Deparazitarea revoluţionarilor autenci de imopstori trebuie începută chiar de cei autentici În plină criză financiară, plăţile retroactive, numai pentru „luptătorii remarcaţi”, îi costă pe romani în jur de 400 de milioane de euro!
Revoluţionarii sunt cea mai speciala clasă de bugetari din România. A le pune reputaţia la îndoială e ca şi cum ai fluiera în biserică. Adică, o blasfemie! Şi în România sunt în acest moment peste 20.000 de revoluţionari cu certificate, dar au fost, la un moment dat, peste 30.000. Achitarea drepturilor ce le revin înseamnă un efort bugetar de peste 100 de milioane de euro pe an.
Deparazitarea sau a separa…separarea!
În plină criză financiară, statul le-a achitat revoluţionarilor drepturi băneşti retroactive de circa 350 de milioane de euro. Se estimează că mai sunt de plătit încă cel puţin 50 de milioane de euro din acest moment. N-ar fi o problemă. Dar mii de „revoluţionari remarcaţi”, aşa cum sunt denumiţi în lege, au apărut din spuma mării, la mulţi ani după sfârşitul Revoluţiei.
La început n-au fost decât vreo 3.000, apoi 7.000, iar prin 1997 ajunseseră la 19.000. La apogeul fenomenului, în perioada de glorie a lui Bebe Ivanovici, erau aproape 32.000 de revoluţionari. Mulţi revoluţionari au obţinut deja un salariu pe viaţă de la stat, împrumuturi preferenţiale, terenuri, bilete de tren gratuite sau spaţii comerciale.
A-i separa pe revoluţionarii veritabili de cei contrafăcuţi ar nu doar o reducere a cheltuilii bugetare nejustificată, ci şi o reparaţie morală, pentru adevăraţii eroi ai Revoluţiei. Şi ar mai fi practic, şi cea mai mare vânătoare de impostori din România.
S-au înmulţit precum ciupercile
În 1997, după ce un om şi-a dat foc în faţa fostului Comitet Central, guvernul Ciorbea a recunoscut calitatea de revoluţionar unui număr de 12.000 de solicitanţi. Un merit l-a avut şi notoriul Bebe Ivanovici, cu brevetele sale contra cost.
Pe lângă cei 1.069 de eroi-martir, în hârţoagele Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) mai figurează 2.805 răniţi, 345 de răniţi şi reţinuţi şi 19.780 de luptători remarcaţi cu merite deosebite. Evidenţa o ştie pe dinafară Ilie Drăguşin, şeful Direcţiei Juridice a SSPR, fost ofiţer de infanterie şi revoluţionar la Craiova.
Printre ei sunt şi foşti miliţieni, infractori şi un număr semnificativ de foşti şi sau actuali parlamentari. Problema este că mulţi au reuşit să se distingă de categoria „participanţilor” la Revoluţie, care au primit doar o diplomă onorifică.
Cât primeşte un „luptător”?
Problema este nu doar una morală ci o reprezintă şi suma pe care contribuabilii o plătesc pentru confortul unor pseudorevoluţionari. Nu este vorba despre martiri. Urmaşii lor primesc doar 0,5% din salariul mediu brut pe economie, circa 900 de lei.
Răniţii cu grad de invaliditate, împărţiţi în trei categorii, primesc între 2.800 de lei şi 3.600 de lei lunar. Răniţii valizi primesc 1,1% din acelaşi salariu brut. De aceeaşi indemnizaţie beneficiază marea masă a luptătorilor în revoluţie, care au venituri sub acest procent. Adică de 1.836 de lei.
Un cost financiar imens
În prezent, din cei 9.800 de „luptători remarcaţi”, 5.041 sunt pe statul de plată al casei de pensii. Alţi 3.800 sunt în “joc de glezne”, aşteptând verificările comisiei parlamentare conduse de senatorul liberal Raymond Luca.
În ceea ce priveşte terenurile, spaţiile comerciale, împrumuturile preferenţiale de până la 50.000 de dolari pentru începerea unei afaceri e o altă poveste. „Doar cei care într-un fel sau altul au fost în structurile puterii au beneficiat de aceste prevederi legale”, îşi varsă năduful fostul ofiţer, actualmente jurist cu certificat de revoluţionar.
„Indemnizaţia respectivă se primeşte retroactiv, începând cu luna următoare depunerii cererii de preschimbare”, precizează şi secretarul general al SSPR Adrian Nicolaescu. Imediat, juristul îl completează: „Indemnizaţia «reparatorie » restituită pe 2004-2010 ar fi în jur de 400 de milioane de euro. Majoritatea şi-au luat banii. Au mai rămas 3.800 de dosare. Noi apreciem că vor fi preschimbate doar în jur de 60% din certificate. Ar mai rămâne cam 40-50 de milioane, estimativ”.
Limita soluţionării e 30 aprilie. Apoi urmează o perioadă de şase luni în care se pot depune contestaţii. Până în 2011 vom şti exact câţi revoluţionari rentieri avem şi cât ne vor costa ei. Calcule oficiale spun că în jur de 100 de milioane de euro anual.
“Rambo” din Piaţa Palatului
Cu totul aparte este cazul fostului maior Mircea Mureşan, în prezent general în rezervă, comandantul Regimentului 20 Tancuri. Potrivit ordinului de pe unitate, furnizat de Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, Mircea Mureşan a descins în Piaţa Palatului pe 22 decembrie, cu un număr de 35 de tancuri.
Maiorul Mureşan menţionează în documentul respectiv: „Cadrele şi militarii în termen sunt hotărâţi să apere independenţa şi suveranitatea patriei noastre socialiste”. Pe tot timpul staţionării în “frontul” din Piaţa Palatului Republicii, au fost folosite 746.876 de proiectile, un număr incredibil de mare. Numai pe 23 şi 24 decembrie au fost trase 34 de obuze din tunurile de 100 mm ale tancurilor.
Este de fapt explicaţia felului în care a ajuns Biblioteca Universitară. Pentru aceste fapte de arme, Mircea Mureşan a devenit revoluţionar remarcat cu fapte deosebite.
ŞUTRU, CU “LEXUS”, DAR ŞI CU AJUTOR DE LA STAT!
Memoria celor 42 de morţi - aduşi de la Timişoara, incineraţi şi cu cenuşa trupurilor lor aruncată într-o gură de canal din Popeşti-Leordeni - este păstrată doar printr-un monument minimalist. Dorinţa rudelor, prietenilor şi chiar a autorităţilor de a ridica o bisericuţă în acel loc e blocată de doi fraţi, Pavel şi Toma Şutru, revoluţionari cu documente.
Posesorul pământului respectiv e Pavel Şutru, zis „Cocor”. Teren de 5.000 mp dobândit în urma activităţii revoluţionare din acele zile. Nu vor în niciun chip să facă un schimb de pământ sau să vândă terenul. Potrivit martorilor, cei doi şi-au început cariera revoluţionară abia pe 23 decembrie ’89.
Eroicele fapte de arme au fost spargerea geamurilor primăriei părăsite şi aruncarea în stradă a documentaţiei găsite. Obiectivul nr. 2: confiscarea ştampilei. Odată împlinit acest deziderat a fost o formalitate alegerea ca primar FSN a lui Toma Şutru şi introducerea în consiliul local a lui „Cocor”. Ţinta nr. 3, repartizarea de locuinţe neamurilor lor.
Depozit de lemne, în loc de biserică
În ’94 au luat de la Bebe Ivanovici certificate. Tot atunci, o doctoriţă de la IML constată că numitul Pavel Şutru a fost rănit în revoluţie, dându-i acestuia hârtia de care avea nevoie. După 4 ani. Prefectura Ilfov specifică într-un document că acesta nu are calitatea de revoluţionar.
Cu toate acestea, fiecare dintre fraţi a obţinut câte un hectar de teren intravilan chiar în locul unde a fost aruncată cenuşa revoluţionarilor timişoreni. În prezent, Toma Şutru e secretarul general al Primăriei Sector 2, iar fratele său e consilier local la Popeşti-Leordeni.
Mai nou, „Cocor” e specialist în imobiliare. Cu acordul CL a construit pe domeniul public o clădire pentru birouri. Cum piaţa a căzut, acolo stă în chirie o carmangerie. În dosarul lor de re voluţionari scrie că ambii au fost în Piaţa Universităţii şi că numitul Pavel a fost bruscat de forţele de ordine.
„Vreau să merg la primăria din Popeşti şi să discut personal cu primarul şi consilierii despre un schimb de teren în vederea construirii unei bisericuţe lângă monumentul eroilor de la Timişoara”, se umflă în pene Adrian Nicolăescu. Numai că pe Pavel Şutru nu-l interesează câtuşi de puţin demersul demnitarului. „Am şi io copii, trebuie să le las ceva...”. În prezent, terenul e închiriat pentru un depozit de lemne.
NUME SONORE DIN CLASA POLITCĂ: 23 de parlamentari revoluţionari
Potrivit Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, parlamentarii aleşi în legislatura 2008- 2012, care au certificate de revoluţionar la data de 18.02.2010 sunt în număr de 23. Astfel, şapte senatori au certificatul preschimbat tipărit conform Legii nr. 341/2004: Berceanu Radu Mircea, Blaga Vasile, Greblă Toni, Ion Vasile, Marcu Gheorghe, Nicolaescu Sergiu-Florin şi Secăşean Iosif. Cu certificat de revoluţionar conform Legii nr. 42/1990, care nu şi-au preschimbat actul şi care nu au certificat preschimbat conform Legii Recunoştinţei şi nu au fost propuşi spre avizare de către SSPR, mai sunt doar trei: Nistor Vasile, Verestoy Attila şi Voicu Cătălin.
La deputaţi, cu certificat preschimbat tipărit sunt: Firczak Gheorghe, Mircovici Niculae, Movilă Petru, Niţu Adrian Honorel şi cantautorul Socaciu Victor.
Cu certificat preschimbat încă netipărit mai sunt trei: Croitoru Cătălin, Nicolicea Eugen şi Stroe Radu. Deputaţii cu certificat de revoluţionar conform Legii nr. 42/1990, care nu au certificat-preschimbat sunt: Iorguş Zanfir, Păun Nicolae, Ştefan Viorel, Vasile Aurelia şi Vâlcu Samoil.
Actual ministru al Internelor, fost revoluţionar în Ştei
Unul dintre cele mai tari cazuri pe tema imposturii revoluţionare este cel al ministrului administraţiei şi internelor, Vasile Blaga. Acesta are „certificat de revoluţionar remarcat”, obţinând în această calitate 500 mp intravilan în Oradea.
Dezvăluirile au fost făcute de săptămânalul „Academia Caţavencu”. Pe 21 decembrie 1989, Blaga dormea în propriul apartament din oraşul Ştei (Bihor), unde lucra ca vameş. Pe 22 decembrie, după fuga lui Ceauşescu, actualul ministru a intrat în clădirea administrativă a oraşului şi a înfiinţat organizaţia locală a Frontului Salvării Naţionale.
Ulterior, a primit certificatul de revoluţionar. Terenul pe care l-a primit în 2002 a fost donat de Vasile Blaga tocmai în 2006. În acel moment, liderul PDL era deja unul dintre cei mai puternici oameni politici din România.
Revoluţionar pentru că era beat!!!
Un caz de revoluţionar fals îl reclamă Victor Stămurean, preşedintele Asociaţiei Luptătorilor, Participanţilor şi Arestaţilor în Revoluţie Lugoj - decembrie 1989.
„Balint Petrică Dorin, zis «Bedeu» a devenit revoluţionar din greşeală”, se revoltă omul. Culmea, chiar „Bedeu” recunoaşte, într-o declaraţie dată în 1990 ziarului lugojean „Drapelul” că, pe 20 decembrie ’89, seara, a fost săltat de Miliţie de-acasă, unde se afla cu un prieten, pe motiv că făcea scandal. Lucru perfect adevărat după cum reiese din declaraţia plutonierului Bilă Leontin, miliţianul care l-a arestat.
„Când am ajuns la acea adresă, am constatat că gălăgia şi scandalul au fost făcute de numitul Balint Petrică Dorin, împreună cu un prieten de-al său, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. (...) Balint nu a fost reţinut pentru că ar fi participat la evenimentele revoluţionare din Lugoj, ci pentru că a fost reclamat de vecini că făcea scandal”, spune, senin, plutonierul Bilă.
„Mulţi preşedinţi de asociaţii sunt corupţi şi cumpăraţi”
Culmea e că după ce a primit o condamnare de doi ani de închisoare, Balint, zis Bedeu, devine preşedintele filialei Asociaţiei 16-21 decembrie 1989.
Mai mult, Bedeu este membru al Institutului Revoluţiei Române. Despre individ, directorul Ionel Drăguşin susţine că era mâna dreaptă a lui Emilian Cutean, fostul şef al SSPR. Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, aflat de 40 de zile în greva foamei, pentru a forţa puterea să desecretizeze dosarele revoluţiei, e tranşant: „Foarte mulţi dintre preşedinţii de asociaţii de revoluţionari din ţară sunt cumpăraţi şi menţinuţi în funcţii tocmai de către şmecherii locali, falşi revoluţionari”.
Argeş- judeţul fruntaşi la cel mai mare număr de revoluţionari-impostori
În Argeş, în ciuda unor speculaţii, nu a fost niciun fel de revoluţie. A exitat un grup de indivizi, care după plecarea lui Ceauşescu de pe acoperişui sediului CC cu elicopterul, au ocupat balconul Prefecturii Argeş (fosta Judeţeană de partid), au flururat nişte steaguri găurite şi cam atat. La fel şi la Topoloveni, Costeşti, Curtea de Argeş şi Cmpulung. Tocmai de-aceea foştii securişti, deveniţi peste noapte revoluţionari cu acte-n regulă, îi ameninţă pe revoluţionarii autentici:”Dacă voi ne contestaţi, vă dăramăm şi noi legea. Şi mai vedem pe urmă”. Cu toate acestea în Argeş sunt în jur de 400 de revoluţionari, dintre care, mai mult de jumătate sunt contrafăcuţi pe şpăgi grase date “revuluţionarului şef”, Dorin Popa. Iată pentru ce deparazitarea revoluţionarilor autentici de aceşti impostori, ar trebui începută cu însuşi preşedintele penal al Asociaţiei Revoluţionarilor Dorin Popa, care-i ameninţă pe jurnalişti cu moartea, şi cu omul lui de casă, Ovidiu Aslan.. Următorul pe listă ar trebui să fie Ghorghiţă Boţărcă, primarul (“care este”), de la Topoloveni, cu Oliver Ioniţă şi toţi şoferii lui de la ICSITA, cu Gheorghe Mihăiţă, Olteanu Eugen, Amza Petre, Popescu Octavian, David Anton şi expoliţistul Ion Darie. Nici cu Vasile Niţu, fost prefect de Argeş şi Ion Căpăţană, preşedinte executiv al CCI Argeş, lucrurile nu sunt foarte-n regulă, iar lui Ion Neguş, secretar general PRM Argeş i-a fost deja retras certificatul de revoluţionar. Şi lista cu cei care ar trebui respinşi rămane deschisă. Ştefan Dumitru Afrimescu
PS Aştept propuneri pentru noi nominalizări cu cei care la revoluţie au stat în faţa televizoarelor, dar au obţinut certificate de revoluţionari. Deparazitarea de impostori a revoluţionarilor autentici trebuie să pornească de la ei.
miercuri, 31 martie 2010
marți, 30 martie 2010
joi, 25 martie 2010
INTERVIU- PRESA CA O HAZNA-PRIMA PARTE
PRESA CA O HAZNA-INTERVIU-PRIMA PARTE
23 martie 2010
Interviu in exclusivitate- Stefan Dumitru Afrimescu: "Presa ca o hazna" - Prima parte
Imediat dupa ce-am aflat de moartea jurnalistului Mile Carpenisan s-a intamplat sa-i iau interviu poetului si publicistului Stefan Dumitru Afrimescu . Subiectul discutiei s-a purtat pe marginea recentei sale demisii de la Atac de Arges. Am considerat acest fapt ca fiind un bun pretext pentru a-l provoca pe domnia sa sa vorbeasca despre conditia gazetarului roman. Dar sa lasam introducerile si sa incepem prima parte a dialogul spumos care s-a purtat pe messenger intre reporter si intervievat ! Va anunt ca discutia a fost libera, nu am avut nici un fel de intrebari pregatitoare... ci doar curiozitati spontane.
Dielda: Ok.
Stefan Afrimescu: „Motor”?
Dielda: Cum ati primit oferta de a lucra pentru Atac? Cum ai inceput colaborarea cu ei?
Stefan Afrimescu: Era o colaborare mai veche. În 2002, m-am numărat printre fondatorii acestui ziar în Argeş. Apoi Atac-ul de-atunci s-a transformat în “Impact de Argeş” sub o altă conducere locală şi o altă echipă redacţională. Echipă formată din oamenii agreaţi de Nicolescu & comp.
Dielda: Nicolescu si mai cum ?... Ca sa stie lumea despre cine este vorba .
Ştefan Afrimescu: Constantin Nicolescu, preşedintele CJ Argeş. A urmat vânzarea brandului Impact (fostul Atac de Argeş), unui individ căsătorit cu nepoata lui Nicolescu şi cununaţi de către acesta.
Dielda: Cand s-a intamplat vanzarea?
Stefan Afrimescu: Vanzarea a avut loc prin 2007-2008. Cel care l-a vândut a fost Mihai Ghezea . Preţul obţinut a fost 200.000 de euro. În acest preţ a intrat şi jeep-ul fostului "mogul".
Dielda: Avea probleme din cauza crizei sau Atacul trebuia sa se vanda ?
Stefan Afrimescu: Nu. Numai, s-a produs din foamea de bani a lui Ghezea şi pentru că devenise “deochiat”. Destul de probabil, ca era şi falit.
Dielda: Inteleg ca Nicolaescu nu va este deloc strain.
Stefan Afrimescu:Lui Nicolescu i se mai spune: “Ayatolahul” Argeşului, “Vecinul” (pentru că se învecinează cu câte-o prorietate cu mai toţi argeşeni), prim-secretarul judeţului, etc. În fapt Nicolescu este fost senator de Argeş al PSD, fost preşedinte al Comisiei de Control SIE din Senat, membru BOR etc. etc. şi preşedintele C.J. Argeş.
Nici nu ar avea acum să-mi fie strain. Doar e vecinul tuturor argeşenilor. O să mă explic pe parcursul interviului ce este cu porecla asta.
Dielda: Ok. Sa continuam....
Stefan Afrimescu: Desigur.
Dielda: Lucrati din 2002 pentru Atac? Sau au mai existat pauze de la colaborarea cu ei?
Stefan Afrimescu: Nu. În 2002 am plecat cu mai puţin de 6 ore înaintea unui flagrant, care mi se organizase în vila lui Văcăroiu de la Ştefăneşti, de comun acord cu primarul de-atunci şi de-acum al comunei Albota, care se numşte Ion Dumitru, alias "Ducele de Albota sau “ducele de râpă”
Dielda: Puteti explica evenimentul?
Stefan Afrimescu: De altfel pe-atunci eu lucram la România Liberă. Iar Ghezea îi înebunise pe şefii mei de la Bucureşti cu telefoanele, pârându-mă că le fac concurenţă neloială, deşi Atacul era un săptămânal.
Dielda: Care era rostul gestului sau?
Stefan Afrimescu: Gestul lui Ghezea avea mai multe explicaţii. El mă cooptase în acel proiect pus de Nicolescu, anume pentru a fi dat afară de la România Liberă.
Dielda: Ce interes avea?
Stefan Afrimescu: Asta pe de-o parte; pe de-altă parte nici nu avea cu cine porni acel ziar Trei sau patru numere la rând nu găseai în ziar decât articole de-ale mele şi George Stăncescu. Interesul era să mă scoată din presă. Să scape de mine, izolându-mă de fenomemnul media.
Dielda: Cat ati lucrat in perioada aceea ?
Stefan Afrimescu: Nu am lucrat decât două luni pentru acel Atac de Arges.
Dielda: Dorea sa va puna pe tusa de la ziarul central ca sa va transforme in omul lui permanent la ziarul Atac ?
Stefan Afrimescu: Nu tocmai. Dorea să mă elimine de România Liberă şi totodată din mass media. Ştia că nu avea cum pune şaua şi pe mine. A pus-o pe ceilalţi, de după mine şi Stăncescu. Eu trebuia să dispar din media, nu doar de la Atac. Iar Ghezea i-a făcut jocurile de la cap la coadă.
Dielda: Cui, lui Nicolaescu ?
Stefan Afrimescu: Da, lui Nicolaescu si camarilei lui. Camarila care inseamna tot PSD-ul, inclusiv Vacaroiu, Nastase etc..
Dielda: Intre timp unde ati mai lucrat?
Ştefan Afrimescu: Până prin 2007-2008 la România Liberă, apoi la Adevărul, pe urmă la Argeşanul.
Dielda: Cum ati ajuns sa lucrati iar pentru... Ghezea ?
Stefan Afrimescu: Probabil o anume nostalgie, după acel Atac din 2002, la care nu am mai putut continua.
Dielda: Cum a venit propunerea? De la cine? Si de ce ati mai acceptat sa lucrati pentru un om care v-a facut rau ?
Stefan Afrimescu: Apoi minciuna lui Paraschivescu, potrivit căruia “Ghezea nu mai este nimic la trustul Atac, promisiunea unui salariu acceptabil pentru provincie.... Şi nu în ultimul rând structura echipei redacţionale.
Dielda: Nu stiati ca Ghezea era tot la mijloc ? Asta incercati sa-mi spuneti?
Stefan Afrimescu: Excat. Asta ni s-a asigurat: "Ghezea nu mai are cu nimic de-a face cu Atacul", ca să-l citez pe Paraschivescu. Declaraţie făcută în cadrul conferinţei de presă de la lansarea ziarului.
Dielda: Puteti sa ne povestiti primele impresii de la lansarea Atacului de Arges ? Primele manipulari in cazul de fata...
Stefan Afrimescu: Lansarea a avut loc cu surle şi trâmbiţe pe data de 1 martie, la restaurantul Magic de la poalele Pădurii Trivale.
Dielda: Adica mese festive, invitati.... Ghezea inteleg ca era marele absent de la eveniment.
Stefan Afrimescu: Da, dar nici unul din echipa nu i-a dus dorul. Te asigur. Primele impresii de manipulare au apărut la doar câteva zile (două sau trei zile) de la lansare, când am citit pe un site că Ghezea este în continuare asociat cu 45% la trustul Atac. Cât priveşte invitaţii, nu au venit nici 40% dintre ei. Sigur că au fost şi mese întinse, şi un oarece fast. Dar ce folos ! Au fost mai mulţi de la Bucureşti decât de la Piteşti.
