile acestora, care sunt judecători, procurori de complete, grefiere sau executori judecătoreşti. Chiar şi în „Cazul Ion Ratea” judecăturul Ana Dumbravă, care a dat soluţia de condamnare la un an cu suspendarea executării pedepseişi la plata unor despăgubiri uriaşe, este consoarta procurorului Dinu Dumbravă, de la Parchetul Curţii de Apel Piteşti, fost prim-procuror al Judecătoriei Piteşti chiar în perioada cercetărilor de la Parchet în „Dosarul Ratea”. Şi astfel de cazuri sunt cu sutele în judeţul Argeş. Este şi motivul pentru care solităm Corpului de Control al Ministerului Justiţiei să efectuieze un control amănunţit al soluţiilor din dosarele ultimilor cinci-şase ani, pronunţate de Parchetele şi Instanţele argeşene. Ştefan Dumitru Afrimescu
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
La 161 de ani de naşterea de la naşterea Poetului-Raport către Eminescu, asupra stării naţiunii
Raport către Eminescu, asupra stării naţiunii
Au trecut iată aproape fără să prindem chiar veste 161 de de la naşterea marelui Eminescu. Cate s-au întamplat din acel ianuarie 1850 şi pană azi? O Doamne, atat de multe că mi-ar trebuitot cam ataţia ani să le aştern pe hartie. Pe-o parte din întamplări le trăit însuşii Mihai. Pe celelalte le-am trăi noi ceilalţi, care i-am urmat. Omenirea a trecut prin două războaie mondiale, prin două dictaturi şi 50 de ani de totalitarism şi ciumă roşie şi ultimii 21 de ani, de aşa zisă libertate. Nu ne întreba însă cum am trecut prin toate. Cu ce costuri, cu cate sacrificii, cu cate vieţi sau morţi. Important este că am supravieţuit, ca neam şi stirpe.Am avut însă şi perioade cand puteam dispărea cu totul. Ne-au salvat cateva doar, dintre elitele noastre şi-ale Europei. Trebuie să-ţi spun însă că eşti mai actual decat ai fost poate în toată existenţa ta. Că am devenit un popor de mimi. Pană şi aniversarea ta a fost mimată, cu toate că ziua ta de naştere a fost declarată (atat de pompos), Ziua Culturii Naţionale. Mai rămane de stabilit care cultură, pentru că adevarata cultură şi oamenii ei sunt tot mai mai marginalizaţi. Locul culturii autentice este tot mai adesea luat de subcultură şi de kitch. Cat priveşte sentimentul naţional, acesta are deja alte conotaţii. Nici măcar limba romană nu mai la fel cum ai lăsat-o. E tot mai plină de barbarisme şi de expresii suburbane. Şi nuştiu cat de mandru ai fi auzindu-le.
Despre naţionalismul tău atat de sănătos, nici nu se mai poate vorbi. Se tot vorbeşte în schimb, de un naţionalism deadreptul găunos,adesea împins pană la exptremele sale teribil de periculoase. Partidul Conservator, la al cărui ziar ai lucrat ataţia ani, a dispărut cu tot cu ziar, odată cu toate partidele considerate istorice, şi a reapărut la fel ca ele, în "haine" noi, condus de fosşti securişti şi turnători la fosta Securitate, de foşti nomenclaturişti şi de tot soiul de impostori, oprtuniţi sau fripturişti, care bagatelizează totul.Au mers pană acolo încat în nimicnicia lor, au vrut să te declare Sfant. Ţi-am scris toate acestea ca să ştii cu cine mai ai deaface la 161 de ani de la propria-ţi naştere
ştefan dumitru afrimescu
Au trecut iată aproape fără să prindem chiar veste 161 de de la naşterea marelui Eminescu. Cate s-au întamplat din acel ianuarie 1850 şi pană azi? O Doamne, atat de multe că mi-ar trebuitot cam ataţia ani să le aştern pe hartie. Pe-o parte din întamplări le trăit însuşii Mihai. Pe celelalte le-am trăi noi ceilalţi, care i-am urmat. Omenirea a trecut prin două războaie mondiale, prin două dictaturi şi 50 de ani de totalitarism şi ciumă roşie şi ultimii 21 de ani, de aşa zisă libertate. Nu ne întreba însă cum am trecut prin toate. Cu ce costuri, cu cate sacrificii, cu cate vieţi sau morţi. Important este că am supravieţuit, ca neam şi stirpe.Am avut însă şi perioade cand puteam dispărea cu totul. Ne-au salvat cateva doar, dintre elitele noastre şi-ale Europei. Trebuie să-ţi spun însă că eşti mai actual decat ai fost poate în toată existenţa ta. Că am devenit un popor de mimi. Pană şi aniversarea ta a fost mimată, cu toate că ziua ta de naştere a fost declarată (atat de pompos), Ziua Culturii Naţionale. Mai rămane de stabilit care cultură, pentru că adevarata cultură şi oamenii ei sunt tot mai mai marginalizaţi. Locul culturii autentice este tot mai adesea luat de subcultură şi de kitch. Cat priveşte sentimentul naţional, acesta are deja alte conotaţii. Nici măcar limba romană nu mai la fel cum ai lăsat-o. E tot mai plină de barbarisme şi de expresii suburbane. Şi nuştiu cat de mandru ai fi auzindu-le.
