Abcheta promisă: "Bruta de la Interne"
“Bruta Securităţii” anilor 1949 -1970, col. Ch. Enoiu, cunoscut sub porecla de “Măcelarul de la Interne” trăieşte incă în Argeş! *-Nu a dat niciodată socoteală pentru crimele comise! *-Încasează o pensie de peste 3000 lei pe lună şi deţine o locuinţă în apropierea Guvernului!
Temutul colonel de Securitate Gheorghe Enoiu, cunoscut sub poreclele de “Bruta de la Interne” sau “Măcelarul”, s-a născut pe 4 noiembrie 1927 în localitatea Măniceşti, comuna Băiculeşti, şi trăieşte bine mersi. Are 84 de ani, încasează lunar o pensie de peste 3000 lei pe lună şi deţine un apartament în apropierea Palatului Victoria, la doi paşi de Guvern. Fostul col. Gheorghe Enoiu a intrat în Securitate la varsta de 22 de ani, la 1 august 1949, în urma absolvirii unui curs de patru luni la “Şcoala profesională a Direcţiei Generale a Securităţii Poporului”, şi a rămas în sistem pană în decembrie 1989. A deţnut pe rand pană-n 1990, funcţiile, de anchetator, şef Birou, locţiitor şef Serviciu şi şef al Direcţiei Cercetări Penale (D.C.P.), din Cadrul Fostei Securităţi, iar după 1989, a lucrat pană-n 1997, cand s-a pensionat, ca jurist al Aeroportului Otopeni.
În calităţile deţinute în perioada 1949-1967, a anchetat personal cazurile: “Lucreţiu Pătrăşcanu” “Ana Pauker” şi “Vasile Luca”, lotul studenţilor revoluţionari, care simpatizaseră cu Revoluţia Maghiară din 1956. A urmat “lotul” torţionarilor care participaseră la “Experimentul Piteşti- Reeducare prin Tortură” în frunte cu Ţurcanu. A continuat cu anchetarea celor care participaseră la “Jaful secolului”, respectiv jefuirea maşinii Băncii de Stat, din 1959. Fosta Securitate a dispus realizarea unui film, numit “Reconstituirea”, în care cei anchetaţi, presupuşi autori ai jafului au fost forţaţi să-şi joace propriile roluri, după un scenariu scris de însuşi “Măcelarul de la Interne”, în care la randul lui, şi-a jucat rolul de anchetator. În 2006, cercetătorii “Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc” au identificat în Arhivele fostei Securităţi dosarul de cadre al fostului col. de Securitate Gheorghe Enoiu. Informaţiile despre crimile comise şi descoperite între cele 323 de file ale dosarului au fost trimise Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar cercetătorii au solicitat judecarea torţionarului. Dar, nu a fost judecat nici pană azi, rămanand, asemenea celorlalţi doi călăi, Nicolski şi Pleşiţă, neatins încă de mana lungă a justiţiei. Din 1997, fostul “Măcelar” de la Securitate îşi împarte timpul între locuinţa din Băiculeşti (pe timp de vară), şi apartamentul din Piaţa Victoriei, pe timpul iernii, “supravieţuind” din pensia de torţionar, de peste 3000 lei.
