vineri, 30 martie 2012
Şi Tezaurul de la Tismana se află tot în mâinile sovieticilor
-aSlehQNJxt8/T3X0N7bpVwI/AAAAAAAAAI0/gyr4TPEwEH8/s1600/010%2B%25281%2529.jpg">
De ce şi cum a ajuns şi Tezaurul de la Tismana tot în mâinile sovieticilor!
În ziua de 15 decembrie 1916, încărcat în şaptesprezece (17) vagoane de marfă (la care s-au ataşat încă şapte (7) - trei (3) pentru delegaţii Băncii Române şi patru (4) pentru cei două sute (200) de gardieni însoţitori -), tezaurul Băncii Naţionale a României şi bijuteriile M.S.Regina Maria au luat drumul Moscovei pentru „a fi puse-n siguranţă”. Şase luni mai tîrziu, la 27 iulie 1917, o altă parte a tezaurului B.N.R., alături de „valorile diferitelor instituţii bancare şi de credit şi a fondurilor arhivistice şi muzeale aduse la Iaşi”, adică „documentele şi manuscrisele Academiei Române, documentele Arhivelor Statului, zestrea arhivistică a muzeelor, pinacotecilor şi chiar colecţiilor particulare” (V. G. Morţun, Dr. C. Angelescu, I. Kalinderu, G. Enescu etc...), la care s-au adăugat şi obiectele de cult din mănăstiri şi biserici, precum şi bijuteriile din depozitele private ale cetăţenilor români, cu alte cuvinte „avutul societăţii constând în titluri, efecte de orice măsură şi obiecte preţioase etc” a fost încărcat în 24 de vagoane şi expediat în Rusia.
Aceste două transporturi de bunuri materiale şi spirituale, au desemnat o realitate exprimată prin sintagma „Tezaurul românesc de la Moscova!”
În 1943, dupa Stalingrad, conducerea statului a hotarît mutarea tezaurului României de la Sinaia la Tismana, lucru care s-a si realizat abia în luna iulie 1944, în conditiile înaintarii rapide a Armatei Rosii spre România. Antonescu vroia să-l transporte în Spania franchistă (ţară în care era stabilit si fostul rege Carol al II-lea!), pentru a-l apăra de sovietici. Tezaurul trebuia însă aparat si de "aliatii" nemţi, care, gîndindu-se ca pierd războiul, în retragerea lor, ar fi putut să ia tezaurul cu ei. La Tismana, tezaurul va sta pîna în februarie 1947, cînd va fi readus la Bucuresti. Erau circa 320 tone de aur fin. La 23 august 1944, a avut loc însă, lovitura de stat binecunoscută. Dupa aceasta data, soarta tezaurului va fi decisa de trei vîlceni: Adrian Mironescu, Petre Chirtop si Ion Marina. Cine erau ei?
Adrian Mironescu -casier la B.N.R.
Adrian Mironescu era, în 1944, casier al sucursalei B.N.R. din Rîmnicu Vîlcea. Se nascuse pe 29 mai 1905 la Pungesti-Dumbraveni, judetul Vaslui, ca fiu al lui Ioan si al Nataliei. Între anii 1923-1925 face Scoala Normala din Vaslui.
Devine învatator si chiar îsi practica un timp meseria în satul Pestera, din judetul Hunedoara. În acest rastimp face si Scoala Comerciala Superioara din Hateg, pe care o termina în 1927. În 1927 devine apoi secretar la Scoala de meserii din Rîmnicu Vîlcea, pîna în 1928.
Este întîlnirea lui cu orasul în care va cunoaste aventura vietii sale. În acest ultim an pleaca la Bucuresti la cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale pe care o absolva în 1932. Între 1932-1938, lucreaza în mai multe locuri de munca din Moldova. Între 1938-1941 este contabil la Cîmpulung Moldovenesc, apoi este transferat la filiala Bancii Nationale de la Rîmnicu Vîlcea.
Avea 39 de ani în 1944 si nutrea convingeri de stînga, se pare, înca din vremea studentiei. Aflînd de intentia guvernului Antonescu de a evacua tezaurul României de la Tismana în Spania, Mironescu încearca sa dejoace aceasta tentativa transmitînd planurile de evacuare a tezaurului... comunistilor.
În acest scop, el apeleaza la preotul Ion Marina, viitorul patriarh „roşu” al României, ca prin intermediul acestuia sa fie informati si comunistii locali, pe care acesta îi cunostea foarte bine.
Comoara Romaniei rămâne şi azi îngropată... tot la Moscova!
Daca ar fi sa vorbim despre relatiile romano-ruse, s-ar putea spune ca intre cele doua tari s-a creat o legatura "frateasca", desi presa rusa afirma, recent, ca "Romania nu mai este o tara frateasca".
Din motive pe care toata lumea si le aminteste, Rusia a jucat rolul fratelui mai mare si, de-a lungul timpului, si-a exercitat puterea in cele mai variate forme, mergand de la atitudinea protectoare a unei natiuni superioare (doar numeric am spune), si pana la furia si aroganta cotropitorului.
Prin prisma acestei ultime "insusiri" se poate judeca si lipsa de disponibilitate a Moscovei de a aborda o problema ramasa in litigiu, si anume Tezaurul Romaniei.
Imaginea pe care o au in prezent romanii despre Rusia s-a format, in mare parte, in prima jumatate a secolului trecut, cand momente ale istoriei, cum ar fi cele doua razboaie mondiale, Marea Unire, pierderea Basarabiei si a Bucovinei, preluarea puterii de comunisti, au ramas definitiv in memoria poporului roman.
Revolutia bolsevica a aratat Romaniei o dubla ipostaza a Moscovei, aceea de aliat, dar si de dusman. Romanii nu pot uita imaginea trupelor sovietice invadatoare, care nu au tinut cont de morala si reglementari internationale, dar isi amintesc si despre prietenia romano-sovietica, gratie careia vizitau URSS mai mult decat propria tara.
Dupa 1945 a avut loc un proces sustinut al autoritatilor comuniste de a transforma Rusia dintr-un vechi dusman intr-un nou aliat. Ultima data, imaginea Rusiei in Romania s-a schimbat dupa Revolutie, imagine marcata de redescoperirea adevaratei istorii, de caderea blocului comunist, de problemele din Republica Moldova si de dificultatile economice prin care au trecut ambele tari.
LITIGII
De-a lungul timpului au existat si au ramas probleme nerezolvate intre cele doua tari, candva vecine, cum ar fi problema Tezaurului romanesc aflat la Moscova, despre a carui retrocedare ar trebui sa se discute intens. Un alt moment de criza l-a constituit aderarea Romaniei la NATO, care, insa a fost depasit gratie eforturilor diplomatice.
Un alt "punct fierbinte" al relatiilor bilaterale il constituie, in prezent, amplasarea de baze militare americane pe teritoriul tarii noastre, problema discutata intre cele doua parti, dar si in cancelariile occidentale.
TRATATIVE
In 1922, Romania deschidea pentru prima data tratativele de recuperare a Tezaurului. Lucrurile inaintau anevoios. Abia in 1935, o data cu reluarea relatiilor diplomatice, Rusia a restituit o parte din arhive. Iar in 1956, comunistii romani primeau de la tovarasii rusi o alta transa: tablouri, cateva comori antice si ceva documente.
Restul a ramas in Rusia si nu a fost restituit nici astazi, in pofida solicitarilor tenace ale conducatorilor perindati la conducerea Romaniei. Si aceasta pentru ca, in problema Tezaurului, indiferent de regim, culoare politica sau pozitia fata de "marea prietena de la Rasarit", autoritatile romane au avut aceeasi cerere: "Vrem Tezaurul inapoi!".
De la Bratianu la Titulescu, de la maresalul Antonescu la Gheorghiu-Dej si Ceausescu, toti au purtat ample tratative pentru recuperarea aurului. Guvernatorii BNR din 1922 incoace si-au transmis unul altuia dosarul juridic al Tezaurului depozitat la Kremlin, o data cu datoria de onoare de a nu renunta niciodata la revendicari. In prezent insa, lucrurile se misca mai greu, sau aproape deloc.
COMPROMIS POLITIC sau ÎNALTĂ TRĂDARE?!
La data de 4 iulie 2003, presedintele Romaniei si cel al Federatiei Ruse si-au pus semnatura pe "Tratatul privind relatiile prietenesti si de cooperare dintre Romania si Federatia Rusa", tratat al carui text a fost ferit de ochii si dezbaterea opiniei publice pana dupa semnarea sa de cei doi sefi de stat.
Ridicarea valului ce acoperea asa-zisul mister nu a relevat nimic spectaculos, de natura sa rastoarne presupunerile anterioare. Toata lumea si-a dat seama ca "documentul" nu reprezenta un soi de piatra de hotar pentru relatiile romano-ruse. Mai mult, analistii sustin ca, asa cum este el redactat, tratatul este aproape lipsit de sens si esenta.
Faptul ca Rusia isi afirma respectul pentru dreptul Romaniei de a-si alege aliantele politice si militare, poate singura concesie facuta de partea rusa, nu este decat consfintirea unei stari de fapt si a directiei in care societatea romaneasca s-a indreptat dupa decembrie 1989.
Cum a ratat România locul 13 mondial în topul rezervelor de aur şi-am picat pe 31
România s-ar fi putut clasa pe locul 13 în clasamentul mondial al rezervelor de aur, deci cu aproape 20 de locuri mai sus decât poziţia ocupată acum, dacă nu am fi trimis ruşilor tezaurul în 1916 şi am fi păstrat neatinsă rezerva de aur din 1944, potrivit lui Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului băncii centrale, relatează Mediafax.
Tezaurul trimis de România la Moscova în două faze, în 1916 şi 1917 includea, pe lângă multe obiecte de patromoniu, 91,2 tone de aur, nerecuperate nici până acum, şi care sunt evaluate în prezent la 13 miliarde de lei sau 3,2 miliarde de euro, potrivit datelor prezentate de Păunescu în cadrul simpozionului "Banca Naţională a României în timpul Primului Război Mondial". Din această cantitate, circa 90% erau monede de aur, iar 10% aur fin, sub formă de lingouri.
Potrivit consilierului BNR, dacă celor 91 de tone de aur trimise la Moscova li s-ar adăuga stocul de aur al BNR din 1944, de 244 tone de aur (fond folosit ulterior pentru a plăti datoriile către anumite ţări) şi cele 106 tone incluse în rezerva de aur a BNR astăzi, atunci s-ar ajunge la o cantitate totală de circa 440 de tone, care ar poziţiona România pe locul 13 în lume din punct de vedere al rezervei de aur, imediat sub Banca Centrală Europeană, aflată pe locul 12.
În prezent, rezerva de aur a României ocupă poziţia 31 în acest clasament.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu