Ancheta promisă despre arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului: "Din ciclul; "Să nu faci ce face popa..."

Din ciclul, “Să nu faci ce face popa…!”
Un turnător la Securitate, în fruntea Bisericii argeşene-IPS Calinic al Argeşului şi Muscelului, membru USR, îi turna Securităţii pe călugării de la Cernica şi Căldăruşani!

Potrivit unui fost angajat al CNSAS, ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, membru al USR Piteşti şi în mai multe „comitete şi comiţii”, printre care şi BOR, pe numele său de mirean de Constantin Argatu a fost (potrivit documentelor CNSAS), urmărit de fosta Securitate timp de 1 an (1973-1974), în “Dosarul l.918 Criv”, şi a ajuns în 26 februare 1976, turnător al Securităţii, pentru (destul de probabil), tot restul vieţii. Mai exact, pană la data de 12 septembrie 1977. Dar, este cunoscut faptul că toţi foştii colaboratori ai Securităţi, chiar dacă sunt dezactivaţi sau se pensionează, răman tot slujba serviciilor care i-au “racolat”, pană la sfarşitul vieţii.
Conform documentelor amintite, în perioada 1973-1974 Calinic Argatu a fost lucrat prin “Dosarul l.918 Criv” de urmărire informatavă sub numele de “Crivăţ”. “În 1974, maiorul Dumitru Iliescu din cadrul Inspectoratului de Securitate Ilfov, a completat o notă informativă prin care propunea supriorilor recrutarea lui Calinc Argatu ca informator. Cateva luni mai tarziu propunerea a fost supervizată pozitiv de către şeful de Serviciu al I.J. de Securitate Ilfov, col. Dumitru Toader.
Aşadar, în anii1973-1974 Calinic Argatu, a fost urmărit informativ sub numele de “Crivăţ”. Motivul urmărării era acela , că la acea vreme, „Călugărul Argatu comenta tendenţios regimul communist şi manifesta atitudini mistico-fantastice (?!). Un an mai tarziu, maiorul Dumitru Iliescu a completat o notă informativă prin care propunea superilor săi de la IJ de Securitate Ilfov, recrutarea lui Constantin Argatu ca informatory, iar col. Dumitru Toade, sef Secţie la I.J. de Securitate Ilfov a aprobat racolarea în randul informatorilor Securităţii a călugărului Calinic Argatu. Motivul invocat de col. Toader privind racolarea actualului ÎPS Calinic, a fost acela că Argatu era ”un element în fomare, care mai putea fi încă educat. Pentru aceasta, propunem să se aprobe încetarea urmărării din “Dosarul 1.918 Criv” şi folosirea lui în scopuri operative (racolare, recrutare)”. Fapt care s-a şi petrecut. Potrivit CNSAS, “Calinic, din urmărit, înntre anii 1973-1974, a juns, începand din 1976, turnător la aceeaşi Securitate”. Recrutarea a avut loc în 26 februarie 1976 şi s-a făcut sub numele conspirativ de “Zamfir”, iar Dosarul a purtat numărul 3863. Sub acest nume, “Zamfir”, Calinic Argatu a semnat, atat un angajament de colaborare , care a fost însă, distrus de Securitate în 22 decembrie 1989, cat şi vreo nouă (9) note informative, opt dintre ele purtand chiar în antet nr. 3863, nr. care, potrivit CNSAS, “indică de fapt nr. de dosar personal, de informator activ”. Victimele actualului arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului au fost călugării manăstirilor Cernica şi Călduraşani, unii dintre ei, foşti legionari şi foşti membri ai grupării legionare “Rugul Aprins”, condamnaţi de Regimul Gh. Gheorghiu-Dej, la cate 20 de ani de muncă silnică, dar şi despre o persoană străină, precum şi la altele, care veneau, fie să se roage în manăstirile Cernica şi Călduruşani, fie pentru a se informa despre situaţia din Romania. Pentru a vă face o idee cat mai apropiată de adevăratul IPS Calinic, printre cei turnaţi Securităţii de către acesta s-au aflat un instructor legionar, precum şi şeful Poliţiei legionare, amandoi, abia scăpaţi din închisorile comuniste, după cate o condamnare la 20 de ani de muncă silnică. Şi toate acestea pentru ce?
Turnătorii pentru ascensiunea în ierarhiile Bisericii
Într-o discuţie avută cu ofiţeul său de legătură, Calinic Argatu a recunoscut că renunţase la preoţie în favoarea monahismului şi acceptase să colaboreze cu Securitatea în scopul de a ajunge cat mai sus în ierarhiile bisericii. Şi, a ajuns, iată, dintr-un biet călugăr şi tunător la Securitate, a ajuns ditamai arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului. Printre călugării pe care Calinic Argatu i-a urmărit din ordinal Securităţii a fost şi preotul-călugăr, care avea numele conspirativ de “Carol”, şi făcuse parte din gruparea legionară “Rugul Aprins”.
Notă informativă din 10.08.1976, smnată de “Zamfir” şi preluată de maiorul Ilie Iliescu de la IJ de Securitate Ilfov, vol.2, fila 263.
“Vă informez că astăzi, 10 aug. 1976, conform sarcinii trasate, m-am deplasat la manăstirea Căldătuşani pt. a sta de vorbă cu (….). La faţa locului nu l-am găsit pe (…), despre care am aflat din spusele călugărilor că în seara zilei de 9 aug. a făcut un grav accident de circulaţie”.
Culmea ironiei este faptul că peste ani, (mai excat în 2001 sau 2002) şi ÎPS Calinic, la acea dată doar episcop, a produs un accident de circulaţie şi mai grav, chiar pe trecerea de pietoni, de la Cinema Lumina din Piteşti, care s-a soldat cu decesul victimei. IPS Calinic, deşi s-a aflat la volanul autoturismului a scăpat, făcand schimb de locuri cu pasagerul din dreapta, nimeni altul decat administratorul eparhiei, Caliopie, mana sa dreaptă.
Notă informativă din 27.04 1977referitoare la stareţul Manăstirii Căldăruşani semnată “Zamfir şi preluată de mr. Ilie Iliescu IJ de Securitate Ilfov:
“Vă informez în legătură cu stareţul de la Căldăruşani (…), că nu se aud fapte şi lucruri care ar împieta atitudinea faţă de Statul Roman. A fost plecat la Ierusalim, lucr în legătur cu care de asemenea nu s-au auzit fapte negative.Cu toate acestea, probabil din lipsă de experienţă, în cadrul Manăstirii Căldăruşani are o proastă reputaţie prin aceea că nu ştie să lucreze cu oamenii, fiind învinuit că se paortă neomeneşte cu aceştia. Am auzit că omul său de încredere în manăstire este (…), care avand fraiele în mană, a început să se poarte necuviincios cu călugări, lucru ce crează comentarii în cadrul manăstirii. Nu se discuă probleme cum că (…)ar fi vizitat de persoane străine de ţara noastră, şi din cate cunosc, evită chiar asemenea lucruri.
Cu această ocazie precizez că, avand maşină proprietate personală, face deplasări în afara manăstirii, lucruri care nu pot fi controlate, (subliniere DI)”.
Calinic cel prolific: A doua Notă informativă scrisă în aceeaşi zi, 27.04 1977, preluată de acelaşi mr. Ilie Iliescu
“În legătură cu (…), vă informez că l-am vizitat pe acesta la cateva ore după ce fusese vizitat de organele de stat. Cu această ocazie mi-a relatat că i-au fost zise probleme care pur şi simplu l-au afectat, rezultand din discuţie că el este acuzat de trădare, că nu ar fi făcut nimic pentru ţară, că ar fi fost legionar şi că întreţine relaţii cu elemente fugite din ţară, cum ar fi (…) şi cu străini ca (…). Despre acest (…) ne-a relatat că l-a vizitat şi pe el, pe (…) îl apreciază ca pe un bun duhovnic, dar că niciodată nu a divulgat date despre ţară noastră sau să facă discuţii tendenţioase la adresa regimului din Romania. Mi-a mai relatat şi despre (…), că în anul 1968 a făcut o deplasare la Paris, pentru a strange relaţiile cu (…), trimis oficial de Patriarhia Romană. Acolo în schimb, planul a eşuat, întrucat nu i s-au dat cele mai bune indicaţii de către Patriarhie şi faptul că s-a dus cu lucruri scrise din ţară, în loc să le ducă verbal, l-a supărat pe (…)”.
Începutul sfarşitului carierei de”turnător” al IPS Calinic
În 12 septembrie 1977, Securitatea a decis să renunţe la “serviciile” lui Zamfir, deoarece acesta a refuzat să plece în străinătate, pentru a servi din afara ţării poliţia politică din Romania. Iată un fragment dintr-un raport cu propuneri de dezactivare a “turnătorului Zamfir”.
“Raport cu propuneri de scotere din preocupare a cazului “Zamfir”, din 12.09.1977, întocmit şi semnat olograf (semnătură ofiţer indesifrabilă), UM 0544, ind U614, fila 10”. “Zamfir” a fost luat în preocuparea Brigăzii “U” a data de 15.02 1977, în scopul de a-l verifica dacă este corespunzător pentru munca unităţii noastre. Întrucat din discuţiile avute ulterior cu ofiţerul IJ Ilfov al Ministerului de Interne care-l avea în legătură la acea dată, s-a stabilit că elementul nu este corespunzător, deoarece nu ar accepta sub nicio formă să lucreze într-un obiectiv aflat în atenţia unităţii noastre. Propun scoaterea lui din preocupare şi clasarea dosarului la R.O”. După anul 1977 nu mai există dovezi, care să ateste că ÎPS Calinic a continuat să rămană doar colaborator a fostei Securităţi sau a devenit ofiţer acoperit de Securitate. Cert este însă, că în Argeş, dar mai ales în oraşul Curtea de Argeş, ÎPS Calinic este cunoscut mai ales sub porecla de “Generalul”. Mai mult decat atat, după ce în 2007, CNSAS la deconspirat ca “turnător” al fostei Securităţi şi că a făcut Poliţie Politică,dar ÎPS Calinic s-a adresat Instanţei Tribunalului Municipiului Bucureşti (TMB), care în ciuda evidenţelor de mai sus a pronunţat sentinţa de necolaborator al Securităţii şi că nu a făcut poliţie olitică. Asemenea sentinţe se dau numai în situaţii speciale ca aceea de ofiţer sub acoperire încă activ.
Ştefan Dumitru Afrimescu