“Reconstituirea” la “Jaful Secolului” sau despre atacul asupra maşinii Băncii de Stat
În vara anului 1959, şase personae mascate au atacat una dintre maşinile de valori a Băncii de Stat a Republicii Populare Romane (RPR), reuşind să sustragă suma de 1,6 milioane lei. După mai bine de două luni de anchete, care au însemnat zeci sau poate sute de mii de ore de interogatorii şi uciderea în bătaie a lui Gogan, casierul Băncii de Stat a RPR, Gheorghe Enoiu, căpitanul de Securitate, pe-atunci, a arestat şase persoane, respectiv, cinci bărbaţi şi o femeie, cărora a reuşit prin metode specifice Securităţii (tortură, bătăi crunte, presiuni psihice şi fizice etc.), să le smulgă declaraţi, determinandu-i să se recunoască în autori ai jafului asupra maşinii Băncii de Stat. Cele şase persoane, potrivit propriei declaraţii au fost: “Le ştiu şi acum numele celor implicţi. Au fost doi fraţi, Alexandru şi Paul Ioanid, care îşi schimbaseră numele, ei fiind născuţi Leibovici, soţii Monica şi Igor Sevianu, Saşa Muşat, născut Glanştein şi unul Haralambie Obodeanu, zis Harry. Toţi erau evrei, ilegalişti, foşti miliţieni”. În urma procesului din 22 decembrie 1959, cei cinci bărbaţi au fost judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi, iar Monica Seviani, a şasea persoană anchetată, a fost, judecată şi pentru că era mamă a cinci copii, a fost condamnată, “doar” la muncă silnică pe viaţă. Despre anchetarea lotului celor şase, implicaţi în atacul asupra maşinii Băncii de Stat, Enoiu, pe-atunci şeful Direcţiei Anchete Penale din Securitate şi cel care a condus anchetarea cazului, îşi aminteşte: “Nimeni din cei pe care i-am anchetat n-a primit o palmă. Adevărul este că toată operaţiunea de prindere s-a făcut la mine în birou. Drept să spun, cand cei şase au fost arestaţi, maiorul Pius Covacs i-a omorat în bătaie, că doar nu erau proşti să recunoască , aşa simplu. Mai mult, scenariul filmului (“Reconstituirea”), făcut mai tarziu, a fost scris de mine după toate datele din dosar”, susţine fostul torţionar. La cei aproape 84 de ani, Enoiu îşi aminteşte cu lux de amănunte detalii picante legate de “lotul celor şase” care au jefuit maşina Băncii de Stat: “Pe Ioanid îl cunoşteam foarte bine. Eu eram pe-atunci şeful Direcţiei Anchete , iar el era colonel de miliţie şi fusese căsătorit cu Marta Cziko, sora soţiei ministrului de Interne Alexandru Drăghici. Atunci cand a avut loc jaful eu eram la Mangalia cu Nicolae Pleşiţă, care tocmai se întorsese din URSS. Culmea coincidenţei, la mare m-am întalnit cu Ioanid, de la care am şi aflat că s-au furat banii din maşina Băncii. A doua zi m-a chemat de urgenţă la Bucureşti însuşi ministrul Alexandru Drăghici şi mi-a ordonat să preiau cazul “Atacul asupra maşinii de valori a Băncii de Stat”. Aşadar, cumnatul lui Alexandru Drăghici (ministrului “Internelor” la acea dată), col. de miliţie Paul Ioanid, intrat din ordinul fostului cumnat pe mainile lui Enoiu a sfarşit condamt la moarte şi executat. Peste ani însă, la fel avea să sfarşescă şi Alexandru Drăghici, tot în beciurile fostei Securităţi.
Scriitorul Paul Goma relatează în memoriile sale cum în decembrie 1956, mii de studenţi romani care se solidarizaseră cu revoluţionarii maghiari, protestand împotriva Regimului Comunist din Romania, au fost torturaţi personal de către “Bruta de la Interne”, Gheorghe Enoiu, pentru ai determina să recunoască nu doar “că uneltiseră împotriva regimului democrat-popular”, ci şi ceea ce nu săvarşiseră. “Pe unul dintre colegii mei de facultate Ştefan Negrea, l-a bătut în cap pană a înebunit şi s-a spanzurat în Închisoarea de la Gherla”, relatează Pul Goma.
Următoarea anchetă coordonată de Enoiu a fost cea a deţinuţilor torţionari de la Închisoarea Piteşti, implicaţi în “Experimentul Piteşti-Reeducare prin tortură”. Grupul de fanatici condus de studentul legionar Eugen Ţurcanu a fost anchetat de Enoiu între anii 1952-1954. În urma anchetei, cei 22 de inculpaţi au fost condamnaţi la moarte, iar 16 dintre ei în frunte cu Ţurcanu au fost executaţi în Închisoarea Jilava, în noaptea de 27 decembrie1954. Patru, dintre ceilalţi şase condamnaţi au decedat ulterior în aceeaşi închisoare pe Secţia specială de exterminare , “Casimca”. Dar, “Măceraul de la Securtate” l-a cunoscut şi pe col. Gheorghe Arsenescu liderul patizanilor de la Nucşoara, care a fost anchetat de procurorii Molea şi Micutelu. “Adevărul este este că eu ştiam tot dosarul lui Arsenescu, pentru că toate dosarele celor de teapa acestuia treceau pe la mine. Un nebun Arsenescu ăsta. Trăia cu vreo trei muieri. Pe una dintre ele mai nebună a lăsat-o gravidă şi a trimis-o la un prieten de-al lui de la Valcea să-i facă avort. Aşa am şi dat de urma lui”, susţine Enoiu.