Despre naţionalismul tău atat de sănătos, nici nu se mai poate vorbi. Se tot vorbeşte în schimb, de un naţionalism deadreptul găunos,adesea împins pană la exptremele sale teribil de periculoase. Partidul Conservator, la al cărui ziar ai lucrat ataţia ani, a dispărut cu tot cu ziar, odată cu toate partidele considerate istorice, şi a reapărut la fel ca ele, în "haine" noi, condus de fosşti securişti şi turnători la fosta Securitate, de foşti nomenclaturişti şi de tot soiul de impostori, oprtuniţi sau fripturişti, care bagatelizează totul.Au mers pană acolo încat în nimicnicia lor, au vrut să te declare Sfant. Ţi-am scris toate acestea ca să ştii cu cine mai ai deaface la 161 de ani de la propria-ţi naştere
ştefan dumitru afrimescu
joi, 13 ianuarie 2011
luni, 3 ianuarie 2011
Despre 2011 cu manie!
Despre 2011, cu manie!
Dacă ţări ca Portugalia, Spania, Ungaria, Bulgaria şi Slovacia, au reuşit să depăşească momentul de varf de criză, iar altele ca Polonia, Cehia, Germania şi Franţa nici nu au cunoscut-o, Romania se zbate de mai bine de doi ani în cea mai profundă criză de după 1933. Cum-necum, cu bune şi cu rele, am trecut şi al doilea an consecutiv de recesiune economică şi nu numai. Am păşit, cum altfel, decat tot cu bune şi cu rele, şi în al treilea an de criză. De-această dată însă, recesiunea este instituţionalizată. Măsurile punitive luate anul trecut doar prin ordonanţe de urgenţă, acum sunt întărite prin legi asumate de Executv în Parlament şi promulgate de Preşedinţie. De-acum, niciun roman nu mai poate spune că reducerea salariilor ar fi ilegală sau că, majorările de taxe, impozite, accize şi de TVA, ar fi abusive. Astfel că, de-acum, toţi cei care n-am reuşit să “dăm colţul” în 2009 sau 2010, s-ar putea să regretăm aceea neşansă, tot anul 2011. Şi aceasta pentru că 2011 se-anunţă a fi varful de criză în Romania. Scriam la sfarşitul anului 2009, ce avea să ne aştepte în 2010. Mulţi îşi vor fi zis citind acea introspecţie în viitorul imediat că fabulez. Ei bine, nu numai că nu am fabulat, dar m-am dovedit oarecum optimist. Acum însă, cand lucrurile sunt deja tranşate, Legea Bugetului, cea a salarizării unitare şi a pensiilor unitare, fiind déjà promulgate, 2011 se conturează a fi şi mai dur decat 2010. TVA-ului crescut la 24%, i se va adăuga o inflaţie destul de probabil formată din două cifre, salariilor diminuate cu 25%, o rată a şomajului tot din două cifre, o majorare a accizelor la carburanţi (benzina şi motorina s-au scumpit déjà la pompe), urmează tutun, alcool şi cafea şi o creştere aberantă şi în lanţ a preţurilor la gaze, la paine, carne, ulei şi zahăr, la întreţinere. Va continua înăsprirea condiţiilor de creditare internă şi externă, şi o degradare continuă a învăţămantului, sănătăţii şi asistenţei sociale. Cui datorăm toate acestea? În primul rand lipsei investiţiilor pe termen scurt şi mediu, apoi întarzierii adoptării unor măsuri viabile anticriză, corupţiei din sanul instituţiilor statului, tolerării economiei subterane, a celei gri sau negre, mafiilor politico-economice, criminalităţii econoomico-financiare. Au fost luate din păcate doar măsuri punitive şi aproape de loc măsuri de relansare economică, de ieşire din recesiune, cele adoptate fiind doar nişte paliative. În loc să relaxeze taxele şi impozitele, pentru a face din Romania o ţară atrctivă din punct de vedere investiţional, Executivul a creat noi taxe şi le-a majorat pe cele existente, determinand investitorii