Pe urmele unor pseudorevoluţionari din Argeş! Impostorii Revoluţiei, profitori ai revoltei populare, ameninţă jurnaliştii cu moartea!
Evenimentele din decembrie ’89 au făcut sute de morţi şi răniţi, mutilaţi ai fostului Regim totalitar, dar şi ai Regimului Iliescu, instalat după 22 decembrie ’89. Numai că, în timp ce la Timişoara, Bucureşti sau la Sibiu se murea pe bune, în Argeş, la Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş sau la Topoloveni se „murea”, cel mult, de...râs. Cu toate acestea, sute de argeşeni au devenit peste noapte „revoluţionari”. Pseudorevoluţionari. Şi, prin bunăvoinţa unora, chiar cu patalamale în regulă. La adăpostul acestor „patalamale”, au apărut profitorii revoluţiei. Iar în Argeş au fost de-o sută de ori mai mulţi profitori decât revoluţionari autentici. Bunăoară Dorin Popa, Luiza Orbişor, sora lui Dorin Popa, ex-comisar Vasile Duminică, primarul Gheorghe Boţârcă, Ionescu Gh. Alexandru, ex-director în Prefectura Argeş, Tiberiu Răducu, prosper om de afaceri, şi lista continuă cu alte câteva sute de astfel de falşi revoluţionari.
Pseudorevoluţionarii lui Popa
Preşedintele Asociaţiei Revoluţionarilor din Argeş, Dorin Popa, a fost înainte de ’90 şoferul directorului Exploatării Miniere din Câmpulung. După 1990, acelaşi Dorin Popa a devenit şoferul liderilor Sindicatului Minier. Evenimentele din decembrie ’89, la care pretinde că ar fi participat, l-au prins pe Dorin Popa la Câmpulung, unde, în faţa Primăriei, striga din toţi rărunchii să-l pună pe directorul exploatării Miniere (un oarecare Stoienescu), primar al municipiului, în care numai revoluţie nu a fost. Cu toate acestea, Popa a ajuns preşedintele celei mai mari asociaţii de revoluţionari din Argeş. Asociaţie care numără peste 280 de membri. În această calitate, Dorin Popa a susţinut eliberarea de Certificate de revoluţionar pe bandă rulantă, dar contra cost, asemenea lui Bebe Ivanovici. Printre cei dotaţi cu astfel de Certificate se numără: Gheorghe Boţârcă-primarul oraşului Topoloveni; Nicolae Barbu-decanul Facultăţii de Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii Piteşti, fratele ex-rectorului aceleiaşi universităţi, Gheorghe Barbu, rector al Universităţii amintite; Mihai Mustăţea, mâna dreaptă a primarului Boţârcă, „traseist” cu „autobuzul electoral”, prins în 2004 votând tocmai pe la Călăraşi; ex-primarul Piteştiului, Ion Dumitrescu, samsarul spaţiilor comerciale ale lanţului de magazine „Universal” SA; sora lui Dorin Popa şi Mihai Tantana, fost patron al unei reţele de TV prin cablu, stabilit de vreo cinci ani în Canada, singurul care a recunoscut că a cumpărat în’97, de la Dorin Popa, una bucată Certificat de revoluţionar, cu suma de două milioane lei, la nivelul anului 1997. Pentru toţi aceştia, Dorin Popa s-a bătut ca un leu, ajutat de Bebe Ivanovici şi Rudolf Schmutzer, ofiţer SIE sub acoperire, artizanul „modernizării” MIG-urilor de către firmă israeliană, să le fie eliberate certificatele de revoluţionari. Acum, o parte dintre dosarele acestora au fost respinse de comisia guvernamentală S.S.P.R., condusă de Petrişor Morar, ministrul cu problemele revoluţionarilor, iar Dorin Popa, încolţit, a trebui să dea, la rândul său, explicaţii în două locuri: la Comisia SSPR, şi faţă de „revoluţionarii” nevalidaţi, dar care şi-au plătit certificatele.
Impostorii, pofitori
Falşii revoluţionari din Argeş sunt, fără nicio jenă, principalii profitori ai Revoluţiei române. Profiturile falşilor revoluţionari constau mai ales în bunuri imobiliare şi credite preferenţiale, deşi revoluţia au făcut-o în faţa televizorului. Printre cei mai veroşi profitori ai Revoluţiei se numără: fostul primar al Piteştiului, Ion Dumitrescu, samsarul spaţiilor comerciale aparţinând lanţului de magazine „Universal” SA din Piteşti, devenind proprietarul a sute de mii de mp de spaţii comerciale, pe care le-a închiriat pe zeci de euro/mp. De altfel, Ion Dumitrescu s-a judecat aproape 10 ani cu micii acţionari ai „Universal” SA, pentru fals, uz de fals şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. A scăpat, uzând de influenţa pe care a avut-o încă asupra asupra magistraţilor, cu ajutorul spaţiilor comerciale şi cu patalamaua de „Luptător în Revoluţie”. Gogu Davidescu, fost subprefect de Argeş sub guvernarea PSD, fost director al Direcţiei Silvice Argeş în mai multe rânduri, ultima dată până cu trei săptămâni în urmă, actualul prefect de Argeş. Nicolae Barbu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii Piteşti, posesor de terenuri, spaţii comerciale şi alte avantaje. Gheorghe Boţârcă, primarul baron PSD de Topoloveni-terenuri şi afaceri de zeci de milioane de euro. Vasile Duminică, făcut ofiţer de Poliţie imediat după Revoluţie, fost comisar de Poliţie la Pază şi Ordine Publică, azi ieşit la pensie. În 2004 a primit un ha de teren pe raza comunei Bradu de la primarul Costel Zamfir, pe care mai apoi l-a anchetat în zeci de dosare (mai ales pe Legea 18), dar şi pentru fals, uz de fals, fals în înscrisuri şi abuz în funcţie, scos basma curată de dom Vasile şi, cu voia dvs., ultima pe listă, Luiza Orbişor, sora revoluţionarului şef Dorin Popa.
Şeful revoluţionarilor din Argeş, cercetat de Parchetul Militar, pentru Mineriada din ’90
La şase luni după decembrie ’89, în 13-15 iunie ’90, Dorin Popa a venit, la chemarea lui Iliescu, în Capitală. S-a pus în fruntea a peste 1000 de mineri din Câmpulung şi i-a adus cu autobuzele în Bucureşti, unde numai de plantat panseluţe în Pieţele: Presei Libere, Victoriei, Unirii sau la Universitate nu s-au ocupat. Mai mult, Dorin Popa şi-a instigat ortacii chiar şi la plecarea din Capitală, când au tăbărât cu bâtele pe câţiva bucureşteni care îi huduiau. La ordinele lui Dorin Popa, au fost oprite autobuzele, din care au coborât cîteva sute de ortaci, care au tăbărât peste grupul de bucureşteni, pe care i-au bătut până i-au lăsat laţi. Aceasta după ce îşi încheiaseră misiunea pentru care fuseseră chemaţi de Iliescu în Capitală. Şi pentru care, de altfel, le-a şi mulţumit. Numai că, şi lui Dorin Popa i-a trecut glonţul pe lângă ureche abia în 2008, când procurorul militar Dan Voinea a început anchetarea Mineriadei din 13-15 1990 şi în rândurile ortacilor de la Câmpulung. Iar primul anchetat, chiar în sediul Asociaţiei Revoluţionarilor din Argeş, a fost tocmai preşedintele Asociaţiei, Dorin Popa. În acest sens, mai multe persoane, între care şi Nicolae Decebal, s-au constituit în părţi vătămate ale lui Dorin Popa.
De la Asociaţia de Revoluţionari, la Asociaţia Română Antidrog, via Asociaţia Naţională Antidrog şi traficul cu carne vie!