Orice Naş îşi are Naşul!
Şi totuşi, metodele brutale de constrangere folosite împotriva celor anchetaţi de “Bruta de la Interne” au atras atenţia pană şi conducerii de-atunci a PMR. Enoiu era un anchetator prea violent pănă şi pentru gustul “patronilor” săi din Securitate. Aşa ase face că în 1967 “Măcelarul” Enoiu este anchetat de o comisie de partid şi de stat şi înlăturat din randul cadrelor folosite în munca de anchetator, “deoarce folosea mijloace nepermise pentru a obţine mărturii care nu avau nimic în comun cu realitatea”! Anchetei, i-a urmat excluderea şi din partid. Cu toate acestea a rămas totuşi în Securitate pană în 1989, dar ca şef de Serviciu. “Doar”!
Călăul elitei romaneşti despre cei de după gratiile închisorilor comuniste : “…Sunt un balast pentru stat, tovaruşu’ Dej! Ăştia oricum vor muri în puşcărie!”
“Măcelarul” de la Direcţia de Cercetări Penale (DCP) a fostei Securităţi, Ghoerghe Enoiu i-a spus lui Gh.Gheorghiu Dej în cdrul unei discuţii: “Mulţi sunt bătrani tovarăşu’ Dej! Sunt un balast pentru stat, ne trebuie foarte multe medicamente pentru ei. De ce să le mai dăm şi ne mai încărcăm şi cu o situaţie. Că ăştia oricum vor muri în puşcărie?” Şi “Bruta” de la Interne chiar a făcut în toţi aceei ani, dovada cruzimii sale cu victimele anchetelor conduse de el. Iată o Notă a Direcţiei Cadre a fostei Securităţi, din mai 1963: “Tovarăşul Enoi, era deosebit de violent, bătea personal anchetaţii, dezbrăcat pană la brau, acoperit cu un cearşaf , pentru a nu se murdări de sange”. Un alt Raport tot al “Internelor”, dar din 1953: “Element descompus din punct de vedere moral. Menţionăm că numitul Enoiu Gheorghe are o biciuşcă la capăt cu plumb, cu care îşi bate şi întreaga familie”. Cu un an în urmă, un alt Raport al aceloraşi “Interne” din 1952: “Este o fire impulsivă şi nu poate să-şi stăpanească nervii în faţa arestatului”. Raport de investigaţii din 1953: “Numitul Gheorghe Enoiu a avut un comportament urat în cadrul familiei. În repetate rnduri îşi bătea soţia, soacra şi cumnata. În 1952 şi-a bătut soţia pană a leşinat”
Lista cu victimele “Brutei de la Interne”
*-La 28 aprilie 1948, Lucreţiu Pătrăşcanu a fost reţinut întro vilă din Băneasa, după ce în februarie acelaşi an, fusese arestat cel mai apropiat colaborator al său, Belu Zilber. Într-o primă fază, Pătrăşcanu a fost anchetat de către o comisie de partid şi de stat compusă din Teoharie Georgescu, Iosif Rangheţ şi Alexandru Drăghici. La 24 august 1948, pe numele său a fost emis un mandat de arestare sub acuzaţia de agent al Siguranţei şi al serviciilor secrete britanice. În 1950 a intrat pe manile “Brutei de la Interne” Gheorghe Enoiu, sub acuzaţia de “duşman al poporului”. După arestarea lui Zilber şi a lui Pătrăşcanu , a urmat în 1951, anchetarea Elenei Pătrăşcanu, soţia fostului lider comunist. În aprilie 1954, după mai bine de şase ani de anchete şi de temniţă, Pătrăşcanu a fost condamnat la moarte şi executat, în urma unei sentinţe date în plic. *-În 1952, “lotului Pătrăşcanu” i-a urmat “lotul Pauker, Luca şi Georgescu”, unde Enoiu a condu cu brutalitate interogatoriile. *-În aceeaşi