SOS, presa din Romania

S.O.S, presa din Romania!
De la presa ca o hazna, la “presari” de Bălăceanca şi de Nr.9 sau puşcăriabili de Jilava şi Sighet!
Presupun că unii dintre cititorii acestui blog se vor întreba: “De ce a preferat jurnalistul ăsta un titlu atât de dur?” Deşi poate că nici nu ar trebui să ofer o explicaţie, o fac totuşi, pntru a nu exista dubii sau locuri de interpretare. Întai de toate, pentru că şefii Atacului la persoană din Bucureşti, florin paraschivescu, eliza stancu & comp., aceşti recuperatori, cu relaţii şi tentacule în lumea interlopă locală şi a Capitalei, refuză să-mi achite salariul pentru perioada cat am lucrat pentru ei, lăsandu-mă de sărbători fără niciun leu. Apoi, pentru modul discreţionar în care se manifestă şi acţionează faţă de redactori şi victimele vizate. Şi nu în ultimul rand, pentru ceea ce ajuns presa din Romania ultimilor 5-6 ani.
Preambul
În 1990, când am intrat în presă, mi-am jurat (şi era ca şi acum, în ajunul Paştelui), să fac tot ce urma să depindă de mine şi de această meserie, să îndrept după puterile mele, relele socităţii, ale clasei politice şi viitorilor oameni de afaceri (probabil că aşa trebuia să arate dle Ioniţă, un ratat)! Şi, cel puţin în primele cinci-şase luni, nici nu bănuiam măcar, că urma să am parte tocmai de astfel de „rele”, care aveau să infesteze mai toată breasla jurnalistică (şi mă refer la puciul din redacţia R.L., încercat de către Tia Şerbănescu, pentru al debarca pe P.M.B. de la conducerea ziarului, puciul din zilele trecute de la Adevărul). Acelaşi lucru s-a întamplat şi în redacţia săptămanalului Mileniul trei, ziarul pe care îl fondasem şi îl conduceam. Dar, cu toate că au mai urmat şi alte episoade trase parcă la indigo asemnenea celui de la “Mileniul trei”, cum ar fi puciul de la “Atac de Argeş” din 2002, plecarea de la “Atac de Argeş la persoană”, din urmă cu două-trei săptămâni deja nu a mai avut niciun efect. Probabil că am căpătat în timp acea imunitate, la asemenea gesturi, de nici doi bani (2 lei vechi). Mult mai mult m-au afectat atitudinea şi manifestările a unor foşti “colegi”, unul care epata în prieten, dar s-a dovedit a fi un cameleon de carieră, care a aderat cu prima ocazie la corul detractorilor, o aşa zisă directoare, perfect paralelă cu presa, şi mogulii ziarului-recuperatori de Bucureşti- care în loc să-mi achite salariul pentru cât am prestat la acel “ziar”, preferă să fie înjuraţi de 3000 de ori pe zi.
De ce presa ca o hazna?! Am să vă rog să treceţi pragul unei redacţii, din varii motive, inclusiv acela al publicării unui banal anunţ de mică publicitate. Şi o să vedeţi ce fojgăiala dracului se face de-odată în jur. Plecând de la această “banală” observaţie ve-ţi constata, dacă reuşiţi să convingeţi pe cineva să vă angajeze, indiferent pe care post din redacţia aceea, ce presiuni se pun pe tine, pentru a aduce, după caz, bani sau subiecte, fără să ţi se explice nici natura subiectelor (politică, social, eveniment sau mediu), nici forma (ştire, anchetă sau reportaj), nici întinderea (nr. de semen). Astfel, nu vei reuşi decât să alergi de nebun două-trei săptămâni prin tot judeţul, pentru primul subiect. Subiect care nu-ţi va fi publicat niciodată, fie pentru că aduce atingere intereselor patronilor ziarului, fie ale celor din eşalonul doi sau trei, care la rândul lor au şi ei “micile” lor interese. Şi măcar de ţi s-ar spune adevărul. Ţi se aruncă din vârful buzelor de către unul dintre ei: “Subiectul ăsta a mai fost făcut”. Ce contează că subiectul tău este o anchetă sau reportaj, iar ceea ce citiseră ei era o ştire banălă, fără nicio relevanţă, din care tu făcuse-şi, docunmentându-te, o “bijuterie”. Mai mult, la sfârşit descoperise-şi că ştirea mai era şi falsă pe de-asupra, fiind probabil scrisă la comanda cine ştie cărui mogul, politician sau oligarh. Dar, să trecem de la acest “microcosmos” de presă locală, la presa de anvergură. La cea naţională. La marile trusturi media. Şi să începem cu două dintre ele: “Realitatea-Caţavencu” şi “Intact” , primul