Dielda: Şi cu ce sperante, cu ce promisiuni ati acceptat intrarea in noua echipa ? Ce asteptari aveati de la Atacul care intelegeati ca este "fara Ghezea" in fruntea consiliului director ?
Stefan Afrimescu: Nu am făcut nici un efort pentru a fi acceptat. Aveau pur şi simplu nevoie de "negri" pentru a urni hardughia. Multe au fost aşteptările, dar s-au dovedit deşarte.
Dielda: Cine era in conducere? Cine v-a propus colaboarea cu Atac-ul?
Stefan Afrimescu: Am fi vrut să facem un ziar cum nu mai existase în Argeş. Atât ca înfăţişare, cât şi conţinut. Am fost sunat de către doi dintre gazetarii; poate cei mai buni din Ageş: Stăncescu şi Mitruş
Dielda: Aparitia unui ziar pe piata media romaneasca este un curaj nebunesc avand in vedere criza financiara. Cum credea Paraschivescu ca va face valuri in Pitesti si implicit bani imediat ? Ce strategie aborda conducerea ?
Stefan Afrijmescu: Nu ştiu, poate prin aceleaşi metode ca ale lui Ghezea.
Dielda: Adica prin santaj si manipulare ?
Stefan Afrimescu: Da. Cu Stăncescu am fost cofondator în 2002 la Atacul de-atunci, iar Mitruşi ni se alăturase în cadrul altor proiecte media, cum ar fi Vocea Argeşului.
Dielda: Stancescu si Mitrusi mai lucreaza la Atac?
Stefan Afrimescu: Nu. Din fosta echpă echpă a mai rămas doar Florin Dan Badea.
Dielda: Restul au plecat ei sau au fost dati afara?
Stefan Afrimescu: Primul am plecat eu. Apoi, 2 zile mai târziu au plecat şi Stăncescu şi Mitruş.
Dielda: Pe cine ati anuntat de plecarea dvs si cum au reactionat?
Stefan Afrimescu: Eu am plecat într-o vineri (azi se împlinesc două săptămâni), iar ceilalţi doi au plecat peste trei zile după mine. Mi s-a părut a nu fi trezit nicio surpriză gestul meu.
Dielda: Paraschivescu, directorul Atac de la Bucuresti adica nepotul preferat al lui Ghezea, ce a zis despre plecarea jurnalistilor buni?
Stefan Afrimescu: I-am pus “directoarei” Stancu legitimaţia pe masă şi-am plecat. Nici măcar nu a interesat-o. Bătuse deja palma cu Nicolescu, şi nu ştia cum să scape mai repede de noi.
Dielda: Inteleg ca este un jurnalist bun Badea si de aceea conducerea ziarului a dorit sa fie oprit...
Stefan Afrimescu: O, da. Aferim!
Dielda: Nicolescu a cerut ca sa fiti extirpat de la Atac?
Ştefan Afrimescu: Destul de probabil.
Stefan Afrimescu: Florin D. Badea este un "jurnalist" cu caş la gură încă! Încă nu a aflat cu ce se "mănâncă" presa asta.
Dielda: Ce investigatii si anchete a mai facut el pana la aceasta data ? Va intreb asta fiindca am citit pe blogul lui Badea cum se lauda cu ... performanta sa profesionala pentru care a fost preferat de echipa de la Atac.
Stefan Afrimescu: Nu. A fost preferat, din lipsă de verticalitate. Niciun şef nu-şi doreşte o echipă pe care să n-o poată controla.
Dielda: Am vazut ca jurnalistul Badea v-a elogiat la dubla lansare de carte pe care ati avut-o de curand la Pitesti. Atunci va stima... Acum ce se intampla in sufletul dumnealui de a facut o “piruieta” de 180 de grade si va jigneşte în fiecare zi ?
Stefan Afrimescu: Există două explicaţii: una ar fi aceea că atât îl duce mintea. O altă explicaţie ar putea fi că face jocul celor de la Bucureşti şi pe-al directoarei Stancu. Dar s-ar putea să-şi doreacă şi creşterea traficului pe blog. Înclin să cred că le practică pe toate trei.
Dielda: Este trist cand cineva se foloseste de scandal pentru a se face remarcat si nu de talent cum ar fi firesc. Voi posta pe blog un video cu lansarea dvs. unde, in compensat, pe atunci Badea facea risipa de elogii. Sa fie vorba de amnezie, cameleonism...
Stefan Afrimescu: Destul de probabil că e afectat de amândouă.
..............
VA URMA !!!!
... vezi tot
Publicat de dielda dana DINU la 3/23/2010 03:43:00 PM 0 comentarii
Etichete: DIELDA vis-a-vis de MASS-MEDIA, exclusivitati media
22 martie 2010
Promisiune: Interviul cu poetul si publicistul Stefan Dumitru Afrimescu
23 martie 2010
Interviu in exclusivitate- Stefan Dumitru Afrimescu: "Presa ca o hazna" - Prima parte
Imediat dupa ce-am aflat de moartea jurnalistului Mile Carpenisan s-a intamplat sa-i iau interviu poetului si publicistului Stefan Dumitru Afrimescu . Subiectul discutiei s-a purtat pe marginea recentei sale demisii de la Atac de Arges. Am considerat acest fapt ca fiind un bun pretext pentru a-l provoca pe domnia sa sa vorbeasca despre conditia gazetarului roman. Dar sa lasam introducerile si sa incepem prima parte a dialogul spumos care s-a purtat pe messenger intre reporter si intervievat ! Va anunt ca discutia a fost libera, nu am avut nici un fel de intrebari pregatitoare... ci doar curiozitati spontane.
Dielda: Ok.
Stefan Afrimescu: „Motor”?
Dielda: Cum ati primit oferta de a lucra pentru Atac? Cum ai inceput colaborarea cu ei?
Stefan Afrimescu: Era o colaborare mai veche. În 2002, m-am numărat printre fondatorii acestui ziar în Argeş. Apoi Atac-ul de-atunci s-a transformat în “Impact de Argeş” sub o altă conducere locală şi o altă echipă redacţională. Echipă formată din oamenii agreaţi de Nicolescu & comp.
Dielda: Nicolescu si mai cum ?... Ca sa stie lumea despre cine este vorba .
Ştefan Afrimescu: Constantin Nicolescu, preşedintele CJ Argeş. A urmat vânzarea brandului Impact (fostul Atac de Argeş), unui individ căsătorit cu nepoata lui Nicolescu şi cununaţi de către acesta.
Dielda: Cand s-a intamplat vanzarea?
Stefan Afrimescu: Vanzarea a avut loc prin 2007-2008. Cel care l-a vândut a fost Mihai Ghezea . Preţul obţinut a fost 200.000 de euro. În acest preţ a intrat şi jeep-ul fostului "mogul".
Dielda: Avea probleme din cauza crizei sau Atacul trebuia sa se vanda ?
Stefan Afrimescu: Nu. Numai, s-a produs din foamea de bani a lui Ghezea şi pentru că devenise “deochiat”. Destul de probabil, ca era şi falit.
Dielda: Inteleg ca Nicolaescu nu va este deloc strain.
Stefan Afrimescu:Lui Nicolescu i se mai spune: “Ayatolahul” Argeşului, “Vecinul” (pentru că se învecinează cu câte-o prorietate cu mai toţi argeşeni), prim-secretarul judeţului, etc. În fapt Nicolescu este fost senator de Argeş al PSD, fost preşedinte al Comisiei de Control SIE din Senat, membru BOR etc. etc. şi preşedintele C.J. Argeş.
Nici nu ar avea acum să-mi fie strain. Doar e vecinul tuturor argeşenilor. O să mă explic pe parcursul interviului ce este cu porecla asta.
Dielda: Ok. Sa continuam....
Stefan Afrimescu: Desigur.
Dielda: Lucrati din 2002 pentru Atac? Sau au mai existat pauze de la colaborarea cu ei?
Stefan Afrimescu: Nu. În 2002 am plecat cu mai puţin de 6 ore înaintea unui flagrant, care mi se organizase în vila lui Văcăroiu de la Ştefăneşti, de comun acord cu primarul de-atunci şi de-acum al comunei Albota, care se numşte Ion Dumitru, alias "Ducele de Albota sau “ducele de râpă”
Dielda: Puteti explica evenimentul?
Stefan Afrimescu: De altfel pe-atunci eu lucram la România Liberă. Iar Ghezea îi înebunise pe şefii mei de la Bucureşti cu telefoanele, pârându-mă că le fac concurenţă neloială, deşi Atacul era un săptămânal.
Dielda: Care era rostul gestului sau?
Stefan Afrimescu: Gestul lui Ghezea avea mai multe explicaţii. El mă cooptase în acel proiect pus de Nicolescu, anume pentru a fi dat afară de la România Liberă.
Dielda: Ce interes avea?
Stefan Afrimescu: Asta pe de-o parte; pe de-altă parte nici nu avea cu cine porni acel ziar Trei sau patru numere la rând nu găseai în ziar decât articole de-ale mele şi George Stăncescu. Interesul era să mă scoată din presă. Să scape de mine, izolându-mă de fenomemnul media.
Dielda: Cat ati lucrat in perioada aceea ?
Stefan Afrimescu: Nu am lucrat decât două luni pentru acel Atac de Arges.
Dielda: Dorea sa va puna pe tusa de la ziarul central ca sa va transforme in omul lui permanent la ziarul Atac ?
Stefan Afrimescu: Nu tocmai. Dorea să mă elimine de România Liberă şi totodată din mass media. Ştia că nu avea cum pune şaua şi pe mine. A pus-o pe ceilalţi, de după mine şi Stăncescu. Eu trebuia să dispar din media, nu doar de la Atac. Iar Ghezea i-a făcut jocurile de la cap la coadă.
Dielda: Cui, lui Nicolaescu ?
Stefan Afrimescu: Da, lui Nicolaescu si camarilei lui. Camarila care inseamna tot PSD-ul, inclusiv Vacaroiu, Nastase etc..
Dielda: Intre timp unde ati mai lucrat?
Ştefan Afrimescu: Până prin 2007-2008 la România Liberă, apoi la Adevărul, pe urmă la Argeşanul.
Dielda: Cum ati ajuns sa lucrati iar pentru... Ghezea ?
Stefan Afrimescu: Probabil o anume nostalgie, după acel Atac din 2002, la care nu am mai putut continua.
Dielda: Cum a venit propunerea? De la cine? Si de ce ati mai acceptat sa lucrati pentru un om care v-a facut rau ?
Stefan Afrimescu: Apoi minciuna lui Paraschivescu, potrivit căruia “Ghezea nu mai este nimic la trustul Atac, promisiunea unui salariu acceptabil pentru provincie.... Şi nu în ultimul rând structura echipei redacţionale.
Dielda: Nu stiati ca Ghezea era tot la mijloc ? Asta incercati sa-mi spuneti?
Stefan Afrimescu: Excat. Asta ni s-a asigurat: "Ghezea nu mai are cu nimic de-a face cu Atacul", ca să-l citez pe Paraschivescu. Declaraţie făcută în cadrul conferinţei de presă de la lansarea ziarului.
Dielda: Puteti sa ne povestiti primele impresii de la lansarea Atacului de Arges ? Primele manipulari in cazul de fata...
Stefan Afrimescu: Lansarea a avut loc cu surle şi trâmbiţe pe data de 1 martie, la restaurantul Magic de la poalele Pădurii Trivale.
Dielda: Adica mese festive, invitati.... Ghezea inteleg ca era marele absent de la eveniment.
Stefan Afrimescu: Da, dar nici unul din echipa nu i-a dus dorul. Te asigur. Primele impresii de manipulare au apărut la doar câteva zile (două sau trei zile) de la lansare, când am citit pe un site că Ghezea este în continuare asociat cu 45% la trustul Atac. Cât priveşte invitaţii, nu au venit nici 40% dintre ei. Sigur că au fost şi mese întinse, şi un oarece fast. Dar ce folos ! Au fost mai mulţi de la Bucureşti decât de la Piteşti.
Dielda: Şi cu ce sperante, cu ce promisiuni ati acceptat intrarea in noua echipa ? Ce asteptari aveati de la Atacul care intelegeati ca este "fara Ghezea" in fruntea consiliului director ?
Stefan Afrimescu: Nu am făcut nici un efort pentru a fi acceptat. Aveau pur şi simplu nevoie de "negri" pentru a urni hardughia. Multe au fost aşteptările, dar s-au dovedit deşarte.
Dielda: Cine era in conducere? Cine v-a propus colaboarea cu Atac-ul?
Stefan Afrimescu: Am fi vrut să facem un ziar cum nu mai existase în Argeş. Atât ca înfăţişare, cât şi conţinut. Am fost sunat de către doi dintre gazetarii; poate cei mai buni din Ageş: Stăncescu şi Mitruş
Dielda: Aparitia unui ziar pe piata media romaneasca este un curaj nebunesc avand in vedere criza financiara. Cum credea Paraschivescu ca va face valuri in Pitesti si implicit bani imediat ? Ce strategie aborda conducerea ?
Stefan Afrijmescu: Nu ştiu, poate prin aceleaşi metode ca ale lui Ghezea.
Dielda: Adica prin santaj si manipulare ?
Stefan Afrimescu: Da. Cu Stăncescu am fost cofondator în 2002 la Atacul de-atunci, iar Mitruşi ni se alăturase în cadrul altor proiecte media, cum ar fi Vocea Argeşului.
Dielda: Stancescu si Mitrusi mai lucreaza la Atac?
Stefan Afrimescu: Nu. Din fosta echpă echpă a mai rămas doar Florin Dan Badea.
Dielda: Restul au plecat ei sau au fost dati afara?
Stefan Afrimescu: Primul am plecat eu. Apoi, 2 zile mai târziu au plecat şi Stăncescu şi Mitruş.
Dielda: Pe cine ati anuntat de plecarea dvs si cum au reactionat?
Stefan Afrimescu: Eu am plecat într-o vineri (azi se împlinesc două săptămâni), iar ceilalţi doi au plecat peste trei zile după mine. Mi s-a părut a nu fi trezit nicio surpriză gestul meu.
Dielda: Paraschivescu, directorul Atac de la Bucuresti adica nepotul preferat al lui Ghezea, ce a zis despre plecarea jurnalistilor buni?
Stefan Afrimescu: I-am pus “directoarei” Stancu legitimaţia pe masă şi-am plecat. Nici măcar nu a interesat-o. Bătuse deja palma cu Nicolescu, şi nu ştia cum să scape mai repede de noi.
Dielda: Inteleg ca este un jurnalist bun Badea si de aceea conducerea ziarului a dorit sa fie oprit...
Stefan Afrimescu: O, da. Aferim!
Dielda: Nicolescu a cerut ca sa fiti extirpat de la Atac?
Ştefan Afrimescu: Destul de probabil.
Stefan Afrimescu: Florin D. Badea este un "jurnalist" cu caş la gură încă! Încă nu a aflat cu ce se "mănâncă" presa asta.
Dielda: Ce investigatii si anchete a mai facut el pana la aceasta data ? Va intreb asta fiindca am citit pe blogul lui Badea cum se lauda cu ... performanta sa profesionala pentru care a fost preferat de echipa de la Atac.
Stefan Afrimescu: Nu. A fost preferat, din lipsă de verticalitate. Niciun şef nu-şi doreşte o echipă pe care să n-o poată controla.
Dielda: Am vazut ca jurnalistul Badea v-a elogiat la dubla lansare de carte pe care ati avut-o de curand la Pitesti. Atunci va stima... Acum ce se intampla in sufletul dumnealui de a facut o “piruieta” de 180 de grade si va jigneşte în fiecare zi ?
Stefan Afrimescu: Există două explicaţii: una ar fi aceea că atât îl duce mintea. O altă explicaţie ar putea fi că face jocul celor de la Bucureşti şi pe-al directoarei Stancu. Dar s-ar putea să-şi doreacă şi creşterea traficului pe blog. Înclin să cred că le practică pe toate trei.
Dielda: Este trist cand cineva se foloseste de scandal pentru a se face remarcat si nu de talent cum ar fi firesc. Voi posta pe blog un video cu lansarea dvs. unde, in compensat, pe atunci Badea facea risipa de elogii. Sa fie vorba de amnezie, cameleonism...
Stefan Afrimescu: Destul de probabil că e afectat de amândouă.
..............
VA URMA !!!!
... vezi tot
Publicat de dielda dana DINU la 3/23/2010 03:43:00 PM 0 comentarii
Etichete: DIELDA vis-a-vis de MASS-MEDIA, exclusivitati media
22 martie 2010
Promisiune: Interviul cu poetul si publicistul Stefan Dumitru Afrimescu
miercuri, 24 martie 2010
Pentru Mile Cărpenisan
Ştiu că nu mai ai cum să mai citeşti această postare. De-asemenea ştiu că nu-ţi v-a mai ţine loc de nimic. Nici măcar de salut. În "lumea" aceea în care ai plecat, cu siguranţă mai bună ca aceasta în care te-ai zbătut să supravieţuieşti, ne vom reîntalni cu toţii. Aproape sigur că şi pe-acolo vor exista televiziuni, fronturi sau măcar conflicte, de pe ale căror aliniamente vei continua să transmiţi reportaje. Să-ţi faci meseria.
Să-ţi fie ţărana uşoară Mile şi Dumnezeu şă-ţi aibă spiritul în pază.
Condoleanţe familiei, părinţelor şi celor apropiaţi.
Să-ţi fie ţărana uşoară Mile şi Dumnezeu şă-ţi aibă spiritul în pază.
Condoleanţe familiei, părinţelor şi celor apropiaţi.
luni, 22 martie 2010
Precizări pentru florin dan badea
Dle badea, întâi de toate că nu ţe-am zis niciodată că ai fi şantajist. Apoi, că niciodată nu te-am înjurat,aşa cum procedezi tu ori de câte ori ţi se pune "pata". Nu ţi-am zis niciodată să-mi sugi ceva. Nu te-am jignit niciodată, nici măcar în vis cu vreo onomatopee. Nu m-am alăturat niciodată corului detractorilor tăi. Nu m-am "dat" niciodată la vreo colegă, prietenă, iubită sau amantă de-a ta, aşa cum ai procedat tu. Nu ţi-am reproşat niciodată când scrii ca cizmă. Nu ţi-am subminat niciodată personalitatea. Dacă am putu să te ajut cu ceva am făcut-o fără nicio rezervă. Deşi ai doar trei ani şi ceva de presă nu ţi-am amintit nicidată de acest adevăr, cu toate că, destul de probabil, o merita-i de cel puţin două-trei ori pe zi. Ştiu că experienţa se capătă în timp. Mai ştiu că de la cel care nu are nici Dumnezeu nu cere. Nu ţi-am zis niciodată că furai subiectele celor de la Argeşeanul şi le trimitea-i la Evz cu copy paste. Orice informaţie mi-ai cerut, ţi-am dat-o fără să-ţi fi pretins măcar o cafea. Ţi-am pus la dispoziţie "sursele" mele de la Piteşti, Câmpulung, Leordeni, Topoloveni etc., fără nicio ezitare. Te-am luat aşa cum eşti, crezându-te de bună credinţă. E drept, nu mi-am făcut nici iluzii că-mi vei mulţumi vreodată. Dar, de la a nu-mi spune, măcar din politeţe, un "mersi", până la a scrie ceea ce ai putut să scrii despre mine pe rahatul tău de blog, este deja cale lungă. În orice caz, ai reuşit să-ţi tai singur toate "punţile", care duceau până mai ieri spre singurul tău coleg adevărat. Nu spun prieten, pentru că ar putea suna uşor patetic. Mai vreau să-ţi spun doar că: acea postare a lui Călin Popescu am preluat-o pe blogul meu din trei motive: !)-Pentru aţi dovedi că nu toţi cei ţi se declară prieteni îţi şi sunt ; 2)-pentru aţi dovedi că binelui pe care ai vrut să il faci acelui Popescu ţi s-a răspuns aşa cum ai văzut şi tu şi 3)pentru că era încă o dovadă pentru demersul meu în ceea cei priveşte pe cei trei: F.P.,D.Gh. şi E.S. În rest nu m-a interesat altceva nimic. Dacă tu crezi că unui bine pe care am vrut să ţi-l fac, arătându-ţi ce fel de prieten îţi era popescu, poţi răspunde cu asemenea invective, atunci dle badea să nu te mai miri că nu mai ai niciun prieten. Se pare că mai ai multe de învăţat, şi nu doar despre presă, ci şi despre viaţă în general. Păcat. Păcat de încrederea pe care ţi-am acordat-o. Încredere, pe care, doar datorită ţie, ţi-o retrag. Mai cu seamă că nu este pentru prima oară când faci asemenea gafe, pe care ţi le-am trecut cu vederea crezând că îţi vei revizui atitunile, modul de manifestare, că te vei întoarce la cei 7 ani de-acasă, de la care se vede treaba că ai cam absentat. Nici nu mai contează dacă motivat sau nu. În ceea ce priveşte "truda" ta pe textele mele, din câte-mi amintesc nu ţi-a solicitat-o nimeni. Oricum subsemnatul în niciun caz. Cred că ai făcut-o doar dintr-un anume interes. Le-ai cenzurat pur şi simplu, eleminând frazele care aduceau atingere unor interese ale tale sau ale celor care te puneau s-o faci. (de revăzut episoadele de la Argeşanu, Vocea Argeşului şi mai mult ca sigur şi de la "atac"). Să auzim totuşi de bine şi să-ţi mergă bine acolo unde eşti. Oricum este prima şi ultima oară când îţi mai dau atenţie. Ş.D.Afrimescu
Scurte precizari la comentariile dlui Vasile
Draga dle "Vasile", nu stiu ce citesti dumneta pe unde citesti si nici cum, motiv pentru care am sa te intreb mai intai unde, in ce ziar din Romania ai citit articolul in cauza? Care ziar din România l-a publicat? Apoi, când citiţi ceva, atunci măcar citipână la capăt. Aţi fi văzut cspre sfârşitul materialului ce intenţionează să facă "noul" (adică fostul) şef al revistei Argeş, cu această revistă. Şi în al treilea rând, Atacul de Argeş la persoană nu exista încă anul trecut. Ţineţi cumva dvs locul a 2000-3000 de argeşeni, câţi au fost frustraţi de informaţia conţinută de articolul în cauză? Dacă da atunci mi-aţi fi putut reproşa că mă repet.Mulţumesc oricum pentru ijnteresul arătat postărilor mele pe acest blog şi vă mai aştept.