perioadă, 1952-1954 Enoiu a instrumentat anchetarea lotului de 22 de deţinuţi torţionari, implicaţi în “Experimentul Piteşti-Reeducare prin Tortură”, în frunte cu Eugen Ţurcanu. Torţionarii au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte. 16 dintre ei au fost executaţi în noaptea de 27 decembrie 1954 în Închisoarea Jilava, iar dintre ceilalţi 6 condamnaţi, patru au murit ulterior tot la Jilava pe Secţia specială de exterminare. *-În toamna toamna anului 1956 mii de studenţi Romani s-au solidaririzat cu revoluţionarii maghiari organizand mişcări de protest faţă de regimul communist instalat în Romania. A urmat o adevărată vanătoare pentru identificarea, reţinerea şi anchetarea participanţilor la proteste. Cel numit de Regim să-i ancheteze şi să scoată de la studenţii arestaţi tot ce convenea Regimului, a fost “Măcelarul” de la D.C.P. a Securităţi, Gheorghe Enoiu.
Tehnicile de tortură folosite de Enoiu
Acestea sunt de-acum binecunoscute: bătile la tălpi cu răngile peste încălţăminte, bătăile pe capre, constand în legarea celor anhetaţi cu braţele pe sub genunchi şi introducerea unei răngi pe sub braţe şi genunchi, ranga fiind sprijintă apoi pe două birouri, iar victmele atărnte cu capul în jos erau bătute cu cruzime, bătăile la testicule, bătăile cu sacul de nisip de cate 4-5 kg, care duceau la dizlocarea organelor interne, fără să lase nici urmă de violenţe, izolarea în cellule fără mobilier şi cu podele ude, interdicţia de a folosi WC-ul, combinată cu o hrană bazată prponderet pe lichide. Şi lista poate continua.
Extrem de interesantă a fost o “spovedanie” a “Bruteide la interne” potrivit căreea, Enoiu l-ar arestat pentru o perioadă scurtă chiar şi pe genarul Pleşiţă, pentru neglijenţă în anchetarea “bandei lui Voican” din Topoloveni. Unul din bandă, de frică, a înhiţit ceva, s-a sufocat şi-a murit. Pentru că pierduse un pion important l-a ţinut arestat pană şi pe Pleşiţă cateva săptămani. Aceasta nu l-a împiedicat pe Pleşiţă să ajungă general de Securitate şi chiar şeful DIE. Cruzimea din timpul interogatoriilo şi-a anchetelor efectuate împotriva deţinuţilor poltici, printre victime numărandu-se şi Paul Goma, i-a atras cele mai porecle, ca “Bruta de la Interne”, “Măcelaru” “Maşina de tortură a Securităţii”. Cu toate acestea, nici azi, la 20 de ani la căderea comunismului în Romania şi la peste o jumătate de veac de la intrarea lui în Securitate, nu ezită să declare că a fost un patriot, care şi-a apărat patria şi partidul : “Sunt mandru cand privesc tot ce am făcut în munca de ofiţer. Am fost animat doar de sentimental de a munci şi de-a lovi cu toată hotărarea în duşmanii poporului şi n-am avut nicio remuşcare. Am fost primul subdirector roman de la Direcţia C.P. a Securităţii, după un evreu şi-un ungur”. Ştefan Dumitru Afrimescu
.
PS: Gheorghe Enoiu are se pare un fiu, Bogdan, altul însă, decat cel care este managing director la McCann Erickson WrldGroup Romania şi Organizator al Turneului de Tenis “BCR Open Romania, ci un alt Bogdan care este de profesie jurist, şi care l-a şi apărat pe torţionar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu