Observ şi-atat! Sau despre morţi nuimai de bine?!
Asist nedumirit la osanalele ridicate "bardului" comunismului şi al cuşeştilor de cateva televizuni ale mogulilor Vantu şi "Felix" şi Adrian Sarbu. Mă mangai la gandul, deşi ştiu că e fals, că totul e făcut de dragul rating-ului. Totuşi chiar şi-n acel caz şi tot n-ar trebui să fie atata "dezmăţ" pe marginea trecerii în nefiinţă a unuia ca Păunescu. I se pun în carcă nişte calităţi pe care nu numai că nu le avea, dar nu era în stare nici să şi le însuşească, dar să se fi născut cu ele. Fostul coleg de la Romania Liberă, poetul Ion Zubaşcu, C.T.P şi Mihaela Mihai au fost din păcate printre puţini care au îndrăznită să spună aevărul despre adevăratul Păunescu, despre Păunescu omul, şi politicianul Păunescu. Despre setea lui de putere dar şi de înavuţire. Despre evenimentele de Ploieşti în care au murit cinci nevinovaţi, şi-n care au fost rănite alte peste 100 de persoane şi pentru care Păunescu nu a plătit niciodată, la fel cum nu a plătit nici consoarta sau "fata lu' tata", pentru ccidentul rutier provocat în Dolj cu doar caţiva ani în urmă.Şi aceasta, pentru că Păunescu şi ai lui au fost şi mai sunt încă mai presus de Lege. Cat despre valoarea poeziei lui cred că doar timpul se poate pronunţa. Am trăit să aud că Păunescu s-ar situa, valoric vorbind, imediat după Eminescu!!! Ce blasfemie! Între Eminescu şi Păunescu există o unică apropiere: prefixul "escu". În rest între cei doi diferenţele sunt ca de la Pămant la Soare. Între cei doi stau Blaga, Arghezi, Nichita, Radu Gyr, Doinaşi, Herta Muler, ca să nu-i mai amintesc pe Eliade, Cioran, Marin Preda şi lista poate continua cu încă vreo 50 de alţi autori cu mzult mai valoroşi decat Păunescu. Oricum, acolo unde v-a merge v-a da socoteală, pentru tot ce-a făcut pe-ici fără să plătească niciodată. Mă rog doar să-i Fie ţărana uşoară. ştefan dumitru afrimescu
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
sâmbătă, 30 octombrie 2010
Jaf la drumu'ăl mare pe carca romanilor
Jaf la drumu’ ăl mare pe “carca” romanilor!
"Băieţii deştepţi din energie” au “găurit” “Hidroelectrica” cu miliarde de euro!
Nu cred că există roman care să nu fi simţit de vreo 4-5 ani încoace, cum KW-tul îl “arde” la buzunar lună de lună. Cum preţul creşte aberant de la o lună la alta. Şi nu puţini îşi vor fi pus întrebarea “De ce totuşi?” Răspunsul nu-l ştiau decat foarte puţini. Doar cei de-acolo, de sus, din structurile Puterii. Iată încotro se scurg resursele , snaga acestei ţări. Şi iată cum, pană şi cea mai ieftină şi fără riscuri dintre energiile electrice, cea hidro finnd, mai ieftină şi fără riscuri şi decat cea termo-nucleară, a ajuns tot pe mainile unor “băieţi deştepţi”, contra unor geamantane pline cu “euroi”, care au însemnat peste 4 (patru) milioane euro şpagă, oferită celor aflaţi în cele mai înalte funcţii în acest stat şi anturajului lor din Parlament, Executiv şi Preşedinţie. Marea mea nedumerire constă în răspunsul la trei dintre cele mai dureroase întrebări: de ce a trebuit să oferim cel mai ieftin KW, tocmai ruşilor de la “Alro Slatina şi celor din spatele austriecilor de la OMV, şi nu consumatorilor casnici, adică romanilor de rand? Cumva pentru că romanii de rand nu dau şpăgile de milioane de euro, celor pe care tot ei i-au cocoţat în “capul” statului ? Sunt cumva ruşi mai lipsiţi de resurse energetice decat suntem noi? Am fi meritat, fie şi numai pentru faptul, că noi şi nu ruşii, i-am pus în capul bucatelor, din care se tot înfruptă de peste 20 de ani.
Relatam cu aproape doi ani în urmă într-un articol pe acest blog despre jaful “băieţilor deştepţi din energie” în frunte cu Buzoianu, care “penetraseră” şi “piaţa” energetică a Argeşului, şi careBuzoianu a avut tupeul de-acolo, din Elveţia unde se află, să acceseze acest site şi să-l lectureze. La acea dată nu se cunoştea de către media cat “prăduiseră” ruşii de la “Alro Slatina”, în Olt, judeţul vecin. În Argeş, prada a fost adjudecată de către “austriecii” de la “Arpechim- OMV”, austrieci cu numele, în spatele OMV, fiind tot ruşii, “Marii noştri vecini şi pretini” de la Răsărit. La “Arpechim”, un prim efect al acestei prăduirii marca “Buzoianu” practicată de către “Energy Holding” a constat în închiderea CET-ului din Rafinărie şi trimiterea în şomaj a zeci de angajaţi. A urmat creştere la nivel naţional a preţului pe kw/oră, livrat populaţiei, care în toţi aceşti ani a primit energie electrică produsă extrem de scump de către termoncetralele pe cărbune ale patriei: Turceni, Rovinari sau Mintia, nemodernizate de pe vremea lui Ceauşescu. În articolul de care am amintit mai sus specificam şi salariile pe care le încasează lună de lună cei caţiva directori ai “Energy Holding”, salarii care la acea dată erau de peste 110.000 de euro pe lună (voi alătura articolul în cauză, acestui editorial). Atat de bănoasă este afacecerea cu energie încat ruşii de la “Alro Slatina” au avut perioade în care preferau să nu mai producă aluminiu, mulţumindu-se doar cu profitul obţinut din comercializarea curentului electric la preţuri de trei-patru ori mai mari decat cel de achiziţie. Preţ de achiziţie care este sub preţul de producţie al hidrocentralelor. Situaţie de-a dreptul aberantă, în care singurul care pierde este statul roman. Adică noi romanii, care din cauza unor asemenea “ingiinerii” a trebuit să suportăm o reducere a salariilor cu 25%, care e de fapt cu 40%-45%, o creştere a TVA-ului de la 19%, la 24%, o rata a şomajului de 9%, constand în disponibilizarea a peste 800.000 de angajaţi, închiderea a sute de mii de firme din cauza impozitului forfetar, şi Dumnezeu ştie ce va mai urma. Romanii ar trebui să nu mai achite facture current electric pană ce nu vor fi deferiţi justiţiei cei care au făcut posibilă crearea artficială a unor “intermediari” ca Dan Buzoianu, finul ex-ministrul industriilor D.I.P., Dab Voiculescu, “părinntele” Antenelor şi Grupului Grivco”, Gabriel Ştefan, odrasla primarului PDL-ist de Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, alias Pinalty. Cine sunt cei care le-au dat pe mană tocmai “găina cu ouăle de aur”? Unul este Dan Ioan Popescu (alias DIP), şi cel de-al doilea este Codruţ Sereş & Comp, amandoi protagonist ai unor imense scandaluri: DIP, pentru nejustificarea averiiiar Sereş pentru spionaj şi înaltă trădare, pentru care nu au fost nici pană azi judecaţi.
Ştefan Dumitru Afrimescu
(Articolul promis)
“Băieţii deştepţi din energie” au „atacat” şi Argeşul
Directorii „Energy Holding” ridică salarii de câte 110.000 euro/lună
Pseudoreforma din sistemul energetic românesc a avut parte de miniştri mai vechi: PSD-stul Dan Ioan Popescu alis DIP, devenit „conservator”, şi „conservatorul” încă din scutece, Codruţ Sereş, protagonist al unui imens scandal de spionaj şi înaltă trădare. Reforma, care ar fi trebuit să aibă loc, s-a dovedit profitabilă doar pentru „băieţii de băieţi deştepţi”, cum au fost etichetaţi furnizorii privaţi de energie electrică, printre care îi găsim pe Dan Voiculescu cu „Grivco”, pe Gabriel Ştefan, odrasla ex- PNL-istului Gheorghe Ştefan zis Pinalty, primar de Piatra Neamţ, cu „Green Energy”, pe Dan Buzoianu, finul ex-ministrului DIP, cu firmele: Beny Alex, Enol, Energy Holding, dar şi pe patronii firmelor „Europec”, „Also Energ”, „Total Electric” Oltenia şi „Elcomex”. Majoritatea acestor firme ale „băieţilor de băieţi deştepţi” au pătruns de câtva timp şi pe piaţa energetică a Argeşului şi vând energia electrică la preţuri, uneori de 10 ori mai mari. Astfel, energia cumpărată ieftin, produsă în sistemul hidro, dar şi cea de la Turceni şi Rovinari, cumpărată cu 37 USD pe MW/oră, o vând unor mamuţi industriali din judeţ, cum ar fi „Autmobile Dacia-Reanult”, „Arpechim”(sucursală a „OMV”), „Holcim” Câmpulung, „Alprom”, „Alpitex”, „SCN” (Fabrica de Combustibili Nucleari, Mioveni), Schelele petroliere Piteşti, Găieşti, Poeni şi Ciureşti (Olt) sau „Metro” Piteşti, cu preţul de 95-180 USD pe MW/oră. Şi mai trist este că, Holdin Energy cumpără energia de la cele două termocentrale cu 37 USD pe MW/oră şi o vand la fel de scump şi populaţiei, respectiv cu acelaşi preţ de 95-180 USD pe MW/oră. Aceasta, în vreme ce aceeaşi firmă îşi plăteşte directorii cu câte 110.000 euro/lună, adică de-aproape trei ori salariul celui mai puternic om de pe planetă, preşedintele SUA.
Iată şi care sunt firmele argeşene care cumpără energie de la firmelor finului lui DIP, Dan Buzăianu patronul SC Energy Holding SRL: *- „Automobile Dacia-Renault”, „Arpechim” Piteşti (sucarsala OMV), Schelele Petroliere: Găieşti, Piteşti, Poeni, Oarja, Vâlcele, Izvoru şi Ciureşti-Olt; *-Europec: Holcim Câmpulung, carierele Boteni şi Zărneşti şi punctul de lucru de pe str. Depozitelor din Piteşti; *-Total Electrica Oltenia-Componente Auto, „Confarg”, Curtea de Argeş, Componente Auto Metalurgica, Alpitex Internaţional, Lemn Foresta Prod şi PIC; *-Also Energ: SC „Alprom Piteşti”(fostă CPL, fabrica de mobilă); *-RAAN- SCN (Fabrica de Combustibili Nucleari), Platforma Mioveni, SCN Pompe- Davideşti şi SCN-Clucereasa; *-Elcomex: Metro, Piteşti. După cum se poate observa, „Energy Holding” SRL, reprezentată de Costin Alexandru (administrator), Corina Drumeanu (dir. gen. Adj) şi Lavinia Ţicu (dir.ec.), furnizează energie electrică nu numai celor mai mari consumatori de energie („Automobile Dacia-Renault”, „Arpechim” şi „Petrom”, ci şi celor mai numeroşi agenţi economici argeşeni. Şi aceasta, pentru că, atât „Dacia-Renault”, cât şi „Petrom” deţin foarte multe puncte de lucru în afară de platformele lor industriale. Plus banii populaţiei. Iată şi pentru ce „Energy Holding” SRL câştigă câte 120.000 USD/zi, respectiv 3.600.000 USD/lună, completând doar nişte facturi. Situaţie, care îi permite fimei amintite să-şi plătească directorii cu câte 110.000 euro/lună, adică de peste două ori salariul celui mai puternic om al planetei, preşedintele SUA. Potrivit ultimelor informaţi la „Alro” Slatina, privatizată cu o firmă din Federeţaia Rusă, urmează să fie disponibilizaţi sute de angajaţi. Potrivir surselor noastre, ruşii de la „Alro” Slatina preferă să vândă la preţuri de trei-ptru ori mai mari energia electrică, cumpărată foarte ieftin de la „Hidroelectrica”, decât să mai producă aluminiu.
Ştefan Dumitru Afrimescu
"Băieţii deştepţi din energie” au “găurit” “Hidroelectrica” cu miliarde de euro!
Nu cred că există roman care să nu fi simţit de vreo 4-5 ani încoace, cum KW-tul îl “arde” la buzunar lună de lună. Cum preţul creşte aberant de la o lună la alta. Şi nu puţini îşi vor fi pus întrebarea “De ce totuşi?” Răspunsul nu-l ştiau decat foarte puţini. Doar cei de-acolo, de sus, din structurile Puterii. Iată încotro se scurg resursele , snaga acestei ţări. Şi iată cum, pană şi cea mai ieftină şi fără riscuri dintre energiile electrice, cea hidro finnd, mai ieftină şi fără riscuri şi decat cea termo-nucleară, a ajuns tot pe mainile unor “băieţi deştepţi”, contra unor geamantane pline cu “euroi”, care au însemnat peste 4 (patru) milioane euro şpagă, oferită celor aflaţi în cele mai înalte funcţii în acest stat şi anturajului lor din Parlament, Executiv şi Preşedinţie. Marea mea nedumerire constă în răspunsul la trei dintre cele mai dureroase întrebări: de ce a trebuit să oferim cel mai ieftin KW, tocmai ruşilor de la “Alro Slatina şi celor din spatele austriecilor de la OMV, şi nu consumatorilor casnici, adică romanilor de rand? Cumva pentru că romanii de rand nu dau şpăgile de milioane de euro, celor pe care tot ei i-au cocoţat în “capul” statului ? Sunt cumva ruşi mai lipsiţi de resurse energetice decat suntem noi? Am fi meritat, fie şi numai pentru faptul, că noi şi nu ruşii, i-am pus în capul bucatelor, din care se tot înfruptă de peste 20 de ani.
Relatam cu aproape doi ani în urmă într-un articol pe acest blog despre jaful “băieţilor deştepţi din energie” în frunte cu Buzoianu, care “penetraseră” şi “piaţa” energetică a Argeşului, şi careBuzoianu a avut tupeul de-acolo, din Elveţia unde se află, să acceseze acest site şi să-l lectureze. La acea dată nu se cunoştea de către media cat “prăduiseră” ruşii de la “Alro Slatina”, în Olt, judeţul vecin. În Argeş, prada a fost adjudecată de către “austriecii” de la “Arpechim- OMV”, austrieci cu numele, în spatele OMV, fiind tot ruşii, “Marii noştri vecini şi pretini” de la Răsărit. La “Arpechim”, un prim efect al acestei prăduirii marca “Buzoianu” practicată de către “Energy Holding” a constat în închiderea CET-ului din Rafinărie şi trimiterea în şomaj a zeci de angajaţi. A urmat creştere la nivel naţional a preţului pe kw/oră, livrat populaţiei, care în toţi aceşti ani a primit energie electrică produsă extrem de scump de către termoncetralele pe cărbune ale patriei: Turceni, Rovinari sau Mintia, nemodernizate de pe vremea lui Ceauşescu. În articolul de care am amintit mai sus specificam şi salariile pe care le încasează lună de lună cei caţiva directori ai “Energy Holding”, salarii care la acea dată erau de peste 110.000 de euro pe lună (voi alătura articolul în cauză, acestui editorial). Atat de bănoasă este afacecerea cu energie încat ruşii de la “Alro Slatina” au avut perioade în care preferau să nu mai producă aluminiu, mulţumindu-se doar cu profitul obţinut din comercializarea curentului electric la preţuri de trei-patru ori mai mari decat cel de achiziţie. Preţ de achiziţie care este sub preţul de producţie al hidrocentralelor. Situaţie de-a dreptul aberantă, în care singurul care pierde este statul roman. Adică noi romanii, care din cauza unor asemenea “ingiinerii” a trebuit să suportăm o reducere a salariilor cu 25%, care e de fapt cu 40%-45%, o creştere a TVA-ului de la 19%, la 24%, o rata a şomajului de 9%, constand în disponibilizarea a peste 800.000 de angajaţi, închiderea a sute de mii de firme din cauza impozitului forfetar, şi Dumnezeu ştie ce va mai urma. Romanii ar trebui să nu mai achite facture current electric pană ce nu vor fi deferiţi justiţiei cei care au făcut posibilă crearea artficială a unor “intermediari” ca Dan Buzoianu, finul ex-ministrul industriilor D.I.P., Dab Voiculescu, “părinntele” Antenelor şi Grupului Grivco”, Gabriel Ştefan, odrasla primarului PDL-ist de Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, alias Pinalty. Cine sunt cei care le-au dat pe mană tocmai “găina cu ouăle de aur”? Unul este Dan Ioan Popescu (alias DIP), şi cel de-al doilea este Codruţ Sereş & Comp, amandoi protagonist ai unor imense scandaluri: DIP, pentru nejustificarea averiiiar Sereş pentru spionaj şi înaltă trădare, pentru care nu au fost nici pană azi judecaţi.
Ştefan Dumitru Afrimescu
(Articolul promis)
“Băieţii deştepţi din energie” au „atacat” şi Argeşul
Directorii „Energy Holding” ridică salarii de câte 110.000 euro/lună
Pseudoreforma din sistemul energetic românesc a avut parte de miniştri mai vechi: PSD-stul Dan Ioan Popescu alis DIP, devenit „conservator”, şi „conservatorul” încă din scutece, Codruţ Sereş, protagonist al unui imens scandal de spionaj şi înaltă trădare. Reforma, care ar fi trebuit să aibă loc, s-a dovedit profitabilă doar pentru „băieţii de băieţi deştepţi”, cum au fost etichetaţi furnizorii privaţi de energie electrică, printre care îi găsim pe Dan Voiculescu cu „Grivco”, pe Gabriel Ştefan, odrasla ex- PNL-istului Gheorghe Ştefan zis Pinalty, primar de Piatra Neamţ, cu „Green Energy”, pe Dan Buzoianu, finul ex-ministrului DIP, cu firmele: Beny Alex, Enol, Energy Holding, dar şi pe patronii firmelor „Europec”, „Also Energ”, „Total Electric” Oltenia şi „Elcomex”. Majoritatea acestor firme ale „băieţilor de băieţi deştepţi” au pătruns de câtva timp şi pe piaţa energetică a Argeşului şi vând energia electrică la preţuri, uneori de 10 ori mai mari. Astfel, energia cumpărată ieftin, produsă în sistemul hidro, dar şi cea de la Turceni şi Rovinari, cumpărată cu 37 USD pe MW/oră, o vând unor mamuţi industriali din judeţ, cum ar fi „Autmobile Dacia-Reanult”, „Arpechim”(sucursală a „OMV”), „Holcim” Câmpulung, „Alprom”, „Alpitex”, „SCN” (Fabrica de Combustibili Nucleari, Mioveni), Schelele petroliere Piteşti, Găieşti, Poeni şi Ciureşti (Olt) sau „Metro” Piteşti, cu preţul de 95-180 USD pe MW/oră. Şi mai trist este că, Holdin Energy cumpără energia de la cele două termocentrale cu 37 USD pe MW/oră şi o vand la fel de scump şi populaţiei, respectiv cu acelaşi preţ de 95-180 USD pe MW/oră. Aceasta, în vreme ce aceeaşi firmă îşi plăteşte directorii cu câte 110.000 euro/lună, adică de-aproape trei ori salariul celui mai puternic om de pe planetă, preşedintele SUA.
Iată şi care sunt firmele argeşene care cumpără energie de la firmelor finului lui DIP, Dan Buzăianu patronul SC Energy Holding SRL: *- „Automobile Dacia-Renault”, „Arpechim” Piteşti (sucarsala OMV), Schelele Petroliere: Găieşti, Piteşti, Poeni, Oarja, Vâlcele, Izvoru şi Ciureşti-Olt; *-Europec: Holcim Câmpulung, carierele Boteni şi Zărneşti şi punctul de lucru de pe str. Depozitelor din Piteşti; *-Total Electrica Oltenia-Componente Auto, „Confarg”, Curtea de Argeş, Componente Auto Metalurgica, Alpitex Internaţional, Lemn Foresta Prod şi PIC; *-Also Energ: SC „Alprom Piteşti”(fostă CPL, fabrica de mobilă); *-RAAN- SCN (Fabrica de Combustibili Nucleari), Platforma Mioveni, SCN Pompe- Davideşti şi SCN-Clucereasa; *-Elcomex: Metro, Piteşti. După cum se poate observa, „Energy Holding” SRL, reprezentată de Costin Alexandru (administrator), Corina Drumeanu (dir. gen. Adj) şi Lavinia Ţicu (dir.ec.), furnizează energie electrică nu numai celor mai mari consumatori de energie („Automobile Dacia-Renault”, „Arpechim” şi „Petrom”, ci şi celor mai numeroşi agenţi economici argeşeni. Şi aceasta, pentru că, atât „Dacia-Renault”, cât şi „Petrom” deţin foarte multe puncte de lucru în afară de platformele lor industriale. Plus banii populaţiei. Iată şi pentru ce „Energy Holding” SRL câştigă câte 120.000 USD/zi, respectiv 3.600.000 USD/lună, completând doar nişte facturi. Situaţie, care îi permite fimei amintite să-şi plătească directorii cu câte 110.000 euro/lună, adică de peste două ori salariul celui mai puternic om al planetei, preşedintele SUA. Potrivit ultimelor informaţi la „Alro” Slatina, privatizată cu o firmă din Federeţaia Rusă, urmează să fie disponibilizaţi sute de angajaţi. Potrivir surselor noastre, ruşii de la „Alro” Slatina preferă să vândă la preţuri de trei-ptru ori mai mari energia electrică, cumpărată foarte ieftin de la „Hidroelectrica”, decât să mai producă aluminiu.
Ştefan Dumitru Afrimescu
joi, 21 octombrie 2010
Ancheta promisă: "Bruta de la Interne"
Abcheta promisă: "Bruta de la Interne"
“Bruta Securităţii” anilor 1949 -1970, col. Ch. Enoiu, cunoscut sub porecla de “Măcelarul de la Interne” trăieşte incă în Argeş! *-Nu a dat niciodată socoteală pentru crimele comise! *-Încasează o pensie de peste 3000 lei pe lună şi deţine o locuinţă în apropierea Guvernului!
Temutul colonel de Securitate Gheorghe Enoiu, cunoscut sub poreclele de “Bruta de la Interne” sau “Măcelarul”, s-a născut pe 4 noiembrie 1927 în localitatea Măniceşti, comuna Băiculeşti, şi trăieşte bine mersi. Are 84 de ani, încasează lunar o pensie de peste 3000 lei pe lună şi deţine un apartament în apropierea Palatului Victoria, la doi paşi de Guvern. Fostul col. Gheorghe Enoiu a intrat în Securitate la varsta de 22 de ani, la 1 august 1949, în urma absolvirii unui curs de patru luni la “Şcoala profesională a Direcţiei Generale a Securităţii Poporului”, şi a rămas în sistem pană în decembrie 1989. A deţnut pe rand pană-n 1990, funcţiile, de anchetator, şef Birou, locţiitor şef Serviciu şi şef al Direcţiei Cercetări Penale (D.C.P.), din Cadrul Fostei Securităţi, iar după 1989, a lucrat pană-n 1997, cand s-a pensionat, ca jurist al Aeroportului Otopeni.
În calităţile deţinute în perioada 1949-1967, a anchetat personal cazurile: “Lucreţiu Pătrăşcanu” “Ana Pauker” şi “Vasile Luca”, lotul studenţilor revoluţionari, care simpatizaseră cu Revoluţia Maghiară din 1956. A urmat “lotul” torţionarilor care participaseră la “Experimentul Piteşti- Reeducare prin Tortură” în frunte cu Ţurcanu. A continuat cu anchetarea celor care participaseră la “Jaful secolului”, respectiv jefuirea maşinii Băncii de Stat, din 1959. Fosta Securitate a dispus realizarea unui film, numit “Reconstituirea”, în care cei anchetaţi, presupuşi autori ai jafului au fost forţaţi să-şi joace propriile roluri, după un scenariu scris de însuşi “Măcelarul de la Interne”, în care la randul lui, şi-a jucat rolul de anchetator. În 2006, cercetătorii “Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc” au identificat în Arhivele fostei Securităţi dosarul de cadre al fostului col. de Securitate Gheorghe Enoiu. Informaţiile despre crimile comise şi descoperite între cele 323 de file ale dosarului au fost trimise Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar cercetătorii au solicitat judecarea torţionarului. Dar, nu a fost judecat nici pană azi, rămanand, asemenea celorlalţi doi călăi, Nicolski şi Pleşiţă, neatins încă de mana lungă a justiţiei. Din 1997, fostul “Măcelar” de la Securitate îşi împarte timpul între locuinţa din Băiculeşti (pe timp de vară), şi apartamentul din Piaţa Victoriei, pe timpul iernii, “supravieţuind” din pensia de torţionar, de peste 3000 lei.
“Reconstituirea” la “Jaful Secolului” sau despre atacul asupra maşinii Băncii de Stat
În vara anului 1959, şase personae mascate au atacat una dintre maşinile de valori a Băncii de Stat a Republicii Populare Romane (RPR), reuşind să sustragă suma de 1,6 milioane lei. După mai bine de două luni de anchete, care au însemnat zeci sau poate sute de mii de ore de interogatorii şi uciderea în bătaie a lui Gogan, casierul Băncii de Stat a RPR, Gheorghe Enoiu, căpitanul de Securitate, pe-atunci, a arestat şase persoane, respectiv, cinci bărbaţi şi o femeie, cărora a reuşit prin metode specifice Securităţii (tortură, bătăi crunte, presiuni psihice şi fizice etc.), să le smulgă declaraţi, determinandu-i să se recunoască în autori ai jafului asupra maşinii Băncii de Stat. Cele şase persoane, potrivit propriei declaraţii au fost: “Le ştiu şi acum numele celor implicţi. Au fost doi fraţi, Alexandru şi Paul Ioanid, care îşi schimbaseră numele, ei fiind născuţi Leibovici, soţii Monica şi Igor Sevianu, Saşa Muşat, născut Glanştein şi unul Haralambie Obodeanu, zis Harry. Toţi erau evrei, ilegalişti, foşti miliţieni”. În urma procesului din 22 decembrie 1959, cei cinci bărbaţi au fost judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi, iar Monica Seviani, a şasea persoană anchetată, a fost, judecată şi pentru că era mamă a cinci copii, a fost condamnată, “doar” la muncă silnică pe viaţă. Despre anchetarea lotului celor şase, implicaţi în atacul asupra maşinii Băncii de Stat, Enoiu, pe-atunci şeful Direcţiei Anchete Penale din Securitate şi cel care a condus anchetarea cazului, îşi aminteşte: “Nimeni din cei pe care i-am anchetat n-a primit o palmă. Adevărul este că toată operaţiunea de prindere s-a făcut la mine în birou. Drept să spun, cand cei şase au fost arestaţi, maiorul Pius Covacs i-a omorat în bătaie, că doar nu erau proşti să recunoască , aşa simplu. Mai mult, scenariul filmului (“Reconstituirea”), făcut mai tarziu, a fost scris de mine după toate datele din dosar”, susţine fostul torţionar. La cei aproape 84 de ani, Enoiu îşi aminteşte cu lux de amănunte detalii picante legate de “lotul celor şase” care au jefuit maşina Băncii de Stat: “Pe Ioanid îl cunoşteam foarte bine. Eu eram pe-atunci şeful Direcţiei Anchete , iar el era colonel de miliţie şi fusese căsătorit cu Marta Cziko, sora soţiei ministrului de Interne Alexandru Drăghici. Atunci cand a avut loc jaful eu eram la Mangalia cu Nicolae Pleşiţă, care tocmai se întorsese din URSS. Culmea coincidenţei, la mare m-am întalnit cu Ioanid, de la care am şi aflat că s-au furat banii din maşina Băncii. A doua zi m-a chemat de urgenţă la Bucureşti însuşi ministrul Alexandru Drăghici şi mi-a ordonat să preiau cazul “Atacul asupra maşinii de valori a Băncii de Stat”. Aşadar, cumnatul lui Alexandru Drăghici (ministrului “Internelor” la acea dată), col. de miliţie Paul Ioanid, intrat din ordinul fostului cumnat pe mainile lui Enoiu a sfarşit condamt la moarte şi executat. Peste ani însă, la fel avea să sfarşescă şi Alexandru Drăghici, tot în beciurile fostei Securităţi.
Scriitorul Paul Goma relatează în memoriile sale cum în decembrie 1956, mii de studenţi romani care se solidarizaseră cu revoluţionarii maghiari, protestand împotriva Regimului Comunist din Romania, au fost torturaţi personal de către “Bruta de la Interne”, Gheorghe Enoiu, pentru ai determina să recunoască nu doar “că uneltiseră împotriva regimului democrat-popular”, ci şi ceea ce nu săvarşiseră. “Pe unul dintre colegii mei de facultate Ştefan Negrea, l-a bătut în cap pană a înebunit şi s-a spanzurat în Închisoarea de la Gherla”, relatează Pul Goma.
Următoarea anchetă coordonată de Enoiu a fost cea a deţinuţilor torţionari de la Închisoarea Piteşti, implicaţi în “Experimentul Piteşti-Reeducare prin tortură”. Grupul de fanatici condus de studentul legionar Eugen Ţurcanu a fost anchetat de Enoiu între anii 1952-1954. În urma anchetei, cei 22 de inculpaţi au fost condamnaţi la moarte, iar 16 dintre ei în frunte cu Ţurcanu au fost executaţi în Închisoarea Jilava, în noaptea de 27 decembrie1954. Patru, dintre ceilalţi şase condamnaţi au decedat ulterior în aceeaşi închisoare pe Secţia specială de exterminare , “Casimca”. Dar, “Măceraul de la Securtate” l-a cunoscut şi pe col. Gheorghe Arsenescu liderul patizanilor de la Nucşoara, care a fost anchetat de procurorii Molea şi Micutelu. “Adevărul este este că eu ştiam tot dosarul lui Arsenescu, pentru că toate dosarele celor de teapa acestuia treceau pe la mine. Un nebun Arsenescu ăsta. Trăia cu vreo trei muieri. Pe una dintre ele mai nebună a lăsat-o gravidă şi a trimis-o la un prieten de-al lui de la Valcea să-i facă avort. Aşa am şi dat de urma lui”, susţine Enoiu.
Orice Naş îşi are Naşul!
Şi totuşi, metodele brutale de constrangere folosite împotriva celor anchetaţi de “Bruta de la Interne” au atras atenţia pană şi conducerii de-atunci a PMR. Enoiu era un anchetator prea violent pănă şi pentru gustul “patronilor” săi din Securitate. Aşa ase face că în 1967 “Măcelarul” Enoiu este anchetat de o comisie de partid şi de stat şi înlăturat din randul cadrelor folosite în munca de anchetator, “deoarce folosea mijloace nepermise pentru a obţine mărturii care nu avau nimic în comun cu realitatea”! Anchetei, i-a urmat excluderea şi din partid. Cu toate acestea a rămas totuşi în Securitate pană în 1989, dar ca şef de Serviciu. “Doar”!
Călăul elitei romaneşti despre cei de după gratiile închisorilor comuniste : “…Sunt un balast pentru stat, tovaruşu’ Dej! Ăştia oricum vor muri în puşcărie!”
“Măcelarul” de la Direcţia de Cercetări Penale (DCP) a fostei Securităţi, Ghoerghe Enoiu i-a spus lui Gh.Gheorghiu Dej în cdrul unei discuţii: “Mulţi sunt bătrani tovarăşu’ Dej! Sunt un balast pentru stat, ne trebuie foarte multe medicamente pentru ei. De ce să le mai dăm şi ne mai încărcăm şi cu o situaţie. Că ăştia oricum vor muri în puşcărie?” Şi “Bruta” de la Interne chiar a făcut în toţi aceei ani, dovada cruzimii sale cu victimele anchetelor conduse de el. Iată o Notă a Direcţiei Cadre a fostei Securităţi, din mai 1963: “Tovarăşul Enoi, era deosebit de violent, bătea personal anchetaţii, dezbrăcat pană la brau, acoperit cu un cearşaf , pentru a nu se murdări de sange”. Un alt Raport tot al “Internelor”, dar din 1953: “Element descompus din punct de vedere moral. Menţionăm că numitul Enoiu Gheorghe are o biciuşcă la capăt cu plumb, cu care îşi bate şi întreaga familie”. Cu un an în urmă, un alt Raport al aceloraşi “Interne” din 1952: “Este o fire impulsivă şi nu poate să-şi stăpanească nervii în faţa arestatului”. Raport de investigaţii din 1953: “Numitul Gheorghe Enoiu a avut un comportament urat în cadrul familiei. În repetate rnduri îşi bătea soţia, soacra şi cumnata. În 1952 şi-a bătut soţia pană a leşinat”
Lista cu victimele “Brutei de la Interne”
*-La 28 aprilie 1948, Lucreţiu Pătrăşcanu a fost reţinut întro vilă din Băneasa, după ce în februarie acelaşi an, fusese arestat cel mai apropiat colaborator al său, Belu Zilber. Într-o primă fază, Pătrăşcanu a fost anchetat de către o comisie de partid şi de stat compusă din Teoharie Georgescu, Iosif Rangheţ şi Alexandru Drăghici. La 24 august 1948, pe numele său a fost emis un mandat de arestare sub acuzaţia de agent al Siguranţei şi al serviciilor secrete britanice. În 1950 a intrat pe manile “Brutei de la Interne” Gheorghe Enoiu, sub acuzaţia de “duşman al poporului”. După arestarea lui Zilber şi a lui Pătrăşcanu , a urmat în 1951, anchetarea Elenei Pătrăşcanu, soţia fostului lider comunist. În aprilie 1954, după mai bine de şase ani de anchete şi de temniţă, Pătrăşcanu a fost condamnat la moarte şi executat, în urma unei sentinţe date în plic. *-În 1952, “lotului Pătrăşcanu” i-a urmat “lotul Pauker, Luca şi Georgescu”, unde Enoiu a condu cu brutalitate interogatoriile. *-În aceeaşi perioadă, 1952-1954 Enoiu a instrumentat anchetarea lotului de 22 de deţinuţi torţionari, implicaţi în “Experimentul Piteşti-Reeducare prin Tortură”, în frunte cu Eugen Ţurcanu. Torţionarii au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte. 16 dintre ei au fost executaţi în noaptea de 27 decembrie 1954 în Închisoarea Jilava, iar dintre ceilalţi 6 condamnaţi, patru au murit ulterior tot la Jilava pe Secţia specială de exterminare. *-În toamna toamna anului 1956 mii de studenţi Romani s-au solidaririzat cu revoluţionarii maghiari organizand mişcări de protest faţă de regimul communist instalat în Romania. A urmat o adevărată vanătoare pentru identificarea, reţinerea şi anchetarea participanţilor la proteste. Cel numit de Regim să-i ancheteze şi să scoată de la studenţii arestaţi tot ce convenea Regimului, a fost “Măcelarul” de la D.C.P. a Securităţi, Gheorghe Enoiu.
Tehnicile de tortură folosite de Enoiu
Acestea sunt de-acum binecunoscute: bătile la tălpi cu răngile peste încălţăminte, bătăile pe capre, constand în legarea celor anhetaţi cu braţele pe sub genunchi şi introducerea unei răngi pe sub braţe şi genunchi, ranga fiind sprijintă apoi pe două birouri, iar victmele atărnte cu capul în jos erau bătute cu cruzime, bătăile la testicule, bătăile cu sacul de nisip de cate 4-5 kg, care duceau la dizlocarea organelor interne, fără să lase nici urmă de violenţe, izolarea în cellule fără mobilier şi cu podele ude, interdicţia de a folosi WC-ul, combinată cu o hrană bazată prponderet pe lichide. Şi lista poate continua.
Extrem de interesantă a fost o “spovedanie” a “Bruteide la interne” potrivit căreea, Enoiu l-ar arestat pentru o perioadă scurtă chiar şi pe genarul Pleşiţă, pentru neglijenţă în anchetarea “bandei lui Voican” din Topoloveni. Unul din bandă, de frică, a înhiţit ceva, s-a sufocat şi-a murit. Pentru că pierduse un pion important l-a ţinut arestat pană şi pe Pleşiţă cateva săptămani. Aceasta nu l-a împiedicat pe Pleşiţă să ajungă general de Securitate şi chiar şeful DIE. Cruzimea din timpul interogatoriilo şi-a anchetelor efectuate împotriva deţinuţilor poltici, printre victime numărandu-se şi Paul Goma, i-a atras cele mai porecle, ca “Bruta de la Interne”, “Măcelaru” “Maşina de tortură a Securităţii”. Cu toate acestea, nici azi, la 20 de ani la căderea comunismului în Romania şi la peste o jumătate de veac de la intrarea lui în Securitate, nu ezită să declare că a fost un patriot, care şi-a apărat patria şi partidul : “Sunt mandru cand privesc tot ce am făcut în munca de ofiţer. Am fost animat doar de sentimental de a munci şi de-a lovi cu toată hotărarea în duşmanii poporului şi n-am avut nicio remuşcare. Am fost primul subdirector roman de la Direcţia C.P. a Securităţii, după un evreu şi-un ungur”. Ştefan Dumitru Afrimescu
.
PS: Gheorghe Enoiu are se pare un fiu, Bogdan, altul însă, decat cel care este managing director la McCann Erickson WrldGroup Romania şi Organizator al Turneului de Tenis “BCR Open Romania, ci un alt Bogdan care este de profesie jurist, şi care l-a şi apărat pe torţionar.
“Bruta Securităţii” anilor 1949 -1970, col. Ch. Enoiu, cunoscut sub porecla de “Măcelarul de la Interne” trăieşte incă în Argeş! *-Nu a dat niciodată socoteală pentru crimele comise! *-Încasează o pensie de peste 3000 lei pe lună şi deţine o locuinţă în apropierea Guvernului!
Temutul colonel de Securitate Gheorghe Enoiu, cunoscut sub poreclele de “Bruta de la Interne” sau “Măcelarul”, s-a născut pe 4 noiembrie 1927 în localitatea Măniceşti, comuna Băiculeşti, şi trăieşte bine mersi. Are 84 de ani, încasează lunar o pensie de peste 3000 lei pe lună şi deţine un apartament în apropierea Palatului Victoria, la doi paşi de Guvern. Fostul col. Gheorghe Enoiu a intrat în Securitate la varsta de 22 de ani, la 1 august 1949, în urma absolvirii unui curs de patru luni la “Şcoala profesională a Direcţiei Generale a Securităţii Poporului”, şi a rămas în sistem pană în decembrie 1989. A deţnut pe rand pană-n 1990, funcţiile, de anchetator, şef Birou, locţiitor şef Serviciu şi şef al Direcţiei Cercetări Penale (D.C.P.), din Cadrul Fostei Securităţi, iar după 1989, a lucrat pană-n 1997, cand s-a pensionat, ca jurist al Aeroportului Otopeni.
În calităţile deţinute în perioada 1949-1967, a anchetat personal cazurile: “Lucreţiu Pătrăşcanu” “Ana Pauker” şi “Vasile Luca”, lotul studenţilor revoluţionari, care simpatizaseră cu Revoluţia Maghiară din 1956. A urmat “lotul” torţionarilor care participaseră la “Experimentul Piteşti- Reeducare prin Tortură” în frunte cu Ţurcanu. A continuat cu anchetarea celor care participaseră la “Jaful secolului”, respectiv jefuirea maşinii Băncii de Stat, din 1959. Fosta Securitate a dispus realizarea unui film, numit “Reconstituirea”, în care cei anchetaţi, presupuşi autori ai jafului au fost forţaţi să-şi joace propriile roluri, după un scenariu scris de însuşi “Măcelarul de la Interne”, în care la randul lui, şi-a jucat rolul de anchetator. În 2006, cercetătorii “Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc” au identificat în Arhivele fostei Securităţi dosarul de cadre al fostului col. de Securitate Gheorghe Enoiu. Informaţiile despre crimile comise şi descoperite între cele 323 de file ale dosarului au fost trimise Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar cercetătorii au solicitat judecarea torţionarului. Dar, nu a fost judecat nici pană azi, rămanand, asemenea celorlalţi doi călăi, Nicolski şi Pleşiţă, neatins încă de mana lungă a justiţiei. Din 1997, fostul “Măcelar” de la Securitate îşi împarte timpul între locuinţa din Băiculeşti (pe timp de vară), şi apartamentul din Piaţa Victoriei, pe timpul iernii, “supravieţuind” din pensia de torţionar, de peste 3000 lei.
“Reconstituirea” la “Jaful Secolului” sau despre atacul asupra maşinii Băncii de Stat
În vara anului 1959, şase personae mascate au atacat una dintre maşinile de valori a Băncii de Stat a Republicii Populare Romane (RPR), reuşind să sustragă suma de 1,6 milioane lei. După mai bine de două luni de anchete, care au însemnat zeci sau poate sute de mii de ore de interogatorii şi uciderea în bătaie a lui Gogan, casierul Băncii de Stat a RPR, Gheorghe Enoiu, căpitanul de Securitate, pe-atunci, a arestat şase persoane, respectiv, cinci bărbaţi şi o femeie, cărora a reuşit prin metode specifice Securităţii (tortură, bătăi crunte, presiuni psihice şi fizice etc.), să le smulgă declaraţi, determinandu-i să se recunoască în autori ai jafului asupra maşinii Băncii de Stat. Cele şase persoane, potrivit propriei declaraţii au fost: “Le ştiu şi acum numele celor implicţi. Au fost doi fraţi, Alexandru şi Paul Ioanid, care îşi schimbaseră numele, ei fiind născuţi Leibovici, soţii Monica şi Igor Sevianu, Saşa Muşat, născut Glanştein şi unul Haralambie Obodeanu, zis Harry. Toţi erau evrei, ilegalişti, foşti miliţieni”. În urma procesului din 22 decembrie 1959, cei cinci bărbaţi au fost judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi, iar Monica Seviani, a şasea persoană anchetată, a fost, judecată şi pentru că era mamă a cinci copii, a fost condamnată, “doar” la muncă silnică pe viaţă. Despre anchetarea lotului celor şase, implicaţi în atacul asupra maşinii Băncii de Stat, Enoiu, pe-atunci şeful Direcţiei Anchete Penale din Securitate şi cel care a condus anchetarea cazului, îşi aminteşte: “Nimeni din cei pe care i-am anchetat n-a primit o palmă. Adevărul este că toată operaţiunea de prindere s-a făcut la mine în birou. Drept să spun, cand cei şase au fost arestaţi, maiorul Pius Covacs i-a omorat în bătaie, că doar nu erau proşti să recunoască , aşa simplu. Mai mult, scenariul filmului (“Reconstituirea”), făcut mai tarziu, a fost scris de mine după toate datele din dosar”, susţine fostul torţionar. La cei aproape 84 de ani, Enoiu îşi aminteşte cu lux de amănunte detalii picante legate de “lotul celor şase” care au jefuit maşina Băncii de Stat: “Pe Ioanid îl cunoşteam foarte bine. Eu eram pe-atunci şeful Direcţiei Anchete , iar el era colonel de miliţie şi fusese căsătorit cu Marta Cziko, sora soţiei ministrului de Interne Alexandru Drăghici. Atunci cand a avut loc jaful eu eram la Mangalia cu Nicolae Pleşiţă, care tocmai se întorsese din URSS. Culmea coincidenţei, la mare m-am întalnit cu Ioanid, de la care am şi aflat că s-au furat banii din maşina Băncii. A doua zi m-a chemat de urgenţă la Bucureşti însuşi ministrul Alexandru Drăghici şi mi-a ordonat să preiau cazul “Atacul asupra maşinii de valori a Băncii de Stat”. Aşadar, cumnatul lui Alexandru Drăghici (ministrului “Internelor” la acea dată), col. de miliţie Paul Ioanid, intrat din ordinul fostului cumnat pe mainile lui Enoiu a sfarşit condamt la moarte şi executat. Peste ani însă, la fel avea să sfarşescă şi Alexandru Drăghici, tot în beciurile fostei Securităţi.
Scriitorul Paul Goma relatează în memoriile sale cum în decembrie 1956, mii de studenţi romani care se solidarizaseră cu revoluţionarii maghiari, protestand împotriva Regimului Comunist din Romania, au fost torturaţi personal de către “Bruta de la Interne”, Gheorghe Enoiu, pentru ai determina să recunoască nu doar “că uneltiseră împotriva regimului democrat-popular”, ci şi ceea ce nu săvarşiseră. “Pe unul dintre colegii mei de facultate Ştefan Negrea, l-a bătut în cap pană a înebunit şi s-a spanzurat în Închisoarea de la Gherla”, relatează Pul Goma.
Următoarea anchetă coordonată de Enoiu a fost cea a deţinuţilor torţionari de la Închisoarea Piteşti, implicaţi în “Experimentul Piteşti-Reeducare prin tortură”. Grupul de fanatici condus de studentul legionar Eugen Ţurcanu a fost anchetat de Enoiu între anii 1952-1954. În urma anchetei, cei 22 de inculpaţi au fost condamnaţi la moarte, iar 16 dintre ei în frunte cu Ţurcanu au fost executaţi în Închisoarea Jilava, în noaptea de 27 decembrie1954. Patru, dintre ceilalţi şase condamnaţi au decedat ulterior în aceeaşi închisoare pe Secţia specială de exterminare , “Casimca”. Dar, “Măceraul de la Securtate” l-a cunoscut şi pe col. Gheorghe Arsenescu liderul patizanilor de la Nucşoara, care a fost anchetat de procurorii Molea şi Micutelu. “Adevărul este este că eu ştiam tot dosarul lui Arsenescu, pentru că toate dosarele celor de teapa acestuia treceau pe la mine. Un nebun Arsenescu ăsta. Trăia cu vreo trei muieri. Pe una dintre ele mai nebună a lăsat-o gravidă şi a trimis-o la un prieten de-al lui de la Valcea să-i facă avort. Aşa am şi dat de urma lui”, susţine Enoiu.
Orice Naş îşi are Naşul!
Şi totuşi, metodele brutale de constrangere folosite împotriva celor anchetaţi de “Bruta de la Interne” au atras atenţia pană şi conducerii de-atunci a PMR. Enoiu era un anchetator prea violent pănă şi pentru gustul “patronilor” săi din Securitate. Aşa ase face că în 1967 “Măcelarul” Enoiu este anchetat de o comisie de partid şi de stat şi înlăturat din randul cadrelor folosite în munca de anchetator, “deoarce folosea mijloace nepermise pentru a obţine mărturii care nu avau nimic în comun cu realitatea”! Anchetei, i-a urmat excluderea şi din partid. Cu toate acestea a rămas totuşi în Securitate pană în 1989, dar ca şef de Serviciu. “Doar”!
Călăul elitei romaneşti despre cei de după gratiile închisorilor comuniste : “…Sunt un balast pentru stat, tovaruşu’ Dej! Ăştia oricum vor muri în puşcărie!”
“Măcelarul” de la Direcţia de Cercetări Penale (DCP) a fostei Securităţi, Ghoerghe Enoiu i-a spus lui Gh.Gheorghiu Dej în cdrul unei discuţii: “Mulţi sunt bătrani tovarăşu’ Dej! Sunt un balast pentru stat, ne trebuie foarte multe medicamente pentru ei. De ce să le mai dăm şi ne mai încărcăm şi cu o situaţie. Că ăştia oricum vor muri în puşcărie?” Şi “Bruta” de la Interne chiar a făcut în toţi aceei ani, dovada cruzimii sale cu victimele anchetelor conduse de el. Iată o Notă a Direcţiei Cadre a fostei Securităţi, din mai 1963: “Tovarăşul Enoi, era deosebit de violent, bătea personal anchetaţii, dezbrăcat pană la brau, acoperit cu un cearşaf , pentru a nu se murdări de sange”. Un alt Raport tot al “Internelor”, dar din 1953: “Element descompus din punct de vedere moral. Menţionăm că numitul Enoiu Gheorghe are o biciuşcă la capăt cu plumb, cu care îşi bate şi întreaga familie”. Cu un an în urmă, un alt Raport al aceloraşi “Interne” din 1952: “Este o fire impulsivă şi nu poate să-şi stăpanească nervii în faţa arestatului”. Raport de investigaţii din 1953: “Numitul Gheorghe Enoiu a avut un comportament urat în cadrul familiei. În repetate rnduri îşi bătea soţia, soacra şi cumnata. În 1952 şi-a bătut soţia pană a leşinat”
Lista cu victimele “Brutei de la Interne”
*-La 28 aprilie 1948, Lucreţiu Pătrăşcanu a fost reţinut întro vilă din Băneasa, după ce în februarie acelaşi an, fusese arestat cel mai apropiat colaborator al său, Belu Zilber. Într-o primă fază, Pătrăşcanu a fost anchetat de către o comisie de partid şi de stat compusă din Teoharie Georgescu, Iosif Rangheţ şi Alexandru Drăghici. La 24 august 1948, pe numele său a fost emis un mandat de arestare sub acuzaţia de agent al Siguranţei şi al serviciilor secrete britanice. În 1950 a intrat pe manile “Brutei de la Interne” Gheorghe Enoiu, sub acuzaţia de “duşman al poporului”. După arestarea lui Zilber şi a lui Pătrăşcanu , a urmat în 1951, anchetarea Elenei Pătrăşcanu, soţia fostului lider comunist. În aprilie 1954, după mai bine de şase ani de anchete şi de temniţă, Pătrăşcanu a fost condamnat la moarte şi executat, în urma unei sentinţe date în plic. *-În 1952, “lotului Pătrăşcanu” i-a urmat “lotul Pauker, Luca şi Georgescu”, unde Enoiu a condu cu brutalitate interogatoriile. *-În aceeaşi perioadă, 1952-1954 Enoiu a instrumentat anchetarea lotului de 22 de deţinuţi torţionari, implicaţi în “Experimentul Piteşti-Reeducare prin Tortură”, în frunte cu Eugen Ţurcanu. Torţionarii au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte. 16 dintre ei au fost executaţi în noaptea de 27 decembrie 1954 în Închisoarea Jilava, iar dintre ceilalţi 6 condamnaţi, patru au murit ulterior tot la Jilava pe Secţia specială de exterminare. *-În toamna toamna anului 1956 mii de studenţi Romani s-au solidaririzat cu revoluţionarii maghiari organizand mişcări de protest faţă de regimul communist instalat în Romania. A urmat o adevărată vanătoare pentru identificarea, reţinerea şi anchetarea participanţilor la proteste. Cel numit de Regim să-i ancheteze şi să scoată de la studenţii arestaţi tot ce convenea Regimului, a fost “Măcelarul” de la D.C.P. a Securităţi, Gheorghe Enoiu.
Tehnicile de tortură folosite de Enoiu
Acestea sunt de-acum binecunoscute: bătile la tălpi cu răngile peste încălţăminte, bătăile pe capre, constand în legarea celor anhetaţi cu braţele pe sub genunchi şi introducerea unei răngi pe sub braţe şi genunchi, ranga fiind sprijintă apoi pe două birouri, iar victmele atărnte cu capul în jos erau bătute cu cruzime, bătăile la testicule, bătăile cu sacul de nisip de cate 4-5 kg, care duceau la dizlocarea organelor interne, fără să lase nici urmă de violenţe, izolarea în cellule fără mobilier şi cu podele ude, interdicţia de a folosi WC-ul, combinată cu o hrană bazată prponderet pe lichide. Şi lista poate continua.
Extrem de interesantă a fost o “spovedanie” a “Bruteide la interne” potrivit căreea, Enoiu l-ar arestat pentru o perioadă scurtă chiar şi pe genarul Pleşiţă, pentru neglijenţă în anchetarea “bandei lui Voican” din Topoloveni. Unul din bandă, de frică, a înhiţit ceva, s-a sufocat şi-a murit. Pentru că pierduse un pion important l-a ţinut arestat pană şi pe Pleşiţă cateva săptămani. Aceasta nu l-a împiedicat pe Pleşiţă să ajungă general de Securitate şi chiar şeful DIE. Cruzimea din timpul interogatoriilo şi-a anchetelor efectuate împotriva deţinuţilor poltici, printre victime numărandu-se şi Paul Goma, i-a atras cele mai porecle, ca “Bruta de la Interne”, “Măcelaru” “Maşina de tortură a Securităţii”. Cu toate acestea, nici azi, la 20 de ani la căderea comunismului în Romania şi la peste o jumătate de veac de la intrarea lui în Securitate, nu ezită să declare că a fost un patriot, care şi-a apărat patria şi partidul : “Sunt mandru cand privesc tot ce am făcut în munca de ofiţer. Am fost animat doar de sentimental de a munci şi de-a lovi cu toată hotărarea în duşmanii poporului şi n-am avut nicio remuşcare. Am fost primul subdirector roman de la Direcţia C.P. a Securităţii, după un evreu şi-un ungur”. Ştefan Dumitru Afrimescu
.
PS: Gheorghe Enoiu are se pare un fiu, Bogdan, altul însă, decat cel care este managing director la McCann Erickson WrldGroup Romania şi Organizator al Turneului de Tenis “BCR Open Romania, ci un alt Bogdan care este de profesie jurist, şi care l-a şi apărat pe torţionar.
joi, 14 octombrie 2010
Ancheta promisă despre arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului: "Din ciclul; "Să nu faci ce face popa..."
Din ciclul, “Să nu faci ce face popa…!”
Un turnător la Securitate, în fruntea Bisericii argeşene-IPS Calinic al Argeşului şi Muscelului, membru USR, îi turna Securităţii pe călugării de la Cernica şi Căldăruşani!
Potrivit unui fost angajat al CNSAS, ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, membru al USR Piteşti şi în mai multe „comitete şi comiţii”, printre care şi BOR, pe numele său de mirean de Constantin Argatu a fost (potrivit documentelor CNSAS), urmărit de fosta Securitate timp de 1 an (1973-1974), în “Dosarul l.918 Criv”, şi a ajuns în 26 februare 1976, turnător al Securităţii, pentru (destul de probabil), tot restul vieţii. Mai exact, pană la data de 12 septembrie 1977. Dar, este cunoscut faptul că toţi foştii colaboratori ai Securităţi, chiar dacă sunt dezactivaţi sau se pensionează, răman tot slujba serviciilor care i-au “racolat”, pană la sfarşitul vieţii.
Conform documentelor amintite, în perioada 1973-1974 Calinic Argatu a fost lucrat prin “Dosarul l.918 Criv” de urmărire informatavă sub numele de “Crivăţ”. “În 1974, maiorul Dumitru Iliescu din cadrul Inspectoratului de Securitate Ilfov, a completat o notă informativă prin care propunea supriorilor recrutarea lui Calinc Argatu ca informator. Cateva luni mai tarziu propunerea a fost supervizată pozitiv de către şeful de Serviciu al I.J. de Securitate Ilfov, col. Dumitru Toader.
Aşadar, în anii1973-1974 Calinic Argatu, a fost urmărit informativ sub numele de “Crivăţ”. Motivul urmărării era acela , că la acea vreme, „Călugărul Argatu comenta tendenţios regimul communist şi manifesta atitudini mistico-fantastice (?!). Un an mai tarziu, maiorul Dumitru Iliescu a completat o notă informativă prin care propunea superilor săi de la IJ de Securitate Ilfov, recrutarea lui Constantin Argatu ca informatory, iar col. Dumitru Toade, sef Secţie la I.J. de Securitate Ilfov a aprobat racolarea în randul informatorilor Securităţii a călugărului Calinic Argatu. Motivul invocat de col. Toader privind racolarea actualului ÎPS Calinic, a fost acela că Argatu era ”un element în fomare, care mai putea fi încă educat. Pentru aceasta, propunem să se aprobe încetarea urmărării din “Dosarul 1.918 Criv” şi folosirea lui în scopuri operative (racolare, recrutare)”. Fapt care s-a şi petrecut. Potrivit CNSAS, “Calinic, din urmărit, înntre anii 1973-1974, a juns, începand din 1976, turnător la aceeaşi Securitate”. Recrutarea a avut loc în 26 februarie 1976 şi s-a făcut sub numele conspirativ de “Zamfir”, iar Dosarul a purtat numărul 3863. Sub acest nume, “Zamfir”, Calinic Argatu a semnat, atat un angajament de colaborare , care a fost însă, distrus de Securitate în 22 decembrie 1989, cat şi vreo nouă (9) note informative, opt dintre ele purtand chiar în antet nr. 3863, nr. care, potrivit CNSAS, “indică de fapt nr. de dosar personal, de informator activ”. Victimele actualului arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului au fost călugării manăstirilor Cernica şi Călduraşani, unii dintre ei, foşti legionari şi foşti membri ai grupării legionare “Rugul Aprins”, condamnaţi de Regimul Gh. Gheorghiu-Dej, la cate 20 de ani de muncă silnică, dar şi despre o persoană străină, precum şi la altele, care veneau, fie să se roage în manăstirile Cernica şi Călduruşani, fie pentru a se informa despre situaţia din Romania. Pentru a vă face o idee cat mai apropiată de adevăratul IPS Calinic, printre cei turnaţi Securităţii de către acesta s-au aflat un instructor legionar, precum şi şeful Poliţiei legionare, amandoi, abia scăpaţi din închisorile comuniste, după cate o condamnare la 20 de ani de muncă silnică. Şi toate acestea pentru ce?
Turnătorii pentru ascensiunea în ierarhiile Bisericii
Într-o discuţie avută cu ofiţeul său de legătură, Calinic Argatu a recunoscut că renunţase la preoţie în favoarea monahismului şi acceptase să colaboreze cu Securitatea în scopul de a ajunge cat mai sus în ierarhiile bisericii. Şi, a ajuns, iată, dintr-un biet călugăr şi tunător la Securitate, a ajuns ditamai arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului. Printre călugării pe care Calinic Argatu i-a urmărit din ordinal Securităţii a fost şi preotul-călugăr, care avea numele conspirativ de “Carol”, şi făcuse parte din gruparea legionară “Rugul Aprins”.
Notă informativă din 10.08.1976, smnată de “Zamfir” şi preluată de maiorul Ilie Iliescu de la IJ de Securitate Ilfov, vol.2, fila 263.
“Vă informez că astăzi, 10 aug. 1976, conform sarcinii trasate, m-am deplasat la manăstirea Căldătuşani pt. a sta de vorbă cu (….). La faţa locului nu l-am găsit pe (…), despre care am aflat din spusele călugărilor că în seara zilei de 9 aug. a făcut un grav accident de circulaţie”.
Culmea ironiei este faptul că peste ani, (mai excat în 2001 sau 2002) şi ÎPS Calinic, la acea dată doar episcop, a produs un accident de circulaţie şi mai grav, chiar pe trecerea de pietoni, de la Cinema Lumina din Piteşti, care s-a soldat cu decesul victimei. IPS Calinic, deşi s-a aflat la volanul autoturismului a scăpat, făcand schimb de locuri cu pasagerul din dreapta, nimeni altul decat administratorul eparhiei, Caliopie, mana sa dreaptă.
Notă informativă din 27.04 1977referitoare la stareţul Manăstirii Căldăruşani semnată “Zamfir şi preluată de mr. Ilie Iliescu IJ de Securitate Ilfov:
“Vă informez în legătură cu stareţul de la Căldăruşani (…), că nu se aud fapte şi lucruri care ar împieta atitudinea faţă de Statul Roman. A fost plecat la Ierusalim, lucr în legătur cu care de asemenea nu s-au auzit fapte negative.Cu toate acestea, probabil din lipsă de experienţă, în cadrul Manăstirii Căldăruşani are o proastă reputaţie prin aceea că nu ştie să lucreze cu oamenii, fiind învinuit că se paortă neomeneşte cu aceştia. Am auzit că omul său de încredere în manăstire este (…), care avand fraiele în mană, a început să se poarte necuviincios cu călugări, lucru ce crează comentarii în cadrul manăstirii. Nu se discuă probleme cum că (…)ar fi vizitat de persoane străine de ţara noastră, şi din cate cunosc, evită chiar asemenea lucruri.
Cu această ocazie precizez că, avand maşină proprietate personală, face deplasări în afara manăstirii, lucruri care nu pot fi controlate, (subliniere DI)”.
Calinic cel prolific: A doua Notă informativă scrisă în aceeaşi zi, 27.04 1977, preluată de acelaşi mr. Ilie Iliescu
“În legătură cu (…), vă informez că l-am vizitat pe acesta la cateva ore după ce fusese vizitat de organele de stat. Cu această ocazie mi-a relatat că i-au fost zise probleme care pur şi simplu l-au afectat, rezultand din discuţie că el este acuzat de trădare, că nu ar fi făcut nimic pentru ţară, că ar fi fost legionar şi că întreţine relaţii cu elemente fugite din ţară, cum ar fi (…) şi cu străini ca (…). Despre acest (…) ne-a relatat că l-a vizitat şi pe el, pe (…) îl apreciază ca pe un bun duhovnic, dar că niciodată nu a divulgat date despre ţară noastră sau să facă discuţii tendenţioase la adresa regimului din Romania. Mi-a mai relatat şi despre (…), că în anul 1968 a făcut o deplasare la Paris, pentru a strange relaţiile cu (…), trimis oficial de Patriarhia Romană. Acolo în schimb, planul a eşuat, întrucat nu i s-au dat cele mai bune indicaţii de către Patriarhie şi faptul că s-a dus cu lucruri scrise din ţară, în loc să le ducă verbal, l-a supărat pe (…)”.
Începutul sfarşitului carierei de”turnător” al IPS Calinic
În 12 septembrie 1977, Securitatea a decis să renunţe la “serviciile” lui Zamfir, deoarece acesta a refuzat să plece în străinătate, pentru a servi din afara ţării poliţia politică din Romania. Iată un fragment dintr-un raport cu propuneri de dezactivare a “turnătorului Zamfir”.
“Raport cu propuneri de scotere din preocupare a cazului “Zamfir”, din 12.09.1977, întocmit şi semnat olograf (semnătură ofiţer indesifrabilă), UM 0544, ind U614, fila 10”. “Zamfir” a fost luat în preocuparea Brigăzii “U” a data de 15.02 1977, în scopul de a-l verifica dacă este corespunzător pentru munca unităţii noastre. Întrucat din discuţiile avute ulterior cu ofiţerul IJ Ilfov al Ministerului de Interne care-l avea în legătură la acea dată, s-a stabilit că elementul nu este corespunzător, deoarece nu ar accepta sub nicio formă să lucreze într-un obiectiv aflat în atenţia unităţii noastre. Propun scoaterea lui din preocupare şi clasarea dosarului la R.O”. După anul 1977 nu mai există dovezi, care să ateste că ÎPS Calinic a continuat să rămană doar colaborator a fostei Securităţi sau a devenit ofiţer acoperit de Securitate. Cert este însă, că în Argeş, dar mai ales în oraşul Curtea de Argeş, ÎPS Calinic este cunoscut mai ales sub porecla de “Generalul”. Mai mult decat atat, după ce în 2007, CNSAS la deconspirat ca “turnător” al fostei Securităţi şi că a făcut Poliţie Politică,dar ÎPS Calinic s-a adresat Instanţei Tribunalului Municipiului Bucureşti (TMB), care în ciuda evidenţelor de mai sus a pronunţat sentinţa de necolaborator al Securităţii şi că nu a făcut poliţie olitică. Asemenea sentinţe se dau numai în situaţii speciale ca aceea de ofiţer sub acoperire încă activ.
Ştefan Dumitru Afrimescu
Un turnător la Securitate, în fruntea Bisericii argeşene-IPS Calinic al Argeşului şi Muscelului, membru USR, îi turna Securităţii pe călugării de la Cernica şi Căldăruşani!
Potrivit unui fost angajat al CNSAS, ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, membru al USR Piteşti şi în mai multe „comitete şi comiţii”, printre care şi BOR, pe numele său de mirean de Constantin Argatu a fost (potrivit documentelor CNSAS), urmărit de fosta Securitate timp de 1 an (1973-1974), în “Dosarul l.918 Criv”, şi a ajuns în 26 februare 1976, turnător al Securităţii, pentru (destul de probabil), tot restul vieţii. Mai exact, pană la data de 12 septembrie 1977. Dar, este cunoscut faptul că toţi foştii colaboratori ai Securităţi, chiar dacă sunt dezactivaţi sau se pensionează, răman tot slujba serviciilor care i-au “racolat”, pană la sfarşitul vieţii.
Conform documentelor amintite, în perioada 1973-1974 Calinic Argatu a fost lucrat prin “Dosarul l.918 Criv” de urmărire informatavă sub numele de “Crivăţ”. “În 1974, maiorul Dumitru Iliescu din cadrul Inspectoratului de Securitate Ilfov, a completat o notă informativă prin care propunea supriorilor recrutarea lui Calinc Argatu ca informator. Cateva luni mai tarziu propunerea a fost supervizată pozitiv de către şeful de Serviciu al I.J. de Securitate Ilfov, col. Dumitru Toader.
Aşadar, în anii1973-1974 Calinic Argatu, a fost urmărit informativ sub numele de “Crivăţ”. Motivul urmărării era acela , că la acea vreme, „Călugărul Argatu comenta tendenţios regimul communist şi manifesta atitudini mistico-fantastice (?!). Un an mai tarziu, maiorul Dumitru Iliescu a completat o notă informativă prin care propunea superilor săi de la IJ de Securitate Ilfov, recrutarea lui Constantin Argatu ca informatory, iar col. Dumitru Toade, sef Secţie la I.J. de Securitate Ilfov a aprobat racolarea în randul informatorilor Securităţii a călugărului Calinic Argatu. Motivul invocat de col. Toader privind racolarea actualului ÎPS Calinic, a fost acela că Argatu era ”un element în fomare, care mai putea fi încă educat. Pentru aceasta, propunem să se aprobe încetarea urmărării din “Dosarul 1.918 Criv” şi folosirea lui în scopuri operative (racolare, recrutare)”. Fapt care s-a şi petrecut. Potrivit CNSAS, “Calinic, din urmărit, înntre anii 1973-1974, a juns, începand din 1976, turnător la aceeaşi Securitate”. Recrutarea a avut loc în 26 februarie 1976 şi s-a făcut sub numele conspirativ de “Zamfir”, iar Dosarul a purtat numărul 3863. Sub acest nume, “Zamfir”, Calinic Argatu a semnat, atat un angajament de colaborare , care a fost însă, distrus de Securitate în 22 decembrie 1989, cat şi vreo nouă (9) note informative, opt dintre ele purtand chiar în antet nr. 3863, nr. care, potrivit CNSAS, “indică de fapt nr. de dosar personal, de informator activ”. Victimele actualului arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului au fost călugării manăstirilor Cernica şi Călduraşani, unii dintre ei, foşti legionari şi foşti membri ai grupării legionare “Rugul Aprins”, condamnaţi de Regimul Gh. Gheorghiu-Dej, la cate 20 de ani de muncă silnică, dar şi despre o persoană străină, precum şi la altele, care veneau, fie să se roage în manăstirile Cernica şi Călduruşani, fie pentru a se informa despre situaţia din Romania. Pentru a vă face o idee cat mai apropiată de adevăratul IPS Calinic, printre cei turnaţi Securităţii de către acesta s-au aflat un instructor legionar, precum şi şeful Poliţiei legionare, amandoi, abia scăpaţi din închisorile comuniste, după cate o condamnare la 20 de ani de muncă silnică. Şi toate acestea pentru ce?
Turnătorii pentru ascensiunea în ierarhiile Bisericii
Într-o discuţie avută cu ofiţeul său de legătură, Calinic Argatu a recunoscut că renunţase la preoţie în favoarea monahismului şi acceptase să colaboreze cu Securitatea în scopul de a ajunge cat mai sus în ierarhiile bisericii. Şi, a ajuns, iată, dintr-un biet călugăr şi tunător la Securitate, a ajuns ditamai arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului. Printre călugării pe care Calinic Argatu i-a urmărit din ordinal Securităţii a fost şi preotul-călugăr, care avea numele conspirativ de “Carol”, şi făcuse parte din gruparea legionară “Rugul Aprins”.
Notă informativă din 10.08.1976, smnată de “Zamfir” şi preluată de maiorul Ilie Iliescu de la IJ de Securitate Ilfov, vol.2, fila 263.
“Vă informez că astăzi, 10 aug. 1976, conform sarcinii trasate, m-am deplasat la manăstirea Căldătuşani pt. a sta de vorbă cu (….). La faţa locului nu l-am găsit pe (…), despre care am aflat din spusele călugărilor că în seara zilei de 9 aug. a făcut un grav accident de circulaţie”.
Culmea ironiei este faptul că peste ani, (mai excat în 2001 sau 2002) şi ÎPS Calinic, la acea dată doar episcop, a produs un accident de circulaţie şi mai grav, chiar pe trecerea de pietoni, de la Cinema Lumina din Piteşti, care s-a soldat cu decesul victimei. IPS Calinic, deşi s-a aflat la volanul autoturismului a scăpat, făcand schimb de locuri cu pasagerul din dreapta, nimeni altul decat administratorul eparhiei, Caliopie, mana sa dreaptă.
Notă informativă din 27.04 1977referitoare la stareţul Manăstirii Căldăruşani semnată “Zamfir şi preluată de mr. Ilie Iliescu IJ de Securitate Ilfov:
“Vă informez în legătură cu stareţul de la Căldăruşani (…), că nu se aud fapte şi lucruri care ar împieta atitudinea faţă de Statul Roman. A fost plecat la Ierusalim, lucr în legătur cu care de asemenea nu s-au auzit fapte negative.Cu toate acestea, probabil din lipsă de experienţă, în cadrul Manăstirii Căldăruşani are o proastă reputaţie prin aceea că nu ştie să lucreze cu oamenii, fiind învinuit că se paortă neomeneşte cu aceştia. Am auzit că omul său de încredere în manăstire este (…), care avand fraiele în mană, a început să se poarte necuviincios cu călugări, lucru ce crează comentarii în cadrul manăstirii. Nu se discuă probleme cum că (…)ar fi vizitat de persoane străine de ţara noastră, şi din cate cunosc, evită chiar asemenea lucruri.
Cu această ocazie precizez că, avand maşină proprietate personală, face deplasări în afara manăstirii, lucruri care nu pot fi controlate, (subliniere DI)”.
Calinic cel prolific: A doua Notă informativă scrisă în aceeaşi zi, 27.04 1977, preluată de acelaşi mr. Ilie Iliescu
“În legătură cu (…), vă informez că l-am vizitat pe acesta la cateva ore după ce fusese vizitat de organele de stat. Cu această ocazie mi-a relatat că i-au fost zise probleme care pur şi simplu l-au afectat, rezultand din discuţie că el este acuzat de trădare, că nu ar fi făcut nimic pentru ţară, că ar fi fost legionar şi că întreţine relaţii cu elemente fugite din ţară, cum ar fi (…) şi cu străini ca (…). Despre acest (…) ne-a relatat că l-a vizitat şi pe el, pe (…) îl apreciază ca pe un bun duhovnic, dar că niciodată nu a divulgat date despre ţară noastră sau să facă discuţii tendenţioase la adresa regimului din Romania. Mi-a mai relatat şi despre (…), că în anul 1968 a făcut o deplasare la Paris, pentru a strange relaţiile cu (…), trimis oficial de Patriarhia Romană. Acolo în schimb, planul a eşuat, întrucat nu i s-au dat cele mai bune indicaţii de către Patriarhie şi faptul că s-a dus cu lucruri scrise din ţară, în loc să le ducă verbal, l-a supărat pe (…)”.
Începutul sfarşitului carierei de”turnător” al IPS Calinic
În 12 septembrie 1977, Securitatea a decis să renunţe la “serviciile” lui Zamfir, deoarece acesta a refuzat să plece în străinătate, pentru a servi din afara ţării poliţia politică din Romania. Iată un fragment dintr-un raport cu propuneri de dezactivare a “turnătorului Zamfir”.
“Raport cu propuneri de scotere din preocupare a cazului “Zamfir”, din 12.09.1977, întocmit şi semnat olograf (semnătură ofiţer indesifrabilă), UM 0544, ind U614, fila 10”. “Zamfir” a fost luat în preocuparea Brigăzii “U” a data de 15.02 1977, în scopul de a-l verifica dacă este corespunzător pentru munca unităţii noastre. Întrucat din discuţiile avute ulterior cu ofiţerul IJ Ilfov al Ministerului de Interne care-l avea în legătură la acea dată, s-a stabilit că elementul nu este corespunzător, deoarece nu ar accepta sub nicio formă să lucreze într-un obiectiv aflat în atenţia unităţii noastre. Propun scoaterea lui din preocupare şi clasarea dosarului la R.O”. După anul 1977 nu mai există dovezi, care să ateste că ÎPS Calinic a continuat să rămană doar colaborator a fostei Securităţi sau a devenit ofiţer acoperit de Securitate. Cert este însă, că în Argeş, dar mai ales în oraşul Curtea de Argeş, ÎPS Calinic este cunoscut mai ales sub porecla de “Generalul”. Mai mult decat atat, după ce în 2007, CNSAS la deconspirat ca “turnător” al fostei Securităţi şi că a făcut Poliţie Politică,dar ÎPS Calinic s-a adresat Instanţei Tribunalului Municipiului Bucureşti (TMB), care în ciuda evidenţelor de mai sus a pronunţat sentinţa de necolaborator al Securităţii şi că nu a făcut poliţie olitică. Asemenea sentinţe se dau numai în situaţii speciale ca aceea de ofiţer sub acoperire încă activ.
Ştefan Dumitru Afrimescu
vineri, 8 octombrie 2010
În curand o anchetă despre Enoiu, "Bruta de la Interne" sau "Măcelarul de la Securitate" şi crimele acestuia.
Bruta Securităţii anilor 1949 -1970, col. Ch. Enoiu, cunoscut sub porecla de “Măcelarul de la Interne” trăieşte incă în Argeş, nu a dat niciodată socoteală pentru crimele comise, încasează o pensie de 3000 lei pe lună şi deţine o locuinţă în apropierea Guvernului!
Temutul colonel de Securitate Gheorghe Enoiu, cunoscut sub poreclele de “Bruta de la Interne” sau “Măcelarul” trăieşte bine mersi în comuna argeşană Băiculeşti. Are 83 de ani, încasează lunar o pensie de peste 3000 lei şi deţine un apartament în apropierea Palatului Victoria, la doi paşi de Guvern. Fostul col. de Securitate Gheorghe Enoiu a intrat în Securitate la 1 august 1949, în urma absolvirii unui curs de patru luni la “Şcoala profesională a Direcţiei Generale a Securităţii Poporului”, şi a rămas în sistem pană în 1997. A deţinut pe rand pană-n 1989 funcţiile, de anchetator, şef Birou, locţiitor şef Serviciu şi şef al Direcţiei Cercetări Penale din Cadrul Fostei Securităţi În această calitate a anchetat personal cazurile: “Lucreţiu Pătrăşcanu, Ana Pauker şi Vasile Luca”, lotul studenţilor revoluţionari, care simpatizaseră cu Revoluţia maghiară din 1956. A urmat “lotul” torţionarilor care participaseră la “Experimentul Piteşti, Reeducare prin Tortură” în frunte cu Ţurcanu. A continuat cu anchetarea celor care participaseră la “Jaful secolului”, respectiv jefuirea maşinii Băncii de Stat, din 1959. Fosta Securitate a dispus realizarea unui film, numit “Reconstituirea”, în care cei anchetaţi presupuşi autori ai jafului au fost forţaţi să-şi joace propriile roluri, după un scenariu scris de însuşi “Măcelarul de la Interne”, în care la randul lui, şi-a jucat rolul de anchetator. În 2006, cercetătorii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc au identificat în Arhivele fostei Securităţi dosarul de cadre al fostului col. de Securitate Gheorghe Enoiu. Informaţiile despre crimole comise descoperite între cele 323 de file ale dosarului au fost trimise Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar cercetătorii au solicitat judecarea torţionarului. Dar, nu a fost judecat nici pană azi, rămanand, asemenea celorlalţi doi călăi, Nicolski şi Pleşiţă, neatins de de justiţie. Din 1997 îşi împarte timpul între locuinţa din Băiculeşti, pe timp de vară şi apartamentul din Piaţa Victoriei, pe timpul iernii, “supravieţuind” din pensia de peste 3000 lei.
Ştefan Dumitru Afrimescu .
Temutul colonel de Securitate Gheorghe Enoiu, cunoscut sub poreclele de “Bruta de la Interne” sau “Măcelarul” trăieşte bine mersi în comuna argeşană Băiculeşti. Are 83 de ani, încasează lunar o pensie de peste 3000 lei şi deţine un apartament în apropierea Palatului Victoria, la doi paşi de Guvern. Fostul col. de Securitate Gheorghe Enoiu a intrat în Securitate la 1 august 1949, în urma absolvirii unui curs de patru luni la “Şcoala profesională a Direcţiei Generale a Securităţii Poporului”, şi a rămas în sistem pană în 1997. A deţinut pe rand pană-n 1989 funcţiile, de anchetator, şef Birou, locţiitor şef Serviciu şi şef al Direcţiei Cercetări Penale din Cadrul Fostei Securităţi În această calitate a anchetat personal cazurile: “Lucreţiu Pătrăşcanu, Ana Pauker şi Vasile Luca”, lotul studenţilor revoluţionari, care simpatizaseră cu Revoluţia maghiară din 1956. A urmat “lotul” torţionarilor care participaseră la “Experimentul Piteşti, Reeducare prin Tortură” în frunte cu Ţurcanu. A continuat cu anchetarea celor care participaseră la “Jaful secolului”, respectiv jefuirea maşinii Băncii de Stat, din 1959. Fosta Securitate a dispus realizarea unui film, numit “Reconstituirea”, în care cei anchetaţi presupuşi autori ai jafului au fost forţaţi să-şi joace propriile roluri, după un scenariu scris de însuşi “Măcelarul de la Interne”, în care la randul lui, şi-a jucat rolul de anchetator. În 2006, cercetătorii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc au identificat în Arhivele fostei Securităţi dosarul de cadre al fostului col. de Securitate Gheorghe Enoiu. Informaţiile despre crimole comise descoperite între cele 323 de file ale dosarului au fost trimise Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar cercetătorii au solicitat judecarea torţionarului. Dar, nu a fost judecat nici pană azi, rămanand, asemenea celorlalţi doi călăi, Nicolski şi Pleşiţă, neatins de de justiţie. Din 1997 îşi împarte timpul între locuinţa din Băiculeşti, pe timp de vară şi apartamentul din Piaţa Victoriei, pe timpul iernii, “supravieţuind” din pensia de peste 3000 lei.
Ştefan Dumitru Afrimescu .
duminică, 3 octombrie 2010
Ciudatenii de pe net doar?
Sun, October 3, 2010 2:37:49 PM
Fw: Adevarat ?????
From: sorin dan
Add to Contacts
To: vladoreanuc@yahoo.com
Cc: danuta_dd@yahoo.com; catalinaradu@yahoo.com; claudiachisu@yahoo.com; stefan_afrimescu@yahoo.com
--- On Wed, 9/15/10, Elena Vasilescu wrote:
From: Elena Vasilescu
Subject: Fw: Adevarat ?????
To: "teodora"
Date: Wednesday, September 15, 2010, 3:19 PM
----- Forwarded Message ----
From: Sandu Elena - Georgeta
Sent: Wed, September 15, 2010 9:49:47 PM
Subject: Adevarat ?????
Dragii mei,
Am primit duminică pe e-mail randurile de mai jos, despre care, asemenea color care le-au trimis , nu ştiu ce să mai cred! Dacă voi aveţi mai multe informaţii despre acest subiect , nu ezitaţi să vă spuneţi părerea. Mulţumesc.
Afrimescu
Codexul Rohonczi
GOOGLE da cca 2470 de referinte in romaneste pentru "Codexul Rohonczi"
Material primit pe internet
=========================
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri.
Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise.
Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor.
Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.
Dăruită de un grof
În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi.
Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută.
A facut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele.
Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria.
E o carte legată în piele.
A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907.
Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838.
Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor.
"Scriere secretă"
După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care
nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc".
După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci.
"Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta.
Solii şi cântece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri.
În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase.
E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad,
între anii 1064 si 1101.
"Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit
Viorica Enachiuc.
"Jurământul tinerilor blaki"
Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:
"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi
Cântecul cetăţii aud îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău,
mergi cu jurământ puternic!"
Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător.
Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.
Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963.
Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie.
E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova.
A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi ăn Danemarca, unde a studiat scrierea runică.
Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi?
Sau mass media.
Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se "vând" mai bine?
Incompetenţi nu sunt.
Sau au primit ordin să tacă?
PS. trimiteţi acest material tuturor prietenilor voştri pentru că au dreptul să ştie adevăruri deocamdată ascunse.
Fw: Adevarat ?????
From: sorin dan
Add to Contacts
To: vladoreanuc@yahoo.com
Cc: danuta_dd@yahoo.com; catalinaradu@yahoo.com; claudiachisu@yahoo.com; stefan_afrimescu@yahoo.com
--- On Wed, 9/15/10, Elena Vasilescu
From: Elena Vasilescu
Subject: Fw: Adevarat ?????
To: "teodora"
Date: Wednesday, September 15, 2010, 3:19 PM
----- Forwarded Message ----
From: Sandu Elena - Georgeta
Sent: Wed, September 15, 2010 9:49:47 PM
Subject: Adevarat ?????
Dragii mei,
Am primit duminică pe e-mail randurile de mai jos, despre care, asemenea color care le-au trimis , nu ştiu ce să mai cred! Dacă voi aveţi mai multe informaţii despre acest subiect , nu ezitaţi să vă spuneţi părerea. Mulţumesc.
Afrimescu
Codexul Rohonczi
GOOGLE da cca 2470 de referinte in romaneste pentru "Codexul Rohonczi"
Material primit pe internet
=========================
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri.
Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise.
Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor.
Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.
Dăruită de un grof
În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi.
Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută.
A facut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele.
Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria.
E o carte legată în piele.
A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907.
Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838.
Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor.
"Scriere secretă"
După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care
nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc".
După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci.
"Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta.
Solii şi cântece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri.
În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase.
E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad,
între anii 1064 si 1101.
"Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit
Viorica Enachiuc.
"Jurământul tinerilor blaki"
Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:
"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi
Cântecul cetăţii aud îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău,
mergi cu jurământ puternic!"
Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător.
Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.
Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963.
Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie.
E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova.
A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi ăn Danemarca, unde a studiat scrierea runică.
Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi?
Sau mass media.
Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se "vând" mai bine?
Incompetenţi nu sunt.
Sau au primit ordin să tacă?
PS. trimiteţi acest material tuturor prietenilor voştri pentru că au dreptul să ştie adevăruri deocamdată ascunse.
vineri, 24 septembrie 2010
Mogulii Media si trepadusii...Partea a doua
Partea a doua La Mogulii Media şi Trepăduşii lor!
Adrian Sarbu-operatorul…
Operatorul Sarbu Adrian de la Sahia Film, dupa “Revolutie, a fost luat sub aripa protectoare a primministrului de atunci, Petre Roman. Sarbu a fost numit consilier personal al premierului si a primit functia, cu rang de secretar de stat, de responsabil cu comunicarea si imaginea in Guvernul Roman. In aceasta calitate, activistul guvernamental organiza echipe si se ocupa chiar personal cu aruncarea coletelor “Romaniei libere, din trenuri sau/si arderea editiilor care se foloseau prea mult de dreptul la libera exprimare recent dobandit. In timp ce arunca ziare din tren Sarbu sesizeaza potentialul afacerilor din domeniul media si pune bazele ziarului „Curierul National, – primului ziar privat – impreuna cu unul dintre fratii Paunescu.
Renunta la aceasta investitie si se concentreaza pe construirea trustului Media Pro: pornirea agentiei de presa Mediafax, postul radio ProFM, televiziunea ProTV. In 98 cumpara studiourile Buftea, transformate in Studiourile Media Pro. Dezvolta o retea de ziare locale, reviste, tipografie si distributie de presa. Trustul sau a pus bazele unor pepiniere de formare de jurnalisti pentru nevoile interne – Universitatea Media, Colegiul si Institutul Pro. Sarbu se lanseaza in putine afaceri care sa nu aiba legatura cu mass-media, pleiada sa de firme gravitand in jurul imperiului Media Pro. Zeci de firme deservesc acest imperiu, traind de pe urma mentinerii lui in viata. Sub fatada stralucitoare a Imperiului Sarbu stau insa bine pitite multe istorii cu parfum penal. Una dintre acestea defineste cu asupra de masura cine este omul Adrian Sarbu.
Omul lui Roman a vrut sa arunce in aer Balconul Universitatii
Dupa cum este consemnat si in documentele de arhiva ale unitatii cu nume de cod Dambovita, Adrian Sarbu a propus dinamitarea, la propriu, a balconului Universitatii, la momentul maximal al demonstratiei maraton anticomuniste din Piata Universitatii. Putina lume stie ca obedientul Sarbu nu avea cum sa devina peste noapte un fel de patron al unui trust media daca tovarasul sau de drum, Petre Roman, nu il insarcina cu aceasta misiune. Initiatorul actiunii de stapanire a unei halci masive din spatiul mediatic romanesc este compania Central European Media Enterprises, patronata de Ronald Lauder, apropiat al coreligionarului sau Petre Roman. Milionarul strain a virat colegilor din Romania o parte din afacere, asigurandu- si protectia politica si securistica si, ca atare, posibilitatea largita de jaf, prin intermediarii Adrian Sarbu si Ion tiriac, cu un cont aparte pentru Petre Roman. Adrian Sarbu a fost in permanta omul urmasilor FSN.
Guvernul Adrian Nastase l-a recompensat prin re-reesalonarea datoriilor Media Pro. Acestea se ridicau, la inceputul anului 2001, la 760 000 000 000 lei, circa 23 000 000 dolari SUA, conform unor surse romanesti. Insa confrom unor alte informatii datoriile se ridica la fantastica suma in lei de 1300 de miliarde de lei, aproximativ 40 de milioane de dolari SUA. Actionarul american al Media Pro - Central European Media Enterprises (CME) -tocmai depusese rapoartele financiare la US Securities and Exchange Commission (Comisia de Supraveghere a pietei de capital SUA). Conform raportului CME pe trimestrul I/2002 “Media Vision a primit aprobare pentru reesalonarea taxelor, iar solicitarile Media Pro International si Pro TV sunt inca inaintate spre aprobare autoritatilor fiscale romane,. Guvernul Nastase a tinut secreta reesalonarea datoriilor Media Vision, principala casa de productie a Pro TV cu actionari CME (66%), Ion tiriac si Adrian Sarbu.
Pro, “cimitirul elefantilor” PSD!
Majoritatea datoriilor erau ale entitatilor din Romania - Media Pro International, Media Vision si Pro TV, precizeaza raportul CME. Singurul document facut public la Bucuresti, “Cartea Alba a preluarii guvernarii 2000,, mentiona restante fiscale ale Media Pro International de 20,2 milioane dolari SUA (in 2000!). Peste toate acestea, Guvernul Adrian Nastase, manevrat public de personajul cu acelasi nume, a decis printr-o ordonanta sa treaca in subordinea primului-ministru autoritatea nationala de comunicatii, institutia indrituita de Parlament sa acorde licentele de emisie. Criticii din bancile parlamentare sau ministeriale sunt cumparati pe putina exploatare a sentimentelor narcisiste - cazul bardului Adrian Paunescu, sau pe doi bani, cazul actualului ministru al Culturii, Razvan Theodorescu, amploaiat la Universitatea MediaPro. Nici ministrul de Externe Mircea Geoana nu s-a lasat mai prejos, fiindu-i nas la casatoria cu Jeanina de la Londra, in timp ce ministrul Finantelor din guvernul anterior, Decebal Traian Remes, este tras pe linia de consilier financiar al MediaPro.
Ingineriile Tiriac-Sarbu
“Ingineriile, financiare dintre tiriac- Sarbu si Roman-Lauder continua cu aceeasi amploare, sub ochii serviciilor abilitate si protectia Cabinetului Nastase. Ca o contributie la meritele sale Adrian Sarbu a fost numit membru al filialei din Romania a Clubului de la Roma, alaturi de “omul de afaceri, Dan Voiculescu, alias Felix si diversi alţi “analisti, super-mediatizati ca Vladimir Pasti si Cornel Codita. Acesta din urma este, de altfel, alaturi de binecunoscuta relicva KGB Sergiu Celac, unul din vice-presedintii organizatiei conduse la Bucuresti de neschimbatul Guvernator al Bancii Nationale, Mugur Isarescu.
Guralivul Cristian Burci, omul Soferului Mitrea!
Burci s-a lansat datorita contractului de exclusivitate pe publicitatea singurului post de televiziune la acel moment - Televiziunea Romana “Libera.” Dupa o evolutie de “baiat de viitor,, Burci impreuna cu “faimosul, contrabandist Bobic, pun mana pe Prima TV, ocupandu-se, evident, pe langa imaginea sponsorilor suspusi si de spalare de bani. La inceputul anului 2000, Amerom SRL, proprietara licentei de transmisie a Prima TV, desi mai micadcat ProTv, avea datorii la AVAB de 29,7 milioane dolari SUA. Inginerii PSD ai emisiei Prima reusisera in prima parte a anului sa raporteze castiguri de circa 700.000 si cheltuieli de 2.000.000 dolari SUA. In intervalul 2 iulie -2 august 2001, in contul firmei Romanian Investment & Development (RID), controlata de omul de afaceri Cristian Burci, au intrat 164,4 miliarde lei, reprezentand aproximativ 5,6 milioane dolari. Banii au fost varsati de televiziunea Maritime Training Center Television (MTC-TV) din Constanta, in urma unui contract de asociere in participatiune cu Global Media, firma al carei actionar principal este, de asemenea, Cristian Burci. Aceste fonduri au fost atrase de MTC-TV, societate aflata in subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, de la trei companii ce functioneaza in subordinea ministerului: Compania Nationala Caile Ferate CFR, Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta si Societatea Nationala de Transporturi CFR Marfa. Asadar, banii unor companii de stat au fost dirijati pentru finantarea unei televiziuni private, manevra ce confirma tendinta de stapanire a mass-media de catre PSD. Cristian Burci si-a asigurat cu sase milioane USD finantarea cheltuielilor postului Prima TV prin tranzactia SBSRID, incheiata pe 18 iulie 2001, data la care in contul RID, firma controlata de Cristian Burci, intrase deja suma de 71,77 miliarde lei, adica aproximativ 2,4 milioane USD, bani proveniti din contractele parafate de Global Media cu MTC-TV Constanta. Modul cum ministerul condus de Miron Mitrea a dirijat banii societatilor din subordinea sa in contul RID a determinat numirea televiziunii lui Cristian Burci din Prima TV in Mitrea TV.
Ion Cristoiu
Debuteaza in 68 la Viata Studenteasca, fiind student la Filosofie. In 1971 are de ales intre a continua o cariera in Universitate sau la Viata Studenteasca. Pentru putin timp se desparte de cariera de jurnalist, dar revine in 74, cand este numit redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si la Amfiteatru. In ’79 este numit redactor sef adjunct pentru cultura la Scanteia Tineretului. Aici coordoneaza Secventa si Suplimentul Literar-Artistic al Scanteii Tineretului (SLAST). In ’87 reuseste sa ajunga redactor sef la revista Teatru, pozitie pe care o ocupa si in timpul Revolutiei. In 17 ianuarie 90 este rugat de fostul sau elev si subordonat Nistorescu sa porneasca revista Expres. In paralel, tot in ianuarie, pune bazele primului ziar privat – Observator. Devine redactor sef la Expres si produce si Zig-Zag, care creste rapid la 600 de mii de exemplare. Demisioneaza de la Zig-Zag, care devenise foarte dur cu puterea de atunci si care este cumparat de fostii comunisti grupati in jurul lui Iliescu, si s-a linistit brusc prin aducerea lui Adrian Paunescu ca redactor-sef. In 92 a creat Evenimentul Zilei, ziar care a revolutionat presa din Romania. Dupa plecarea de la Evenimentul Zilei, Cristoiu a pus umarul din punct de vedere editorial la ziarele National, Cotidianul, Azi si Monitorul de Bucuresti. In afara de actiunile pe care le-a detinut la trustul Expres, Ion Cristoiu mai este actionar la inca trei firme: Editura Focus (care opereaza acum si o licenta radio), Editura Evenimentul Romanesc si Editura Ion Cristoiu. Editura Ion Cristoiu, la care detine actiuni in valoare de 300 de milioane, a fost inregistrata in 1999 si are un actionariat mai aparte. Din cei 5 actionari, alaturi de Cristoiu apare ca majoritar Sorin Ovidiu Vantu cat si fostii sai parteneri de afaceri: Dan Andronic si Gheorghe Ratiu (fost angajat al Securitatii, colonel in rezerva). Intre timp, relatiile dintre Vantu si Cristoiu s-au racit. Vantu a declarat public faptul ca a pierdut din aceasta asociere, Cristoiu l-a contrazis tot public enumerand titlurile de carte care au fost editate. Vantu si-a orientat investitiile in mass-media catre sectoare mai vizibile si sub un actionariat indirect, cat mai invizibil cu putinta.
Cornel Nistorescu
Actualul consilier al lui Sorin Ovidiu Vantu debuteaza in presa in 74, la terminarea Facultatii de Filologie de la Cluj. Este redactor si redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si revista Amfiteatru, intre 74 si 80. Promoveaza catre Scanteia Tineretului si intre 85 si 89 semneaza in revista Flacara, calatorind in afara tarii pentru diverse reportaje, lucru greu de realizat in acea perioada de restrictii. Cornel Nistorescu, fostul gazetar al revistei Flacara, a avut o ascensiune fulminanta in domeniul afacerilor, in ultimii 15 ani. El detine in Romania actiuni la 10 firme cu diverse obiecte de activitate si castiguri importante, dupa ce si-a vandut actiunile la societatea Expres, cea care editeaza Evenimentul Zilei. Alfa Cont, o firma importanta din care detine 60%, si care se ocupa cu monitorizarea publicitatii in mass-media. Expresiv SA, unde mai detine numai 7% si are pozitia de presedinte al CA, are activitati legate de publicitate dar si de radio (opereaza licenta Radio Total). Prin Expresiv, Nistorescu detine firmele Bernis Art (la Timisoara) si Expresiv Consulting la Bucuresti (activitati radio dar pana la plecarea sa si plata salariilor pe langa cartea de munca jurnalistilor de la Evenimentul Zilei). Nistorescu mai este administrator la firma Info Presa Romana (care se ocupa cu editare de carte), unde proprietar este trustul Expres si JMC Investments din Cipru. JMC este si actionara la Amerinvest, societate creata in 2004 si care se ocupa cu administrarea imobilelor. Nistorescu detine 3% din postul de radio Europa FM (prin firma Europe Developpment International Romania).
Urmeaza un pachet important de actiuni, la diverse firme importante de publicitate. Nistorescu detine inca din 1994 10% din firma TBWA Bucuresti, companie care detine integral alte trei firme de publicitate: Optimum Media Direction, Mediwise si Tequila Romania, infiintate intre 2000 si 2005. De mentionat ca Nistorescu a fost cel care s-a ocupat in paralel de gestionarea editoriala a Evenimentului Zilei cat si de gestionarea economica a ziarului, inclusiv de vanzarea spatiului publicitar, de multe ori atragand publicitate direct si primind comision pentru aceasta operatiune. TBWA este un brand international, o agentie de publicitate recunoscuta. Revenind la Expresiv SA, trebuie mentionat faptul ca in octombrie anul trecut, o mare parte din actiunile lui Nistorescu au ajuns prin vanzare in posesia a doua entitati ce detin acum 90% din Expresiv: sindicatul din domeniul petrolier FSLI Petrom si un off-shore din Cipru, Comac Ltd. Aceste doua entitati conduc in primul rand catre Liviu Luca, proaspat mogul al presei romanesti (a achizitionat prin sindicatul sau ori prin Petrom Service Realitatea TV, Radio Total, Ziua, Gardianul si Averea). In al doilea rand, ele conduc catre Sorin Ovidiu Vantu. Comac Ltd a aparut ca actionar misterios la un nou jucator pe piata de capital (GM Invest) din 2002, la cateva luni dupa ce Gelsor a fost suspendata de CNVM si declarata falimentara. Dintr-o firma moarta, GM Invest ajunge rapid in top 10 al clasamentului SVM, intocmit de Bursa de Valori Bucuresti. Consiliul de administratie al GM Invest cat si cenzorii provin din fosta structura a Gelsor. Comac Ltd mai apare actionar la Editura Ziua detinuta de Petrom Service, si la Comservil, unde administrator este Gheorghe Ratiu (colonel de Securitate, om de incredere si asociat cu Sorin Ovidiu Vantu) cel care a pus pe picioare pentru Vantu intreaga retea Gelsor.
Sorin Rosca Stanescu
A debutat ca ziarist in 70 la revista Amfiteatru fiind student in anul I al Facultatii de Drept. In 72 lucra deja la Viata Studenteasca. A lucrat apoi la Informatia Bucurestiului. In 87 lucreaza impreuna cu Horia Tabacu la departamentul Social. Dupa a90 scoate Libertatea pe scheletul fostului ziar comunist Informatia Bucurestiului. Participa la munca in redactie a ziarului „Romania Libera,, primul ziar proaspat privatizat, si pune bazele unei sectii de investigatie. Se lanseaza in perioada protestelor anticomuniste care au culminat cu Piata Universitatii. Apoi se implica activ in actiunea de eliberare a bucurestenilor maltratati de minerii lui Roman si Iliescu. Rosca Stanescu este unul dintre putinii ziaristi deconspirati de Magureanu, dupa 1990, si care a fost fortat sa recunoasca public faptul ca a colaborat cu fosta Securitate. Este dat afara de la Romania Libera si ostracizat din viata publica. Isi revine si coordoneaza in a93 si o alta tentativa de aparitie editoriala, Ultimul Cuvant, care se stinge la fel de repede precum a inceput. Participa la pornirea EVZ sub coordonarea lui Cristoiu. Bacanu, cel care l-a dat afara de la Romania Libera ii propune sa scoata impreuna ziarul Ziua, dar din cauza unor probleme financiare ziarul Ziua este lansat pe piata cu urmatorul actionariat: 50% pentru omul de afaceri Dinu Patriciu, 48% pentru Romania Libera si 2% pentru Nasul. In scurt timp Romania Libera isi vinde actiunile catre Patriciu. Rosca si-a vandut in cele din urma si el actiunile, iar ziarul Ziua a fost vandut grupului Petrom Service. Rosca conduce mai multe ziare in momentul de fata si gestioneaza si o parte a imperiului mediatic ce s-a format la umbra sindicatului Petrom si a lui Sorin Ovidiu Vantu. Rosca este actionar sau administrator la 15 firme in Romania. 7 dintre ele au legatura cu presa.
Este vorba de Ziua S.R.L., unde si-a vandut actiunile catre Petrom Service si Comac Ltd din Cipru, dar a ramas administrator prin intermediul firmei Media Protection (activitati de consultare pentru afaceri si management) pe care o detine integral. Tot prin intermediul Media Protection detine 10 procente din Best Media Press, societate care editeaza ziarul Gardianul, unde Nasul a devenit si administrator. Detine actiuni la societatea Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa unde este si presedintele CA. Societatea aceasta opereaza reteaua de vanzare a presei scrise „Acces Press, iar in CA se gasesc nume sonore ale media din Romania. Mai detine procente in agentia de stiri „Rusia la zi,, la „Ziua de Constanta, si in tipografia „ESOP Omega,. Urmeaza 8 firme cu diverse obiecte de activitate, fara legatura cu presa: productie de alcool (Agricola Alcohol Product SA), productia de scaune (Agrochim Impex), agricultura (Agricola SA), restaurante (BO – NA Co 95), comert cu amanuntul si cu ridicata (Ethos Med si Elada Tours), turism (Marina Club) si activitati recreative (Captain Port Service).
Horia Alexandrescu
A debutat in presa in 71, la Sportul si inca mai debuteaza. In 77 s-a mutat la Scanteia iar in 89 a ajuns la sectia Sport a Tineretului Liber. Nu a avut nicio problema cu regimul si presa comunista. Este locul unde l-a prins Revolutia. Noua echipa de la Tineretul Liber l-a desemnat secretar general de redactie. Dupa 3 luni a infiintat Sport Star, un ziar care a esuat. In toamna lui 90, Adrian Sarbu l-a chemat sa faca impreuna Curierul National. Au fost 6 jurnalisti cu cate 5 procente, iar ca manager si administrator a fost chemat George Constantin Paunescu, care a primit 5%. In 92 toti si-au vandut actiunile catre Paunescu, in momentul in care Sarbu a dat semnalul, nemultumit de rezultatele financiare. Dupa Curierul National Alexandrescu a pus bazele cotidianului Cronica Romana si saptamanalului tara. In final a ingropat cele doua proiecte si in ultimii ani a realizat cotidianul Independentul. Alexandrescu a devenit “celebru, pentru servilismul sau onctuos si este cunoscut drept principalul client al avioanelor prezidentiale din ultimii 15 ani. Detine actiuni in 5 companii legate de domeniul media, insa nu se bucura de actionari tocmai respectabili. Cea mai veche firma a sa este „Trustul de presa CROM,, se ocupa cu editarea ziarelor, insa are ca actionari majoritari doua benzinarii (M&M Oil din Cluj si Cargo Company din Iasi). Mai mult decat atat, la actionarul majoritar Cargo Company, 3 din cei 5 actionari persoane fizice au aparut in materiale de presa ca infractori dovediti cu condamnari penale in domeniul evaziunii fiscale. O alta initiativa privata este Romanian Media, care se ocupa cu editarea cartilor, si unde actionar este Cristian Burci, fost patron al Prima TV si implicat in diverse scandaluri economice. Horia Alexandrescu este membru in consiliul de administratie al Grupului Editorilor si Difuzorilor de Presa, unde este coleg cu alti cativa dinozauri ai presei romanesti. Apostrof Press si Consulting Press sunt doua srl-uri de familie, care au ca obiect de activitate editarea ziarelor
Adrian Sarbu-operatorul…
Operatorul Sarbu Adrian de la Sahia Film, dupa “Revolutie, a fost luat sub aripa protectoare a primministrului de atunci, Petre Roman. Sarbu a fost numit consilier personal al premierului si a primit functia, cu rang de secretar de stat, de responsabil cu comunicarea si imaginea in Guvernul Roman. In aceasta calitate, activistul guvernamental organiza echipe si se ocupa chiar personal cu aruncarea coletelor “Romaniei libere, din trenuri sau/si arderea editiilor care se foloseau prea mult de dreptul la libera exprimare recent dobandit. In timp ce arunca ziare din tren Sarbu sesizeaza potentialul afacerilor din domeniul media si pune bazele ziarului „Curierul National, – primului ziar privat – impreuna cu unul dintre fratii Paunescu.
Renunta la aceasta investitie si se concentreaza pe construirea trustului Media Pro: pornirea agentiei de presa Mediafax, postul radio ProFM, televiziunea ProTV. In 98 cumpara studiourile Buftea, transformate in Studiourile Media Pro. Dezvolta o retea de ziare locale, reviste, tipografie si distributie de presa. Trustul sau a pus bazele unor pepiniere de formare de jurnalisti pentru nevoile interne – Universitatea Media, Colegiul si Institutul Pro. Sarbu se lanseaza in putine afaceri care sa nu aiba legatura cu mass-media, pleiada sa de firme gravitand in jurul imperiului Media Pro. Zeci de firme deservesc acest imperiu, traind de pe urma mentinerii lui in viata. Sub fatada stralucitoare a Imperiului Sarbu stau insa bine pitite multe istorii cu parfum penal. Una dintre acestea defineste cu asupra de masura cine este omul Adrian Sarbu.
Omul lui Roman a vrut sa arunce in aer Balconul Universitatii
Dupa cum este consemnat si in documentele de arhiva ale unitatii cu nume de cod Dambovita, Adrian Sarbu a propus dinamitarea, la propriu, a balconului Universitatii, la momentul maximal al demonstratiei maraton anticomuniste din Piata Universitatii. Putina lume stie ca obedientul Sarbu nu avea cum sa devina peste noapte un fel de patron al unui trust media daca tovarasul sau de drum, Petre Roman, nu il insarcina cu aceasta misiune. Initiatorul actiunii de stapanire a unei halci masive din spatiul mediatic romanesc este compania Central European Media Enterprises, patronata de Ronald Lauder, apropiat al coreligionarului sau Petre Roman. Milionarul strain a virat colegilor din Romania o parte din afacere, asigurandu- si protectia politica si securistica si, ca atare, posibilitatea largita de jaf, prin intermediarii Adrian Sarbu si Ion tiriac, cu un cont aparte pentru Petre Roman. Adrian Sarbu a fost in permanta omul urmasilor FSN.
Guvernul Adrian Nastase l-a recompensat prin re-reesalonarea datoriilor Media Pro. Acestea se ridicau, la inceputul anului 2001, la 760 000 000 000 lei, circa 23 000 000 dolari SUA, conform unor surse romanesti. Insa confrom unor alte informatii datoriile se ridica la fantastica suma in lei de 1300 de miliarde de lei, aproximativ 40 de milioane de dolari SUA. Actionarul american al Media Pro - Central European Media Enterprises (CME) -tocmai depusese rapoartele financiare la US Securities and Exchange Commission (Comisia de Supraveghere a pietei de capital SUA). Conform raportului CME pe trimestrul I/2002 “Media Vision a primit aprobare pentru reesalonarea taxelor, iar solicitarile Media Pro International si Pro TV sunt inca inaintate spre aprobare autoritatilor fiscale romane,. Guvernul Nastase a tinut secreta reesalonarea datoriilor Media Vision, principala casa de productie a Pro TV cu actionari CME (66%), Ion tiriac si Adrian Sarbu.
Pro, “cimitirul elefantilor” PSD!
Majoritatea datoriilor erau ale entitatilor din Romania - Media Pro International, Media Vision si Pro TV, precizeaza raportul CME. Singurul document facut public la Bucuresti, “Cartea Alba a preluarii guvernarii 2000,, mentiona restante fiscale ale Media Pro International de 20,2 milioane dolari SUA (in 2000!). Peste toate acestea, Guvernul Adrian Nastase, manevrat public de personajul cu acelasi nume, a decis printr-o ordonanta sa treaca in subordinea primului-ministru autoritatea nationala de comunicatii, institutia indrituita de Parlament sa acorde licentele de emisie. Criticii din bancile parlamentare sau ministeriale sunt cumparati pe putina exploatare a sentimentelor narcisiste - cazul bardului Adrian Paunescu, sau pe doi bani, cazul actualului ministru al Culturii, Razvan Theodorescu, amploaiat la Universitatea MediaPro. Nici ministrul de Externe Mircea Geoana nu s-a lasat mai prejos, fiindu-i nas la casatoria cu Jeanina de la Londra, in timp ce ministrul Finantelor din guvernul anterior, Decebal Traian Remes, este tras pe linia de consilier financiar al MediaPro.
Ingineriile Tiriac-Sarbu
“Ingineriile, financiare dintre tiriac- Sarbu si Roman-Lauder continua cu aceeasi amploare, sub ochii serviciilor abilitate si protectia Cabinetului Nastase. Ca o contributie la meritele sale Adrian Sarbu a fost numit membru al filialei din Romania a Clubului de la Roma, alaturi de “omul de afaceri, Dan Voiculescu, alias Felix si diversi alţi “analisti, super-mediatizati ca Vladimir Pasti si Cornel Codita. Acesta din urma este, de altfel, alaturi de binecunoscuta relicva KGB Sergiu Celac, unul din vice-presedintii organizatiei conduse la Bucuresti de neschimbatul Guvernator al Bancii Nationale, Mugur Isarescu.
Guralivul Cristian Burci, omul Soferului Mitrea!
Burci s-a lansat datorita contractului de exclusivitate pe publicitatea singurului post de televiziune la acel moment - Televiziunea Romana “Libera.” Dupa o evolutie de “baiat de viitor,, Burci impreuna cu “faimosul, contrabandist Bobic, pun mana pe Prima TV, ocupandu-se, evident, pe langa imaginea sponsorilor suspusi si de spalare de bani. La inceputul anului 2000, Amerom SRL, proprietara licentei de transmisie a Prima TV, desi mai micadcat ProTv, avea datorii la AVAB de 29,7 milioane dolari SUA. Inginerii PSD ai emisiei Prima reusisera in prima parte a anului sa raporteze castiguri de circa 700.000 si cheltuieli de 2.000.000 dolari SUA. In intervalul 2 iulie -2 august 2001, in contul firmei Romanian Investment & Development (RID), controlata de omul de afaceri Cristian Burci, au intrat 164,4 miliarde lei, reprezentand aproximativ 5,6 milioane dolari. Banii au fost varsati de televiziunea Maritime Training Center Television (MTC-TV) din Constanta, in urma unui contract de asociere in participatiune cu Global Media, firma al carei actionar principal este, de asemenea, Cristian Burci. Aceste fonduri au fost atrase de MTC-TV, societate aflata in subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, de la trei companii ce functioneaza in subordinea ministerului: Compania Nationala Caile Ferate CFR, Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta si Societatea Nationala de Transporturi CFR Marfa. Asadar, banii unor companii de stat au fost dirijati pentru finantarea unei televiziuni private, manevra ce confirma tendinta de stapanire a mass-media de catre PSD. Cristian Burci si-a asigurat cu sase milioane USD finantarea cheltuielilor postului Prima TV prin tranzactia SBSRID, incheiata pe 18 iulie 2001, data la care in contul RID, firma controlata de Cristian Burci, intrase deja suma de 71,77 miliarde lei, adica aproximativ 2,4 milioane USD, bani proveniti din contractele parafate de Global Media cu MTC-TV Constanta. Modul cum ministerul condus de Miron Mitrea a dirijat banii societatilor din subordinea sa in contul RID a determinat numirea televiziunii lui Cristian Burci din Prima TV in Mitrea TV.
Ion Cristoiu
Debuteaza in 68 la Viata Studenteasca, fiind student la Filosofie. In 1971 are de ales intre a continua o cariera in Universitate sau la Viata Studenteasca. Pentru putin timp se desparte de cariera de jurnalist, dar revine in 74, cand este numit redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si la Amfiteatru. In ’79 este numit redactor sef adjunct pentru cultura la Scanteia Tineretului. Aici coordoneaza Secventa si Suplimentul Literar-Artistic al Scanteii Tineretului (SLAST). In ’87 reuseste sa ajunga redactor sef la revista Teatru, pozitie pe care o ocupa si in timpul Revolutiei. In 17 ianuarie 90 este rugat de fostul sau elev si subordonat Nistorescu sa porneasca revista Expres. In paralel, tot in ianuarie, pune bazele primului ziar privat – Observator. Devine redactor sef la Expres si produce si Zig-Zag, care creste rapid la 600 de mii de exemplare. Demisioneaza de la Zig-Zag, care devenise foarte dur cu puterea de atunci si care este cumparat de fostii comunisti grupati in jurul lui Iliescu, si s-a linistit brusc prin aducerea lui Adrian Paunescu ca redactor-sef. In 92 a creat Evenimentul Zilei, ziar care a revolutionat presa din Romania. Dupa plecarea de la Evenimentul Zilei, Cristoiu a pus umarul din punct de vedere editorial la ziarele National, Cotidianul, Azi si Monitorul de Bucuresti. In afara de actiunile pe care le-a detinut la trustul Expres, Ion Cristoiu mai este actionar la inca trei firme: Editura Focus (care opereaza acum si o licenta radio), Editura Evenimentul Romanesc si Editura Ion Cristoiu. Editura Ion Cristoiu, la care detine actiuni in valoare de 300 de milioane, a fost inregistrata in 1999 si are un actionariat mai aparte. Din cei 5 actionari, alaturi de Cristoiu apare ca majoritar Sorin Ovidiu Vantu cat si fostii sai parteneri de afaceri: Dan Andronic si Gheorghe Ratiu (fost angajat al Securitatii, colonel in rezerva). Intre timp, relatiile dintre Vantu si Cristoiu s-au racit. Vantu a declarat public faptul ca a pierdut din aceasta asociere, Cristoiu l-a contrazis tot public enumerand titlurile de carte care au fost editate. Vantu si-a orientat investitiile in mass-media catre sectoare mai vizibile si sub un actionariat indirect, cat mai invizibil cu putinta.
Cornel Nistorescu
Actualul consilier al lui Sorin Ovidiu Vantu debuteaza in presa in 74, la terminarea Facultatii de Filologie de la Cluj. Este redactor si redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si revista Amfiteatru, intre 74 si 80. Promoveaza catre Scanteia Tineretului si intre 85 si 89 semneaza in revista Flacara, calatorind in afara tarii pentru diverse reportaje, lucru greu de realizat in acea perioada de restrictii. Cornel Nistorescu, fostul gazetar al revistei Flacara, a avut o ascensiune fulminanta in domeniul afacerilor, in ultimii 15 ani. El detine in Romania actiuni la 10 firme cu diverse obiecte de activitate si castiguri importante, dupa ce si-a vandut actiunile la societatea Expres, cea care editeaza Evenimentul Zilei. Alfa Cont, o firma importanta din care detine 60%, si care se ocupa cu monitorizarea publicitatii in mass-media. Expresiv SA, unde mai detine numai 7% si are pozitia de presedinte al CA, are activitati legate de publicitate dar si de radio (opereaza licenta Radio Total). Prin Expresiv, Nistorescu detine firmele Bernis Art (la Timisoara) si Expresiv Consulting la Bucuresti (activitati radio dar pana la plecarea sa si plata salariilor pe langa cartea de munca jurnalistilor de la Evenimentul Zilei). Nistorescu mai este administrator la firma Info Presa Romana (care se ocupa cu editare de carte), unde proprietar este trustul Expres si JMC Investments din Cipru. JMC este si actionara la Amerinvest, societate creata in 2004 si care se ocupa cu administrarea imobilelor. Nistorescu detine 3% din postul de radio Europa FM (prin firma Europe Developpment International Romania).
Urmeaza un pachet important de actiuni, la diverse firme importante de publicitate. Nistorescu detine inca din 1994 10% din firma TBWA Bucuresti, companie care detine integral alte trei firme de publicitate: Optimum Media Direction, Mediwise si Tequila Romania, infiintate intre 2000 si 2005. De mentionat ca Nistorescu a fost cel care s-a ocupat in paralel de gestionarea editoriala a Evenimentului Zilei cat si de gestionarea economica a ziarului, inclusiv de vanzarea spatiului publicitar, de multe ori atragand publicitate direct si primind comision pentru aceasta operatiune. TBWA este un brand international, o agentie de publicitate recunoscuta. Revenind la Expresiv SA, trebuie mentionat faptul ca in octombrie anul trecut, o mare parte din actiunile lui Nistorescu au ajuns prin vanzare in posesia a doua entitati ce detin acum 90% din Expresiv: sindicatul din domeniul petrolier FSLI Petrom si un off-shore din Cipru, Comac Ltd. Aceste doua entitati conduc in primul rand catre Liviu Luca, proaspat mogul al presei romanesti (a achizitionat prin sindicatul sau ori prin Petrom Service Realitatea TV, Radio Total, Ziua, Gardianul si Averea). In al doilea rand, ele conduc catre Sorin Ovidiu Vantu. Comac Ltd a aparut ca actionar misterios la un nou jucator pe piata de capital (GM Invest) din 2002, la cateva luni dupa ce Gelsor a fost suspendata de CNVM si declarata falimentara. Dintr-o firma moarta, GM Invest ajunge rapid in top 10 al clasamentului SVM, intocmit de Bursa de Valori Bucuresti. Consiliul de administratie al GM Invest cat si cenzorii provin din fosta structura a Gelsor. Comac Ltd mai apare actionar la Editura Ziua detinuta de Petrom Service, si la Comservil, unde administrator este Gheorghe Ratiu (colonel de Securitate, om de incredere si asociat cu Sorin Ovidiu Vantu) cel care a pus pe picioare pentru Vantu intreaga retea Gelsor.
Sorin Rosca Stanescu
A debutat ca ziarist in 70 la revista Amfiteatru fiind student in anul I al Facultatii de Drept. In 72 lucra deja la Viata Studenteasca. A lucrat apoi la Informatia Bucurestiului. In 87 lucreaza impreuna cu Horia Tabacu la departamentul Social. Dupa a90 scoate Libertatea pe scheletul fostului ziar comunist Informatia Bucurestiului. Participa la munca in redactie a ziarului „Romania Libera,, primul ziar proaspat privatizat, si pune bazele unei sectii de investigatie. Se lanseaza in perioada protestelor anticomuniste care au culminat cu Piata Universitatii. Apoi se implica activ in actiunea de eliberare a bucurestenilor maltratati de minerii lui Roman si Iliescu. Rosca Stanescu este unul dintre putinii ziaristi deconspirati de Magureanu, dupa 1990, si care a fost fortat sa recunoasca public faptul ca a colaborat cu fosta Securitate. Este dat afara de la Romania Libera si ostracizat din viata publica. Isi revine si coordoneaza in a93 si o alta tentativa de aparitie editoriala, Ultimul Cuvant, care se stinge la fel de repede precum a inceput. Participa la pornirea EVZ sub coordonarea lui Cristoiu. Bacanu, cel care l-a dat afara de la Romania Libera ii propune sa scoata impreuna ziarul Ziua, dar din cauza unor probleme financiare ziarul Ziua este lansat pe piata cu urmatorul actionariat: 50% pentru omul de afaceri Dinu Patriciu, 48% pentru Romania Libera si 2% pentru Nasul. In scurt timp Romania Libera isi vinde actiunile catre Patriciu. Rosca si-a vandut in cele din urma si el actiunile, iar ziarul Ziua a fost vandut grupului Petrom Service. Rosca conduce mai multe ziare in momentul de fata si gestioneaza si o parte a imperiului mediatic ce s-a format la umbra sindicatului Petrom si a lui Sorin Ovidiu Vantu. Rosca este actionar sau administrator la 15 firme in Romania. 7 dintre ele au legatura cu presa.
Este vorba de Ziua S.R.L., unde si-a vandut actiunile catre Petrom Service si Comac Ltd din Cipru, dar a ramas administrator prin intermediul firmei Media Protection (activitati de consultare pentru afaceri si management) pe care o detine integral. Tot prin intermediul Media Protection detine 10 procente din Best Media Press, societate care editeaza ziarul Gardianul, unde Nasul a devenit si administrator. Detine actiuni la societatea Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa unde este si presedintele CA. Societatea aceasta opereaza reteaua de vanzare a presei scrise „Acces Press, iar in CA se gasesc nume sonore ale media din Romania. Mai detine procente in agentia de stiri „Rusia la zi,, la „Ziua de Constanta, si in tipografia „ESOP Omega,. Urmeaza 8 firme cu diverse obiecte de activitate, fara legatura cu presa: productie de alcool (Agricola Alcohol Product SA), productia de scaune (Agrochim Impex), agricultura (Agricola SA), restaurante (BO – NA Co 95), comert cu amanuntul si cu ridicata (Ethos Med si Elada Tours), turism (Marina Club) si activitati recreative (Captain Port Service).
Horia Alexandrescu
A debutat in presa in 71, la Sportul si inca mai debuteaza. In 77 s-a mutat la Scanteia iar in 89 a ajuns la sectia Sport a Tineretului Liber. Nu a avut nicio problema cu regimul si presa comunista. Este locul unde l-a prins Revolutia. Noua echipa de la Tineretul Liber l-a desemnat secretar general de redactie. Dupa 3 luni a infiintat Sport Star, un ziar care a esuat. In toamna lui 90, Adrian Sarbu l-a chemat sa faca impreuna Curierul National. Au fost 6 jurnalisti cu cate 5 procente, iar ca manager si administrator a fost chemat George Constantin Paunescu, care a primit 5%. In 92 toti si-au vandut actiunile catre Paunescu, in momentul in care Sarbu a dat semnalul, nemultumit de rezultatele financiare. Dupa Curierul National Alexandrescu a pus bazele cotidianului Cronica Romana si saptamanalului tara. In final a ingropat cele doua proiecte si in ultimii ani a realizat cotidianul Independentul. Alexandrescu a devenit “celebru, pentru servilismul sau onctuos si este cunoscut drept principalul client al avioanelor prezidentiale din ultimii 15 ani. Detine actiuni in 5 companii legate de domeniul media, insa nu se bucura de actionari tocmai respectabili. Cea mai veche firma a sa este „Trustul de presa CROM,, se ocupa cu editarea ziarelor, insa are ca actionari majoritari doua benzinarii (M&M Oil din Cluj si Cargo Company din Iasi). Mai mult decat atat, la actionarul majoritar Cargo Company, 3 din cei 5 actionari persoane fizice au aparut in materiale de presa ca infractori dovediti cu condamnari penale in domeniul evaziunii fiscale. O alta initiativa privata este Romanian Media, care se ocupa cu editarea cartilor, si unde actionar este Cristian Burci, fost patron al Prima TV si implicat in diverse scandaluri economice. Horia Alexandrescu este membru in consiliul de administratie al Grupului Editorilor si Difuzorilor de Presa, unde este coleg cu alti cativa dinozauri ai presei romanesti. Apostrof Press si Consulting Press sunt doua srl-uri de familie, care au ca obiect de activitate editarea ziarelor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)