Nu se cunoaşte prin ce relaţii, Dorin Popa a ajuns şi preşedintele Asociaţiei Române Antidrog din Argeş, patronată la nivel naţional de generalul Pavel Abraham. În această calitate, Dorin Popa a eliberat legitimaţii de luptător antidrog la tot cartieru’, evident, contra a cel puţin 100 de euro/bucată. Mai mult, asemenea legitimaţii au fost eliberate chiar şi unor traficanţi şi consumatori de droguri, care nu au ezitat, când au fost prinşi, să le prezinte anchetatorilor, pretextând că se aflau în misiune. Este vorba de cazurile Bosnea şi Adrian Alexandru, din judeţul Buzău, nimeni altcineva decât fratele secretarei Asociaţiei Antidrog Argeş. După aflarea faptelor lui Dorin Popa, Pavel Abraham l-a exclus din Asociaţia sa, dar la scurt timp s-a constituit Asociaţia Română Antidrog, la care a dat buzna şi Dorin Popa. Dar, pentru a avea o imagine şi mai exactă despre şeful revoluţionarilor din Argeş, trebuie să amintim şi momentul 2004, când acesta, adică Dorin Popa, a fost reţinut 24 de ore de Poliţie pentru trafic de carne vie, fiind acuzat de plasarea pe piaţa sexului din Grecia a unor minore din Argeş. A fost pus în libertate, numai după ce şi-a adus un foarte bun avocat şi şi-a vândut o limuzină. Insă ilegalităţile acestui pseudorevoluţionar continuă şi la această oră. Întâi de toate, se foloseşte de un sediu, situat faţă-n faţă cu Prefectura şi C.J. Argeş, pentru care nu plăteşte nici chirie şi nici utilităţi. Apoi, excedentul de spaţiu l-a subînchiriat, unora pe sume mari, altora pe gratis. Exemplu? Firmele consoartei, cărora le-a închiriat „moca”, başca spaţiile comerciale la care are dreptul în baza Legii 42/1990, în calitate de „loviluţionar”, başca un teren de 2500 mp în comuna Băbana.
Ameninţări cu moartea:”Te mierlesc direct...”
Săptămâna trecută, în timp ce mă aflam vizavi de sediul Asociaţiei Revoluţionarilor, aşteptând un taxi, a oprit lângă mine o honda, de la volanul căreia a coborât nimeni altul decât Dorin Popa, zis „minerul”, care, fără prea multe politeţuri a trecut direct la ameninţări cu moartea: „Auzi bă ziaristule, dacă nu dai dezminţire la ce-ai scris pe site-ul ăla te „mierlesc”. N-o să te dau în judecată, că n-am eu timp de pierdut cu tine prin tribunale. Te „mierlesc” direct. Şi dacă nu ţi-o place să nu-mi mai zici mie Dorin Popa”. Între timp apăruse şi taxiul pe care îl aşteptam i-ar şoferul asiata înlemnit la scena creată de preşedintele Asociaţiei Revoluţionarilor din Argeş Dorin Popa, preşedintele Asociaţiei Române Antidrog Argeş. Ştefan Dumitru Afrimescu
marți, 27 octombrie 2009
duminică, 18 octombrie 2009
Scandalurile de corupţie 2008-2009, din Argeş din
Scandalurile de corupţie 2008-2009, din Argeş „Fabrica de permise” de la Piteşti, aducătoare de Vile şi maşini de lux cu epoleţi (Continuare din numărul trecut)
Dacă anul 2007-2008 dosarele de corupţie din Argeş au fost dosite sau lăsate la dospite, în 2008-2009 dosare mai vechi sau mai noi au fost puse pe tapet. Astfel, în perioada amintită a fost un adevărat „pelerinaj” al multor VIP-uri pe la DNA şi DIICOT, „pelerinaj” urmat de reţineri şi chiar arestări, unele de-a dreptul răsunătoare. Dar, cum în România orice minune durează cel mult trei zile, la fel s-a întâmplat şi în Justiţia argeşană. Şi nici n-ar trebui să ne mai mire, la câtă corupţie există în Justiţia română. Printre cei care au dat cu subsemnatul pe la cele două structuri, DIICOT şi DNA s-au aflat: afaceristul de carton Cornel Penescu, fostul şef al OPC Argeş Libertatu, urmaţi de o duzină de arbitri, în frunte cu „arbitrul-şef”,vreo două- trei duzine de polţişti de la Serviciul Permise şi Poliţia Rutieră Argeş în frunte cu Vasile Voinea şi Codruţ Vlăsceanu, mai marii „fabricii de permise” din Argeş, afaceristul Nicolae Oiţă Marinescu, fostul şef al Gărzii Financiare, comisar-şef Aurel Stoian, precum şi „greii” judeţului şi ai municipiului Piteşti, primarul Tudor Pendiuc şi preşedintele C.J., Constantin Nicolescu.
Vile şi maşini de lux cu epoleţi: Vlăsceanu-trei vile, un Audi Q7 şi o Toyota
Codruţ Vlăsceanu, fostul şef al Serviciului Permise Auto Argeş, deţine o vilă construită recent în cartierul rezidenţial din Aleea Căminelor şi o altă casă mai mică, ridicată în aceeaşi curte destinată celor care aveau grijă de acareturi. Consoarta lui Vlăsceanu conduce o superbă limuzină Audi Q7, iar Codruţ Vlăsceanu deţine o Toyota la fel de superbă. Comisarul-şef s-a îngrijit şi de bunăstarea odraslei, cumpărându-i o „viluţă” la Tacodrom şi un apartament în Capitală. Familia Vlăsceanu mai deţine încă o vilă cu etaj şi mansardă „îmbrăcată” în termopane, situată în Dobrogostea. E drept că a aparţinut socrilor, dar după decesul lor a fost trecută în proprietatea aceluiaşi comisar Vlăsceanu.
Voinea mai tare-n „imobiliare”chiar şi decât „Năstase 4 case”
Dacă Vlăsceanu deţine „doar” 3 vile şi un apartament în Capitală, fostul său adjunct, comisarul şef Vasile Voinea l-a depăşit în imobile până şi pe „Năstase 4 case”. Astfel, Vasile Voinea deţine potrivit unor surse 13 imobile, potrivit altor surse ar deţine nu mai puţin de 40, dintre care: patru case, Grădiniţa „Arlechino”, cinci apartamente situate ultracentral, spaţii comerciale în buricul târgului (vi-sa-vi de Liceul MIU) şi două terenuri situate pe str. Fraţii Goleşti. Toate achiziţionate din salariul său de bugetar! Pentru a mai scăpa de aceste „acareturi” mai făcea şi câte două-trei donaţii pe an ficei sale, Andra Voinea (23 ani). Salariul anual de bugetar al adjunctului de la Permise auto, Vasile Voinea a fost pe întregul an 2007 de 250 milioane lei vechi. Valoarea imobilelor achiziţionate de comisarul Vasile Voinea este dee zeci de milioane de euro. Numai grădiniţa „Arlechino” valorează peste 3 milioane euro, apoi fostul sediu al SIF Muntenia alte 2-2,5 milioane. Urmează cele 5 apartamente situate ultracentarl, fiecare în valoare de peste 150.000 de euro. Următoarele două proprietăţi ale lui Vasile Voinea constau în două terenuri, unul în suprafaţă de 131 mp şi altul de 231 situate pe str Fraţii Goleşti, unde mătrul pătrat de teren ajunge şi la 500 de euro. Şi lista continuă cu un alt teren în suprafaţă de 660, care aparţinea Parohiei Mavrodolu încă din 1913, cumpărat de la preotul Onu Constantin cu numai 100.000 de euro, terenul valorând în jur de un milioane euro. Acelaşi Voinea mai deţine şi două limuzine, cumpărate în locul celei furate chiar din garajul comisarului şef.
Ultima Oră: final fericit pentru toţi arestaţii
Loturile Voinea şi Vlăsceanu, după un proces de câteva luni la Judecătoria din Tg Mureş, a fost eliberat din închisoare, urmând să fie jdecat în continuare, dar în stare în libertate. Eliberat, dar pe motiv de boală, a fost şi patronul Lactag, Nicolae Oiţă Marinescu. Puşi în libertate şi judecaţi în stare de libertate sunt şi cei din „lotul Penescu”, primul eliberat fiind fostul şef al OPC, Libertatu. Mai mult, de câteva zile se caută soluţii pentru repunerea pe vechile funcţii a celor care au făcut parte din „lotul” Voinea şi Vlăsceanu, chiar dacă la perchiţiile efectuate de procurorii DNA la domicilii şi locurile de muncă ale celor doi a fost găsit peste...un metru cub de euro. Pus pe liber a fost şi fostul comisar şef al Gărzii Financiare, Aurel Stoian. Şi pentru el se caută soluţii pentru repunerea pe vechea funcţie, cea de comisar şef al G.F. Argeş, deşi suma luată ca şpagă de la Penescu, pentru a nu-i trimite controalele pe cap, s-a ridicat la peste 400.000 RONI, să ecunoaştem, un mizilic pe lângă metrul cub de euro, găsit la şefii „fabricii de permise”. DNA nu aluat încă nicio măsură împotriva primarului Tudor Pendiuc şi a preşedintelui C.J. Constantin Nicolescu, fiecare audiaţi de câte două ori. Dar, mai sunt încă vreo două luni pâna la sfârşitl anului şi o campanie electorală urmată de două tururi de scrutin, cu un final neprevăzut. Ştefan Dumitru Afrimescu
Dacă anul 2007-2008 dosarele de corupţie din Argeş au fost dosite sau lăsate la dospite, în 2008-2009 dosare mai vechi sau mai noi au fost puse pe tapet. Astfel, în perioada amintită a fost un adevărat „pelerinaj” al multor VIP-uri pe la DNA şi DIICOT, „pelerinaj” urmat de reţineri şi chiar arestări, unele de-a dreptul răsunătoare. Dar, cum în România orice minune durează cel mult trei zile, la fel s-a întâmplat şi în Justiţia argeşană. Şi nici n-ar trebui să ne mai mire, la câtă corupţie există în Justiţia română. Printre cei care au dat cu subsemnatul pe la cele două structuri, DIICOT şi DNA s-au aflat: afaceristul de carton Cornel Penescu, fostul şef al OPC Argeş Libertatu, urmaţi de o duzină de arbitri, în frunte cu „arbitrul-şef”,vreo două- trei duzine de polţişti de la Serviciul Permise şi Poliţia Rutieră Argeş în frunte cu Vasile Voinea şi Codruţ Vlăsceanu, mai marii „fabricii de permise” din Argeş, afaceristul Nicolae Oiţă Marinescu, fostul şef al Gărzii Financiare, comisar-şef Aurel Stoian, precum şi „greii” judeţului şi ai municipiului Piteşti, primarul Tudor Pendiuc şi preşedintele C.J., Constantin Nicolescu.
Vile şi maşini de lux cu epoleţi: Vlăsceanu-trei vile, un Audi Q7 şi o Toyota
Codruţ Vlăsceanu, fostul şef al Serviciului Permise Auto Argeş, deţine o vilă construită recent în cartierul rezidenţial din Aleea Căminelor şi o altă casă mai mică, ridicată în aceeaşi curte destinată celor care aveau grijă de acareturi. Consoarta lui Vlăsceanu conduce o superbă limuzină Audi Q7, iar Codruţ Vlăsceanu deţine o Toyota la fel de superbă. Comisarul-şef s-a îngrijit şi de bunăstarea odraslei, cumpărându-i o „viluţă” la Tacodrom şi un apartament în Capitală. Familia Vlăsceanu mai deţine încă o vilă cu etaj şi mansardă „îmbrăcată” în termopane, situată în Dobrogostea. E drept că a aparţinut socrilor, dar după decesul lor a fost trecută în proprietatea aceluiaşi comisar Vlăsceanu.
Voinea mai tare-n „imobiliare”chiar şi decât „Năstase 4 case”
Dacă Vlăsceanu deţine „doar” 3 vile şi un apartament în Capitală, fostul său adjunct, comisarul şef Vasile Voinea l-a depăşit în imobile până şi pe „Năstase 4 case”. Astfel, Vasile Voinea deţine potrivit unor surse 13 imobile, potrivit altor surse ar deţine nu mai puţin de 40, dintre care: patru case, Grădiniţa „Arlechino”, cinci apartamente situate ultracentral, spaţii comerciale în buricul târgului (vi-sa-vi de Liceul MIU) şi două terenuri situate pe str. Fraţii Goleşti. Toate achiziţionate din salariul său de bugetar! Pentru a mai scăpa de aceste „acareturi” mai făcea şi câte două-trei donaţii pe an ficei sale, Andra Voinea (23 ani). Salariul anual de bugetar al adjunctului de la Permise auto, Vasile Voinea a fost pe întregul an 2007 de 250 milioane lei vechi. Valoarea imobilelor achiziţionate de comisarul Vasile Voinea este dee zeci de milioane de euro. Numai grădiniţa „Arlechino” valorează peste 3 milioane euro, apoi fostul sediu al SIF Muntenia alte 2-2,5 milioane. Urmează cele 5 apartamente situate ultracentarl, fiecare în valoare de peste 150.000 de euro. Următoarele două proprietăţi ale lui Vasile Voinea constau în două terenuri, unul în suprafaţă de 131 mp şi altul de 231 situate pe str Fraţii Goleşti, unde mătrul pătrat de teren ajunge şi la 500 de euro. Şi lista continuă cu un alt teren în suprafaţă de 660, care aparţinea Parohiei Mavrodolu încă din 1913, cumpărat de la preotul Onu Constantin cu numai 100.000 de euro, terenul valorând în jur de un milioane euro. Acelaşi Voinea mai deţine şi două limuzine, cumpărate în locul celei furate chiar din garajul comisarului şef.
Ultima Oră: final fericit pentru toţi arestaţii
Loturile Voinea şi Vlăsceanu, după un proces de câteva luni la Judecătoria din Tg Mureş, a fost eliberat din închisoare, urmând să fie jdecat în continuare, dar în stare în libertate. Eliberat, dar pe motiv de boală, a fost şi patronul Lactag, Nicolae Oiţă Marinescu. Puşi în libertate şi judecaţi în stare de libertate sunt şi cei din „lotul Penescu”, primul eliberat fiind fostul şef al OPC, Libertatu. Mai mult, de câteva zile se caută soluţii pentru repunerea pe vechile funcţii a celor care au făcut parte din „lotul” Voinea şi Vlăsceanu, chiar dacă la perchiţiile efectuate de procurorii DNA la domicilii şi locurile de muncă ale celor doi a fost găsit peste...un metru cub de euro. Pus pe liber a fost şi fostul comisar şef al Gărzii Financiare, Aurel Stoian. Şi pentru el se caută soluţii pentru repunerea pe vechea funcţie, cea de comisar şef al G.F. Argeş, deşi suma luată ca şpagă de la Penescu, pentru a nu-i trimite controalele pe cap, s-a ridicat la peste 400.000 RONI, să ecunoaştem, un mizilic pe lângă metrul cub de euro, găsit la şefii „fabricii de permise”. DNA nu aluat încă nicio măsură împotriva primarului Tudor Pendiuc şi a preşedintelui C.J. Constantin Nicolescu, fiecare audiaţi de câte două ori. Dar, mai sunt încă vreo două luni pâna la sfârşitl anului şi o campanie electorală urmată de două tururi de scrutin, cu un final neprevăzut. Ştefan Dumitru Afrimescu
România...interimară
Viaţă la second hand într-o România...interimară!