Ş.D.Afrimescu
Ş.D.Afrimescu
duminică, 21 martie 2010
Subiectele semnate afrimescu,pe care conducerea Atacului la persoană nu a mai binevoit să le mai publice
Subiectele pe care conducerea Atacului la persoană nu a mai binevoit să le publice:
1*-Starea culturii argeşene Instituţii culturale, autori şi opere
Poate că ar trebui până la urmă să pună cineva degetul pe rană şi să spună odată adevărul despre starea actului cultural şi artistic din Argeş. Ei bine, acesta „Există, e sublim putem zice, dar cam lipseşte cu desăvârşire”, ca să-l cităm pe Caragiale. Din păcate este o boală mai veche a acestei zone, mai exact din anul destrămării colectivului redacţional al Revistei Argeş: Tomozei-Mugur-Ivănescu. Din acea perioadă, de post- dezgheţ cultural, cei trei fiind cumva exilaţi în Argeş, actul cultural argeşan a tot coborât, până ce, iată, a ajuns în ziua de azi, să atingă nivelul cel mai de jos. Despre cauzele acestui declin şi efectele pe termen mediu şi lung, în cele ce urmează.
Instituţiile culturale şi rolul ambiguu al acestora
În Argeş există următoarele instituţii culturale: Direcţia Judeţeană de Cultură şi Culte, care a stat aproape o jumătate de an fără conducere, Centrul Cultural şi Comisiile de Cultură din cadrul C.J. şi C.L., care în loc să-şi facă treba pentru care au fost create mai mult se calcă pe bombeuri, punându-şi tot felul de tălpi una, celeilalte. Nimeni din aceste structuri nu a auzit, sau nu a vrut să audă, despre mangementul cultural şi marketingul actului de cultură. Şi dacă tot nu ştiu cu ce se „mănâncă” cele două noţiuni, atuci măcar să subvenţioneze valoarea produsului cultural. Şi nu ca acum, nonvaloarea, respectiv subprodusul cultural. Din păcate, atât Primăria şi CJ, cât şi Centrul Cultural, preferă să arunce zeci de miliarde de lei pe apa sâmbetei pentru tot felul de pseudproduse culturale, finanţând în fapt nonvaloarea, subprodusul cultural. Şi totul pe bani publici.
Orhestră Simfoncă în ţinutul fanilor PSD, de mici, bere şi manele!
Am ajuns să fim piteşteanul cu statuia lui, sau omul cu arteziana sa, când mult mai necesar era să fi fost autorul şi cărţile lui, sau omul şi spectacolul său de teatru. Existenţa Orhestrei Simfonice era poate necasară, dar numai după o prealabilă pregătire a ”terenului”. Chit că este teribil de costisitoare. Şi aceasta, întrucât, ar fi trebuit mai întâi asigurate: finanţarea proiectului, o sală de spectacole adecvată concertelor instrumentale instrumentişti şi muzicieni de înaltă clasă şi nu în ultimul rând, un public educat în spiritul clasic. Publicul nostru este fan (PSD), de mici, bere şi manele sau cel mult de muzică de petrecere. Nici măcar de folclor autentic. Şi-atunci, cui a trebuit această Orhetră Simfonică? Primarelui, ex-directorului de la Centrul Cultural? Boss-ului din fruntea C.J.? Greu de precizat.
Compromisul în Cultură
Cu siguranţă, nimic nu poate fi mai dăunător unei culturi, fie chiar şi de provincie, decât compromisul făcut pe seama ei chiar de către diriguitori. După cum este cunoscut, în Argeş fiinţează vreo trei reviste de cultură: Revista Argeş, Cafeneaua literară şi Cultura. Calende, cea de-a patra revistă, singura care se ridica la un anumit standard şi-a încetat activitatea cu peste doi-trei ani în urmă, din lipsă de fonduri. Primele două reviste sunt finaţate de către primărie şi Consiliul Local (C.L.), iar Revista „Cultura” e finţată de Consiliul Judeţean (CJ). Din păcate, atât Revista Argeş cât şi Cafeneaua literară sunt revistele celor care le conduc. Directorii lor decid unilateral când, pe cine şi ce publică. Astfel că, în ciuda faptului că finanţarea este suportată de Primăria şi C.L Piteşti, cele două reviste, găzduiesc în paginile lor mai ales autori din afara judeţului: din Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Timişoara şi din Capitală. Desigur că nimic nu pare a fi rău în asta. Numai că, directorii celor două reviste în loc să promoveze la schimb în revistele din Cluj, Constanţa, Craiova Iaşi, Timişoara şi din Capitală, autori argeşeni, se promovează eclusiv pe ei. Dar, compromisul în actul cultural din Argeş merge până acolo, încât a ajuns să vicieze până şi rezultatele puţinelor concursuri literare găzduite de Centrul Cultural sau de Revista Argeş, prin accelaşi Centru Cultural. Centru Cultural, care sponsorizează şi apariţia unei pseudoreviste de... pseudoepigrame. Şi aceasta, doar pentru că directorul fiţuicii este „tare-n clanţă”(?!). La fel a procedat şi cu unii dintre autori, cărora le-a sponsorizat apariţia mai multor cărţi, deşi aceştia sunt şi membrii ai USR şi se află şi la a şaptea, a opta sau a zecea carte. Păi, dacă nu au reuşit să convingă în niciuna ditre cărţile apărute anterior, atunci pentru ce continuii să sponsorizezi la nesfârşit apariţia altor subproduse, ale aceloraşi autori?
Autori argeşeni şi...”operele” lor
În nomenclatorul de profesii, meseria de scriitor este asimilată scriitorului de vagoane din staţiile CFR. Se pare că unii dintre autorii argeşeni ţin cu tot dinadinsul să se încadreze întocmai acestei definiţii.lapidare a DEX-ului, fără a fi reuşit până acum să-şi depăşescă propria condiţie. Aşadar, în ediţia de azi vom lua în discuţie pe unii dintre autorii locali şi cărţile lor. Demersul nostru va începe, cu cine altcineva decât, cu decanul de vârstă al scriitorimii argeşene. Şi anume, cu una dintre (sperăm), ultimele relicve ale proletcultismului (protocronismului) local, prozatorul şi dramaturgul Marin Ioniţă. Crescut şi instruit la Şcoala de Literatură de pe „Kisseleff” a rămas de-atunci tot restul vieţii tributar acelei şcoli. Ajuns la vârsta senectuţii îşi mai scapă mâinile pe sânii şi-n chiloţii unor poetese minore, şi ca vârstă şi ca talent, pe care, sub pretextul promovării pe „sticlă” îşi permite să le pipăie live... ”talentele” (sânii şi zona pubiană). A fost şi a rămas toată viaţa un scriitor minor. Cu toate acestea, aproape în fiecare an şi-a tipărit o carte, fireşte pe banii municipalităţii sau ai C.J. Despre Florin Silişteanu „omul” şi jurnaluistul s-au scris pagini întregi. De o moralitate îndoielnică, Sile şi-a permis să-şi facă viaţa, când vraişte, când varză. A reuşit să-l „facă muci” pe directorul cotidianului local Argeşul liber, pretinzând că va merge în Afganistan dacă îi va acordată suma de 10.000 USD. Numai că nu a ajuns nici măcar până la Bucureşti. Sile transmitea „corespondenţe” din „teatrul de război” al...teraselor de cartier ale Piteştiului. Cât despre poezia lui Sile, accesaţi vă rog site-ul www.poezie.ro şi vă veţi minuna cum un autor care scrie o asemenea poezie a fost „uns” membru USR, filiala Argeş. Tot în peisajul literar argeşan există şi copilul minune al poeziei universale: Crisian Gava, care finalmente s-a dovedit a fi doar o chestie gonflabilă. Un simplu vesificator aidoma mentorului său, Adrian Păunescu. Şi lista poate continua cu alţi autori şi autoare gen Calinic Argatu, Jan Dumitraşcu, Maria Diana Popescu, Denisa Popescu, Dorina Mihai, Mihaela Sandu, Gabriela Zăvăluş etc. Cei nominalizaţi chiar sunt paraleli cu poezia şi cu literatura în general. Cu toate acestea şi-au tipărit câteva volume, iar unii sunt chiar membrii ai USR. Mai mult, există autori despre ale căror cărţi nu a scris nimeni, „pe bune”, nici măcar un rând. Cel mult s-au periat ei între ei, în genul: „scrie tu, despre mine, azi de bine, şi mâine voi scrie şi eu despre tine... tot de bine”. Numiţi cum vreţi asemenea practici, acest mod de ascensiune, dar tot compromis cultural se chiamă, dacă nu cumva chiar „troc”...Troc cultural!
„Culturnicii” de ieri şi de azi, repuşi pe tapet!
Mulţi ne-am întrebat de ce Cultura argeşană se află la nivelul cel mai de jos. Păi nici nu ar avea unde fi, atâta timp cât este făcută fie de veleitari, fie de foşti sau actuali „culturnici”. Spre exemplu: timp de peste un deceniu, Cultura argeşană a fost condusă de un fost director de penitenciar, cu gradul de colonel în retragere, fost CI-st (ofiţer contrainformaţii), Dl. Liviu Martin, nimeni altul decât soţul poetei Denisa Popescu. De la înălţimea funcţiei sale editează sub egida CJ, revista „Cultura”, cea care scria în ultima apariţie pe 2008, la modul cel mai laudativ, despre câştigarea alegerilor locale în Argeş de către PSD şi de mâna întinsă culturii de către realesul preşedinte al CJ, Constantin Nicolescu. La un asemenea electorat, asemenea „cultură”, de valoarea nici măcar a unei cepe degerate! Mai nou, Jan Dumitraşcu, reîntors în fruntea refistei Argeş a scos semnăturile unor autori ca Mircea Bârsilă, Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman, Virgil Diaconu. Urmează Aurel Sibiceanu şi Magda Grigore.Cu toţii vârfurile „optzecismului” local. Şi aceasta, pentru a face loc unora ca Petre Popa fost şef al Culturii argeşene înainte de ’89, reprezentant al „Generaţiei ’60”,Marin Ioniţă, etc. Prin urmare, în cultura argeşană are loc o revenire la protocronismul anilor ’60! Curat proletcultism în plin postmodernism! Curată restauraţie, coane Jenică! Ştefan Dumitru Afrimescu
2*-Mafiile imobiliare argeşene
Mafiile imobiliare de oriunde ar fi, inclusiv din România, nu pot exista fără a avea în spate o înaltă protecţie, fie de la o grupare politică sau alta, fie de la un inalt funcţionar guvernamental, local sau de la „Centru”, care s-a lăsat corupt, pentru a cumpăra la rândul lui alţi înalţi protectori, cu care, de altfel, împarte „prada”. O pradă care poate ajunge la sute de mii, milioane sau chiar zeci de milioane de euro. Din aceste mafii fac parte primari, consilieri locali şi judeţeni, funcţionari din prefecturi şi consilii judeţene, funcţionari ai oficiilor judeţene de cadastru şi publicitate imobiliară, politicieni şi chiar înalţi funcţionari publici şi/sau înalţi demnitari ai statului.
„Filiere” fără frontiere
În Argeş au fost „subtilizate” Hotelul „Muscelul” din Câmpulung, Băile Bughea de Sus şi Bughea de Jos şi Cabana Voinea. Fericitul proprietar al acestui lanţ hotelier este nimeni altul decât ex-directorul ARO, Iustin Preoteasa, toate însă trecute pe numele consoartei. Nici cunoscuta „Casă Regală” din acelaşi municipiu nu a fost ocolită de mafia imobiliară din zonă, la acest moment aparţinând lui Grozavu, un fost sportv, devenit recuperator şi proxenet. Şi la Piteşti, Hotelul Muntenia a intrat în proprietatea patronului de la „Sylva Grup”, Nicolae Ivănescu şi camarilei acestuia. La fel urmează să se întâmple şi cu fostul sediu al SC”Apă-Canal”, precum şi cu imobilul cunoscut drept „Casa Căsătoriilor”. Ca să nu mai amintim de Pădurea Trivale, din care a fost deja ruptă o halcă de peste 200 de ha, printre principalii beneficiari fiind acelaşi Nicolae Ivănescu, care şi-a teleportat 33 ha de pădure de la Răteşti, fix în Pădurea Trivale..
Mafiile terenurilor
Probabil că deja vă sunt cunoscute poreclele preşedintelui C.J., Constantin Nicolescu. Cea de „Vecinul” vă spune ceva? Dacă nu, atunci vă voi „decripta-o” eu: i se mai spune şi „vecinu” pentru că chiar şi acolo unde nu te-ai aştepta niciodată dom’ Nicolescu se învecinează cu mai toţi argeşeni, şi să nu temiri dacă-ntr-o zi îţi va deveni vecin şi ţie. În tot acest timp, mafiile imobiliare s-au specializat, adaptându-se în funcţie de situaţiile create. În sensul că, în momentul în care a început să crească valoarea terenurilor, şi mafiile s-au specializat pe speculaţii cu terenuri. Cele mai vânate suprafeţe au fost cele situate în oraşe, în jurul acestora, în preajma autostrăzilor, dar mai ales a viitoarelor autostrăzi sau centuri ocolitoare ale oraşelor, unde se pot construi benzinării sau parcări dar şi supermarketuri, cum sunt PIC, Metro şi Carfour, Jupiter City, Kaufland sau supermarket-ul situat pe locul fostului Rolast. Ca să nu mai vorbim de terenurile situate în zonele turistice, unde se pot construi hoteluri, restaurante sau pensiuni, ori urmează să fie dezvolatate proiecte turistice de avenrgură, cum este proiectul de la Molivişi, cu infrastructură cu tot, zona Lacului Vidraru şi/sau zona Piscul Negru, Cabana Capra, Cheile Dâmbovicioarei ori Cheia, Rucăr, Moieciu sau Fundata.
Samsarii imobiliari
Puţini români de rând, şi argeşenii cu atât mai puţini, ştiu că, modul cel mai frecvent de spălare a banilor negri sau a celor proveniţi din economia subterană, sunt investiţiile în domeniul imobiliar, respectiv în terenuri, vile şi apartamente. Cazul Nicolae Oiţă Marinescu şi terenul de sub fostul „Lactag”, este cât se poate de relevant. Desigur nu e singurul, dar deocamdată este singurul dovedit. Un alt caz ar fi cel al fostului patron de la „Piaţa Italia”, Toni Lombardo care a fost un timp asociat cu însuşi „regele jocurilor de poker electronic”, un conaţional, care era unul dintre cei mai căutaţi mafioţii italieni în toată lumea, de către INTERPOL. După ce şi-a închis afacerea numită Piaţa Italia, Lombardo şi-a investit toţi banii, bună parte din ei „bani negri”, în terenuri forestiere situate în Pădurea Trivale, unde se pare că va construi un cartier rezidenţial de vile. Tot un astfel de exemplu este şi Mitu Chinezu. La fel de cunoscute sunt mânăriile fostului şef al Poliţiei Române, chestorul Nicolae Berechet cu cele 9 ha de pădure, transferate de la Moşoaia, taman pe malurile Lacului Vidraru. Nici fostul mai-marele pădurilor patriei, Filip Georgescu nu s-a lăsat mai prejos şi... ce să facă şi el, şi-a transferat la rându-i în jur de 10 ha de pădure de la Bârla natală a consoartei, în paradisurile imobiliare şi turistice de la Vidraru, Bascov, Ştefăneşti şi Albota. Până şi odrasla unui fost secretar de stat în Ministerul Industriilor Răzvan Grigorescu, proprietar al mai multor hoteluri, şi-a transferat câteva zeci de ha de pădure de la Nucşoara tot malurile Lacului Vidraru. Şi lista rămâne deschisă. Ca să nu mai vorbim de primarii comunelor Leordeni, Topoloveni şi Alboata, ori de Costel Zamfir ex-primarul de la Bradu, care tocmai a primit o somaţie de 2,2 miliarde lei, sau cel de la Moşoaia, ori de cel de la Mărăcineni, unde dom Şerban pe mână cu Stelian Crăciun a prăduit tot ce mai rămăsese de la foştii primari. Şi la Miceşti, dom Voicu a prăduit o halcă de peste 200 de ha din moşia lui Istrate Micescu. Despre ex-primarul de la Rucăr, Titi Ghica se spune că deţine vreo doi sau chiar trei munţi, cu pădurile câte-au mai rămas cu tot.
Cămătarii
O altă tagmă de „investitori” în imobiliare sunt cămătarii, care la rândul lor spală banii împrumutaţi cu camătă, amatorilor de senzaţii tari. Imprumuturile de la cămătari se fac întotdeauna gajând suma cu unul sau mai multe imobile (terenuri, vile sau apartamente). La data scadenţei, dacă nu a fost achitat „imprumutul”, şi de regulă au grijă să nu ai cum să-l mai achiţi, şi-au însuşit „gajul”, respectiv terenul vila sau apartamentul, pentru ca în cel mai scurt timp să-l vândă cu un preţ, uneori şi de 10 ori mai mare decât suma imprumutată. Toţi cămătarii sunt pe mână cu avocaţii şi executorii judecătoreşti, uneori chiar şi cu instanţele, care îi informează la timp despre orice executare silită sau licitaţie. Apoi, cu sumele obţinute din astfel de „tranzacţii” participă la alte şi alte licitaţii, asupra cărora au fost informaţi. Licitaţii, organizate fie de instanţe, în urma unor executări silite, fie direct de bănci sau alţi „creditori”. Dar, cămătării ies cel mai avantajaţi din tarnzacţiile cu terenuri. Astfel, după achiziţionarea unor suprefeţe de câteva ha, urmează parcelarea terenului în suprafeţe cuprinse între 500 şi 1000 de mp. Pentru a vinde cât mai multe din aceste parcele, crează o dependenţă între ele, prin limitarea accesului la celelalte sau la cea mai valoroasă parcelă, ori la utilităţi, cum ar fi drumuri, apă, gaze şi curent electric.
Ştefan Dumitru Afrimescu
3*-La PRM Argeş avocatul a fost schimbat cu inculpatul
Conducerea centrală a PRM a exclus din partid mai mulţi membri marcanţi, care însemnau ceva pentru partidul lui C.V. Tudor. Printre cei excluşi din PRM se numără şi Marian Fulga, preşedintele PRM Argeş, cel care la prezidenţiale a reuşit să plasese filiala argeşană pe locul doi pe ţară ca număr de voturi.Marian Fulga este de formaţie jurist, fiind un destul de bun avocat al Baroului Argeş. Cel care l-a înlocuit la conducerea filialei argeşene a PRM este Mihai Georgescu, inculpat în cel puţin două dosare de cercetare penală.
