În curand pe acest blog, o anchetă despre Şeful DNA Piteşti, cercetat pentru corupţie de către Direcţia Genarală Anticorupţie Bucureşti

Şeful DNA Piteşti cercetat pentru corupţie de către DGA Bucureşti

Călin Nistor, şeful DNA Piteşti este cercetat de către DGA Bucureşti pentru săvarşrea unor acte de corupţie, în Dosarul de divorţ dintre Ingrid Marinică şi soţul acesteea (Florin). Mai exact, şeful DNA Piteşti este cercetat pentru favorizarea soţului avocatei Ingrid, inculpat în dosarul de divorţ dintre cei doi. Şi ne mai mirăm că dosare ca ale primarilor Piteştiului, Albotei, sau al celui de la Mioveni, zac cu anii prin fişetele DNA Piteşti?!

Iată cum se luau şpăgile la Guvern!

Iată cum se aranjau spagile în Guvernul Năstase!

Înregistrarea audio, care a ajuns şi în posesia DNA, are o durată de aproape 27 de minute şi redă o conversaţie între Liana Iacob, secretar de stat în perioada 2001-2002 în guvernul Năstase, şi Marco Maximilian Katz, director al firmei EDF, care opera la acea vreme magazinele duty-free din Aeroportul Otopeni.

Transcrierea discutiei dintre Liana Iacob si Maximilian Katz (fragment)

Discuţia dintre cei doi a avut loc acasă la Liana Iacob, după ce Sorin Teşu, fost şef de cabinet al premierului PSD, se întalnise cu Rick Weil, patronul EDF, în parcarea hotelului Hilton din Bucureşti şi-i ceruse (atat conform lui Weil, cat şi Lianei Iacob, aşa cum demonstrează şi înregistrarea) o mită de 2,5 milioane de dolari în schimbul păstrării contractului de exploatare a magazinelor duty-free din Aeroportul Otopeni.

După un schimb de amabilităţi între cei doi şi discuţii de complezenţă despre Casa Lianei Iacob, despre amenajarea acesteia, despre cainii secretarului de stat, discuţia trece într-un registru de afaceri. Publicitate



Vorbeşte Liana Iacob: „Nu ştiu de ce aţi vrut dumneavoastră să stăm de vorbă, dar eu ştiu de ce aţi vrut. Eu, pană la urmă, eu, eu am înţeles, am auzit că aţi fost supuşi la nişte presiuni mari, da, şi aţi fost supuşi la nişte presiuni foarte mari, am înţeles, din partea diverşilor aceşti golani, că altfel nu pot să le spun, că eu ştiu că-s nişte golani. Aceşti domni nu au avut nici un mandat. N-au avut nici unul. însă eu m-am lămurit despre ce e vorba".

Pană aici, s-ar putea crede că Liana Iacob nu vrea decat să îndrepte lucrurile, adică să negocieze o împăcare cu reprezentanţii EDF, după ce aceştia fuseseră supuşi la nişte presiuni foarte mari. Adică li se ceruse şpagă. De către nişte golani. Dar cine sunt golanii?

Ne lămureşte tot Liana Iacob: Mi-am dat seama de la Teşu, care a pierdut, cum să zic, teren. Am să vorbesc foarte direct cu dumneavoastră: el a vrut să ia el banii. Singur. El cu prietenii lui se gandise la un sistem şi eu sunt înnebunită să văd omul cum vă şantajează.

Cu alte cuvinte, chestiunea s-a lămurit: o secretară de stat în guvernul Năstase, afirmă despre şeful de cabinet al aceluiaşi premier că ar fi încercat un şantaj de 2,5 milioane de dolari. Chestiune cu care Liana Iacob nu era de acord. Nu, ea avea cu totul alt plan.

Iată pasajul relevant, rostit de Iacob: am ajuns aseară tarziu, m-am dus am fost la Guvern, era şedinţă de guvern şi am avut cu el (cu Sorin Teşu - n.r.) o discuţie şi l-am rugat să nu se mai bage în chestia asta. Şi i-am spus: «Bun, mă laşi pe mine să rezolv treaba? Eu îţi promit că o să-ţi dau şi ţie bani, dar nu aşa cum vrei tu să faci. Banii se duc la premier în proporţie de 95% şi din alea cinci îţi dau şi ţie ăia cinci.

Dar nu se poate cum vrei tu, cu chestii d-astea”. “Nu, că ştiţi, că nu vor să dea banii, nu vor să dea». Şi l-am rugat să mă lase s-o rezolv eu treaba, să nu se mai bage în nici un fel în chestiunea asta.

De fapt, chestiunea care o rodea pe Liana Iacob nu era că Teşu ceruse o şpagă imensă, ci că mita s-ar fi dus doar la Teşu. Cand, de fapt, normal ar fi fost ca aproape toată suma (95%) să se ducă la premier. Şi o spunea un secretar de stat al guvernului Năstase, nicăieri în altă parte decat în Palatul Victoria, după o şedinţă de guvern.

Şi asta nu a fost tot: Liana Iacob a întărit încă de cateva ori că cererea de mită a lui Teşu a existat: Şi Sorin ştie chestia asta şi, văzand că dumneavoastră rezistaţi eroic la toate chestiile astea, aseară a acceptat. Şi am spus: “Nu mai vreau să te bagi de nici un fel. îmi garantezi că nimeni nu mai dă nici un telefon şi eu îţi promit ţie că vin şi-ţi spun caţi bani se dau şi ziua în care mă duc la şefu şi îi dau nu? Şi tu primeşti de la mine, pentru că nu se poate altfel”.

Şi a zis că este de acord, pentru că n-a reuşit, v-aţi ţinut tare şi n-a reuşit. Finalul înregistrării este suficient de clar Încat să nu necesite nici o traducere. Astfel, după ce-i explică lui Marco Katz de ce a greşit Teşu cand a vrut banii doar pentru el şi că 95% din sumă va ajunge la premier, Liana Iacob concluzionează sec: Eu ştiu foarte clar că fără bani asta nu se va face. Deci, dacă nu plăteşti, contracte nu primeşti.

Reprezentanţii EDF, contactaţi de Cotidianul, au confirmat oficial că pe înregistrare se aude vocea lui Marco Katz. De asemenea, aceleaşi surse au confirmat că discuţia a avut loc în casa Lianei Iacob, în octombrie 2001, la foarte scurt timp după ce proprietarului EDF, Rick Weil, îi fusese cerută mită de către Sorin Teşu în parcarea hotelului Hilton din Bucureşti.


Marco Maximilian Katz
Reprezentanţii EDF au mai arătat că au depus o copie a înregistrării la DNA şi, de asemenea, că vor depune o copie a aceleiaşi înregistrări şi la Centrul Internaţional pentru Reglementarea Disputelor privitoare la Investiţii (ICSID) de pe langă Banca Mondială, de la Washington. EDF speră sincer că DNA îşi va revizui decizia de a închide cazul (mita cerută de Teşu - n.r.) şi că va face toate cele necesare pentru a aplica legea, au declarat reprezentanţii EDF.

Conform unui articol din Academia Caţavencu, dosarul şpaga EDF a fost închis de două ori, din lipsă de probe, deşi procurorii DNA nu au făcut toate verificările necesare. Dosarul a fost închis a doua oară în 2007, după ce DNA a cerut, în mod cu totul superficial, companiei Vodafone să-i confirme listinguri telefonice efectuate de pe numere de Orange.

Săptămana viitoare, înregistrarea va ajunge şi la ICSID. Este de aşteptat ca avocaţii EDF, care se află în litigiu cu Romania la Banca Mondială, să se folosească din plin de această nouă probă. Care să ateste, din punctul de vedere al companiei, că EDF nu a fost scoasă legal de pe Aeroportul Otopeni, unde opera magazine duty-free, ci pentru că nu a plătit şpagă Guvernului în mandatul 2001-2004.

EDF a reclamat Romania la ICSID şi cere daune de peste 100 de milioane de dolari, după ce companiei i-a fost reziliat contractul de pe Otopeni. Interesant este că, în litigiu, martori din partea Romaniei sunt tocmai Liana Iacob şi Sorin Teşu, dar şi Miron Mitrea, Sorin Ducaru (fostul ambasador roman la Washington) şi chiar Daniel Dăianu, actualul europarlamentar PNL (care a semnat acte privitoare la EDF, ca membru al Executivului, în mandatul CDR).

În ciuda încercărilor repetate Sorin Teşu nu a putut fi contactat pentru a comenta înregistrarea audio ajunsă la DNA. Pe de altă parte, Adrian Năstase a refuzat orice formă de comunicare pe acest subiect. Iar jurnalistului Neil Barnett, care a documentat acest subiect pentru Financial Times, Năstase i-a răspuns cu un sec “no commentâ”, după care a adăugat că, dacă publicaţia amintită va scrie despre înregistrare, îl va da în judecată.

Vedeta înregistrării, Liana Iacob, a avut o reacţie vehementă: “Nu avem ce discuta pe acest subiect, deja presa a deformat mult implicarea mea în acest caz, există sentinţe definitive care arată că nu sunt vinovată. La revedere!”

Antecedente

Sorin Teşu a avut, pană acum, două momente de glorie mediatică. Unul a fost cel al şpăgii din parcare, făcut public chiar de Rick Weil, în 2003, printr-un interviu acordat publicaţiei germane Die Welt. Al doilea moment de notorietate al lui Teşu a fost implicarea în scandalul moştenirii mătuşei Tamara.

Ăn calitatea sa de prieten bun cu Năstase, Teşu a fost cel care a preluat de la Alexandru Bittner suma de 400.000 de dolari, echivalentul bijuteriilor mătuşei Tamara, şi i-a depus în contul Danei Năstase. Liana Iacob a fost şi ea anchetată de DNA în scandalul şpăgii din parcare, dar şi într-un alt dosar, privitor la presupusa ei implicare În intermedierea altei mite, pentru construcţia unui tronson din Autostrada Soarelui.

Editorial

Editorial
Romanii, ciorditorii Europei!

Nu am, nu am avut şi nici nu o să am vreodată o imagine idilică despre vreun popor anume, aşa cum nu cred nici în teoria conspiraţiei, nici în cea a poparelor alese. Cu atat mai mult, nu am să înţeleg niciodată cum am reuşit după 1990, să ajungem ca popor, deodată sau pe rand, ţiganii, violatorii, cerşetorii, criminalii şi ciorditorii Europei. Şi totuşi, ăştia suntem. Am reuşit să speriem pe rand ţări ca Italia, Spania şi Franţa, sau ca Germania, Anglia şi Belgia, dar nici în restul Lumii, al Europei sau acasă nu am fost nişte îngeri. Dacă prin ţările amintite, cerşim, ucidem, violăm, conducem zeci de reţele de prostituţie şi ciordim de prin supermarketuri, parfumuri, îmbrăcăminte de firme şi bijuterii, acasă am reuşit să furăm sau să vindem pe “para-ndărăt” zeci de mii de întreprinderi, cateva Bănci, pădurile de pe sute de munţi, mii de km de cabluri, de conducte, de şine de cale ferată, sute de km de canale de irigaţii, două flote: cea maritimă şi cea aeriană, zăcăminte de sute de milioane de barili de petrol, cateva petrochimii şi rafinării, zeci de milioane de tone de fier vechi. Şi toate acestea fără să fi plătit cineva, vreodată pentru ele. Am mai reuşit să golim şi cateva zeci de mii de conturi peste Ocean, iar autorii sunt şi acum în libertate. De 21 de ani ţara asta se tot fură şi aproape nimeni nu răspunde pentru asta. S-a ciordit o ţară întreagă şi-n închisori sunt doar panacotari, şpingleri, găinari şi caţiva fraieri care n-au furat destul, prin aceasta înţelegand măcar un colţ de ţară. Dar ceea ce este şi mai trist e că ţoţi mega-ciorditorii ţării au ajuns mega- afacerişti, căci nu-i aşa (?!), marile “afaceri” se fac cu banii publici, la fel cum marile “tunuri” s-au dat tot cu banul public.

A plătit, de pildă, cineva, pentru “tunul” numit RomTelecom? Dar pentru cel numit Petrom, RomPetrol sau Aro, Rolast, Alro, Sidex, Siderca, Oţel-Inox, IMGB, Roman şi Tractorul, Oţelul Roşu, Reşiţa şi Hunedoara? Dar pentru cele două flote ale Romaniei, maritimă şi aeriană, a plătit cineva? A fost pană acum confiscată vreo mega-avere? Ce merită pentru toate acestea Poliţia şi Parchetele? Dar Justiţia romană? Ce merită angajaţii acestor instituţii de tinichea ale Romaniei? Ce merită clasa noastră politică, politicieni romanii ce-r fi meritand?
Ştefan Dumitru Afrimescu