De 24 de zile, trăim într-o Românie...interimară! O Românie cu trei guverne paralele, condusă de un Guvern interimar, format din 11 miniştri interimari, la rândul lui condus de un premier interimar, care gestionează, cum altfel (?), decât tot interimar, treburile ţării! În tot acest timp, singurii care sunt nevoiţi să trăiască la modul concret sunt români. Şi aceasta, pentru că viaţa nu poate fi trăită... interimar, ci zi de zi, clipă de clipă, cu crize cu tot. Crize, care în România reală reverberează direct şi exponenţial în omul de rând, fără măcar o minimă protecţie. Totul e pe viu şi la vedere. Totul este ca o intervenţie pe cord deschis, fără nicio anestezie. Fără analgezice măcar. Şi România este toată o rană vie. Dar, cui, ce-i pasă?! Desigur nimănui. Nici măcar românilor. Românii tocmai s-au obişnuit cu traiul, într-o Românie tot mai nesigură şi cu viţile lor la second hand. Iar politicienilor cu atât mai puţin le vor fi păsând. Pe ei nu-i mai preocupă decât procentele. Procentele din sondaje, cele de la Bursă, dar mai ales procentele propriilor afaceri. Nu, nici măcar procentele partidului care i-a propulsat în fruntea bucatelor. Procentele partidului îi vor mai interesa doar în ajunul campaniilor electorale. Atunci când se stabileşte, cine, ce şi pentru ce sumă, urmează să primească viitoarea sinecură. Nenorocirea face, ca erorile politicienilor să nu fie plătite de către ei, ci tocmai de către cei care sunt „vinovaţi” doar, pentru că le-au făcut un bine şi i-au trimis în structurile Puterii. Acolo, de unde politicienii pot, şi-ar trebui să poată, să întoarcă binele celor care i-au votat, prin legi şi/sau acte normative bune şi nu prin pomeni electorale, constând în mici, bere şi manele, şi nici într-o plasă cu sigla partidului la vedere, conţinând un kg de făină sau mălai, un kg de zahăr şi un litru de ulei sau, după caz, un litru de suc, desigur nu „moca”, aşa cum s-ar putea crede, ci contra unei semnături de susţinere a unuia sau altuia dintre candidaţi. E drept, că mai trebuie să mai şi vrea politicienii noştri să înapoieze cetăţenilor măcar o parte din binele primit, dar nu aşa cum am arătat mai sus, ci prin taxe şi impozite suportabile, prin reguli clare, lipsite de ambiguităţi şi aplicabile oricând şi către oricine şi pe termene măcar medii. Până atunci, adică până vor fi îndeplinite aceste minime deziderate, vom continua să trăim într-o Românie interimară, sub un Guvern interimar, compus din minştri interimari, conduşi de un Premier interimar. Vom continua să ducem un trai de azi, pe mâine şi o viaţă la second hand. Ştefan Dumitru Afrimescu
De 24 de zile, trăim într-o Românie...interimară! O Românie cu trei guverne paralele, condusă de un Guvern interimar, format din 11 miniştri interimari, la rândul lui condus de un premier interimar, care gestionează, cum altfel (?), decât tot interimar, treburile ţării! În tot acest timp, singurii care sunt nevoiţi să trăiască la modul concret sunt români. Şi aceasta, pentru că viaţa nu poate fi trăită... interimar, ci zi de zi, clipă de clipă, cu crize cu tot. Crize, care în România reală reverberează direct şi exponenţial în omul de rând, fără măcar o minimă protecţie. Totul e pe viu şi la vedere. Totul este ca o intervenţie pe cord deschis, fără nicio anestezie. Fără analgezice măcar. Şi România este toată o rană vie. Dar, cui, ce-i pasă?! Desigur nimănui. Nici măcar românilor. Românii tocmai s-au obişnuit cu traiul, într-o Românie tot mai nesigură şi cu viţile lor la second hand. Iar politicienilor cu atât mai puţin le vor fi păsând. Pe ei nu-i mai preocupă decât procentele. Procentele din sondaje, cele de la Bursă, dar mai ales procentele propriilor afaceri. Nu, nici măcar procentele partidului care i-a propulsat în fruntea bucatelor. Procentele partidului îi vor mai interesa doar în ajunul campaniilor electorale. Atunci când se stabileşte, cine, ce şi pentru ce sumă, urmează să primească viitoarea sinecură. Nenorocirea face, ca erorile politicienilor să nu fie plătite de către ei, ci tocmai de către cei care sunt „vinovaţi” doar, pentru că le-au făcut un bine şi i-au trimis în structurile Puterii. Acolo, de unde politicienii pot, şi-ar trebui să poată, să întoarcă binele celor care i-au votat, prin legi şi/sau acte normative bune şi nu prin pomeni electorale, constând în mici, bere şi manele, şi nici într-o plasă cu sigla partidului la vedere, conţinând un kg de făină sau mălai, un kg de zahăr şi un litru de ulei sau, după caz, un litru de suc, desigur nu „moca”, aşa cum s-ar putea crede, ci contra unei semnături de susţinere a unuia sau altuia dintre candidaţi. E drept, că mai trebuie să mai şi vrea politicienii noştri să înapoieze cetăţenilor măcar o parte din binele primit, dar nu aşa cum am arătat mai sus, ci prin taxe şi impozite suportabile, prin reguli clare, lipsite de ambiguităţi şi aplicabile oricând şi către oricine şi pe termene măcar medii. Până atunci, adică până vor fi îndeplinite aceste minime deziderate, vom continua să trăim într-o Românie interimară, sub un Guvern interimar, compus din minştri interimari, conduşi de un Premier interimar. Vom continua să ducem un trai de azi, pe mâine şi o viaţă la second hand. Ştefan Dumitru Afrimescu
joi, 15 octombrie 2009
"Trofeul Calitatii" cu Nastase presedinte
Acasă
Editoriale
Exclusiv
Noutăţi
Sens Giratoriu
Diaspora
America Australia Canada Germania Grecia Franţa Italia Marea Britanie Moldova Spania Timoc
Sport
Speciale
Momentul de consolidare culturală Spiritualitate romanească Eroii rock-ului
Diverse
Informaţii utile
Despre Noi
Parteneri
Reţea online
Asociaţie
Statut Activitati Proiecte Radio
AutentificareRadio Zone
Vocea Diasporei
<>
Evenimente
Evenimente la zi
“Trofeul calităţii” cu…“Năstase preşedinte!”
Ultima actualizare în Sâmbătă, 06 Iunie 2009 13:31 Scris de Ştefan Dumitru Afrimescu Miercuri, 29 Aprilie 2009 17:44
Spălarea de bani pentru campania prezidenţială a lui Năstase, finanţată de români!
În România post-decembristă, corupţia a ajuns să fie…endemică! O întâlneşti la toate nivelele societăţii! Se manifestă ca şi cum ai mânca, bea apă sau respira! Şi, se repetă în fiecare secvenţă de viaţă a românilor, de la naştere, până la moarte. Ba, chiar şi după dispariţia fizică, atunci când cei rămaşi trebuie să-ţi facă rost de-un loc de veci, pe care nu-l vor obţine decât… tot pe “şpagă”.
Vinovaţi de această stare a lucrurilor suntem cu toţii, dar mai ales clasa politică din România, politicienii României, începând cu simplul consilier local din comuna Cuca Măcăii sau Cucuieţii din Deal, continuând cu şefii instituţiilor publice şi terminând cu miniştrii (şase foşti minştri din două guvernări anterioare sunt anchetaţi de DNA), ex-primi-miniştri (Adrian Năstase şi destul de probabil, urmează Călin Popescu Tăriceanu), parlamentarii şi chiar şeful statului Traian Băsescu, acuzat de vânzarea flotei României, în perioada cât a fost minstru de resort, dar şi pentru obţinerea ilegală a unei vile în str. Mihăileanu, din Bucureşti), dosare suspendate datorită imunităţii prezidenţiale.
Mega-spălătoria de bani publici a ex-premierului Năstase
De altfel, în România ultimilor apropae 20 de ani s-a instaurat o regulă: majoritatea celor certaţi cu legea îşi cumpără câte-o imunitate pe care o deţin până la prescrierea faptelor. Pentru toate acestea, o vină o poartă şi UE, care ne-a primit în rândurile ei nepregătiţi de aderare. Pe acest fundal, României, o criză globală era tot ce-i mai lipsea. Aceasta, adaugată celorlalte crize (morală, de identitate, uneori xenophobe şi de radicalism politic), prin care trecem, ne-ar putea trimite în trecut cu încă 50-100 de ani. Bunăoară, cazul “Mega-spălătoria” de bani publici a ex-premierului Adrian Năstase, unde am fi ajuns, dacă ar fi câştigat alegerile şi devenea preşedintele României?! Dar, să vedem în cele ce urmează, cum au stat lucrurile. În timpul campaniei electorale din 2004, Adrian şi Dana Năstase puteau fi văzuţi aproape săptămânal în Argeş (dar nu numai) fotografiindu- se cu oamenii de rând. Mulţi se-ntrebau atunci “De ce atâta dragoste pe soţii Năstase pentru argeşeni ?” Răspunsul aveau să-l primească abia peste câţiva ani, când a ieşit la iveală mega-spălătoria de bani, pentru campania electorală la preşediţia României. Şi totul sub paravanul numit “Trofeul Calităţii în Construcţii”, pentru care, fostul premier a ajuns în sfârţit să fie anchetat împreună cu fosta şefă a Inspectoratului de Stat în Construcţii, Irina Jianu, subordonata directă a lui Miron Mitrea. Dosaru “Trofeul Calităţii în Construcţii” şi fostul premier au ajuns la DNA abia peste patru ani, iar în Instanţă ar putea să nu mai ajungă niciodată.
Instituţii, patroni şi firme, participante la “spălătoria” ex-premierului
“Trofeul Calităţii în Construcţii” a fost paravanul sub care Adrian Năstase a reuşit să adune suma record de 71,2 mliarde lei vechi (2 mil. Euro). Printre sponsorii campaniei prezidenţiale din 2004 a ex-premierului Adran Năstase la preşedinţie s-au numărat zeci de patroni, de firme şi deconcentrate din Argeş, printre care Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC), subordonat Consiliului Judeţean, Direcţia Silvică, subordonată Prefecturii şi “Termoficare 2000”, la care acţionar majoritar este Primăria şi Consiliul Local Piteşti, iar la nivel naţional alte 10 inspectorate Teritoariale în Construcţii, Romsilva, condusă de Ion Dumitru, care a obligat zeci de direcţii judeţene şi ocoale silvice din ţară să achite taxa de participare, Agenţia Naţională a Protecţiei Consumatorilor (ANPC), condusă de Rovana Plumb, care a procedat la fel, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară, condusă de Liviu Harbuz. Nici companiile naţionale nu au scăpat de cotizaţia la “spălătoria” de bani a lui Năstase. Astfel, companiile: Complexul Enrergetic Turceni, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, Hidroelectrica, Distrigaz Sud şi Electrica Muntenia, companii care nu aveau nicio legătură cu Simpozionul “Trofeul Calităţii în Construcţii”, au achitat taxa pentru campania lui Năstase la “prezidenţiale” din 2004. A fost astfel, adunată suma de 67,5 miliarde lei vechi. Diferenţa de până la 71,2 miliarde lei, în sumă de 4,7 miliarde lei, a fost plătită de organizatorul simpozionului, respective, de Inspectoratul de Stat în Construcţii, subordonată direct Cabinetului primului ministru.
“Bidonarea”
Potrivit rechizitoriului procurorilor DNA, cele 71,2 muliarde lei nu au ajuns în conturile ISC, colecţionar al fondurilor şi organizator al simpozionului, ci în cele ale firmei Axa Management, proprietate a soţilor Bogdan şi Ioana Popovici, apropiaţi ai soţilor Dana şi Adrian Năstase, precum şi în ale altor patru firme (Urban Consult, Rond SRL Contur Media şi Media Global Invest), controlate de soţii Popovici. Axa Management şi cele patru firme au fost alese prin atribuire directă să gestioneze întreaga organizare a mega-spălătoriei de bani “Trofeului Calităţii”. În conturile celor cinci firme au fost dirijate 61,55 miliarde lei. Dar, Banii nu au rămas decât pentru scurt timp în conturile firmelor amintite, ci suma de 53,2 miliarde s-a scurs pe rând din cele cinci firme, în conturile SC “Eurografica”, patronată de Mihai Vasile. Cele 53,2 miliarde lei, trebuia, oficial, să acopere costurile materialelor promoţionale ale simpozionului: mape, postere, insigne şi cheltuielile de cazare ale participanţilor, cazare achitată, însă de fiecare participant.la simpozion şi materiale promoţionale, care n-au fot niciodată cumpărate de cineva. Potrivit rechizitoriului procurorilor DNA, cu o zi înainte de finala simpozionului “Trofeul Calităţii”, banii au fost viraţi de Mihai Vasile, patronul Eurogarficii, pentru achitarea costurilor materialelor publicitare cu sloganul “Adrian Năstase-preşedinte”, destinate campaniei electorale pentru preşedinţia României din 2004. Printre materialele de publicitate electorală cu poza lui Năstase şi sloganul “Adrian Năstase-preşedine” s-au aflat şi 400.000 de caiete şcolare. Numai că, Mihai Vasile a întocmit avizele de expediţie ale materialelor publicitare pentru campania electorală a lui Nstase, spre diverşi sau potenţaili clienţi ai firmei sale, în fals, respectivii nominalizaţi în avizele expediţie declarând la DNA, că nu au primit niciodată materiale promoţionale cu sloganul lui Adrian Năstase.
Spre luare aminte
Ex-premierul României Adrian Năstase deţine nu mai puţin de patru case, nenumărate puşti de vânătoare, primite ca mită de la fostul şef al cancelariei primului ministru, Şerban Mihăilescu, zis “Miki Şpagă”, dar şi patru dosare la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), o structură a Ministerului Public, de luptă împotriva corupţiei, menită să ancheteze cazurile de corupţie din rândurile demnitarilor statului, ale funcţionarilor şi înalţi-funcţionrilor publici. Timp de patru ani, fostul premier s-a tot ascuns în spatele imunităţii conferite de funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, apoi de simplu deputat PSD, aflat în opoziţie, invocând la fiecare solicitarea a DNA de ridicare a imunităţii faptul că, toate dosarele sale ar fi fabricate (etichetându-le “dosare politice”), la comanda politică a preşedintelui Traian Băsesscu. Cel de-al patrulea dosar, pe numele ex-premierului Năstase, deschis de procurorii DNA este tocmai cel de “spălare de bani publici” în scopuri politice, pentru accederea la funcţia supremă în stat, dar nu în calitatea de înalt demnitar al statului (ministru, premier sau preşedinte al Camerei Deputaţilor), ci de “simplu” candidat la preşedinţia României. “Simplu candidat” fiind desigur un euphemism, Năstase era totuşi preşedintele şi candidatul la preşedinţia României din partea Partidului Social Democrat (PSD), care tocmai guvernase singur ţara timp de patru ani (perioada 2000-2004), declarându-se prin liderii săi “partidul-stat”.
Ştefan Dumitru Afrimescu
Editoriale
Exclusiv
Noutăţi
Sens Giratoriu
Diaspora
America Australia Canada Germania Grecia Franţa Italia Marea Britanie Moldova Spania Timoc
Sport
Speciale
Momentul de consolidare culturală Spiritualitate romanească Eroii rock-ului
Diverse
Informaţii utile
Despre Noi
Parteneri
Reţea online
Asociaţie
Statut Activitati Proiecte Radio
AutentificareRadio Zone
Vocea Diasporei
<>
Evenimente
Evenimente la zi
“Trofeul calităţii” cu…“Năstase preşedinte!”
Ultima actualizare în Sâmbătă, 06 Iunie 2009 13:31 Scris de Ştefan Dumitru Afrimescu Miercuri, 29 Aprilie 2009 17:44
Spălarea de bani pentru campania prezidenţială a lui Năstase, finanţată de români!
În România post-decembristă, corupţia a ajuns să fie…endemică! O întâlneşti la toate nivelele societăţii! Se manifestă ca şi cum ai mânca, bea apă sau respira! Şi, se repetă în fiecare secvenţă de viaţă a românilor, de la naştere, până la moarte. Ba, chiar şi după dispariţia fizică, atunci când cei rămaşi trebuie să-ţi facă rost de-un loc de veci, pe care nu-l vor obţine decât… tot pe “şpagă”.
Vinovaţi de această stare a lucrurilor suntem cu toţii, dar mai ales clasa politică din România, politicienii României, începând cu simplul consilier local din comuna Cuca Măcăii sau Cucuieţii din Deal, continuând cu şefii instituţiilor publice şi terminând cu miniştrii (şase foşti minştri din două guvernări anterioare sunt anchetaţi de DNA), ex-primi-miniştri (Adrian Năstase şi destul de probabil, urmează Călin Popescu Tăriceanu), parlamentarii şi chiar şeful statului Traian Băsescu, acuzat de vânzarea flotei României, în perioada cât a fost minstru de resort, dar şi pentru obţinerea ilegală a unei vile în str. Mihăileanu, din Bucureşti), dosare suspendate datorită imunităţii prezidenţiale.
Mega-spălătoria de bani publici a ex-premierului Năstase
De altfel, în România ultimilor apropae 20 de ani s-a instaurat o regulă: majoritatea celor certaţi cu legea îşi cumpără câte-o imunitate pe care o deţin până la prescrierea faptelor. Pentru toate acestea, o vină o poartă şi UE, care ne-a primit în rândurile ei nepregătiţi de aderare. Pe acest fundal, României, o criză globală era tot ce-i mai lipsea. Aceasta, adaugată celorlalte crize (morală, de identitate, uneori xenophobe şi de radicalism politic), prin care trecem, ne-ar putea trimite în trecut cu încă 50-100 de ani. Bunăoară, cazul “Mega-spălătoria” de bani publici a ex-premierului Adrian Năstase, unde am fi ajuns, dacă ar fi câştigat alegerile şi devenea preşedintele României?! Dar, să vedem în cele ce urmează, cum au stat lucrurile. În timpul campaniei electorale din 2004, Adrian şi Dana Năstase puteau fi văzuţi aproape săptămânal în Argeş (dar nu numai) fotografiindu- se cu oamenii de rând. Mulţi se-ntrebau atunci “De ce atâta dragoste pe soţii Năstase pentru argeşeni ?” Răspunsul aveau să-l primească abia peste câţiva ani, când a ieşit la iveală mega-spălătoria de bani, pentru campania electorală la preşediţia României. Şi totul sub paravanul numit “Trofeul Calităţii în Construcţii”, pentru care, fostul premier a ajuns în sfârţit să fie anchetat împreună cu fosta şefă a Inspectoratului de Stat în Construcţii, Irina Jianu, subordonata directă a lui Miron Mitrea. Dosaru “Trofeul Calităţii în Construcţii” şi fostul premier au ajuns la DNA abia peste patru ani, iar în Instanţă ar putea să nu mai ajungă niciodată.
Instituţii, patroni şi firme, participante la “spălătoria” ex-premierului
“Trofeul Calităţii în Construcţii” a fost paravanul sub care Adrian Năstase a reuşit să adune suma record de 71,2 mliarde lei vechi (2 mil. Euro). Printre sponsorii campaniei prezidenţiale din 2004 a ex-premierului Adran Năstase la preşedinţie s-au numărat zeci de patroni, de firme şi deconcentrate din Argeş, printre care Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC), subordonat Consiliului Judeţean, Direcţia Silvică, subordonată Prefecturii şi “Termoficare 2000”, la care acţionar majoritar este Primăria şi Consiliul Local Piteşti, iar la nivel naţional alte 10 inspectorate Teritoariale în Construcţii, Romsilva, condusă de Ion Dumitru, care a obligat zeci de direcţii judeţene şi ocoale silvice din ţară să achite taxa de participare, Agenţia Naţională a Protecţiei Consumatorilor (ANPC), condusă de Rovana Plumb, care a procedat la fel, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară, condusă de Liviu Harbuz. Nici companiile naţionale nu au scăpat de cotizaţia la “spălătoria” de bani a lui Năstase. Astfel, companiile: Complexul Enrergetic Turceni, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, Hidroelectrica, Distrigaz Sud şi Electrica Muntenia, companii care nu aveau nicio legătură cu Simpozionul “Trofeul Calităţii în Construcţii”, au achitat taxa pentru campania lui Năstase la “prezidenţiale” din 2004. A fost astfel, adunată suma de 67,5 miliarde lei vechi. Diferenţa de până la 71,2 miliarde lei, în sumă de 4,7 miliarde lei, a fost plătită de organizatorul simpozionului, respective, de Inspectoratul de Stat în Construcţii, subordonată direct Cabinetului primului ministru.
“Bidonarea”
Potrivit rechizitoriului procurorilor DNA, cele 71,2 muliarde lei nu au ajuns în conturile ISC, colecţionar al fondurilor şi organizator al simpozionului, ci în cele ale firmei Axa Management, proprietate a soţilor Bogdan şi Ioana Popovici, apropiaţi ai soţilor Dana şi Adrian Năstase, precum şi în ale altor patru firme (Urban Consult, Rond SRL Contur Media şi Media Global Invest), controlate de soţii Popovici. Axa Management şi cele patru firme au fost alese prin atribuire directă să gestioneze întreaga organizare a mega-spălătoriei de bani “Trofeului Calităţii”. În conturile celor cinci firme au fost dirijate 61,55 miliarde lei. Dar, Banii nu au rămas decât pentru scurt timp în conturile firmelor amintite, ci suma de 53,2 miliarde s-a scurs pe rând din cele cinci firme, în conturile SC “Eurografica”, patronată de Mihai Vasile. Cele 53,2 miliarde lei, trebuia, oficial, să acopere costurile materialelor promoţionale ale simpozionului: mape, postere, insigne şi cheltuielile de cazare ale participanţilor, cazare achitată, însă de fiecare participant.la simpozion şi materiale promoţionale, care n-au fot niciodată cumpărate de cineva. Potrivit rechizitoriului procurorilor DNA, cu o zi înainte de finala simpozionului “Trofeul Calităţii”, banii au fost viraţi de Mihai Vasile, patronul Eurogarficii, pentru achitarea costurilor materialelor publicitare cu sloganul “Adrian Năstase-preşedinte”, destinate campaniei electorale pentru preşedinţia României din 2004. Printre materialele de publicitate electorală cu poza lui Năstase şi sloganul “Adrian Năstase-preşedine” s-au aflat şi 400.000 de caiete şcolare. Numai că, Mihai Vasile a întocmit avizele de expediţie ale materialelor publicitare pentru campania electorală a lui Nstase, spre diverşi sau potenţaili clienţi ai firmei sale, în fals, respectivii nominalizaţi în avizele expediţie declarând la DNA, că nu au primit niciodată materiale promoţionale cu sloganul lui Adrian Năstase.
Spre luare aminte
Ex-premierul României Adrian Năstase deţine nu mai puţin de patru case, nenumărate puşti de vânătoare, primite ca mită de la fostul şef al cancelariei primului ministru, Şerban Mihăilescu, zis “Miki Şpagă”, dar şi patru dosare la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), o structură a Ministerului Public, de luptă împotriva corupţiei, menită să ancheteze cazurile de corupţie din rândurile demnitarilor statului, ale funcţionarilor şi înalţi-funcţionrilor publici. Timp de patru ani, fostul premier s-a tot ascuns în spatele imunităţii conferite de funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, apoi de simplu deputat PSD, aflat în opoziţie, invocând la fiecare solicitarea a DNA de ridicare a imunităţii faptul că, toate dosarele sale ar fi fabricate (etichetându-le “dosare politice”), la comanda politică a preşedintelui Traian Băsesscu. Cel de-al patrulea dosar, pe numele ex-premierului Năstase, deschis de procurorii DNA este tocmai cel de “spălare de bani publici” în scopuri politice, pentru accederea la funcţia supremă în stat, dar nu în calitatea de înalt demnitar al statului (ministru, premier sau preşedinte al Camerei Deputaţilor), ci de “simplu” candidat la preşedinţia României. “Simplu candidat” fiind desigur un euphemism, Năstase era totuşi preşedintele şi candidatul la preşedinţia României din partea Partidului Social Democrat (PSD), care tocmai guvernase singur ţara timp de patru ani (perioada 2000-2004), declarându-se prin liderii săi “partidul-stat”.
Ştefan Dumitru Afrimescu
Cuvernul Boc-ultimul bal
Guvernul Boc-ultimul „bal”! Test crucial al democarţiei dâmboviţene
Şi Marţi, şi zi de 13! Ce alt ghinion mai mare ca acesta ar fi putut avea Guvernul Boc?! Ş tocmai marţi şi în zi de 13, Parlamentul României şi-a găsit să voteze moţiunea de cenzură împotriva Cabinetului Boc, pe Legea unică a Pensiilor. Bun sau rău, Executivul Boc a guvernat totuşi în coaliţie cu PSD, aproape nouă luni şi jumătate. Şi destul de probabil s-ar putea să mai gestioneze treburile ţării, până după scrutinul prezidenţial. Sigur, e foarte uşor să demolezi orice. Chiar şi un Guvern. Înainte de aceasta, însă, ar trebui să ştii foarte exact ce pui în loc. Şi asta, pentru că un Guvern nu este nici un CAP, nici un SRL şi nici măcar un S.A.! Este o chestiune cu mult mai serioasă. De un Guvern depinde soarta unui popor, a unei euro-regiuni sau continent. De competenţa acelui guvern poate depinde securitatea şi stabilitatea nu doar a statului respectiv, ci şi-a altor state din zonă. Noţiuni cu care nu prea ai cum să jonglezi, ţinând cont mai cu samă de geopoliticile zonei: pe deoparte Marea Neagră-Ucraina-Transnistria-Armata a 14-a - Republica Moldova, şi pe de-altă parte, Balcanii cu statele desprinse din fosta Iugoslavie. Aceste realităţi geopolitice se suprapun pe realităţi interne extrem de dure: criza economică, criza de resurse, criza morală si suprapusă peste toate acestea, criza politică. O criză politică, care poate cauţiona pe termen lung, creşterea economică a ţării şi adâncirea celorlalte trei crize. Principalii vinovaţi de actuala stare a lucrurilor, de haosul instalat în România sunt în egală măsură Emil Boc, Mircea Geoană şi Traian Băsescu. Graţie lor s-a rupt coaliţia PSD-PDL, tot datorită lor s-a produs şi căderea Executivului şi tot din cauza lor cursul evenimentelor post-ruptură a coaliţiei şi mai ales post- moţiune a luat o turnură halucinantă, care numai Dumnezeu ştie unde va duce şi cât de controlabil mai poate fi. Nominalizarea unui alt premier, decât ce propus de nou formata mjoritate parlamentară Klaus Iohannis, nu va face altceva decât să adâncească şi mai mult haosul social, economic şi politic din România. Poate mai mult ca niciodată în aceşti 20 de ani, România arată ca o ţară neguvernată, trecută pe pilot automat. În exterior este aproape la fel de izolată ca pe vremea lui Ceauşescu, iar în plan intern se află la un pas de a intra în imposiblitatea plăţii salariilor bugetare, a pensiilor şi ajutorului de şomaj. Mai mult decât atât, până şi oficialii FMI şi-au amânat venirea în România pentru eliberarea ultimelor două tarnşe de împrumut pe 2009, până după formarea şi investirea noului Guvern. Ceea ce se vede însă chiar şi de pe Lună, este ţinerea cu dinţii de butoanele Puteri a preşedintelui Traian Băsescu,.în vederea dezideratului prezidenţial ca interimarul Excutiv Boc să rămâna la putere, numai pentru organizarea alegerilor prezidenţiale. Astfel, Traian Băsescu, premierul interimar Emil Boc şi PDL, sunt dispuşi să sacrifice interesul naţional, pentru intereul lor propriu şi personal, ceea ce nu dă bine ca imagine nici în plan intern şi cu atât mai puţin în paln extern, în faţa celorlalte democraţii europene şi nu numai. Se pare însă, că nici preşedintelui Băsescu, nici „interimarului” Cabinet Boc şi nici PDL, nu le mai pasă. Pentru Cabinetul Boc şi PDL ultimul bal se amână până după „prezidenţiale”. Ultimul Bal a fost doar pentru Coaliţie. Ştefan Dumitru Afrimescu
Şi Marţi, şi zi de 13! Ce alt ghinion mai mare ca acesta ar fi putut avea Guvernul Boc?! Ş tocmai marţi şi în zi de 13, Parlamentul României şi-a găsit să voteze moţiunea de cenzură împotriva Cabinetului Boc, pe Legea unică a Pensiilor. Bun sau rău, Executivul Boc a guvernat totuşi în coaliţie cu PSD, aproape nouă luni şi jumătate. Şi destul de probabil s-ar putea să mai gestioneze treburile ţării, până după scrutinul prezidenţial. Sigur, e foarte uşor să demolezi orice. Chiar şi un Guvern. Înainte de aceasta, însă, ar trebui să ştii foarte exact ce pui în loc. Şi asta, pentru că un Guvern nu este nici un CAP, nici un SRL şi nici măcar un S.A.! Este o chestiune cu mult mai serioasă. De un Guvern depinde soarta unui popor, a unei euro-regiuni sau continent. De competenţa acelui guvern poate depinde securitatea şi stabilitatea nu doar a statului respectiv, ci şi-a altor state din zonă. Noţiuni cu care nu prea ai cum să jonglezi, ţinând cont mai cu samă de geopoliticile zonei: pe deoparte Marea Neagră-Ucraina-Transnistria-Armata a 14-a - Republica Moldova, şi pe de-altă parte, Balcanii cu statele desprinse din fosta Iugoslavie. Aceste realităţi geopolitice se suprapun pe realităţi interne extrem de dure: criza economică, criza de resurse, criza morală si suprapusă peste toate acestea, criza politică. O criză politică, care poate cauţiona pe termen lung, creşterea economică a ţării şi adâncirea celorlalte trei crize. Principalii vinovaţi de actuala stare a lucrurilor, de haosul instalat în România sunt în egală măsură Emil Boc, Mircea Geoană şi Traian Băsescu. Graţie lor s-a rupt coaliţia PSD-PDL, tot datorită lor s-a produs şi căderea Executivului şi tot din cauza lor cursul evenimentelor post-ruptură a coaliţiei şi mai ales post- moţiune a luat o turnură halucinantă, care numai Dumnezeu ştie unde va duce şi cât de controlabil mai poate fi. Nominalizarea unui alt premier, decât ce propus de nou formata mjoritate parlamentară Klaus Iohannis, nu va face altceva decât să adâncească şi mai mult haosul social, economic şi politic din România. Poate mai mult ca niciodată în aceşti 20 de ani, România arată ca o ţară neguvernată, trecută pe pilot automat. În exterior este aproape la fel de izolată ca pe vremea lui Ceauşescu, iar în plan intern se află la un pas de a intra în imposiblitatea plăţii salariilor bugetare, a pensiilor şi ajutorului de şomaj. Mai mult decât atât, până şi oficialii FMI şi-au amânat venirea în România pentru eliberarea ultimelor două tarnşe de împrumut pe 2009, până după formarea şi investirea noului Guvern. Ceea ce se vede însă chiar şi de pe Lună, este ţinerea cu dinţii de butoanele Puteri a preşedintelui Traian Băsescu,.în vederea dezideratului prezidenţial ca interimarul Excutiv Boc să rămâna la putere, numai pentru organizarea alegerilor prezidenţiale. Astfel, Traian Băsescu, premierul interimar Emil Boc şi PDL, sunt dispuşi să sacrifice interesul naţional, pentru intereul lor propriu şi personal, ceea ce nu dă bine ca imagine nici în plan intern şi cu atât mai puţin în paln extern, în faţa celorlalte democraţii europene şi nu numai. Se pare însă, că nici preşedintelui Băsescu, nici „interimarului” Cabinet Boc şi nici PDL, nu le mai pasă. Pentru Cabinetul Boc şi PDL ultimul bal se amână până după „prezidenţiale”. Ultimul Bal a fost doar pentru Coaliţie. Ştefan Dumitru Afrimescu
vineri, 2 octombrie 2009
Noua luni, 10 zile si restul ore sau radiografia unui esec anuntat
Radiografia unui eşec anunţat!
Nouă luni, 10 zile şi restul ore, de “sarcină” toxică, circ politic şi/sau “teatru” prost!
Inevitabilul s-a produs! Coaliţia PDL-isto-PSD-istă, acea struţo-cămilă, făcută frnjuri dinainte de-a se naşte, şi-a dat obştescul sfârşit. Asta nu înseamnă că s-a terminat cu circul politic din România. Dimpotrivă. Se v-a înteţi şi mai abitir. De-acum va fi peste tot nu numai în Bucureşti. Dovadă? Chiar azi, PSD îl lansează pentru a treia oară pe Mircea Geoană la” prezidenţiale”, cu o participare de peste 10.000 de PSD-işti, aduşi cu autocarele. Re-Lansare, urmată de un Congres extraordinar al PSD. Din toată acestă circotecă, singura care a pierdut a fost România. Acea Românie reală şi profundă, a oamenilor de rând. A celor care se calcă în picioare pentru un litru de ulei, un kg de făină sau mălai şi un kg de zahăr, aşa cum s-a întâmplat la Piteşti.
S-a rupt aşadar o guvernare. Una dintre cele mai toxice din câte au existat. O guvernare, care a produs în doar nouă luni, 10 zile şi câteva ore, o îndatorare a României la bănci şi diferite organisme financiare internaţionale cu peste 40 de miliarde euro, aproape toate “pompate” în ministerele conduse de miniştri PSD: Minsterul Muncii, pentru pensii, salarii şi ajutorul de şomaj, Ministerul Sănătăţii, Ministerul de Interne şi Ministerul Mediului; a mai produs: aproape 700.000 de şomeri, o recesiune economică de peste 8% din PIB, plus anularea dezvoltării de 8%, înregistrată în 2008, sărăcirea a peste 40% dintre români, o creştere exponenţială a corupţiei, a infracţiunii stradale, a spargerilor de bănci, bancomate, case de schimb valutar şi locuinţe, a jafurilor la drumul mare, a crimei organizate, a omuciderilor, a accidentelor rutiere pe şosele şi CFR. S-a dus pe apa sâmbetei şi bruma de încrdere, câtă mai exista în politicieni. Ceea ce e şi mai trist, este faptul că o mare parte din sumele împrumutate de Guvern a fost cheltuită pe bairamuri, chiolhanuri şi chermeze, pe lucruri care nu au avut niciun fel de impact asupra economiei. Bunăoară, numai pentru “Zilele Argeşului şi Muscelului”, Consiliul Judeţean (C.J.) Argeş a cheltuit 900.000 de euro, câte 30.000 de euro/zi, pe mici, bere şi manele sau pentru plata unor aşa zise spectacole, de nici doi bani valoare. Pe diplome din cartoane plastifiate, înmânate unor aşa zişi “Fii ai Argeşului şi Muscelului”, fii care, întâmplător sau nu, s-au dovedit a fi aproape exclusiv membrii sau simpatizanţi ai PSD. Şi era să uit, au mai fost editate şi tipărite două “cărămizi” de cărţi, fiecare cu peste 500 de pagini, cu numele celor “înobilaţi” cu titlul de “Fii ai Ageşului şi Muscelului”. Povestea de la Argeş s-a repatat şi în Capitală cu ocazia “Zilelor Bucureştiului”. Primul efect în Argeş al cheltuielilor fără nicio noimă, făcute de C:J. a fost acela că mai mult de jumătate dintre primării şi consiliile locale argeşene au rămas fără bani, până şi pentru achitarea salariilor propriilor angajaţi. Nu mai vorbim de bani, pentru achitarea ajutorului de sprijin acordat persoanelor defavorizate sau de investiţii în derulare, ori pentru plata utilităţilor: gaze, apă şi curent electric. Între timp, PDL şi-a “plantat” déjà noii miniştri interimari în locul miniştrilor demisionari ai PSD. Cu toate acestea PSD căntinuă să rămână la putere, prin structurile din teritoriu, mii de PSD-işti, plantaţi în fruntea “deconcentratelor” , prefecturilor şi consiliilor judeţene, refuză să renunţe la salariile de directori, subprefecţi şi înalaţi funcţionari, agaţându-s de funcţiile pe care, vrea-nu-vrea, trebuie să le părăsească. Până atunci însă, vin alegerile şi unii dintre ei ar putea rămâne pe funcţii până la alegerile generale din 2012. Ştefan Dumitru Afrimescu .
Nouă luni, 10 zile şi restul ore, de “sarcină” toxică, circ politic şi/sau “teatru” prost!
Inevitabilul s-a produs! Coaliţia PDL-isto-PSD-istă, acea struţo-cămilă, făcută frnjuri dinainte de-a se naşte, şi-a dat obştescul sfârşit. Asta nu înseamnă că s-a terminat cu circul politic din România. Dimpotrivă. Se v-a înteţi şi mai abitir. De-acum va fi peste tot nu numai în Bucureşti. Dovadă? Chiar azi, PSD îl lansează pentru a treia oară pe Mircea Geoană la” prezidenţiale”, cu o participare de peste 10.000 de PSD-işti, aduşi cu autocarele. Re-Lansare, urmată de un Congres extraordinar al PSD. Din toată acestă circotecă, singura care a pierdut a fost România. Acea Românie reală şi profundă, a oamenilor de rând. A celor care se calcă în picioare pentru un litru de ulei, un kg de făină sau mălai şi un kg de zahăr, aşa cum s-a întâmplat la Piteşti.
S-a rupt aşadar o guvernare. Una dintre cele mai toxice din câte au existat. O guvernare, care a produs în doar nouă luni, 10 zile şi câteva ore, o îndatorare a României la bănci şi diferite organisme financiare internaţionale cu peste 40 de miliarde euro, aproape toate “pompate” în ministerele conduse de miniştri PSD: Minsterul Muncii, pentru pensii, salarii şi ajutorul de şomaj, Ministerul Sănătăţii, Ministerul de Interne şi Ministerul Mediului; a mai produs: aproape 700.000 de şomeri, o recesiune economică de peste 8% din PIB, plus anularea dezvoltării de 8%, înregistrată în 2008, sărăcirea a peste 40% dintre români, o creştere exponenţială a corupţiei, a infracţiunii stradale, a spargerilor de bănci, bancomate, case de schimb valutar şi locuinţe, a jafurilor la drumul mare, a crimei organizate, a omuciderilor, a accidentelor rutiere pe şosele şi CFR. S-a dus pe apa sâmbetei şi bruma de încrdere, câtă mai exista în politicieni. Ceea ce e şi mai trist, este faptul că o mare parte din sumele împrumutate de Guvern a fost cheltuită pe bairamuri, chiolhanuri şi chermeze, pe lucruri care nu au avut niciun fel de impact asupra economiei. Bunăoară, numai pentru “Zilele Argeşului şi Muscelului”, Consiliul Judeţean (C.J.) Argeş a cheltuit 900.000 de euro, câte 30.000 de euro/zi, pe mici, bere şi manele sau pentru plata unor aşa zise spectacole, de nici doi bani valoare. Pe diplome din cartoane plastifiate, înmânate unor aşa zişi “Fii ai Argeşului şi Muscelului”, fii care, întâmplător sau nu, s-au dovedit a fi aproape exclusiv membrii sau simpatizanţi ai PSD. Şi era să uit, au mai fost editate şi tipărite două “cărămizi” de cărţi, fiecare cu peste 500 de pagini, cu numele celor “înobilaţi” cu titlul de “Fii ai Ageşului şi Muscelului”. Povestea de la Argeş s-a repatat şi în Capitală cu ocazia “Zilelor Bucureştiului”. Primul efect în Argeş al cheltuielilor fără nicio noimă, făcute de C:J. a fost acela că mai mult de jumătate dintre primării şi consiliile locale argeşene au rămas fără bani, până şi pentru achitarea salariilor propriilor angajaţi. Nu mai vorbim de bani, pentru achitarea ajutorului de sprijin acordat persoanelor defavorizate sau de investiţii în derulare, ori pentru plata utilităţilor: gaze, apă şi curent electric. Între timp, PDL şi-a “plantat” déjà noii miniştri interimari în locul miniştrilor demisionari ai PSD. Cu toate acestea PSD căntinuă să rămână la putere, prin structurile din teritoriu, mii de PSD-işti, plantaţi în fruntea “deconcentratelor” , prefecturilor şi consiliilor judeţene, refuză să renunţe la salariile de directori, subprefecţi şi înalaţi funcţionari, agaţându-s de funcţiile pe care, vrea-nu-vrea, trebuie să le părăsească. Până atunci însă, vin alegerile şi unii dintre ei ar putea rămâne pe funcţii până la alegerile generale din 2012. Ştefan Dumitru Afrimescu .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)