aparţinând lui SOV, fostul patron al FNI, FNA, Gelsor şi BID, iar Intact aparţinând lui Dan Voiculecu, alias Felix (sau mă rog, ficei lui). Păi cât de dezinteresat a fost “jocul” lui SOV, când la chemat la el pe Geoană la ora 4,00, în dimineaţa zilei în care tocmai urma 14-15 ore mai tarziu să aibă loc întâlnirea finală pentru prezidenţiale, având grijă să-i pună pe “coadă” SRI-ul, SPP-ul şi toată presa aliniată preşedinţiei? S-a mai auzit ceva de “omul lui SOV”, arestat prin Indonezia? Sau cât de dezinteresat a fost, este şi va mai fi “jocul lui Voiculescu” făcut de “anteniştii” Antenei 3, respectiv de M.Badea, Vrânceanu Firea (de la Ştirea zilei) sau al celor de la Sinteza zilei? Cât de imparţiali sunt aceşti jurnalişti? Dar cei de la EvZ, HotNews, sau Atac la Persoană? Poveşti domnilor. Poveşti, cu care nu-i mai poţi minţi nici măcar pe nou-născuţi. Cât de echidistanţi mai sunt Traian Ungureanu, fost journalist la BBC sau Andreea Pora? Treceţi numai pragul redacţiilor în care lucrează toţi cei enumeraţi şi veţi vedea că mirosul de “hazna” te întâmpină încă de la “poartă”, şi începe chiar cu portarul. Ce pretenţii să mai avem atunci de la ziarele locale, dacă tonul este dat de marile trusturi media din Capitală?! Ce pretenţii să mai avem de la f.d.b., e.z., m.b.,e.s., c.n., g.m., sau g.s., dacă jurnalişti ca Nistorescu, Turturică, Ungureanu, Turcescu sau Hurezeanu au ajuns să accepte jocurile murdare ale mogulilor şi politicienilor de conjunctură? Şi toate acestea se petrec într-o ţară membră NATO şi UE! Ce fac aceste organisme internaţionale? Aceste entităţi din păcate stau, ca şi înainte de a fi partenere cu noi, tot cu mâinile în sân. Ce face de pildă, organizaţia “Reporteri fără frontieere” sau celelalte organisme media internaţionale, faţă de starea presei româneşi? O lasă, după cât se pare, să se decredibilizeze singură, până la treapta cea mai de jos. Şi-apoi ce va mai fi? Şi cititorilor ce le mai rămâne de făcut? Ce altceva decât să cumpere zilnic haznaua de pe tarabe sau să li se pună zilnic aceeaşi hazna în cutiile poştale. Cum de s-a ajuns aici? Simplu. Printr-o politică oarbă şi şchioapă de selecţie a patronilor de presă, făcută aiurea. Doar pe criteriul banului, nu şi-a profesionalismului. Ce legătură are SOV cu media? Dar Voiculescu, Adamescu, Paraschivescu sau Patriciu?
De la mirosul de hazna la cel de Bălăceanca şi/sau Nr.9! Dar în plan local, ce legătură are Penescu, B., V. sau N. cu media? Vă spun eu. Nicio legătură. toţi aceştia au tot felul de legături, dar cu altceva: cu economia subterană, cu tot felul de mafii, cu politicieni şi oamnei de afaceri penali, cu lumea interlopă. Acestea sunt legăturile lor, şi nu cu mass media aşa cum vor să epateze. Când te adresezi unei jurnaliste cu…: “Pune fă mâna şi scrie că te iau de ciuf!”, despre ce legături cu presa mai poate fi vorba, în cazul mogulului respectiv? Dar în cazul elizei stancu, directoarea Atacului de Argeş: “Tu George (şi George îi paote fi chiar bunic), ca redactor şef ai sarcina să mături în redacţie. Munca ta de redactor şef o face Bucureştiul”. Şi mai vine şi f.d.b. şi mai pune nişte paie pe foc: “George şi Mitruş sun gay, iar afimescu, veriga boşorogită şi şontoroagă, scrie din amintiri, se spală o dată la trei săptămâni, dar are succes la gagici tinere”. (Asta te frământa pe tine dane?). Mai mult decât atât, atrage în acest scandal şi o emigrantă în Spania, despre care f.d.b. scrie pe blog: “D.D, o blogeriţă sugătoare de p…ă., amanta lui afrimescu”! Iar pe d.d. nu am cunoscuto niciodată. De-abia-l aştept pe f.d.b. să ne facă cunoştinţă. (Sper să mă invite la Madrid, unde se va judeca procesul). Şi dacă toate acestea, nu au miros de hazna (lăsând la o parte faptul că miroasea pe bune a wc, chiar de cum intrai pe holul redacţiei Atacului de Ageş), atunci, sigur au “miros” de Bălăceanca sau de nr.9. Iar dacă nu vă “miroase” a niciunul dintre spitalele enumerate, cu certitudine ar trebui să vă miroase a Jilava, Rahova, Colibaşi sau Poarta Albă.
Ş.D.Afrimescu.