să-şi mute afacerile în Bulgaria, Serbia şi Republica Moldova. În loc să restructureze aparatul guvernamental şi să reformeze poliţia, justiţia şi serviciile de informaţii Executivul a preferat să concedieze pe de-oparte şi pe de-altă parte să facă angajări din randuiile clientelei politice. De peste doi ani se tot vorbeşte de reformarea statului. A văzut cineva vreo reformă în Romania ultimilor 20 de ani? Romania trebuie întai de toate modernizată ca stat al mileniului trei. Dar, pentru reformare şi modernizare, Romania ar avea nevoie măcar de doi predecesori: de un Carol I şi de un I:C:Brătianu. Cu ceea ce avem acum pe piaţa politică nu vom reforma şi moderniza nimic, niciodată. Nici măcar un canton de cale ferată. Pentru a taxa, impozita şi fiscaliza trebuie mai întai să ai ce. Adică să produci. Să ai producţie. Apoi, să ai unde s-o vinzi. Pentru produce şi apoi a vinde, trebuie să ai o infrastructură compatibilă cu mileniul trei: drumuri ca-n palmă, cale ferată sigură, porturi şi aeroporturi, flotă comercială maritimă şi aeriană performante şi forţă de muncă supercalificată. Din păcate, forţa noastră de muncă supercalificată este aproape alungată din ţară ca şi cum aici nu ar mai fi nevoie de ea. Ca şi cum aici, ar fi de prisos. Iar dacă s-ar încăpăţana să rămană, ar fi trimisă în şomaj, marginalizată şi înlocuită cu rudele, pilele şi relaţiile celor aflaţi la putere. Ce competenţă, care valoare, despre ce elite ar mai putea fi vorba în Romania, cand totul se rezumă la pile, cunoştinţe şi relaţii, la apartenenţele politice la un partid sau altul aflate la Putere, la un grup sau altul de interese, la o sferă sau alta de influienţă?! Cui mai trebuiesc elitele, valoarea, competenţa?! Cui, cand în vremuri de criză, în Romania şi doar în Romania, acestea sunt primele sacrificate? Ce pun în locul lor guvernanţii? Păi, ce altceva, decat veleitari! Locul profesioniştilor e luat de amatori! Locul valorilor, de nonvalori. Al elitelor, de pseudoelite, al competenţei, de incopetenţă. Cei care reuşeşsc, sunt doar “descucăreţii”. Cei care fac şi acceptă compromisul de orice natură ar fi. Dacă sunt sau nu motive de-a privi sau de a ne referi la 2011 cu manie, ţine pană la urmă de opţiunea fiecăruia. Şi unii, poate nici nu au motive s-o facă încă de pe-acim. Puţintică răbdare însă, căci n-au trecut decat trei zile din noul an şi déjà s-au scumăit la pompe carburanţii, s-a majorat taxa la autoturisme, a crescut preţul RCA-ului, asigurarea obligatorie a locuinţei bate la uşă, la fel noul Cod al Muncii şi lista poate continua. ş.d.afrimescu
Dacă ţări ca Portugalia, Spania, Ungaria, Bulgaria şi Slovacia, au reuşit să depăşească momentul de varf de criză, iar altele ca Polonia, Cehia, Germania şi Franţa nici nu au cunoscut-o, Romania se zbate de mai bine de doi ani în cea mai profundă criză de după 1933. Cum-necum, cu bune şi cu rele, am trecut şi al doilea an consecutiv de recesiune economică şi nu numai. Am păşit, cum altfel, decat tot cu bune şi cu rele, şi în al treilea an de criză. De-această dată însă, recesiunea este instituţionalizată. Măsurile punitive luate anul trecut doar prin ordonanţe de urgenţă, acum sunt întărite prin legi asumate de Executv în Parlament şi promulgate de Preşedinţie. De-acum, niciun roman nu mai poate spune că reducerea salariilor ar fi ilegală sau că, majorările de taxe, impozite, accize şi de TVA, ar fi abusive. Astfel că, de-acum, toţi cei care n-am reuşit să “dăm colţul” în 2009 sau 2010, s-ar putea să regretăm aceea neşansă, tot anul 2011. Şi aceasta pentru că 2011 se-anunţă a fi varful de criză în Romania. Scriam la sfarşitul anului 2009, ce avea să ne aştepte în 2010. Mulţi îşi vor fi zis citind acea introspecţie în viitorul imediat că fabulez. Ei bine, nu numai că nu am fabulat, dar m-am dovedit oarecum optimist. Acum însă, cand lucrurile sunt deja tranşate, Legea Bugetului, cea a salarizării unitare şi a pensiilor unitare, fiind déjà promulgate, 2011 se conturează a fi şi mai dur decat 2010. TVA-ului crescut la 24%, i se va adăuga o inflaţie destul de probabil formată din două cifre, salariilor diminuate cu 25%, o rată a şomajului tot din două cifre, o majorare a accizelor la carburanţi (benzina şi motorina s-au scumpit déjà la pompe), urmează tutun, alcool şi cafea şi o creştere aberantă şi în lanţ a preţurilor la gaze, la paine, carne, ulei şi zahăr, la întreţinere. Va continua înăsprirea condiţiilor de creditare internă şi externă, şi o degradare continuă a învăţămantului, sănătăţii şi asistenţei sociale. Cui datorăm toate acestea? În primul rand lipsei investiţiilor pe termen scurt şi mediu, apoi întarzierii adoptării unor măsuri viabile anticriză, corupţiei din sanul instituţiilor statului, tolerării economiei subterane, a celei gri sau negre, mafiilor politico-economice, criminalităţii econoomico-financiare. Au fost luate din păcate doar măsuri punitive şi aproape de loc măsuri de relansare economică, de ieşire din recesiune, cele adoptate fiind doar nişte paliative. În loc să relaxeze taxele şi impozitele, pentru a face din Romania o ţară atrctivă din punct de vedere investiţional, Executivul a creat noi taxe şi le-a majorat pe cele existente, determinand investitorii să-şi mute afacerile în Bulgaria, Serbia şi Republica Moldova. În loc să restructureze aparatul guvernamental şi să reformeze poliţia, justiţia şi serviciile de informaţii Executivul a preferat să concedieze pe de-oparte şi pe de-altă parte să facă angajări din randuiile clientelei politice. De peste doi ani se tot vorbeşte de reformarea statului. A văzut cineva vreo reformă în Romania ultimilor 20 de ani? Romania trebuie întai de toate modernizată ca stat al mileniului trei. Dar, pentru reformare şi modernizare, Romania ar avea nevoie măcar de doi predecesori: de un Carol I şi de un I:C:Brătianu. Cu ceea ce avem acum pe piaţa politică nu vom reforma şi moderniza nimic, niciodată. Nici măcar un canton de cale ferată. Pentru a taxa, impozita şi fiscaliza trebuie mai întai să ai ce. Adică să produci. Să ai producţie. Apoi, să ai unde s-o vinzi. Pentru produce şi apoi a vinde, trebuie să ai o infrastructură compatibilă cu mileniul trei: drumuri ca-n palmă, cale ferată sigură, porturi şi aeroporturi, flotă comercială maritimă şi aeriană performante şi forţă de muncă supercalificată. Din păcate, forţa noastră de muncă supercalificată este aproape alungată din ţară ca şi cum aici nu ar mai fi nevoie de ea. Ca şi cum aici, ar fi de prisos. Iar dacă s-ar încăpăţana să rămană, ar fi trimisă în şomaj, marginalizată şi înlocuită cu rudele, pilele şi relaţiile celor aflaţi la putere. Ce competenţă, care valoare, despre ce elite ar mai putea fi vorba în Romania, cand totul se rezumă la pile, cunoştinţe şi relaţii, la apartenenţele politice la un partid sau altul aflate la Putere, la un grup sau altul de interese, la o sferă sau alta de influienţă?! Cui mai trebuiesc elitele, valoarea, competenţa?! Cui, cand în vremuri de criză, în Romania şi doar în Romania, acestea sunt primele sacrificate? Ce pun în locul lor guvernanţii? Păi, ce altceva, decat veleitari! Locul profesioniştilor e luat de amatori! Locul valorilor, de nonvalori. Al elitelor, de pseudoelite, al competenţei, de incopetenţă. Cei care reuşeşsc, sunt doar “descucăreţii”. Cei care fac şi acceptă compromisul de orice natură ar fi. Dacă sunt sau nu motive de-a privi sau de a ne referi la 2011 cu manie, ţine pană la urmă de opţiunea fiecăruia. Şi unii, poate nici nu au motive s-o facă încă de pe-acim. Puţintică răbdare însă, căci n-au trecut decat trei zile din noul an şi déjà s-au scumăit la pompe carburanţii, s-a majorat taxa la autoturisme, a crescut preţul RCA-ului, asigurarea obligatorie a locuinţei bate la uşă, la fel noul Cod al Muncii şi lista poate continua. ş.d.afrimescu
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Şi cand te gandeşti că Romania putea fi o Eleveţie a Sud-Estului european!
Şi cand te gandeşti că Romania putea fi o Elveţie a Europei de Sud-Est
Scriam la sfarşitul anului 2009 ce avea să ne aştepte în 2010. Mulţi îşi vor fi zis citind acea introspecţie în viitorul imediat că fabulez. Ei bine, nu numai că nu am fabulat, dar m-am dovedit oarecum optimist. Acum însă, cand lucrurile sunt deja tranşate, Legea Bugetului, cea a salarizării unitare şi a pensiilor unitare fiind déjà promulgate, 2011 se conturează a fi şi mai dur decat 2010. TVA-ului crescut la 24%, i se va adăuga o inflaţie destul de probabil formată din două cifre, salariilor diminuate cu 25%, o rată a şomajului tot din două cifre, o majorare a accizelor la carburanţi (benzina şi motorina s-au scumpit déjà la pompe), urmează tutun, alcool şi cafea şi o creştere aberantă şi în lanţ a preţurilor la gaze, la paine, carne, ulei şi zahăr, la întreţinere. Va continua înăsprirea condiţiilor de creditare internă şi externă, şi o degradare continuă a învăţămantului, sănătăţii şi asistenţei sociale. Cui datorăm toate acestea? În primul rand lipsei investiţiilor pe termen scurt şi mediu, apoi întarzieri adoptării unor măsuri viabile anticriză, corupţiei din sanul instituţiilor statului, tolerării economiei subterane, a celei gri sau negre, mafiilor politico-economice, criminalităţii econoomico-financiare. Au fost luate din păcate doar măsuri punitive şi aproape de loc măsuri de relansare economic, de ieşire din recesiune, ci doar nişte paliative. În loc să relaxeze taxele şi impozitele, pentru a face din Romania o ţară atrctivă din punct de vedere investiţional, Executivul a creat noi taxe şi le-a majorat pe cele existente, determinand investitorii să-şi mute afacerile în Bulgaria şi Republica Moldova. Înloc să restructureze aparatul guvernamental şi să reformeze poliţia, justiţia şi serviciile de informaţii Executivul a preferat să concedieze pe de-oparte şi pe de-altă parte să facă angajări din randuzile clientelei politice. De peste doi ani se tot vorbeşte de reformarea statului. A văzut cineva vreo reformă în Romania ultimilor 20 de ani? Romania trebuie întai de toate modernizată ca stat al mileniului trei. Dar pentru reformare şi modernizare, Romania ar avea nevoie măcar de doi predecesori: de un Carol I şi de un I:C:Brătianu. Cu ceea ce avem acum pe piaţa politică nu vom reforma şi moderniza nimic, niciodată. Nici măcar un canton de cale ferată. Pentru a taxa, impozita şi fiscaliza trebuie mai întai să ai ce. Adică să produci. Să ai producţie. Apoi să ai unde s-po vinzi. Pentru produce şi apoi a vinde trebuie să ai o infrastructură modernizată: drumuri ca-n palmă, o cale ferată sigură, porturi şi aeroporturi, flotă comercială maritimă şi aeriană performante şi forţă de muncă supercalificată. Din păcate, forţa noastră de muncă supercalificată este aproape alungată din ţară ca şi cum aiaci nu ar mai fi nevoie de ea. Şi cand te gandeşti că Romania putea fi o Eleveţie a Estului, putand trăi numai din turism! ş.d.afrimescu
Scriam la sfarşitul anului 2009 ce avea să ne aştepte în 2010. Mulţi îşi vor fi zis citind acea introspecţie în viitorul imediat că fabulez. Ei bine, nu numai că nu am fabulat, dar m-am dovedit oarecum optimist. Acum însă, cand lucrurile sunt deja tranşate, Legea Bugetului, cea a salarizării unitare şi a pensiilor unitare fiind déjà promulgate, 2011 se conturează a fi şi mai dur decat 2010. TVA-ului crescut la 24%, i se va adăuga o inflaţie destul de probabil formată din două cifre, salariilor diminuate cu 25%, o rată a şomajului tot din două cifre, o majorare a accizelor la carburanţi (benzina şi motorina s-au scumpit déjà la pompe), urmează tutun, alcool şi cafea şi o creştere aberantă şi în lanţ a preţurilor la gaze, la paine, carne, ulei şi zahăr, la întreţinere. Va continua înăsprirea condiţiilor de creditare internă şi externă, şi o degradare continuă a învăţămantului, sănătăţii şi asistenţei sociale. Cui datorăm toate acestea? În primul rand lipsei investiţiilor pe termen scurt şi mediu, apoi întarzieri adoptării unor măsuri viabile anticriză, corupţiei din sanul instituţiilor statului, tolerării economiei subterane, a celei gri sau negre, mafiilor politico-economice, criminalităţii econoomico-financiare. Au fost luate din păcate doar măsuri punitive şi aproape de loc măsuri de relansare economic, de ieşire din recesiune, ci doar nişte paliative. În loc să relaxeze taxele şi impozitele, pentru a face din Romania o ţară atrctivă din punct de vedere investiţional, Executivul a creat noi taxe şi le-a majorat pe cele existente, determinand investitorii să-şi mute afacerile în Bulgaria şi Republica Moldova. Înloc să restructureze aparatul guvernamental şi să reformeze poliţia, justiţia şi serviciile de informaţii Executivul a preferat să concedieze pe de-oparte şi pe de-altă parte să facă angajări din randuzile clientelei politice. De peste doi ani se tot vorbeşte de reformarea statului. A văzut cineva vreo reformă în Romania ultimilor 20 de ani? Romania trebuie întai de toate modernizată ca stat al mileniului trei. Dar pentru reformare şi modernizare, Romania ar avea nevoie măcar de doi predecesori: de un Carol I şi de un I:C:Brătianu. Cu ceea ce avem acum pe piaţa politică nu vom reforma şi moderniza nimic, niciodată. Nici măcar un canton de cale ferată. Pentru a taxa, impozita şi fiscaliza trebuie mai întai să ai ce. Adică să produci. Să ai producţie. Apoi să ai unde s-po vinzi. Pentru produce şi apoi a vinde trebuie să ai o infrastructură modernizată: drumuri ca-n palmă, o cale ferată sigură, porturi şi aeroporturi, flotă comercială maritimă şi aeriană performante şi forţă de muncă supercalificată. Din păcate, forţa noastră de muncă supercalificată este aproape alungată din ţară ca şi cum aiaci nu ar mai fi nevoie de ea. Şi cand te gandeşti că Romania putea fi o Eleveţie a Estului, putand trăi numai din turism! ş.d.afrimescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)