Al Capone de la FISC falsifica alcool-Cazierul lui Mhai Georgescu *-Prin 2004-2005, Mihai Gergescu a abuzat de încrederea patronului SC „Foca Pallet” SRL şi i-a furat capul tractor al unui TIR. Păgubitul l-a dat înjudecată şi a rezultat Dosarul penal nr. 96/828/2005, art. 213 c.p. *-Doi ani mai târziu, în august 2006, comisarii Gărzii Financiare Argeş au descins în gospodăria lui Ion Damian din Călineşti, unde au găsit 7.200 sticle PET, de câte un litru cu „Rom Jamaika” cu etichete şi timbre fiscale false, şi 4200 litri de alcool dublu rafinat. În aceeaşi noapte, tot comisarii G.F. au oprit o camionetă înmatriculată în Capitală, plină cu sticle de „Rom Jamaika”, pentru piaţa şi cârciumile Bucureştiului, având aceeaşi provenienţă. Ziua următoare, poliţiştii şi comisarii G.F. au constat că, în spatele afacerii cu spirtoase contrafăcute era tocmai inspectorul principal al FISC-ului din cadrul Administraţiei Finaciare Leordeni, Mihai Georgescu. Tot în noaptea cu pricină, au mai fost găsite şi 21.000 de etichete cu preţuri şi câteva mii de timbre fiscale şi banderole cu numele unor firme fantomă. A doua zi, poliţiştii au descins şi la domiciliul inspectorul Geogescu, unde au găsit alţi 5.000 litri de spirtase contrafăcute. Nu se cunosc detalii despre dosarul de urmărire penală, pentru evaziune fiscală, întocmit de G.F: Argeş şi Poliţie. *-În 2008, Mihai Goergescu recidivează şi este prins din nou de comisarii G.F. şi Poliţie cu băutri alcoolice contarfăcute. I-a fost iarăşi întocmit dosar de cercetarre penală pentru evaziune fiscală. Este vorba despre Dosarul nr. 491/828/2008, din data de 21.04.2008, dosar nesoluţionat nici până azi de către judecătorii Judecătoriei Topoloveni, deşi au fost acordate numai în 2008 12 termene, başca cele acordate în 2009 şi 2010. Abia zilele trecute Mihai Georgescu în ciuda sumei de peste 15 miliarde lei jefuită de stat, a fost condamnat de către Judecătoria Topoloveni, la 3 ani şi 6 luni, dar cu suspendarea executării pedepsei. Sentinţa însă nu este definitivă, putând fi atacată la instanţele superioare (Tribunal, Curte de Apel şi Î.C.C.J. Bucureşti), iar în locul lui Mihai Georgescu la conducerea PRM Arge; a fost numit un alt peremist din Curtea de Argeş.. Ştefan Dumitru Afrimescu
PS: Detaliile dosarului 491/828/CP/2008, din 21.04.2008, potrivit Instanţei Judecătoriei Topoloveni:
: 491/828/2008
Înregistrat în da 21.04.2008
Obiect dosar: infractiuni de evaziune fiscală (Legea nr.87/1994) 296/1 al. 1 lit b din Lg. 571/2003
Materia juridică: Penal
Stadiu procesual: Fond
Părţi:
Georgescu Mihai : Inculpat
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - PRIN DIRECTIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ARGEŞ : Parte civilă
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ : Parte civilă
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR - PRIN DIRECTIA JUDEŢEANĂ PENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE ARGEŞ : Parte civilă
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR - PRIN DIRECTIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE CRAIOVA : Parte civilă
Constantin Virginia : Martor
Constantin Virginia : Martor
TERMENE DE JUDECATĂ:
Data
Soluţie Detalii
01/03/2010 Amână pronunţarea asupra cauzei la data de 08.03.2010. Cu apel, o dată cu fondul. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01.03.2010. Amânat
01/09/2008 Se emit adrese către Primăria Comunei Răteşti şi Primăria Comunei Călineşti, Serviciul Taxe şi Impozite pentru a comunica bunurile mobile şi imobile deţinute in proprietate de către inculpat, precum şi situaţia juridică a acestora. Se citează martorii din acte Damian Ion, Damian Viorica, Damian Mihaela Elena, Paraschiv Cristian , Popa Gheorghe, Chiuţă Cristian Florin, cf. disp. art. 175 Cod proc. pen. Se emite adresă către IPJ Argeş –Evidenţă operativă şi cazier judiciar pentru a verifica şi elibera copie de pe fişa de cazier judiciar privind inculpatul . Amână judecarea cauzei la data de 29.09.2008. Cu apel o dată cu fondul cauzei. Pronunţată în şedinţa publică de la 01 Septembrie 2008 Încheiere
02/06/2008 Admite cererea formulată de apărătorul inculpatului prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată , fiind în imposibilitate de a se prezenta la acest termen. Dispune , in raport de cererea formulată de reprezentantul părţii civile şi de înscrisul depus la fila 4 a dosarului, citarea in cauză Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi la adresa din Bucureşti , str. Apolodor nr. 17 , sector 5, , cf. disp. art. 291Cod proc. pen. Se reia procedura de citare cu inculpatul , cf. disp. art. 291 Cod proc. pen. Cu apel , odată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 02 Iunie 2008 Încheiere
06/04/2009 Se citează părţile. Amână judecarea cauzei la data de 27.04.2009. Pronunţată în şedinţa publică de la 06 Aprilie 2009. Încheiere
08/02/2010 Se emite adresă către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş pentru a comunica dacă inculpatul a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere nr.8290/ 03.04.2009, iar în caz afirmativ modul de soluţionare al contestaţiei. Se citează martorul Damian Gheorghe, conform disp. art. 175 Cod procedură penală şi cu mandat de aducere cu însoţitor, conform disp. art.183 Cod procedură penală. Se reia procedura de citare cu părţile civile, cf. disp. art. 291 Cod proc. pen Amână cauza la data de 01.03.2010. Cu apel, odată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 08.02.2010 Încheiere
08/03/2010 În temeiul disp.art. 306 Cod proc. pen. amână pronunţarea asupra cauzei la data de 15.03.2010. Cu apel, o dată cu fondul. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.03.2010. Amânat
09/02/2009 PENTRU ACESTE MOTIVE, DISPUNE: Admite cererea formulată de reprezentantul părţii civile privind acordarea unui nou termen de judecată pentru a da posibilitatea acestuia să depună la dosar înscrisuri cu privire la soluţionarea cererii de introducere în cauză în calitate de parte civilă a Autorităţii Naţionale a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş, formulată de inculpat la termenul de judecată din data de 15.12.2008. Amână cauza la data de 09.03.2009 în vederea audierii martorilor din acte Bujor Ion Alexandru, Brînduşescu Valentin Dorel, Băran Rodica, Păsărică Mircea, Constantin Virginia, Ghiţă Ion, Dumitrache Robert, Mihu Marius Cezar şi Răduţ Ştefan, lipsă la termenul de faţă, în a căror ascultare se stăruie, sens în care se reia procedura de citare cu aceştia, cf. disp.art. 175 Cod proc. pen. şi cu mandat de aducere cu însoţitor, cf. disp.art. 183 Cod proc. pen. Cu apel, o dată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 09.02.2009. Preşedinte, Daniela Neacşu Încheiere
09/03/2009 PENTRU ACESTE MOTIVE, DISPUNE: În vederea stabilirii cadrului procesual legal, dispune introducerea şi citarea în cauză în calitate de parte civilă a Autorităţii Naţionale a Vămilor-Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, având în vedere aspectele precizate în conţinutul adresei nr. 9913/2009. Se emite adresă către partea civilă Autorităţii Naţionale a Vămilor-Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, pentru a preciza dacă se constituie parte civilă iar în caz afirmativ cuantumul pretenţiilor civile . Pune în vedere părţii civile - Agenţia Natională de Administrare Fiscală prin reprezentant să îşi precizeze în scris poziţia cu privire la pretenţii civile solicitate iniţial prin cererea formulată la fila 4 a dosarului şi cu privire la cererea privind instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului în raport de aspectele învederate la acest termen de judecată. Pune în vedere inculpatului să depună la dosar înscrisuri privind dreptul de proprietate asupra terenului de 2500 m. p situat în comuna Călineşti, judeţul Argeş în vederea soluţionării cererii de instituire a sechestrului asigurător. Se emite adresă către I.P.J-Argeş –Evidenţă Operativă şi cazier judiciar pentru a verifica şi elibera copie de pe fişa de cazier judiciar privind pe inculpat. Amână cauza la data de 06.04.2009, pentru când se citează martorii din acte Bujor Ion Alexandru, Brînduşescu Valentin Dorel, Băran Rodica, Păsărică Mircea, Constantin Virginia, Ghiţă Ion, Dumitrache Robert, Mihu Marius Cezar şi Răduţ Ştefan, lipsă la termenul de faţă, în a căror ascultare se stăruie, sens în care se reia procedura de citare cu aceştia, cf. disp.art. 175 Cod proc. pen. şi cu mandat de aducere cu însoţitor, cf. disp.art. 183 Cod proc. pen. Cu apel, o dată cu fondul cauzei. Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Martie 2009. Preşedinte, Daniela Neacşu Grefier, Casiana Vrănescu Încheiere
12/05/2008 Amână judecarea cauzei la data de 02.06.2008 , in vederea desemnării unui apărător din oficiu, care să-i asigure asistenţa juridică inculpatului, sens in care se va emite adresă către Baroul de Avocaţi Piteşti. Se reia procedura de citare cu inculpatul cf. disp. art. 291 Cod proc. pen. Cu apel , odată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Mai 2008 Încheiere
14/09/2009 Amână judecarea cauzei la data de 28.09.2009, pentru când se citează părţile care nu au termen în cunoştinţă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 Septembrie 2009. Încheiere
14/12/2009 Amana pronunţarea la data de 21.12.2009. Cu drept de apel, odată cu fondul cauzei. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.12.2009 Încheiere
15/12/2008 PENTRU ACESTE MOTIVE, DISPUNE: Proroga discuţia privind introducerea în cauză în calitate de parte civilă a Autorităţii Naţionale a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş, la proximul termen de judecată după ce părţile vor lua cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosar, în dovedirea acesteia. Dispune din oficiu emiterea unei adrese către Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti pentru a comunica instanţei domiciliul actual al martorilor din acte Bujor Ion Alexandru, Brânduşescu Valentin-Dorel şi Păsărică Mircea în vederea realizării procedurii de citare. Se citează martorii din acte cf.art.175 C.pr.penală. Amână cauza la data de 19.01.2009. Cu apel, o dată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 15 Decembrie 2008. Preşedinte, Daniela Neacşu Încheiere
agina 1 2 | 3 |
hartă ::
1*-Starea culturii argeşene Instituţii culturale, autori şi opere
Poate că ar trebui până la urmă să pună cineva degetul pe rană şi să spună odată adevărul despre starea actului cultural şi artistic din Argeş. Ei bine, acesta „Există, e sublim putem zice, dar cam lipseşte cu desăvârşire”, ca să-l cităm pe Caragiale. Din păcate este o boală mai veche a acestei zone, mai exact din anul destrămării colectivului redacţional al Revistei Argeş: Tomozei-Mugur-Ivănescu. Din acea perioadă, de post- dezgheţ cultural, cei trei fiind cumva exilaţi în Argeş, actul cultural argeşan a tot coborât, până ce, iată, a ajuns în ziua de azi, să atingă nivelul cel mai de jos. Despre cauzele acestui declin şi efectele pe termen mediu şi lung, în cele ce urmează.
Instituţiile culturale şi rolul ambiguu al acestora
În Argeş există următoarele instituţii culturale: Direcţia Judeţeană de Cultură şi Culte, care a stat aproape o jumătate de an fără conducere, Centrul Cultural şi Comisiile de Cultură din cadrul C.J. şi C.L., care în loc să-şi facă treba pentru care au fost create mai mult se calcă pe bombeuri, punându-şi tot felul de tălpi una, celeilalte. Nimeni din aceste structuri nu a auzit, sau nu a vrut să audă, despre mangementul cultural şi marketingul actului de cultură. Şi dacă tot nu ştiu cu ce se „mănâncă” cele două noţiuni, atuci măcar să subvenţioneze valoarea produsului cultural. Şi nu ca acum, nonvaloarea, respectiv subprodusul cultural. Din păcate, atât Primăria şi CJ, cât şi Centrul Cultural, preferă să arunce zeci de miliarde de lei pe apa sâmbetei pentru tot felul de pseudproduse culturale, finanţând în fapt nonvaloarea, subprodusul cultural. Şi totul pe bani publici.
Orhestră Simfoncă în ţinutul fanilor PSD, de mici, bere şi manele!
Am ajuns să fim piteşteanul cu statuia lui, sau omul cu arteziana sa, când mult mai necesar era să fi fost autorul şi cărţile lui, sau omul şi spectacolul său de teatru. Existenţa Orhestrei Simfonice era poate necasară, dar numai după o prealabilă pregătire a ”terenului”. Chit că este teribil de costisitoare. Şi aceasta, întrucât, ar fi trebuit mai întâi asigurate: finanţarea proiectului, o sală de spectacole adecvată concertelor instrumentale instrumentişti şi muzicieni de înaltă clasă şi nu în ultimul rând, un public educat în spiritul clasic. Publicul nostru este fan (PSD), de mici, bere şi manele sau cel mult de muzică de petrecere. Nici măcar de folclor autentic. Şi-atunci, cui a trebuit această Orhetră Simfonică? Primarelui, ex-directorului de la Centrul Cultural? Boss-ului din fruntea C.J.? Greu de precizat.
Compromisul în Cultură
Cu siguranţă, nimic nu poate fi mai dăunător unei culturi, fie chiar şi de provincie, decât compromisul făcut pe seama ei chiar de către diriguitori. După cum este cunoscut, în Argeş fiinţează vreo trei reviste de cultură: Revista Argeş, Cafeneaua literară şi Cultura. Calende, cea de-a patra revistă, singura care se ridica la un anumit standard şi-a încetat activitatea cu peste doi-trei ani în urmă, din lipsă de fonduri. Primele două reviste sunt finaţate de către primărie şi Consiliul Local (C.L.), iar Revista „Cultura” e finţată de Consiliul Judeţean (CJ). Din păcate, atât Revista Argeş cât şi Cafeneaua literară sunt revistele celor care le conduc. Directorii lor decid unilateral când, pe cine şi ce publică. Astfel că, în ciuda faptului că finanţarea este suportată de Primăria şi C.L Piteşti, cele două reviste, găzduiesc în paginile lor mai ales autori din afara judeţului: din Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Timişoara şi din Capitală. Desigur că nimic nu pare a fi rău în asta. Numai că, directorii celor două reviste în loc să promoveze la schimb în revistele din Cluj, Constanţa, Craiova Iaşi, Timişoara şi din Capitală, autori argeşeni, se promovează eclusiv pe ei. Dar, compromisul în actul cultural din Argeş merge până acolo, încât a ajuns să vicieze până şi rezultatele puţinelor concursuri literare găzduite de Centrul Cultural sau de Revista Argeş, prin accelaşi Centru Cultural. Centru Cultural, care sponsorizează şi apariţia unei pseudoreviste de... pseudoepigrame. Şi aceasta, doar pentru că directorul fiţuicii este „tare-n clanţă”(?!). La fel a procedat şi cu unii dintre autori, cărora le-a sponsorizat apariţia mai multor cărţi, deşi aceştia sunt şi membrii ai USR şi se află şi la a şaptea, a opta sau a zecea carte. Păi, dacă nu au reuşit să convingă în niciuna ditre cărţile apărute anterior, atunci pentru ce continuii să sponsorizezi la nesfârşit apariţia altor subproduse, ale aceloraşi autori?
Autori argeşeni şi...”operele” lor
În nomenclatorul de profesii, meseria de scriitor este asimilată scriitorului de vagoane din staţiile CFR. Se pare că unii dintre autorii argeşeni ţin cu tot dinadinsul să se încadreze întocmai acestei definiţii.lapidare a DEX-ului, fără a fi reuşit până acum să-şi depăşescă propria condiţie. Aşadar, în ediţia de azi vom lua în discuţie pe unii dintre autorii locali şi cărţile lor. Demersul nostru va începe, cu cine altcineva decât, cu decanul de vârstă al scriitorimii argeşene. Şi anume, cu una dintre (sperăm), ultimele relicve ale proletcultismului (protocronismului) local, prozatorul şi dramaturgul Marin Ioniţă. Crescut şi instruit la Şcoala de Literatură de pe „Kisseleff” a rămas de-atunci tot restul vieţii tributar acelei şcoli. Ajuns la vârsta senectuţii îşi mai scapă mâinile pe sânii şi-n chiloţii unor poetese minore, şi ca vârstă şi ca talent, pe care, sub pretextul promovării pe „sticlă” îşi permite să le pipăie live... ”talentele” (sânii şi zona pubiană). A fost şi a rămas toată viaţa un scriitor minor. Cu toate acestea, aproape în fiecare an şi-a tipărit o carte, fireşte pe banii municipalităţii sau ai C.J. Despre Florin Silişteanu „omul” şi jurnaluistul s-au scris pagini întregi. De o moralitate îndoielnică, Sile şi-a permis să-şi facă viaţa, când vraişte, când varză. A reuşit să-l „facă muci” pe directorul cotidianului local Argeşul liber, pretinzând că va merge în Afganistan dacă îi va acordată suma de 10.000 USD. Numai că nu a ajuns nici măcar până la Bucureşti. Sile transmitea „corespondenţe” din „teatrul de război” al...teraselor de cartier ale Piteştiului. Cât despre poezia lui Sile, accesaţi vă rog site-ul www.poezie.ro şi vă veţi minuna cum un autor care scrie o asemenea poezie a fost „uns” membru USR, filiala Argeş. Tot în peisajul literar argeşan există şi copilul minune al poeziei universale: Crisian Gava, care finalmente s-a dovedit a fi doar o chestie gonflabilă. Un simplu vesificator aidoma mentorului său, Adrian Păunescu. Şi lista poate continua cu alţi autori şi autoare gen Calinic Argatu, Jan Dumitraşcu, Maria Diana Popescu, Denisa Popescu, Dorina Mihai, Mihaela Sandu, Gabriela Zăvăluş etc. Cei nominalizaţi chiar sunt paraleli cu poezia şi cu literatura în general. Cu toate acestea şi-au tipărit câteva volume, iar unii sunt chiar membrii ai USR. Mai mult, există autori despre ale căror cărţi nu a scris nimeni, „pe bune”, nici măcar un rând. Cel mult s-au periat ei între ei, în genul: „scrie tu, despre mine, azi de bine, şi mâine voi scrie şi eu despre tine... tot de bine”. Numiţi cum vreţi asemenea practici, acest mod de ascensiune, dar tot compromis cultural se chiamă, dacă nu cumva chiar „troc”...Troc cultural!
„Culturnicii” de ieri şi de azi, repuşi pe tapet!
Mulţi ne-am întrebat de ce Cultura argeşană se află la nivelul cel mai de jos. Păi nici nu ar avea unde fi, atâta timp cât este făcută fie de veleitari, fie de foşti sau actuali „culturnici”. Spre exemplu: timp de peste un deceniu, Cultura argeşană a fost condusă de un fost director de penitenciar, cu gradul de colonel în retragere, fost CI-st (ofiţer contrainformaţii), Dl. Liviu Martin, nimeni altul decât soţul poetei Denisa Popescu. De la înălţimea funcţiei sale editează sub egida CJ, revista „Cultura”, cea care scria în ultima apariţie pe 2008, la modul cel mai laudativ, despre câştigarea alegerilor locale în Argeş de către PSD şi de mâna întinsă culturii de către realesul preşedinte al CJ, Constantin Nicolescu. La un asemenea electorat, asemenea „cultură”, de valoarea nici măcar a unei cepe degerate! Mai nou, Jan Dumitraşcu, reîntors în fruntea refistei Argeş a scos semnăturile unor autori ca Mircea Bârsilă, Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman, Virgil Diaconu. Urmează Aurel Sibiceanu şi Magda Grigore.Cu toţii vârfurile „optzecismului” local. Şi aceasta, pentru a face loc unora ca Petre Popa fost şef al Culturii argeşene înainte de ’89, reprezentant al „Generaţiei ’60”,Marin Ioniţă, etc. Prin urmare, în cultura argeşană are loc o revenire la protocronismul anilor ’60! Curat proletcultism în plin postmodernism! Curată restauraţie, coane Jenică! Ştefan Dumitru Afrimescu
2*-Mafiile imobiliare argeşene
Mafiile imobiliare de oriunde ar fi, inclusiv din România, nu pot exista fără a avea în spate o înaltă protecţie, fie de la o grupare politică sau alta, fie de la un inalt funcţionar guvernamental, local sau de la „Centru”, care s-a lăsat corupt, pentru a cumpăra la rândul lui alţi înalţi protectori, cu care, de altfel, împarte „prada”. O pradă care poate ajunge la sute de mii, milioane sau chiar zeci de milioane de euro. Din aceste mafii fac parte primari, consilieri locali şi judeţeni, funcţionari din prefecturi şi consilii judeţene, funcţionari ai oficiilor judeţene de cadastru şi publicitate imobiliară, politicieni şi chiar înalţi funcţionari publici şi/sau înalţi demnitari ai statului.
„Filiere” fără frontiere
În Argeş au fost „subtilizate” Hotelul „Muscelul” din Câmpulung, Băile Bughea de Sus şi Bughea de Jos şi Cabana Voinea. Fericitul proprietar al acestui lanţ hotelier este nimeni altul decât ex-directorul ARO, Iustin Preoteasa, toate însă trecute pe numele consoartei. Nici cunoscuta „Casă Regală” din acelaşi municipiu nu a fost ocolită de mafia imobiliară din zonă, la acest moment aparţinând lui Grozavu, un fost sportv, devenit recuperator şi proxenet. Şi la Piteşti, Hotelul Muntenia a intrat în proprietatea patronului de la „Sylva Grup”, Nicolae Ivănescu şi camarilei acestuia. La fel urmează să se întâmple şi cu fostul sediu al SC”Apă-Canal”, precum şi cu imobilul cunoscut drept „Casa Căsătoriilor”. Ca să nu mai amintim de Pădurea Trivale, din care a fost deja ruptă o halcă de peste 200 de ha, printre principalii beneficiari fiind acelaşi Nicolae Ivănescu, care şi-a teleportat 33 ha de pădure de la Răteşti, fix în Pădurea Trivale..
Mafiile terenurilor
Probabil că deja vă sunt cunoscute poreclele preşedintelui C.J., Constantin Nicolescu. Cea de „Vecinul” vă spune ceva? Dacă nu, atunci vă voi „decripta-o” eu: i se mai spune şi „vecinu” pentru că chiar şi acolo unde nu te-ai aştepta niciodată dom’ Nicolescu se învecinează cu mai toţi argeşeni, şi să nu temiri dacă-ntr-o zi îţi va deveni vecin şi ţie. În tot acest timp, mafiile imobiliare s-au specializat, adaptându-se în funcţie de situaţiile create. În sensul că, în momentul în care a început să crească valoarea terenurilor, şi mafiile s-au specializat pe speculaţii cu terenuri. Cele mai vânate suprafeţe au fost cele situate în oraşe, în jurul acestora, în preajma autostrăzilor, dar mai ales a viitoarelor autostrăzi sau centuri ocolitoare ale oraşelor, unde se pot construi benzinării sau parcări dar şi supermarketuri, cum sunt PIC, Metro şi Carfour, Jupiter City, Kaufland sau supermarket-ul situat pe locul fostului Rolast. Ca să nu mai vorbim de terenurile situate în zonele turistice, unde se pot construi hoteluri, restaurante sau pensiuni, ori urmează să fie dezvolatate proiecte turistice de avenrgură, cum este proiectul de la Molivişi, cu infrastructură cu tot, zona Lacului Vidraru şi/sau zona Piscul Negru, Cabana Capra, Cheile Dâmbovicioarei ori Cheia, Rucăr, Moieciu sau Fundata.
Samsarii imobiliari
Puţini români de rând, şi argeşenii cu atât mai puţini, ştiu că, modul cel mai frecvent de spălare a banilor negri sau a celor proveniţi din economia subterană, sunt investiţiile în domeniul imobiliar, respectiv în terenuri, vile şi apartamente. Cazul Nicolae Oiţă Marinescu şi terenul de sub fostul „Lactag”, este cât se poate de relevant. Desigur nu e singurul, dar deocamdată este singurul dovedit. Un alt caz ar fi cel al fostului patron de la „Piaţa Italia”, Toni Lombardo care a fost un timp asociat cu însuşi „regele jocurilor de poker electronic”, un conaţional, care era unul dintre cei mai căutaţi mafioţii italieni în toată lumea, de către INTERPOL. După ce şi-a închis afacerea numită Piaţa Italia, Lombardo şi-a investit toţi banii, bună parte din ei „bani negri”, în terenuri forestiere situate în Pădurea Trivale, unde se pare că va construi un cartier rezidenţial de vile. Tot un astfel de exemplu este şi Mitu Chinezu. La fel de cunoscute sunt mânăriile fostului şef al Poliţiei Române, chestorul Nicolae Berechet cu cele 9 ha de pădure, transferate de la Moşoaia, taman pe malurile Lacului Vidraru. Nici fostul mai-marele pădurilor patriei, Filip Georgescu nu s-a lăsat mai prejos şi... ce să facă şi el, şi-a transferat la rându-i în jur de 10 ha de pădure de la Bârla natală a consoartei, în paradisurile imobiliare şi turistice de la Vidraru, Bascov, Ştefăneşti şi Albota. Până şi odrasla unui fost secretar de stat în Ministerul Industriilor Răzvan Grigorescu, proprietar al mai multor hoteluri, şi-a transferat câteva zeci de ha de pădure de la Nucşoara tot malurile Lacului Vidraru. Şi lista rămâne deschisă. Ca să nu mai vorbim de primarii comunelor Leordeni, Topoloveni şi Alboata, ori de Costel Zamfir ex-primarul de la Bradu, care tocmai a primit o somaţie de 2,2 miliarde lei, sau cel de la Moşoaia, ori de cel de la Mărăcineni, unde dom Şerban pe mână cu Stelian Crăciun a prăduit tot ce mai rămăsese de la foştii primari. Şi la Miceşti, dom Voicu a prăduit o halcă de peste 200 de ha din moşia lui Istrate Micescu. Despre ex-primarul de la Rucăr, Titi Ghica se spune că deţine vreo doi sau chiar trei munţi, cu pădurile câte-au mai rămas cu tot.
Cămătarii
O altă tagmă de „investitori” în imobiliare sunt cămătarii, care la rândul lor spală banii împrumutaţi cu camătă, amatorilor de senzaţii tari. Imprumuturile de la cămătari se fac întotdeauna gajând suma cu unul sau mai multe imobile (terenuri, vile sau apartamente). La data scadenţei, dacă nu a fost achitat „imprumutul”, şi de regulă au grijă să nu ai cum să-l mai achiţi, şi-au însuşit „gajul”, respectiv terenul vila sau apartamentul, pentru ca în cel mai scurt timp să-l vândă cu un preţ, uneori şi de 10 ori mai mare decât suma imprumutată. Toţi cămătarii sunt pe mână cu avocaţii şi executorii judecătoreşti, uneori chiar şi cu instanţele, care îi informează la timp despre orice executare silită sau licitaţie. Apoi, cu sumele obţinute din astfel de „tranzacţii” participă la alte şi alte licitaţii, asupra cărora au fost informaţi. Licitaţii, organizate fie de instanţe, în urma unor executări silite, fie direct de bănci sau alţi „creditori”. Dar, cămătării ies cel mai avantajaţi din tarnzacţiile cu terenuri. Astfel, după achiziţionarea unor suprefeţe de câteva ha, urmează parcelarea terenului în suprafeţe cuprinse între 500 şi 1000 de mp. Pentru a vinde cât mai multe din aceste parcele, crează o dependenţă între ele, prin limitarea accesului la celelalte sau la cea mai valoroasă parcelă, ori la utilităţi, cum ar fi drumuri, apă, gaze şi curent electric.
Ştefan Dumitru Afrimescu
3*-La PRM Argeş avocatul a fost schimbat cu inculpatul
Conducerea centrală a PRM a exclus din partid mai mulţi membri marcanţi, care însemnau ceva pentru partidul lui C.V. Tudor. Printre cei excluşi din PRM se numără şi Marian Fulga, preşedintele PRM Argeş, cel care la prezidenţiale a reuşit să plasese filiala argeşană pe locul doi pe ţară ca număr de voturi.Marian Fulga este de formaţie jurist, fiind un destul de bun avocat al Baroului Argeş. Cel care l-a înlocuit la conducerea filialei argeşene a PRM este Mihai Georgescu, inculpat în cel puţin două dosare de cercetare penală.
Al Capone de la FISC falsifica alcool-Cazierul lui Mhai Georgescu *-Prin 2004-2005, Mihai Gergescu a abuzat de încrederea patronului SC „Foca Pallet” SRL şi i-a furat capul tractor al unui TIR. Păgubitul l-a dat înjudecată şi a rezultat Dosarul penal nr. 96/828/2005, art. 213 c.p. *-Doi ani mai târziu, în august 2006, comisarii Gărzii Financiare Argeş au descins în gospodăria lui Ion Damian din Călineşti, unde au găsit 7.200 sticle PET, de câte un litru cu „Rom Jamaika” cu etichete şi timbre fiscale false, şi 4200 litri de alcool dublu rafinat. În aceeaşi noapte, tot comisarii G.F. au oprit o camionetă înmatriculată în Capitală, plină cu sticle de „Rom Jamaika”, pentru piaţa şi cârciumile Bucureştiului, având aceeaşi provenienţă. Ziua următoare, poliţiştii şi comisarii G.F. au constat că, în spatele afacerii cu spirtoase contrafăcute era tocmai inspectorul principal al FISC-ului din cadrul Administraţiei Finaciare Leordeni, Mihai Georgescu. Tot în noaptea cu pricină, au mai fost găsite şi 21.000 de etichete cu preţuri şi câteva mii de timbre fiscale şi banderole cu numele unor firme fantomă. A doua zi, poliţiştii au descins şi la domiciliul inspectorul Geogescu, unde au găsit alţi 5.000 litri de spirtase contrafăcute. Nu se cunosc detalii despre dosarul de urmărire penală, pentru evaziune fiscală, întocmit de G.F: Argeş şi Poliţie. *-În 2008, Mihai Goergescu recidivează şi este prins din nou de comisarii G.F. şi Poliţie cu băutri alcoolice contarfăcute. I-a fost iarăşi întocmit dosar de cercetarre penală pentru evaziune fiscală. Este vorba despre Dosarul nr. 491/828/2008, din data de 21.04.2008, dosar nesoluţionat nici până azi de către judecătorii Judecătoriei Topoloveni, deşi au fost acordate numai în 2008 12 termene, başca cele acordate în 2009 şi 2010. Abia zilele trecute Mihai Georgescu în ciuda sumei de peste 15 miliarde lei jefuită de stat, a fost condamnat de către Judecătoria Topoloveni, la 3 ani şi 6 luni, dar cu suspendarea executării pedepsei. Sentinţa însă nu este definitivă, putând fi atacată la instanţele superioare (Tribunal, Curte de Apel şi Î.C.C.J. Bucureşti), iar în locul lui Mihai Georgescu la conducerea PRM Arge; a fost numit un alt peremist din Curtea de Argeş.. Ştefan Dumitru Afrimescu
PS: Detaliile dosarului 491/828/CP/2008, din 21.04.2008, potrivit Instanţei Judecătoriei Topoloveni:
: 491/828/2008
Înregistrat în da 21.04.2008
Obiect dosar: infractiuni de evaziune fiscală (Legea nr.87/1994) 296/1 al. 1 lit b din Lg. 571/2003
Materia juridică: Penal
Stadiu procesual: Fond
Părţi:
Georgescu Mihai : Inculpat
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - PRIN DIRECTIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ARGEŞ : Parte civilă
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ : Parte civilă
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR - PRIN DIRECTIA JUDEŢEANĂ PENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE ARGEŞ : Parte civilă
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAŢIONALĂ A VĂMILOR - PRIN DIRECTIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ŞI OPERAŢIUNI VAMALE CRAIOVA : Parte civilă
Constantin Virginia : Martor
Constantin Virginia : Martor
TERMENE DE JUDECATĂ:
Data
Soluţie Detalii
01/03/2010 Amână pronunţarea asupra cauzei la data de 08.03.2010. Cu apel, o dată cu fondul. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01.03.2010. Amânat
01/09/2008 Se emit adrese către Primăria Comunei Răteşti şi Primăria Comunei Călineşti, Serviciul Taxe şi Impozite pentru a comunica bunurile mobile şi imobile deţinute in proprietate de către inculpat, precum şi situaţia juridică a acestora. Se citează martorii din acte Damian Ion, Damian Viorica, Damian Mihaela Elena, Paraschiv Cristian , Popa Gheorghe, Chiuţă Cristian Florin, cf. disp. art. 175 Cod proc. pen. Se emite adresă către IPJ Argeş –Evidenţă operativă şi cazier judiciar pentru a verifica şi elibera copie de pe fişa de cazier judiciar privind inculpatul . Amână judecarea cauzei la data de 29.09.2008. Cu apel o dată cu fondul cauzei. Pronunţată în şedinţa publică de la 01 Septembrie 2008 Încheiere
02/06/2008 Admite cererea formulată de apărătorul inculpatului prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată , fiind în imposibilitate de a se prezenta la acest termen. Dispune , in raport de cererea formulată de reprezentantul părţii civile şi de înscrisul depus la fila 4 a dosarului, citarea in cauză Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi la adresa din Bucureşti , str. Apolodor nr. 17 , sector 5, , cf. disp. art. 291Cod proc. pen. Se reia procedura de citare cu inculpatul , cf. disp. art. 291 Cod proc. pen. Cu apel , odată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 02 Iunie 2008 Încheiere
06/04/2009 Se citează părţile. Amână judecarea cauzei la data de 27.04.2009. Pronunţată în şedinţa publică de la 06 Aprilie 2009. Încheiere
08/02/2010 Se emite adresă către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş pentru a comunica dacă inculpatul a formulat contestaţie împotriva deciziei de impunere nr.8290/ 03.04.2009, iar în caz afirmativ modul de soluţionare al contestaţiei. Se citează martorul Damian Gheorghe, conform disp. art. 175 Cod procedură penală şi cu mandat de aducere cu însoţitor, conform disp. art.183 Cod procedură penală. Se reia procedura de citare cu părţile civile, cf. disp. art. 291 Cod proc. pen Amână cauza la data de 01.03.2010. Cu apel, odată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 08.02.2010 Încheiere
08/03/2010 În temeiul disp.art. 306 Cod proc. pen. amână pronunţarea asupra cauzei la data de 15.03.2010. Cu apel, o dată cu fondul. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.03.2010. Amânat
09/02/2009 PENTRU ACESTE MOTIVE, DISPUNE: Admite cererea formulată de reprezentantul părţii civile privind acordarea unui nou termen de judecată pentru a da posibilitatea acestuia să depună la dosar înscrisuri cu privire la soluţionarea cererii de introducere în cauză în calitate de parte civilă a Autorităţii Naţionale a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş, formulată de inculpat la termenul de judecată din data de 15.12.2008. Amână cauza la data de 09.03.2009 în vederea audierii martorilor din acte Bujor Ion Alexandru, Brînduşescu Valentin Dorel, Băran Rodica, Păsărică Mircea, Constantin Virginia, Ghiţă Ion, Dumitrache Robert, Mihu Marius Cezar şi Răduţ Ştefan, lipsă la termenul de faţă, în a căror ascultare se stăruie, sens în care se reia procedura de citare cu aceştia, cf. disp.art. 175 Cod proc. pen. şi cu mandat de aducere cu însoţitor, cf. disp.art. 183 Cod proc. pen. Cu apel, o dată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 09.02.2009. Preşedinte, Daniela Neacşu Încheiere
09/03/2009 PENTRU ACESTE MOTIVE, DISPUNE: În vederea stabilirii cadrului procesual legal, dispune introducerea şi citarea în cauză în calitate de parte civilă a Autorităţii Naţionale a Vămilor-Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, având în vedere aspectele precizate în conţinutul adresei nr. 9913/2009. Se emite adresă către partea civilă Autorităţii Naţionale a Vămilor-Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, pentru a preciza dacă se constituie parte civilă iar în caz afirmativ cuantumul pretenţiilor civile . Pune în vedere părţii civile - Agenţia Natională de Administrare Fiscală prin reprezentant să îşi precizeze în scris poziţia cu privire la pretenţii civile solicitate iniţial prin cererea formulată la fila 4 a dosarului şi cu privire la cererea privind instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului în raport de aspectele învederate la acest termen de judecată. Pune în vedere inculpatului să depună la dosar înscrisuri privind dreptul de proprietate asupra terenului de 2500 m. p situat în comuna Călineşti, judeţul Argeş în vederea soluţionării cererii de instituire a sechestrului asigurător. Se emite adresă către I.P.J-Argeş –Evidenţă Operativă şi cazier judiciar pentru a verifica şi elibera copie de pe fişa de cazier judiciar privind pe inculpat. Amână cauza la data de 06.04.2009, pentru când se citează martorii din acte Bujor Ion Alexandru, Brînduşescu Valentin Dorel, Băran Rodica, Păsărică Mircea, Constantin Virginia, Ghiţă Ion, Dumitrache Robert, Mihu Marius Cezar şi Răduţ Ştefan, lipsă la termenul de faţă, în a căror ascultare se stăruie, sens în care se reia procedura de citare cu aceştia, cf. disp.art. 175 Cod proc. pen. şi cu mandat de aducere cu însoţitor, cf. disp.art. 183 Cod proc. pen. Cu apel, o dată cu fondul cauzei. Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Martie 2009. Preşedinte, Daniela Neacşu Grefier, Casiana Vrănescu Încheiere
12/05/2008 Amână judecarea cauzei la data de 02.06.2008 , in vederea desemnării unui apărător din oficiu, care să-i asigure asistenţa juridică inculpatului, sens in care se va emite adresă către Baroul de Avocaţi Piteşti. Se reia procedura de citare cu inculpatul cf. disp. art. 291 Cod proc. pen. Cu apel , odată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Mai 2008 Încheiere
14/09/2009 Amână judecarea cauzei la data de 28.09.2009, pentru când se citează părţile care nu au termen în cunoştinţă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 Septembrie 2009. Încheiere
14/12/2009 Amana pronunţarea la data de 21.12.2009. Cu drept de apel, odată cu fondul cauzei. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.12.2009 Încheiere
15/12/2008 PENTRU ACESTE MOTIVE, DISPUNE: Proroga discuţia privind introducerea în cauză în calitate de parte civilă a Autorităţii Naţionale a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş, la proximul termen de judecată după ce părţile vor lua cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosar, în dovedirea acesteia. Dispune din oficiu emiterea unei adrese către Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti pentru a comunica instanţei domiciliul actual al martorilor din acte Bujor Ion Alexandru, Brânduşescu Valentin-Dorel şi Păsărică Mircea în vederea realizării procedurii de citare. Se citează martorii din acte cf.art.175 C.pr.penală. Amână cauza la data de 19.01.2009. Cu apel, o dată cu fondul. Pronunţată în şedinţa publică de la 15 Decembrie 2008. Preşedinte, Daniela Neacşu Încheiere
agina 1 2 | 3 |
hartă ::
Text preluat de pe blogul unui jurnalist de la Curierul zilei, Calin Popescu.
PE LANGA ZIAR. BLOG DE CURIER
Acest blog
Link de aici
Web
VINERI, 19 MARTIE 2010
Cum am fost respins si de unde n-am candidat. Nu e Kafka!
Mi-a trecut supararea si - n-am ce-ti face Dane! - dandanaua trebuie povestita. Am si eu tendinta sa-i aduc la mine pe toti cunoscutii, dar eu stiu pentru ce, cand si unde chem pe cineva, daca-l chem.
Dan Badea imi da mesaj pe blog, apoi pe mess, cum ca are sa-mi faca o propunere. Banuiam ca vrea sa ma faca mare investigator la ziarul recent lansat, la care s-a bagat el. Eu nu sunt certat cu nimeni de la Curierul, nu sunt dat afara, nu sunt demisionar, si nu stiam cum sa-l refuz.
Deocamdata, Curierul e inca printre putinele ziare din tara care sta pe propriile picioare (poate Informatia Zilei din Satu Mare - sau altii care sunt destul de nebuni sa supravietuiasca ar mai fi la fel). N-as pleca dupa atatia ani la un alt ziar sa fac concurenta ziarului actual, pentru un leu in plus. Pentru ca insista am zis, hai sa vorbesc, ca nu mai scapam de el. N-am vrut sa merg la sediul lor - acolo ma chema! - asa ca ma invita in barul Matteo sa vorbim, ca vine si patronul lui sa-mi propuna "ceva".
Merg cu cateva minute inainte, sa comand eu, ca sa scap de faza penibila cu cinstea facuta de presupusul angajator. Cand intru, il vad pe Mitrus la o masa cu mai multi, ma apropii, o vad si pe Luiza Dobrescu cu altii, intre care Stancescu, redactorul lor sef. "Aici, aici!" imi face semn Luiza. Ma asez: erau cei doi actionari ai ziarului, unul venit si cu femeia. Vorbeau cu Mitrus, care nu intelegea de ce, daca l-au pus secretar de redactie i se iau textele la corectura la Bucuresti, si nu se publica decat stirutele. Unul din actionari le reprosa in schimb, ca "deja de la al doilea numar au inceput cu stiri normale despre PNL". Apoi, Stancescu le explica de ce vrea sa plece pleaca: directoarea ziarului (are si asa ceva) i-a explicat, ca, avand in vedere ca torul se face la Bucuresti, rolul lui ca redactor sef e sa se ocupe de curatenie. Atunci pica si ea si el o intreaba: "E adevarat ca ati zis sa ma ocup de curatenie?" "Da, pai..." "Buna ziua!" si au plecat amandoi. Cam spasiti - n-am inteles de ce: cand iti dai demisia ai dreptul macar la un pahar spart. "Directoarea" mi s-a parut un fel de pitipoanca, din cele care confunda presa cu fumatul. "Noi ne lamurim repede cand cineva nu e bun" - imi explica scena "Florin", dupa cum mi l-a prezentat Badea, care tocmai aparea si el.
Trec eu la aparat. M-au intrebat in cor "Cred ca pot sa lucrez la ziarul lor?" Ocolesc raspunsul si spun ca deocamdata eu sunt platit pe firma, eventual as mai putea lucra si ceva in plus. Ei voiau sa spuna, adica, daca sunt capabil. Pe mine ma interesa insa sa spuna intai cine sunt ei, ce vor. "Nevasta lui Pendiuc are o amant. Scrie asta", incepe unul, facand pe inteligentul. Zic: "Se vede ca nu stiti cum arata, in primul rand". Apoi, explica: "Noi atacam oameni" Eu: "Daca ai motive sa-i ataci." Apoi, celalalt, "Florin", incearca altfel: "Pe cine acopera patronul tau?" "Din politica, pe nimeni. Din oameni de afaceri, normal, pe prieteni si parteneri - Iulica Preda de exemplu." "Cine e?" "Nu sunteti din Pitesti?""Nu". Ii explic cine e. "Atunci scrie-mi pana maine o ancheta cu Iulica Preda."
Eu tot nu intelegeam: de ce sa scriu, cum vine asta, cand eu nu am zis deloc ca merg la ei, ce prostie sa imi ceara sa-l atac pe prietenul patronilor cu care lucrez de 8 ani, doar ca imi zice el, si inca repede. Apoi se amesteca si "directoarea": "Scrie-mi o ancheta cu cariera politica a lui Iani Popa si a Ancai Barbu!" Eu ezit sa raspund, iar ea incepe sa se hlizeasca. Cum ar veni: vai, ce prost, n-am mai vazut asa candidat!
Erau o multime de lucruri care trebuiau lamurite intai – cum sa nu fac concurenta fostului ziar, cum sa nu-i supar pe patroni daca plec, cum sa lucrez eventual in doua locuri, cum sa fac asta rentabil, si, nu in ultimul rand, daca publicatia lor e ziar - fiindca nu pare - si n-am chef sa fiu pion pentru santaje sau alte mizerii.
In plus, eu am inca parerea naiva ca un sef de ziar, sau macar cineva din conducere, ar trebui sa stie la ce echipa a jucat Abelard, ce filme a turnat Toma d’Aquino, cu se mananca Bacon si altele. Nu sa fie toti din aia de la care te astepti doar sa-l vezi in piata soptind: "tigari tigari, baieti" sau propunandu-ti "fetite". Dar asta e, azi nu mai sunt nici la balamuc atatia ceausesti si napoleoni cati moguli - oricine poate scoate o fituica, cateva numere. Indispus ca l-am intrebat cum de nu-l cunoaste pe Preda, "angajatorul" meu a taiat-o repede. "A, a lucrat pana acum la un cotidian?" "Nu esti ce ne trebuie noua. Avem nevoie de oameni cu inima" - adica n-am vocea lui Sorin Ovidiu Balan. Ca si cand iti trebuie "inima" sa ataci aiurea pe oricine, pana o iei in bot, in loc sa rezisti presiunilor si sa scrii adevarul. Le-am urat succes si le-am zis ca doar nu se asteptau s-o rup cu un ziar unde lucrez de 8 ani, pentru a veni la unul cu 2 numere. Ei au luat mutra: "Da, bate campii". I-am lasat in pace ca erau cu Dan, sa nu-i fac greutati.
Florin Paraschivescu, asa il cheama parca pe marele asociat, care fusese partener si cu Ghezea. Atacul e ziarul acela in care asociatul Ghezea, dupa ce s-a filmat cand facea sex oral cu Gyorfi, a facut mare material de presa cu asta. Individul inca umbla pe strada, nu s-a impuscat. Ar merita sa il pocneasca cineva odata numai ca sa-l auda zicand: "De ce dai ma?" "Dar tu de ce ai facut aia?" "De smecher". "La fel si eu". Si iata ca are un asociat care vrea sa-i continue traditia.
Badea, care m-a bagat in rahat, tacea. Imi pare rau pentru el, care scria pe blog ca "pe criza ar accepta si un salariu de 400 euro", acum a ajuns sa alerge dupa orice - scuzati - basina. Treaba lui daca are atata nevoie de cei 12 milioane fluturati, dar ce are cu mine, ii par asa de neajutorat? Dupa farsa, Dan mi-a respins apelul si nu mi-a dat nicio explicatie. De-aia am si scris. Dane, ai vrut poate sa-mi faci un bine, dar ai un stil!...
PUBLICAT DE CALIN POPESCU LA 14:40
4 COMENTARII:
Razvan spunea...
pai cand am vrut sa comentez prima oara tocmai scosesesi articolul de pe blog; acum dupa ce l-ai pus la loc, ai adaugat cateva nume, unul dintre ele fiind Kafka, cel la care vroiam sa fac si eu referire in comentariul meu :)
este o intamplare kafkiana, zi merci ca ai tecut prin ea fara sa te transformi intr-un gandac scarbos, lucru care s-ar fi intamplat daca intrai in jocul baietilor.
mi-a placut chestia "cu ce se mananca Bacon". pun pariu ca tipii de la masa ar rade de tine zicand "eta bah, asta scrie sunca cu litera mare!!! si cum adica, noi nu stim cu ce se mananca sunca!!! cu usturoi!"
mirosul de jigodie se simte si peste ocean. din pacate.
numai bine, Calin
19 MARTIE 2010, 18:52
heraasku spunea...
M-a amuzat intamplarea. Adica, daca n-ar fi amuzanta ar fi tragica.
Ai picat in ceea ce eu numesc un spatiu gol. Nu gol de substanta ci gol de om. Marturisesc ca, in ultima vreme, am incercat sa fiu mai atent la oameni. Atent pentru ca in general i-am cam ignorat. Si am avut/am placuta surpriza ca nu-i inteleg deloc. Asta nu o consider slabiciune ci ca pe o imposibilitate de a ma pozitiona corect fata de ei.
Si cred ca asta e una din dramele noastre. Vrem ceva dar nu prea stim CUM sa facem.
E Kafka, dar nu in sensul intelegerii adolescente a lui. Ci in sensul tristetii lui ca NU POATE fi ca ceilalti. Desi vrea sa fie acolo, ceva ii spune ca s-ar bucura de impartasire, nu ajunge niciodata acolo. Poate pentru ca asculta pe drum de cei care-i spun ca "stiu ei cum se face".
Sper sa fi dat in zid cu frontalul nu cu nasul.
In rest...atentie mare!
Cu bine!
20 MARTIE 2010, 11:20
Anonim spunea...
Am citit o chestiune absolut similara despre practicile maga patronilor de presa de la Atac pe afrimescu.blogspot.com. Rahat!
E o minune ca mai sunt inca jurnalisti dispusi sa lucreaze in serviciul unor asemenea indivizi. Probabil, nu sunt jurnalisti, sunt la fel de santajisti ca ei.
Un gunoi de presa acaesta fituik.
20 MARTIE 2010, 18:35
voceaargesului spunea...
Calin te rog sa-i transmiti multe salutari domnului Negut... singurul patron de ziar care a avut curajul sa prezinte, chiar daca a luat de pe un blog, mizeria din cadrul Atacului la persoanele cu bani din Arges. Ne bucuram ca nu ai ajuns sa dai "la temelie" pentru oameni ca Paraschivescu si Stancu. Te saluta cei care au refuzat sa faca santaje...
PS de la Afrimescu: Precizez că între mine şi cei de la Curierul zilei nu a fost, nu este şi nici va fi vreodată vreun fel de înţelegere. De altfel, nu vorbesc de ani de zile cu niciunul dintre ei. Nici cu Neguţ şi nici cu asociata sa.
Acest blog
Link de aici
Web
VINERI, 19 MARTIE 2010
Cum am fost respins si de unde n-am candidat. Nu e Kafka!
Mi-a trecut supararea si - n-am ce-ti face Dane! - dandanaua trebuie povestita. Am si eu tendinta sa-i aduc la mine pe toti cunoscutii, dar eu stiu pentru ce, cand si unde chem pe cineva, daca-l chem.
Dan Badea imi da mesaj pe blog, apoi pe mess, cum ca are sa-mi faca o propunere. Banuiam ca vrea sa ma faca mare investigator la ziarul recent lansat, la care s-a bagat el. Eu nu sunt certat cu nimeni de la Curierul, nu sunt dat afara, nu sunt demisionar, si nu stiam cum sa-l refuz.
Deocamdata, Curierul e inca printre putinele ziare din tara care sta pe propriile picioare (poate Informatia Zilei din Satu Mare - sau altii care sunt destul de nebuni sa supravietuiasca ar mai fi la fel). N-as pleca dupa atatia ani la un alt ziar sa fac concurenta ziarului actual, pentru un leu in plus. Pentru ca insista am zis, hai sa vorbesc, ca nu mai scapam de el. N-am vrut sa merg la sediul lor - acolo ma chema! - asa ca ma invita in barul Matteo sa vorbim, ca vine si patronul lui sa-mi propuna "ceva".
Merg cu cateva minute inainte, sa comand eu, ca sa scap de faza penibila cu cinstea facuta de presupusul angajator. Cand intru, il vad pe Mitrus la o masa cu mai multi, ma apropii, o vad si pe Luiza Dobrescu cu altii, intre care Stancescu, redactorul lor sef. "Aici, aici!" imi face semn Luiza. Ma asez: erau cei doi actionari ai ziarului, unul venit si cu femeia. Vorbeau cu Mitrus, care nu intelegea de ce, daca l-au pus secretar de redactie i se iau textele la corectura la Bucuresti, si nu se publica decat stirutele. Unul din actionari le reprosa in schimb, ca "deja de la al doilea numar au inceput cu stiri normale despre PNL". Apoi, Stancescu le explica de ce vrea sa plece pleaca: directoarea ziarului (are si asa ceva) i-a explicat, ca, avand in vedere ca torul se face la Bucuresti, rolul lui ca redactor sef e sa se ocupe de curatenie. Atunci pica si ea si el o intreaba: "E adevarat ca ati zis sa ma ocup de curatenie?" "Da, pai..." "Buna ziua!" si au plecat amandoi. Cam spasiti - n-am inteles de ce: cand iti dai demisia ai dreptul macar la un pahar spart. "Directoarea" mi s-a parut un fel de pitipoanca, din cele care confunda presa cu fumatul. "Noi ne lamurim repede cand cineva nu e bun" - imi explica scena "Florin", dupa cum mi l-a prezentat Badea, care tocmai aparea si el.
Trec eu la aparat. M-au intrebat in cor "Cred ca pot sa lucrez la ziarul lor?" Ocolesc raspunsul si spun ca deocamdata eu sunt platit pe firma, eventual as mai putea lucra si ceva in plus. Ei voiau sa spuna, adica, daca sunt capabil. Pe mine ma interesa insa sa spuna intai cine sunt ei, ce vor. "Nevasta lui Pendiuc are o amant. Scrie asta", incepe unul, facand pe inteligentul. Zic: "Se vede ca nu stiti cum arata, in primul rand". Apoi, explica: "Noi atacam oameni" Eu: "Daca ai motive sa-i ataci." Apoi, celalalt, "Florin", incearca altfel: "Pe cine acopera patronul tau?" "Din politica, pe nimeni. Din oameni de afaceri, normal, pe prieteni si parteneri - Iulica Preda de exemplu." "Cine e?" "Nu sunteti din Pitesti?""Nu". Ii explic cine e. "Atunci scrie-mi pana maine o ancheta cu Iulica Preda."
Eu tot nu intelegeam: de ce sa scriu, cum vine asta, cand eu nu am zis deloc ca merg la ei, ce prostie sa imi ceara sa-l atac pe prietenul patronilor cu care lucrez de 8 ani, doar ca imi zice el, si inca repede. Apoi se amesteca si "directoarea": "Scrie-mi o ancheta cu cariera politica a lui Iani Popa si a Ancai Barbu!" Eu ezit sa raspund, iar ea incepe sa se hlizeasca. Cum ar veni: vai, ce prost, n-am mai vazut asa candidat!
Erau o multime de lucruri care trebuiau lamurite intai – cum sa nu fac concurenta fostului ziar, cum sa nu-i supar pe patroni daca plec, cum sa lucrez eventual in doua locuri, cum sa fac asta rentabil, si, nu in ultimul rand, daca publicatia lor e ziar - fiindca nu pare - si n-am chef sa fiu pion pentru santaje sau alte mizerii.
In plus, eu am inca parerea naiva ca un sef de ziar, sau macar cineva din conducere, ar trebui sa stie la ce echipa a jucat Abelard, ce filme a turnat Toma d’Aquino, cu se mananca Bacon si altele. Nu sa fie toti din aia de la care te astepti doar sa-l vezi in piata soptind: "tigari tigari, baieti" sau propunandu-ti "fetite". Dar asta e, azi nu mai sunt nici la balamuc atatia ceausesti si napoleoni cati moguli - oricine poate scoate o fituica, cateva numere. Indispus ca l-am intrebat cum de nu-l cunoaste pe Preda, "angajatorul" meu a taiat-o repede. "A, a lucrat pana acum la un cotidian?" "Nu esti ce ne trebuie noua. Avem nevoie de oameni cu inima" - adica n-am vocea lui Sorin Ovidiu Balan. Ca si cand iti trebuie "inima" sa ataci aiurea pe oricine, pana o iei in bot, in loc sa rezisti presiunilor si sa scrii adevarul. Le-am urat succes si le-am zis ca doar nu se asteptau s-o rup cu un ziar unde lucrez de 8 ani, pentru a veni la unul cu 2 numere. Ei au luat mutra: "Da, bate campii". I-am lasat in pace ca erau cu Dan, sa nu-i fac greutati.
Florin Paraschivescu, asa il cheama parca pe marele asociat, care fusese partener si cu Ghezea. Atacul e ziarul acela in care asociatul Ghezea, dupa ce s-a filmat cand facea sex oral cu Gyorfi, a facut mare material de presa cu asta. Individul inca umbla pe strada, nu s-a impuscat. Ar merita sa il pocneasca cineva odata numai ca sa-l auda zicand: "De ce dai ma?" "Dar tu de ce ai facut aia?" "De smecher". "La fel si eu". Si iata ca are un asociat care vrea sa-i continue traditia.
Badea, care m-a bagat in rahat, tacea. Imi pare rau pentru el, care scria pe blog ca "pe criza ar accepta si un salariu de 400 euro", acum a ajuns sa alerge dupa orice - scuzati - basina. Treaba lui daca are atata nevoie de cei 12 milioane fluturati, dar ce are cu mine, ii par asa de neajutorat? Dupa farsa, Dan mi-a respins apelul si nu mi-a dat nicio explicatie. De-aia am si scris. Dane, ai vrut poate sa-mi faci un bine, dar ai un stil!...
PUBLICAT DE CALIN POPESCU LA 14:40
4 COMENTARII:
Razvan spunea...
pai cand am vrut sa comentez prima oara tocmai scosesesi articolul de pe blog; acum dupa ce l-ai pus la loc, ai adaugat cateva nume, unul dintre ele fiind Kafka, cel la care vroiam sa fac si eu referire in comentariul meu :)
este o intamplare kafkiana, zi merci ca ai tecut prin ea fara sa te transformi intr-un gandac scarbos, lucru care s-ar fi intamplat daca intrai in jocul baietilor.
mi-a placut chestia "cu ce se mananca Bacon". pun pariu ca tipii de la masa ar rade de tine zicand "eta bah, asta scrie sunca cu litera mare!!! si cum adica, noi nu stim cu ce se mananca sunca!!! cu usturoi!"
mirosul de jigodie se simte si peste ocean. din pacate.
numai bine, Calin
19 MARTIE 2010, 18:52
heraasku spunea...
M-a amuzat intamplarea. Adica, daca n-ar fi amuzanta ar fi tragica.
Ai picat in ceea ce eu numesc un spatiu gol. Nu gol de substanta ci gol de om. Marturisesc ca, in ultima vreme, am incercat sa fiu mai atent la oameni. Atent pentru ca in general i-am cam ignorat. Si am avut/am placuta surpriza ca nu-i inteleg deloc. Asta nu o consider slabiciune ci ca pe o imposibilitate de a ma pozitiona corect fata de ei.
Si cred ca asta e una din dramele noastre. Vrem ceva dar nu prea stim CUM sa facem.
E Kafka, dar nu in sensul intelegerii adolescente a lui. Ci in sensul tristetii lui ca NU POATE fi ca ceilalti. Desi vrea sa fie acolo, ceva ii spune ca s-ar bucura de impartasire, nu ajunge niciodata acolo. Poate pentru ca asculta pe drum de cei care-i spun ca "stiu ei cum se face".
Sper sa fi dat in zid cu frontalul nu cu nasul.
In rest...atentie mare!
Cu bine!
20 MARTIE 2010, 11:20
Anonim spunea...
Am citit o chestiune absolut similara despre practicile maga patronilor de presa de la Atac pe afrimescu.blogspot.com. Rahat!
E o minune ca mai sunt inca jurnalisti dispusi sa lucreaze in serviciul unor asemenea indivizi. Probabil, nu sunt jurnalisti, sunt la fel de santajisti ca ei.
Un gunoi de presa acaesta fituik.
20 MARTIE 2010, 18:35
voceaargesului spunea...
Calin te rog sa-i transmiti multe salutari domnului Negut... singurul patron de ziar care a avut curajul sa prezinte, chiar daca a luat de pe un blog, mizeria din cadrul Atacului la persoanele cu bani din Arges. Ne bucuram ca nu ai ajuns sa dai "la temelie" pentru oameni ca Paraschivescu si Stancu. Te saluta cei care au refuzat sa faca santaje...
PS de la Afrimescu: Precizez că între mine şi cei de la Curierul zilei nu a fost, nu este şi nici va fi vreodată vreun fel de înţelegere. De altfel, nu vorbesc de ani de zile cu niciunul dintre ei. Nici cu Neguţ şi nici cu asociata sa.
vineri, 19 martie 2010
Adevărul despre "demiterile" de la Atacul de Argeş la persoană
Adevărul despre „demiterile” de la Atac (de Arges), la persoană! S-a inventat şantajul în Argeş?
Pe 1 martie a.c., Trustul Atac la Persoană din Bucureşti a lansat cu oarece fast, la Piteşti, săptămânalul Atac de Argeş la persaonă. Lansarea a avut loc la Restaurantul Magic situat la poalele Păduri Trivale. La lansare au participat cel mult 90-100 de invitaţi, 40-50 din Piteşti şi 35-40 din Bucureşti, plus 15-20 de jurnalişti locali şi din redacţia centrală a trustului Atac la persoană.
Scurt istoric
Înaintea acestei lansări a Ataclui de Argeş, în 2002 a mai avut loc o altă tentativă a aceluiaşi trust, de lansare a unei publicaţii, pe-atunci numindu-se „Atac de Argeş”, fără „la persoană”, şi-l avea ca director pe Mihai Ghezea. Printre fondatorii de-atunci m-am numărat şi eu alături de George Stăncescu. După mai multe peripeţii, timp în care a căpătat denumiri ca „Impact în Argeş” şi o altă conducere, agreată de mai marii urbei şi-ai judeţului „Atac de Argeş” şi-a încetat apariţia, brandul fiind vândut de Ghezea unei rubedenii de lui Constantin Nicolescu, la preţul de 200.000 de euro. Brandul Impact în Argeş a fost vândut cu preţul amint la „pachet” cu un Jeep ce aparţinea lui Mihai Ghezea, iar Impact în Argeş nu a mai reapărut niciodată. Ceea înseamnă că a fost cumpărat, anume, pentru a fi şi „îngropat”, nu doar „omorât”, de oameni lui Nicolescu.
„Să le daţi la temelie...”
„NOUL ATAC DE ARGEŞ ÎL ARE CA DIRECTOR PE FLORIN PARASCHIVESCU, ACŢIONAR LA TRUSTUL ATAC CU 51%, NIMENI ALTUL DECÂT NEPOTUL PREFERAT AL ACELUIAŞI MIHAI GHEZEA, ŞI EL ACŢIONAR ÎN CONTINUARE, POTRIVIT ONRC, CU 45% LA ACELAŞI TRUST ATAC. CU TOATE ACESTEA, NOII ŞEFI AI TRUSTULUI DIN BUCUREŞTI S-AU JURAT CĂ MHAI GHEZEA NU MAI ARE NICIUN AMESTEC LA PUBLICAŢIILE ATAC, ŞI CU ATÂT MAI PUŢIN LA ATAC DE ARGEŞ. POATE, DAR METODELE ŞI STILUL DE PRESĂ PRACTICATE DE GHEZEA AU RĂMAS ACELEŞI ŞI PENTRU NOUA CONDUCERE A TRUSTULUI ATAC. ZIARUL SE VREA A FI DE INVESTIGAŢII ŞI DEZVĂLUIRI, NUMAI CĂ, ÎN ZIAR SE PUBLICĂ DOAR ACELE ANCHETE ŞI/SAU „DEZVĂLUIRI” AI CĂROR PROTAGONIŞTI SAU SUBIECŢI NU AU CEDAT LA PRESIUNILE EXERCITATE DE ŞEFII CEI MARI AI ZIARULUI. VOI PREZENTA ÎN CONTINUARE O PARTE A STENOGRAMELOR UNOR DISCUŢII DINTRE ŞEFII ZIARULUI ŞI O PARTE DINTRE COLEGI, REDACTORI LOCALI AI PUBLICAŢIEI: FLORIN PARASCHIVESCU (F.P.), DIRECTOR GENERAL:„CE AVEŢI DESPRE NICOLESCU? REDACTORII: „DESTULE.. CAM TOATE JAFURILE ÎN CARE E BĂGAT... CE-I DREPT INDIRECT, FIINDCĂ ŞI-A BĂGAT NEAMURILE LA ÎNAINTARE. F.P.: „ATUNCI DAŢI-I LA TEMELIE. F.P.:DAR DESPRE PENDIUC? R.: „LA FEL DE MULTE. F.P.: DAŢI-I ŞI LU’ PENDIUC LA TEMELIE. F.P. „DESPRE PENESCU AVEŢI CEVA? R.: „TOT DOSARUL DE LA DNA. F.P.: „OK. LA TEMELIE! ŞI DESPRE BOUREANU ŞI DAVIDESCU, CE AVEŢI? R.: „AVEM DESPRE TOŢI... F.P.: „DAR DESPRE AXINTE ŞI FRAŢII LAZĂR?H R: „AVEM DE TOATE DESPRE TOŢI, DOAR CĂ LUI AXINTE I S-A SINUCIS DE CURÂND UNICUL BĂIAT. F.P.: „DA, ŞI? MĂ DOARE-N P..LĂ PE MINE DE FISU’ LUI AXINTE! R.: „DA, NUMAI CĂ, ŞTIŢI, OMUL A AVUT UN ŞOC DIN CARE NU CREDEM CĂ ŞI-A REVENIT. SĂ-L MAI LĂSĂM UN TIMP SĂ-ŞI MAI REVINĂ. F.P.: „NU IERTĂM PE NIMENI... AŞA VĂ LUAŢI SALARIILE”. ACEEAŞI PROTAGONIŞTI, DAR ÎNTRE INTERVALUL DINTRE NR. 1 ŞI NR 2. ELIZA STANCU (E.S.), DIRECTORUL ATACULUI DE ARGEŞ, CĂTRE ECHIPĂ REDACŢIONALĂ (CĂUTÂNDU-ŞI CU GREU CUVINTELE, FIINDCĂ E MAI ÎNCEATĂ ÎN GÂNDIRE):„VREAU... SĂ FIŢI... MAI DURI... MAI VIRULENŢI ÎN EXPRIMARE. MAIII... MAIII...EXCAT... MAI ACIZI. ÎNCEPÂND DE NUMĂRUL ĂSTA... FLORIN A HOTĂRÂT, NU EU... SĂ SCRIEŢI ANCHETELE... ÎN MAXIM 3.500 DE CARACTERE (CINE DRACU' A MAI AUZIT SĂ SCRII O ANCHETĂ DE DOAR 3.000 DE CARACTERE... DAR, DEH, EI SUNT ZIARIŞTI ADEVĂRAŢI DE BUCUREŞTI ŞI NOI NIŞTE PÂRLIŢI DIN PROVINCIE). MAI TÂRZIU, ÎN ACCEAŞI ZI, MADAM DIRECTOR ÎI CERE LUI STĂNCESCU SĂ-I SCRIE EDITORIALUL. GEORGE, ÎN FUNCŢIA DE REDACTOR ŞEF, ACCEPTĂ ACEST LUCRU, DAR ÎI TRANSMITE ELIZEI CĂ SE VA SEMNA PE EDITORIAL. LOVITĂ ÎN MÂNDRIA EI DE DIRECTOR ACEASTA ÎI SPUNE REDACTORULUI ŞEF: „SCRII EDITORIALUL ŞI MĂ SEMNEZI PE MINE. ĂSTA, DA, TUPEU! CUCOANA, DUPĂ CE CĂ ABIA LEAGĂ DOUĂ PROPOZIŢII, ŞI ALEA SMULSE CU...FORCEPSUL, VROIA SĂ-ŞI PUNĂ SEMNĂTURA PE „PUNCTUL DE VEDERE AL PUBLICAŢIEI ÎN LEGĂTURĂ CU O PROBLEMĂ CARE ŢINEA, LA MOMENTUL RESPECTIV, CAPUL DE AFIŞ AL ACTUALITĂŢII – DEFINIŢIA EDITORIALUI SCRISĂ DE ALTCINEVA. AM TRECUT DEFINIŢIA CA SĂ PRICEAPĂ ŞI ELIZA STANCU, DAR ŞI FLORIN PARASCHIVESCU (SAU CINE SCRIE ÎN LOCUL LUI) CU CE SE MĂNÂNCĂ EDITORIALUL... ÎN NICIUN CAZ CU „DATUL LA TEMELIE!
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI
VINERI, CU TREI ZILE ÎNAINTEA APARIŢIEI NUMĂRULUI TREI AL ATACULUI DE ARGEŞ REDACTORUL ŞEF, GEORGE STĂNCESCU, ÎN BAZA UNOR DOCUMENTE ŞI DATE SOLIDE, SCRIE DOUĂ ANCHETE DESPRE GINERELE LUI NICOLESCU, ENRICO PERINI ŞI CUMNAŢII PREŞEDINTELUI PSD. FIINDCĂ ONOR CONDUCEREA DĂDUSE UN OM AFARĂ GEORGE I-A TRANSMIS DIRECTOAREI CĂ VA SCRIE O ANCHETĂ MAI MARE CARE SĂ INTRE PE DOUĂ PAGINI. RĂSPUNSUL ELIZEI A FOST AFIRMATIV... ACUM O SĂ AFLAŢI DE CE AM SPUS CĂ ESTE GREA ÎN GÂNDIRE. DUPĂ CE SCRIE GEORGE PRIMA ANCHETĂ... ŞOC! (CA SĂ O CITEZ PE PĂTRULEASA) ARTICOLUL NU MAI INTRĂ FIINDCĂ E PREA MARE (11.000 DE CARACTERE, FRATE). CUM ERA ŞI NORMAL GEORGE REFUZĂ SĂ MAI SCRIE ŞI SĂ MAI DISCUTE CU PATRONATUL MOTIVÂND CĂ: „VREAU SĂ FAC PRESĂ, DACĂ AM CU CINE, NU SĂ FAC ŞANTAJ”. ÎNTR-O AŞA ZISĂ ÎNCERCARE DE A ŢINE REDACŢIA UNITĂ PARASCHIVESCU ÎI INVITĂ PE STĂNCESCU ŞI MITRUŞ LA O ÎNTÂLNIRE ÎN LOCALUL „MATEO”. ACEŞTIA REFUZĂ SĂ MAI VINĂ LA „ŞEDINŢA DE REDACŢIE” IMPROVIZATĂ. MAI TÂRZIU S-A AFLAT CĂ ÎN LOCUL REDACTORILOR LA ÎNTÂLNIREA CU PARASCHIVESCU A AJUNS „ÎNTÂMPLĂTOR” UN OM DIN ANTURAJUL LUI CONSTANTIN NICOLESCU. CE AU DISCUTAT... CITIŢI MAI JOS. FĂRĂ NICIO DISCUŢIE CU REDACTORII, REVOLTAŢI DE TOATE ACESTE MIZERII, CONDUCĂTORUL SUPREM, FLORIN PARASCHIVESCU, SCRIE EDITORIALUL PENTRU NR. 3 AL SĂPTĂMÂNALULUI (DE FAPT I-L SCRIE CLAUDIU BRAN), ÎN CARE ÎL SPALĂ PE NICOLESCU DE TOATE PĂCATELE ŞI ÎI DĂ AFARĂ PE MITRUŞ, STĂNCESCU ŞI AFRIMESCU... PE MOTIVUL CĂ AU SCRIS PREA MULT DESPRE AYATOLLAHUL ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI. NICI MĂCAR UN COPIL DE GRĂDINIŢĂ NU PUTEA SĂ RECURGĂ LA UN ASEMENEA ACT PUERIL, DAR, IATĂ CĂ FLORIN PARASCHIVESCU A FĂCUT ACEST LUCRU, FIINDCĂ EL NU ŞTIE CE ESTE AIA PRESĂ... CI DOAR CE ESTE ŞANTAJUL! LUNI, PE 15 MARTIE A.C., DORU MITRUŞ ESTE SUNAT DE UN POLITICIAN ARGEŞEAN ÎN JURUL OREI 08.00. IATĂ CUM A DECURS DISCUŢIA. POLITICIANUL: „CE FACI DIRECTORE? D.M.: „CE SĂ FAC EXCELENŢĂ, MĂ PREGĂTESC DE O NOUĂ ZI DE MUNCĂ.(MITRUŞ NU AFLASE CĂ PARASCHIVESCU A FĂCUT PACTUL CU DIAVOLUL) POL.: „TATI, HAI SĂ-ŢI SPUN UNA TARE. ŞTII PE CINE AM VĂZUT VINERI PE LA BIROUL LUI NICOLESCU... PE AIA A VOASTRĂ... CUM DRACULUI O CHEAMĂ... ELIZA. D.M.: „PĂI, ŞI? POL.: „CE ŢI-AM SPUS EU TATĂ CÂND AŢI FĂCUT LANSAREA. DORULE, TATĂ, ĂŞTIA SUNT NIŞTE ŞANTAJIŞTI VENIŢI PE PRĂDUIALĂ... NU O SĂ TE APUCE PAŞTELE LA EI. VEZI CĂ AM AVUT DREPTATE? D.M.: „CUM AŞA... POL.: „NU AI CITIT ZIARUL VOSTRU... SCRIE ĂLA DE LA BUCUREŞTI ÎN EDITORIAL CĂ V-A DAT AFARĂ FIINDCĂ AŢI SCRIS DE NICOLESCU... PE TINE PE STĂNCESCU ŞI PE AFRIMESCU... TOT ÎN CURSUL ZILEI DE LUNI MITRUŞ ŞI STĂNCESCU SE ÎNTÂLNESC CU PARASCHIVESCU, PENTRU A-ŞI ÎNCHEIA SOCOTELILE... SALARII, LEGITIMAŢII ETC. ÎN TIMPUL DISCUŢIILOR PARASCHIVESCU, CU AERE DE C.T.P, LE-A SPUS CELOR DOI CĂ EL ARE O ECHIPĂ LA BUCUREŞTI GATA ORICÂND SĂ SCRIE 3 SĂPTĂMÂNALE, NU UNUL SINGUR. PROBABIL CĂ PATRONAŞUL DE CAPITALĂ SE REFEREA LA ŞANTAJE, NICIDECUM LA PRESĂ ADEVĂRATĂ.
ÎN LOC DE CONCLUZII SE IMPUN MĂCAR CÂTEVA ÎNTREBĂRI (POATE RETORICE):
1. DE CE ÎN PRIMELE 10 ZILE NI SE SOLICITA SĂ FIM MAI DURI, MAI VIRULENŢI ÎN EXPRIMARE ŞI MAI INCISIVI ÎN DOCUMENTĂRI, PENTRU CA MAI APOI SĂ FIM TRAŞI LA RĂSPUNDERE PENTRU LIPSĂ DE „DEONTOLOGIE?.
2. DE CE TOCMAI DUPĂ 10 ZILE AM FOST ACUZAŢI DE PARTIPRIURI?
3. ESTE ADEVĂRAT DOMNULE PARASCHIVESCU CĂ AŢI CERUT ZIARIŞTILOR SĂ „LE DEA LA TEMELIEH ANUMITOR POLITICIENI ŞI OAMENI DE AFACERI ARGEŞENI, PENTRU CA DUMNEAVOASTRĂ SĂ AVEŢI MATERIAL DE ŞANTAJ?
4. ESTE ADEVĂRAT DOMNULE PARASCHIVESCU CĂ AŢI CERUT REDACTORILOR SĂ GĂSEASCĂ MATERIALE DESPRE PRIMARUL ION DUMITRU (DUCELE DE ALBOTA) PENTRU A-L ŞANTAJA ŞI FIINDCĂ ACEŞTIA NU AU GĂSIT AŢI PUS ECHIPA DE PAPARAZZO, AFLATĂ ÎN SLUJBA DUMNEAVOASTRĂ, SĂ STEA CU „TUNURILEH PE FAMILIA PRIMARULUI... ARTICOL APĂRUT ÎN NUMĂRUL 3 AL SĂPTĂMÂNALULUI?
5. ESTE ADEVĂRAT TOVARĂŞU' PARASCHIVESCU CĂ AŢI VRUT SĂ ANGAJAŢI UN ZIARIST CU ŞTATE VECHI ÎN PRESA LOCALĂ, PE CARE L-AŢI PUS SĂ CAUTE MATERIALE LA „TEMELIE” DESPRE PRIMARUL FLORIN FRĂTICĂ, PREFECTUL GHEORGHE DAVIDESCU ŞI CRISTIAN BOUREANU? NU V-AŢI ÎNTREBAT DE CE ACEL OM NU V-A MAI CĂUTAT? VĂ SPUNEM NOI... FIINDCĂ ARE COLOANĂ VERTEBRALĂ, CEEA CE VĂ LIPSEŞTE DUMNEAVOASTRĂ.
6. ESTE ADEVĂRAT DOMNULE PARASCHIVESCU CĂ LA LANSAREA SĂPTĂMÂNALULUI V-AŢI LĂUDAT ÎN TIMPUL CONFERINŢEI DE PRESĂ CĂ-I VEŢI TOCA PE NICOLESCU, PENDIUC ETC? NORMAL CĂ ESTE ADEVĂRAT, AU FOST CEL PUŢIN 10 MARTORI CARE V-AU AUZIT. LE RECOMANDĂM ACELOR ZIARIŞTI SĂ VĂ CITEASCĂ EDITORIALUL DIN NR. 3, UNDE EXECUTAŢI CU DELICATEŢE CÂTEVA LIMBI ÎN DOSUL PREŞEDINTELUI CJ ARGEŞ ŞI ÎI BLAMAŢI PE REDACTORII CARE NU AU VRUT ALTCEVA DECÂT SĂ-ŞI FACĂ DATORIA.
7. ESTE ADEVĂRAT DOMNULE PARASCHIVESCU CĂ ÎN PRIMA DISCUŢIE AVUTĂ CU REDACTORII MITRUŞ, STĂNCESCU, BADEA ŞI AFRIMESCU AŢI CERUT, CITEZ: „PROTEJAŢII PE INTERLOPI, FIINDCĂ AM PRIETENI INTERLOPI ÎN PITEŞTI?
8. ŞI, CA O ULTIMĂ ÎNTREBARE: CE VREŢI SĂ FACEŢI CU ARTICOLELE ”LA TEMELIE”, DACĂ DE PUBLICAT NU VREŢI SĂ LE PUBLICAŢI? VĂ ROG SĂ LE RĂSPUNDEŢI LA ACEASTĂ ÎNTREBARE DOMNILOR BOUREANU, FRĂTICĂ, AXINTE, LAZĂR, DAVIDESCU ETC... *-AŞTEPTĂM PROVINCIA!
Concluziile îi rog să le tragă colegii de breaslă, blogerii şi cititorii acestui blog. Muţumesc! Ştefan Dumitru Afrimescu
Pe 1 martie a.c., Trustul Atac la Persoană din Bucureşti a lansat cu oarece fast, la Piteşti, săptămânalul Atac de Argeş la persaonă. Lansarea a avut loc la Restaurantul Magic situat la poalele Păduri Trivale. La lansare au participat cel mult 90-100 de invitaţi, 40-50 din Piteşti şi 35-40 din Bucureşti, plus 15-20 de jurnalişti locali şi din redacţia centrală a trustului Atac la persoană.
Scurt istoric
Înaintea acestei lansări a Ataclui de Argeş, în 2002 a mai avut loc o altă tentativă a aceluiaşi trust, de lansare a unei publicaţii, pe-atunci numindu-se „Atac de Argeş”, fără „la persoană”, şi-l avea ca director pe Mihai Ghezea. Printre fondatorii de-atunci m-am numărat şi eu alături de George Stăncescu. După mai multe peripeţii, timp în care a căpătat denumiri ca „Impact în Argeş” şi o altă conducere, agreată de mai marii urbei şi-ai judeţului „Atac de Argeş” şi-a încetat apariţia, brandul fiind vândut de Ghezea unei rubedenii de lui Constantin Nicolescu, la preţul de 200.000 de euro. Brandul Impact în Argeş a fost vândut cu preţul amint la „pachet” cu un Jeep ce aparţinea lui Mihai Ghezea, iar Impact în Argeş nu a mai reapărut niciodată. Ceea înseamnă că a fost cumpărat, anume, pentru a fi şi „îngropat”, nu doar „omorât”, de oameni lui Nicolescu.
„Să le daţi la temelie...”
„NOUL ATAC DE ARGEŞ ÎL ARE CA DIRECTOR PE FLORIN PARASCHIVESCU, ACŢIONAR LA TRUSTUL ATAC CU 51%, NIMENI ALTUL DECÂT NEPOTUL PREFERAT AL ACELUIAŞI MIHAI GHEZEA, ŞI EL ACŢIONAR ÎN CONTINUARE, POTRIVIT ONRC, CU 45% LA ACELAŞI TRUST ATAC. CU TOATE ACESTEA, NOII ŞEFI AI TRUSTULUI DIN BUCUREŞTI S-AU JURAT CĂ MHAI GHEZEA NU MAI ARE NICIUN AMESTEC LA PUBLICAŢIILE ATAC, ŞI CU ATÂT MAI PUŢIN LA ATAC DE ARGEŞ. POATE, DAR METODELE ŞI STILUL DE PRESĂ PRACTICATE DE GHEZEA AU RĂMAS ACELEŞI ŞI PENTRU NOUA CONDUCERE A TRUSTULUI ATAC. ZIARUL SE VREA A FI DE INVESTIGAŢII ŞI DEZVĂLUIRI, NUMAI CĂ, ÎN ZIAR SE PUBLICĂ DOAR ACELE ANCHETE ŞI/SAU „DEZVĂLUIRI” AI CĂROR PROTAGONIŞTI SAU SUBIECŢI NU AU CEDAT LA PRESIUNILE EXERCITATE DE ŞEFII CEI MARI AI ZIARULUI. VOI PREZENTA ÎN CONTINUARE O PARTE A STENOGRAMELOR UNOR DISCUŢII DINTRE ŞEFII ZIARULUI ŞI O PARTE DINTRE COLEGI, REDACTORI LOCALI AI PUBLICAŢIEI: FLORIN PARASCHIVESCU (F.P.), DIRECTOR GENERAL:„CE AVEŢI DESPRE NICOLESCU? REDACTORII: „DESTULE.. CAM TOATE JAFURILE ÎN CARE E BĂGAT... CE-I DREPT INDIRECT, FIINDCĂ ŞI-A BĂGAT NEAMURILE LA ÎNAINTARE. F.P.: „ATUNCI DAŢI-I LA TEMELIE. F.P.:DAR DESPRE PENDIUC? R.: „LA FEL DE MULTE. F.P.: DAŢI-I ŞI LU’ PENDIUC LA TEMELIE. F.P. „DESPRE PENESCU AVEŢI CEVA? R.: „TOT DOSARUL DE LA DNA. F.P.: „OK. LA TEMELIE! ŞI DESPRE BOUREANU ŞI DAVIDESCU, CE AVEŢI? R.: „AVEM DESPRE TOŢI... F.P.: „DAR DESPRE AXINTE ŞI FRAŢII LAZĂR?H R: „AVEM DE TOATE DESPRE TOŢI, DOAR CĂ LUI AXINTE I S-A SINUCIS DE CURÂND UNICUL BĂIAT. F.P.: „DA, ŞI? MĂ DOARE-N P..LĂ PE MINE DE FISU’ LUI AXINTE! R.: „DA, NUMAI CĂ, ŞTIŢI, OMUL A AVUT UN ŞOC DIN CARE NU CREDEM CĂ ŞI-A REVENIT. SĂ-L MAI LĂSĂM UN TIMP SĂ-ŞI MAI REVINĂ. F.P.: „NU IERTĂM PE NIMENI... AŞA VĂ LUAŢI SALARIILE”. ACEEAŞI PROTAGONIŞTI, DAR ÎNTRE INTERVALUL DINTRE NR. 1 ŞI NR 2. ELIZA STANCU (E.S.), DIRECTORUL ATACULUI DE ARGEŞ, CĂTRE ECHIPĂ REDACŢIONALĂ (CĂUTÂNDU-ŞI CU GREU CUVINTELE, FIINDCĂ E MAI ÎNCEATĂ ÎN GÂNDIRE):„VREAU... SĂ FIŢI... MAI DURI... MAI VIRULENŢI ÎN EXPRIMARE. MAIII... MAIII...EXCAT... MAI ACIZI. ÎNCEPÂND DE NUMĂRUL ĂSTA... FLORIN A HOTĂRÂT, NU EU... SĂ SCRIEŢI ANCHETELE... ÎN MAXIM 3.500 DE CARACTERE (CINE DRACU' A MAI AUZIT SĂ SCRII O ANCHETĂ DE DOAR 3.000 DE CARACTERE... DAR, DEH, EI SUNT ZIARIŞTI ADEVĂRAŢI DE BUCUREŞTI ŞI NOI NIŞTE PÂRLIŢI DIN PROVINCIE). MAI TÂRZIU, ÎN ACCEAŞI ZI, MADAM DIRECTOR ÎI CERE LUI STĂNCESCU SĂ-I SCRIE EDITORIALUL. GEORGE, ÎN FUNCŢIA DE REDACTOR ŞEF, ACCEPTĂ ACEST LUCRU, DAR ÎI TRANSMITE ELIZEI CĂ SE VA SEMNA PE EDITORIAL. LOVITĂ ÎN MÂNDRIA EI DE DIRECTOR ACEASTA ÎI SPUNE REDACTORULUI ŞEF: „SCRII EDITORIALUL ŞI MĂ SEMNEZI PE MINE. ĂSTA, DA, TUPEU! CUCOANA, DUPĂ CE CĂ ABIA LEAGĂ DOUĂ PROPOZIŢII, ŞI ALEA SMULSE CU...FORCEPSUL, VROIA SĂ-ŞI PUNĂ SEMNĂTURA PE „PUNCTUL DE VEDERE AL PUBLICAŢIEI ÎN LEGĂTURĂ CU O PROBLEMĂ CARE ŢINEA, LA MOMENTUL RESPECTIV, CAPUL DE AFIŞ AL ACTUALITĂŢII – DEFINIŢIA EDITORIALUI SCRISĂ DE ALTCINEVA. AM TRECUT DEFINIŢIA CA SĂ PRICEAPĂ ŞI ELIZA STANCU, DAR ŞI FLORIN PARASCHIVESCU (SAU CINE SCRIE ÎN LOCUL LUI) CU CE SE MĂNÂNCĂ EDITORIALUL... ÎN NICIUN CAZ CU „DATUL LA TEMELIE!
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI
VINERI, CU TREI ZILE ÎNAINTEA APARIŢIEI NUMĂRULUI TREI AL ATACULUI DE ARGEŞ REDACTORUL ŞEF, GEORGE STĂNCESCU, ÎN BAZA UNOR DOCUMENTE ŞI DATE SOLIDE, SCRIE DOUĂ ANCHETE DESPRE GINERELE LUI NICOLESCU, ENRICO PERINI ŞI CUMNAŢII PREŞEDINTELUI PSD. FIINDCĂ ONOR CONDUCEREA DĂDUSE UN OM AFARĂ GEORGE I-A TRANSMIS DIRECTOAREI CĂ VA SCRIE O ANCHETĂ MAI MARE CARE SĂ INTRE PE DOUĂ PAGINI. RĂSPUNSUL ELIZEI A FOST AFIRMATIV... ACUM O SĂ AFLAŢI DE CE AM SPUS CĂ ESTE GREA ÎN GÂNDIRE. DUPĂ CE SCRIE GEORGE PRIMA ANCHETĂ... ŞOC! (CA SĂ O CITEZ PE PĂTRULEASA) ARTICOLUL NU MAI INTRĂ FIINDCĂ E PREA MARE (11.000 DE CARACTERE, FRATE). CUM ERA ŞI NORMAL GEORGE REFUZĂ SĂ MAI SCRIE ŞI SĂ MAI DISCUTE CU PATRONATUL MOTIVÂND CĂ: „VREAU SĂ FAC PRESĂ, DACĂ AM CU CINE, NU SĂ FAC ŞANTAJ”. ÎNTR-O AŞA ZISĂ ÎNCERCARE DE A ŢINE REDACŢIA UNITĂ PARASCHIVESCU ÎI INVITĂ PE STĂNCESCU ŞI MITRUŞ LA O ÎNTÂLNIRE ÎN LOCALUL „MATEO”. ACEŞTIA REFUZĂ SĂ MAI VINĂ LA „ŞEDINŢA DE REDACŢIE” IMPROVIZATĂ. MAI TÂRZIU S-A AFLAT CĂ ÎN LOCUL REDACTORILOR LA ÎNTÂLNIREA CU PARASCHIVESCU A AJUNS „ÎNTÂMPLĂTOR” UN OM DIN ANTURAJUL LUI CONSTANTIN NICOLESCU. CE AU DISCUTAT... CITIŢI MAI JOS. FĂRĂ NICIO DISCUŢIE CU REDACTORII, REVOLTAŢI DE TOATE ACESTE MIZERII, CONDUCĂTORUL SUPREM, FLORIN PARASCHIVESCU, SCRIE EDITORIALUL PENTRU NR. 3 AL SĂPTĂMÂNALULUI (DE FAPT I-L SCRIE CLAUDIU BRAN), ÎN CARE ÎL SPALĂ PE NICOLESCU DE TOATE PĂCATELE ŞI ÎI DĂ AFARĂ PE MITRUŞ, STĂNCESCU ŞI AFRIMESCU... PE MOTIVUL CĂ AU SCRIS PREA MULT DESPRE AYATOLLAHUL ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI. NICI MĂCAR UN COPIL DE GRĂDINIŢĂ NU PUTEA SĂ RECURGĂ LA UN ASEMENEA ACT PUERIL, DAR, IATĂ CĂ FLORIN PARASCHIVESCU A FĂCUT ACEST LUCRU, FIINDCĂ EL NU ŞTIE CE ESTE AIA PRESĂ... CI DOAR CE ESTE ŞANTAJUL! LUNI, PE 15 MARTIE A.C., DORU MITRUŞ ESTE SUNAT DE UN POLITICIAN ARGEŞEAN ÎN JURUL OREI 08.00. IATĂ CUM A DECURS DISCUŢIA. POLITICIANUL: „CE FACI DIRECTORE? D.M.: „CE SĂ FAC EXCELENŢĂ, MĂ PREGĂTESC DE O NOUĂ ZI DE MUNCĂ.(MITRUŞ NU AFLASE CĂ PARASCHIVESCU A FĂCUT PACTUL CU DIAVOLUL) POL.: „TATI, HAI SĂ-ŢI SPUN UNA TARE. ŞTII PE CINE AM VĂZUT VINERI PE LA BIROUL LUI NICOLESCU... PE AIA A VOASTRĂ... CUM DRACULUI O CHEAMĂ... ELIZA. D.M.: „PĂI, ŞI? POL.: „CE ŢI-AM SPUS EU TATĂ CÂND AŢI FĂCUT LANSAREA. DORULE, TATĂ, ĂŞTIA SUNT NIŞTE ŞANTAJIŞTI VENIŢI PE PRĂDUIALĂ... NU O SĂ TE APUCE PAŞTELE LA EI. VEZI CĂ AM AVUT DREPTATE? D.M.: „CUM AŞA... POL.: „NU AI CITIT ZIARUL VOSTRU... SCRIE ĂLA DE LA BUCUREŞTI ÎN EDITORIAL CĂ V-A DAT AFARĂ FIINDCĂ AŢI SCRIS DE NICOLESCU... PE TINE PE STĂNCESCU ŞI PE AFRIMESCU... TOT ÎN CURSUL ZILEI DE LUNI MITRUŞ ŞI STĂNCESCU SE ÎNTÂLNESC CU PARASCHIVESCU, PENTRU A-ŞI ÎNCHEIA SOCOTELILE... SALARII, LEGITIMAŢII ETC. ÎN TIMPUL DISCUŢIILOR PARASCHIVESCU, CU AERE DE C.T.P, LE-A SPUS CELOR DOI CĂ EL ARE O ECHIPĂ LA BUCUREŞTI GATA ORICÂND SĂ SCRIE 3 SĂPTĂMÂNALE, NU UNUL SINGUR. PROBABIL CĂ PATRONAŞUL DE CAPITALĂ SE REFEREA LA ŞANTAJE, NICIDECUM LA PRESĂ ADEVĂRATĂ.
ÎN LOC DE CONCLUZII SE IMPUN MĂCAR CÂTEVA ÎNTREBĂRI (POATE RETORICE):
1. DE CE ÎN PRIMELE 10 ZILE NI SE SOLICITA SĂ FIM MAI DURI, MAI VIRULENŢI ÎN EXPRIMARE ŞI MAI INCISIVI ÎN DOCUMENTĂRI, PENTRU CA MAI APOI SĂ FIM TRAŞI LA RĂSPUNDERE PENTRU LIPSĂ DE „DEONTOLOGIE?.
2. DE CE TOCMAI DUPĂ 10 ZILE AM FOST ACUZAŢI DE PARTIPRIURI?
3. ESTE ADEVĂRAT DOMNULE PARASCHIVESCU CĂ AŢI CERUT ZIARIŞTILOR SĂ „LE DEA LA TEMELIEH ANUMITOR POLITICIENI ŞI OAMENI DE AFACERI ARGEŞENI, PENTRU CA DUMNEAVOASTRĂ SĂ AVEŢI MATERIAL DE ŞANTAJ?
4. ESTE ADEVĂRAT DOMNULE PARASCHIVESCU CĂ AŢI CERUT REDACTORILOR SĂ GĂSEASCĂ MATERIALE DESPRE PRIMARUL ION DUMITRU (DUCELE DE ALBOTA) PENTRU A-L ŞANTAJA ŞI FIINDCĂ ACEŞTIA NU AU GĂSIT AŢI PUS ECHIPA DE PAPARAZZO, AFLATĂ ÎN SLUJBA DUMNEAVOASTRĂ, SĂ STEA CU „TUNURILEH PE FAMILIA PRIMARULUI... ARTICOL APĂRUT ÎN NUMĂRUL 3 AL SĂPTĂMÂNALULUI?
5. ESTE ADEVĂRAT TOVARĂŞU' PARASCHIVESCU CĂ AŢI VRUT SĂ ANGAJAŢI UN ZIARIST CU ŞTATE VECHI ÎN PRESA LOCALĂ, PE CARE L-AŢI PUS SĂ CAUTE MATERIALE LA „TEMELIE” DESPRE PRIMARUL FLORIN FRĂTICĂ, PREFECTUL GHEORGHE DAVIDESCU ŞI CRISTIAN BOUREANU? NU V-AŢI ÎNTREBAT DE CE ACEL OM NU V-A MAI CĂUTAT? VĂ SPUNEM NOI... FIINDCĂ ARE COLOANĂ VERTEBRALĂ, CEEA CE VĂ LIPSEŞTE DUMNEAVOASTRĂ.
6. ESTE ADEVĂRAT DOMNULE PARASCHIVESCU CĂ LA LANSAREA SĂPTĂMÂNALULUI V-AŢI LĂUDAT ÎN TIMPUL CONFERINŢEI DE PRESĂ CĂ-I VEŢI TOCA PE NICOLESCU, PENDIUC ETC? NORMAL CĂ ESTE ADEVĂRAT, AU FOST CEL PUŢIN 10 MARTORI CARE V-AU AUZIT. LE RECOMANDĂM ACELOR ZIARIŞTI SĂ VĂ CITEASCĂ EDITORIALUL DIN NR. 3, UNDE EXECUTAŢI CU DELICATEŢE CÂTEVA LIMBI ÎN DOSUL PREŞEDINTELUI CJ ARGEŞ ŞI ÎI BLAMAŢI PE REDACTORII CARE NU AU VRUT ALTCEVA DECÂT SĂ-ŞI FACĂ DATORIA.
7. ESTE ADEVĂRAT DOMNULE PARASCHIVESCU CĂ ÎN PRIMA DISCUŢIE AVUTĂ CU REDACTORII MITRUŞ, STĂNCESCU, BADEA ŞI AFRIMESCU AŢI CERUT, CITEZ: „PROTEJAŢII PE INTERLOPI, FIINDCĂ AM PRIETENI INTERLOPI ÎN PITEŞTI?
8. ŞI, CA O ULTIMĂ ÎNTREBARE: CE VREŢI SĂ FACEŢI CU ARTICOLELE ”LA TEMELIE”, DACĂ DE PUBLICAT NU VREŢI SĂ LE PUBLICAŢI? VĂ ROG SĂ LE RĂSPUNDEŢI LA ACEASTĂ ÎNTREBARE DOMNILOR BOUREANU, FRĂTICĂ, AXINTE, LAZĂR, DAVIDESCU ETC... *-AŞTEPTĂM PROVINCIA!
Concluziile îi rog să le tragă colegii de breaslă, blogerii şi cititorii acestui blog. Muţumesc! Ştefan Dumitru Afrimescu
Fărâmituri de adevăr!
Fărâmituri de adevăr!
Frânturi din adevărul despre conturile lui Ceauşescu!
Chiar şi după 20 de ani de la revoluţie, anarhia instaurată de crima organizată şipoliticienii romanii, reciclaţi, conduşi de nucleul Iliescu-Voiculescu, continuă şi azi! Vom începe totuşi cu banii din conturile lui Ceauşescu, ştiut fiind că în visteria statului roman fostul dictator adunase peste două miliarde USD, că încă aproape două miliarde USD se aflau sub formă de împrumuturi sau creanţe ale altor state ca Libia şi alte ţări arabe, Cuba sau fosta URSS, către România şi că dictatorul intenţiona ca în câţva ani să declanşeze o amplă reformă monetară .
CRESCENT-ul lui „Felix” era o firma "off-shore", infiintata pentru a fi scutita de taxe si impozite in Romania, conform legilor internationale in materie, tocmai pentru ca banii castigati de ea sa nu ajunga la buget, ci in conturile controlate de Dan Voiculescu. Profilat in special pe afaceri cu ciment si alumina, Dan Voiculescu-CRESCENT a scos din Romania cantitati gigantice din aceste materii prime, obtinand profituri calculate la cel putin 1,5 miliarde dolari, intr-o perioada in care toata Securitatea Statului era transformata intr-un urias mecanism de producere de bani, prin orice mijloace, cu scopul achitarii integrale a datoriei externe a RSR, de 21 miliarde de dolari.
Dan Voiculescu era una dintre persoanele de incredere care alimentau conturile lui Ceausescu din bancile Elvetiei si ale altor banci ale lumii. S-a estimat ca averea lui Ceasescu, ascunsa in aceste conturi ultra-secrete, s-ar ridica la peste 400 milioane de dolari, bani care au intrat ulterior in buzunarele lui Voculescu. Asa se poate explica si nemaipomenita prosperitate a afacerilor lui Dan Voiculescu, imediat dupa decembrie 1989. In 1990, zeci de ofiteri de securitate cu misiuni de aport valutar (AVS) s-au imbogatit devenind proprietarii sumelor valutare pe care le-au depus in anii comunismului, in conturi secrete de la BRCE, deschise de Securitate pe numele lor. Pentru ca nimeni nu a mai revendicat sumele din conturile acestor lucratori AVS, care in fapt alimentau conturile lui Ceausescu, a facut posibil ca fostii securisti sa devina azi cei mai mari oameni de afaceri. Acesti bani nu au mai iesit niciodata la iveala, toate incercarile de recuperare a lor, fiind blocate din ordin politic in 1990 (atunci cand o echipa de experti canadieni de la KPMG Pat Marwick Thorne - Toronto, angajata de Guvernul Romaniei, a ajuns la firma CRESCENT) apoi ordinul s-a repetat in perioada 2000-2004, cand „malaiul” a fost impartit de Voiculescu cu PSD-ul.
Dan Voiculescu a fost una dintre persoanele care a mostenit conturile lui Ceausescu sau o parte din ele, la fel cum multi ofiteri de Securitate au avut norocul sa ramana cu importante sume valutare in conturile personale, dupa caderea regimului comunist. Ofiterii Securitatii, precum si numerosi functionari de vaza din structurile puterii de atunci, aveau fiecare misiunea sa aduca dolari, prin orice mijloace, pentru vistieria tarii, pentru Ceausescu. Cu totii erau inregistrati in Serviciul de Aport Valutar pentru Stat (AVS) si aveau fiecare conturi deschise la BRCE (viitoarea BANCOREX). Acesti lucratori de Aport Valutar aveau norma sa stranga bani, sub sanctiunea retrogradarii. Asa s-au strans la buget sute de milioane de dolari, numai din rascumpararea a mii de evrei si etnici germani, care au dorit sa emigreze din Romania. BRCE a fost in fapt banca in care toti cotizantii AVS au avut conturi personale. Dupa 1990, functionarii BRCE - BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi.
FILIERA: Cifra de afaceri anuala a CRESCENT, declarata de ea insasi se ridica la 200 milioane dolari. Surse care au incercat sa investigheze in 1990 firma CRESCENT stiu insa ca, in realitate, cifra anuala de afaceri ar fi fost de 500 milioane dolari. CRESCENT-ul avea ramificatii in Atena si Viena, unde avea reprezentante oficiale. Cea mai puternica reprezentanta era insa cea de la Bucuresti, condusa de Voiculescu, in calitate de director general. In anii '84 - '89, surse avizate arata ca cel care dirija la varf afacerile CRESCENT era un anume John Edgington, care isi facea veacul la Viena. Tot la Viena se afla si fratele lui Nicolae Ceausescu, Marin, seful Reprezentantei Economice a Romaniei in Austria (prin care se derulau afaceri uriase), care a fost gasit spanzurat, in 28 decembrie 1989, la trei zile dupa impuscarea dictatorilor, in pivnita casei. Versiunea oficiala, in lipsa de alte probe, a fost sinuciderea, insa nimeni nu a acceptat aceasta versiune. Cei care l-au cunoscut pe Marin Ceausescu spun ca acesta l-a cautat cu disperare, in ultimele momente ale vietii sale, pe John Edgington, dar nu a reusit sa-l gaseasca, pentru ca acesta se daduse la fund, afland ce se intampla in Romania. Marin Ceausescu, fostul sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei in Austria, fratele ex-dictatorului, a fost vazut, cateva ore inainte de a se sinucide, in localitatea Eisenstadt, din Burgenland, unde se gaseste sediul firmei CRESCENT COMMERCIAL MARITIME Ges Mbm, al carei sediu se afla la Nicosia. De fapt, aceasta firma apartinea Romaniei. Firma care platea imediat pentru produse se ocupa de importurile unor marfuri de lux occidentale, care erau trimise cu camioane particulare spre Romania, a relevat un om de afaceri din Eisenstadt.
CONTURILE:
Dupa evenimentele sangeroase din decembrie 1989, Puterea aleasa in mai 1990 a initat o palida tentativa de cautare a conturilor secrete ale Securitatii lui Nicolae Ceausescu. Pentru acesta, la 14 august 1990, s-a luat Hotararea de Guvern nr. 951 (publicata in M.O. nr 104 din 13.09.1990), act care prin care s-a decis infiintarea unei Comisii Guvernamentale, care sa caute si sa recupereze conturile secrete ale Securitatii si familiei Ceausescu. Guvernul Romaniei a considerat ca "Averea Diavolului" poate fi gasita, crezand probabil, la acea data, ca ea se afla in niste conturi secrete, prin banci din Elvetia, SUA sau alte state, pe numele fostilor dictatori. S-a constituit si o Comisie Guvernamentala cu misiunea declarata: descoperirea "Averii Diavolului". Dintre insarcinarile acestei comisii, mentionam: - identificarea si localizarea fondurilor; - initierea procedurilor judiciare pentru recuperarea fondurilor; - investigarea, in limitele legii, a cazurilor de coruptie, abuz si frauda, care au facut posibila deturnarea fondurilor de catre sau in favoarea debitorilor; Primul presedinte al comisiei a fost Ion M. Anghel, trimis la nici doua luni dupa numire, ca ambasador in Olanda. Locul sau a fost preluat de actual premier Mugur Isarescu care nu se stie cand a renuntat la aceasta calitate, pentru ca din 1992 nu s-a mai auzit nimic despre activitatea acestei Comisii. Pentru atingerea obiectivelor propuse, Guvernul a angajat o firma de experti canadieni PEAT MARWICH THORNE, din Toronto, careia i s-a platit pentru investigatiile efectuate un onorariu de peste 250.000 de dolari. Expertii canadieni s-au pus pe treaba si in cateva luni au ajuns cu cercetarile in jurul societatii cipriote CRESCENT COMERCIAL MARITIME, a carei director general al reprezentantei de la Bucuresti, era Dan Voiculescu, actualul magnat al imperiului GRIVCO. In imperiul GRIVCO, abia nascut in acel an, trecusera cu arme si bagaje, in calitate de actionari sau directorasi pe la diverse firme, o serie de fosti ofiteri ai DIE, care pana in decembrie 1989 lucrasera la intreprinderile de comert exterior ale Securitatii: ICE Dunarea, ICE Metalimportexport si altele. Unii dintre ei mai erau inca activi. In momentul in care cercetarile canadienilor au ajuns la cuibul lui Voiculescu, investigatiile au fost fatis obstructionate, cu comanda directa din cabinetul 1, al lui Ion Iliescu. Canadienii au fost intoxicati cu fel de fel de fel de adrese, provenite de la institutiile statului, astfel incat Rod Stambler, reprezentantul PEAT MARWICH THORNE a declarat presei canadiene, care a realizat un film documentar intitulat "Averea Dracului": "La un moment dat, un moment cheie, am constatat ca a aparut un sistem care a crescut, s-a dezvoltat si functiona intr-un asemenea mod, incat sa nu poata fi identificat ca beneficiar al profiturilor. Fara indoiala ca era de la cel mai inalt nivel din interiorul Romaniei..." Canadienii au trimis si un raport Ministerului Justitiei, cu rezultatul cercetarilor lor, la data de 29.06.1990, semnat de Robert Lindquist si Edward Belobaba, in care au subliniat piedicile care li se pun la tot pasul. Comisia Guvernamentala a comunicat imediat firmei PEAT MARWICH THORNE: "Dezvaluirea continutului raportului pe care l-ati trimis ministrului Justitiei sau alte informatii legate de acesta ar putea prejudicia ancheta desfasurata de Comisia Guvernamentala si ar putea antrena responsabilitatea ruperii acestui contract". Postul national canadian CBC, a anuntat in 6 octombrie 1991 ca va difuza peste doua zile documentarul "Averea Dracului". Surpriza: Guvernul Roman a actionat imediat in judecata postul CBC, pentru a interzice difuzarea documentarului. Procesul s-a judecat la 30 octombrie 1991, iar verdictul a fost firesc: interdictia de difuzare ceruta de Guvernul Romaniei a fost ridicata, astfel ca pe 5 octombrie, filmul a fost vizionat de telespectatorii canadieni. In mod las, Guvernul Romaniei a negat ulterior ca ar fi fost initiatorul procesului. PEAT MARWICH THORNE a fost impiedicata sa aiba acces la documentele din BRCE, de la SRI sau diverse ministere, invocandu-se secretul bancar si cel de stat. Prin astfel de metode, Guvernul Roman si Comisia lui Isarescu i-au trimis la plimbare pe canadieni, fara sa se fi recuperat un singur dolar din averea "mult cautata". In realitate, gestul politic, de inmormantare a afacerii, a avut la baza descoperirea unui adevar: banii cautati se aflau sub controlul unor fosti ofiteri de Securitate sau din DIE, iar deconspirarea acestora ar fi bulversat structurile serviciilor interne de informatii. Aceste fonduri, provenite in majoritate din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care "au reusit in afaceri" dupa 1989. Din februarie 1992 s-a constituit si o comisie senatoriala pentru gasirea "Averii diavolului", condusa de senatorul PDSR Dragos Luchian. Reluata din punctul unde a fost abandonata de Comisia Guvernamentala, investigatia noii comisii a vizat verificarea conturilor din BRCE, scop pentru care s-a desemnat o echipa de sapte experti din Ministerul Finantelor, care insa, s-au apucat de treaba si nu au mai terminat-o niciodata. Arhiva BRCE a fost distrusa intre timp si peste 2 miliarde de dolari, cat se aflau in visteria BRCE, au disparut in mod misterios. Un control al Curtii de Conturi a Romaniei, efectuat la BRCE in 1996 (primul de acest gen din 1996), concluziona: - nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a Fondului valutar centralizat al statului, deoarece fondul a fost desfiintat nelegal si nejustificat de catre BRCE in ianuarie 1990. La data desfiintarii, fondul insuma 1,106 miliarde de dolari; - in 1991, BRCE a deschis pe numele BNR un cont numit "BNR - Fond de stat valutar", in care prin patru operatiuni a inregistrat plati fara documente justificative de 906 milioane de dolari, facand datoare in acest fel BNR, in numele statului, cu suma mentionata, pe motiv ca ar fi achitat la extern, datorii ale statului; Expertii canadieni au stabilit in momentul cand au batut la poarta CRESCENT, a lui Dan Voiculescu, ca aceasta companie a avut la BRCE un cont necomercial nr 47.11.285.350-2 si un altul la sucursala din Bucuresti a SOCIETE GENERALE, nr. 020221. Contul de la BRCE al CRESCENT era manevrat de Rodica Vlaicu, de la Departamentul Economic. Depistarea averilor acumulate de firma CRESCENT, din afacerile purtate cu firmele Securitatii (ICE Dunarea, ICE Metalimportexport, ICE Vitrocim, Danubiana etc), estimate neoficial la circa 1,5 miliarde dolari, se pot afla foarte lesne, daca institutiile abilitate i-ar lua la intrebari pe martorii afacerilor lui Dan Voiculescu, in majoritate ofiteri DIE sau de Securitate, ori colaboratori ai acestor institutii nu demult apuse. Printre acestia: - Vasile Voloseniuc, fost presedinte BRCE; - Gheorghe Crainicean, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar si administrator la firmele lui Dan Voiculescu; - Mihai Lazar, fost functionar la ICE Dunarea, azi actionar si administrator al firmelor lui Voiculescu; - Rodica Vlaicu, fosta functionara la BRCE, care administra direct contul CRESCENT; - Nas Leon, fostul sef al Gospodariei CC al PCR, cel care inventaria fondurile secrete ale Securitatii si ii raporta regulat lui Ceausescu cuantumul sumelor; - Dan Pascariu, fost vicepresedinte pentru operatiuni internationale la BRCE; - col Gheorghe Badita, fost sef la ICE Dunarea; - col Constantin Gavril, fost sef la ICE Dunarea; - gen Aristotel Stamatoiu, fost sef la ICE Dunarea; - Ion Presura, fost director adjunct la ICE Dunarea; - Nicolae Patrubani, fost contabil sef la ICE Dunarea; Unul dintre cei mai avizati martori ai averilor facute cot la cot cu Securitatea de catre Dan Voiculescu - CRESCENT este lt. col. Anghelache Constantin (fost sef la Clubul Rapid). In 23 decembrie 1989, un inalt ofiter din DIE imi dezvaluia: "Contul lui Ceausescu este deschis la BRCE si are nr. 4721.427.300.2", "Este un cont folosit de familia Ceausescu, pentru operatiunile valutare. Numele responsabilului cu actiuni valutare este lt. col. Anghelache Constantin, cu atributii importante in Ministerul Comertului Exterior, in Ministerul de Externe si BRCE. Acest lt.col. Anghelache Constantin este un martor important si vor face totul ca el sa fie pastrat pentru a sti ce stie".
Firma de contabilitate juridica PEAT MARWICK THORNE din Toronto si firma de avocatura GOWLING, STRATHY & HENDERSON au fost angajate, la data de 12 martie 1990, de catre Ministerul Justitiei, in numele Guvernului Romaniei sa depisteze conturile secrete ale Securitatii si ale familiei Ceausescu, in care se banuia ca se afla peste 400 milioane de dolari. Cercetarile detectivilor canadieni s-au blocat, asa cum am mai spus, la firma CRESCENT si la personajul ei cheie, Dan Voiculescu. In data de 8 mai 1990, canadienii au efectuat un raport in care au subliniat ca au documente care atesta ca firma CRESCENT a fost a lui Nicolae Ceausescu si au propus o serie de masuri juridice, menite sa depisteze toate conturile manuite de Dan Voiculescu, de la bancile din strainatate si din tara. Cand ancheta PMT a ajuns la acest punct, Guvernul lui Iliescu nu a mai platit nici un dolar, blocand investigatiile la toate nivelele. Nimeni nu a avut acces la documentele oficiale ale serviciilor secrete romanesti sau la BRCE. Justitia lui Iliescu nu a miscat nici un deget pentru a soma, printr-o hotarare judecatoreasca, bancile straine unde CRESCENT avea o sumedenie de conturi valutare, cu toate ca unele banci din Elvetia au confirmat oficial existenta unor conturi ale lui Ceausescu. Dan Voiculescu a devenit intangibil si nimeni nu l-a mai deranjat cu asemenea probleme pana in ziua de azi, cand stapaneste o incredibila avere.
LISTA MASURILOR DE RECUPERARE A BANILOR CRESCENT:
Iata masurile de recuperare a banilor CRESCENT, propuse de PMT prin "PROIECT 13 CRESCENT", care au culminat cu dispozitia: "RETINETI-L PE DAN VOICULESCU!" Insa nimeni nu l-a retinut sau arestat. Autorii loviturii de stat, cei care l-au asasinat practic pe Ceausescu, au musamalizat toate cercetarile canadienilor, iar banii furati poporului roman au fost deturnati in stil mafiot, ajungand in conturile unor personaje de prim rang ale regimului Iliescu-Nastase.
CRESCENT - Proiect numarul 13 - compania CRESCENT a fost o companie foarte importanta in Romania; - in primele opt luni ale lui 1989, i-au revenit 97 milioane de dolari SUA; Presupunere: - din punct de vedere al beneficiilor, CRESCENT este detinuta de romani; Documentatie: - scrisoarea care demonstreaza ca detaliile legate de proprietari se afla la sucursala din Bucuresti; PERSOANE: - John Egdington - Dan Voiculescu - Teodoru Dumitru (fost angajat la ICE Vitrocim) - angajatii sucursalei CRESCENT din Bucuresti: Ion Catoi, Gheorghe Anca (secretara lui Voiculescu), Necula Gheorghe (fost colonel de securitate, soferul lui Voiculescu); BANCI: - Banci: Landeshypothekenbank, Burgenland, Austria, Telex 17725 - Byblos Arab Finance Bank, Bruxelles, Belgium, Telex 63461 - Societe Generale (director este Alain Couteau) - MISR Romanian Bank (Prelungirea Cosmonautilor nr. 4) - Manufacturer's Hanover Trust Company (Bulevardul Republicii 16, Bucuresti) - Frankfurt Bukarest Bank (Calea Victoriei, 22-24) - Societe Generale (cont#020221) * Sursa este Sandvik International din Bucuresti ACTIVITATI BANCARE: - vezi notele de mai sus referitoare la companii si alte conturi - compania si-a mentinut un cont necomercial: #4711-285-350-2 la BRCE - compania si-a mentinut, de asemenea, un alt cont la Societe Generale din Bucuresti - potrivit lui Constantin Istrate, pe 27 aprilie, nu a existat nici un cont comercial al CRESCENT la BRCE - poate fi important faptul ca Departamentul Economic BRCE, sub conducerea lui Rodica Vlaicu, a avut grija de contul necomercial al firmei CRESCENT (dupa decembrie 1989, Rodica Vlaicu a fost imediat angajata de Voiculescu); - 3 mai - SWM l-a vizitat pe SG in B si directorul a asigurat-o ca vor coopera AUDITORI: - Potrivit scrisorii CRESCENT din 16.02.1989 - Coopers and Lybrand din Cipru (Telex 2046 - Raspuns"COLY - CY"). Partenerul insarcinat cu dosarul este, aparent, D. N. Papadopoulos FACILITATI PREZENTE: - cateva proprietati la adresa Aviator Zorileanu nr. 80 (sediul CRESCENT). Telex: 11817 (mesajul de raspuns este "Crent.R") A SE URMARI: - sa se aiba in vedere si inspectarea altor proprietati ale CRESCENT; - sa se obtina accesul prin intermediul Ministerului de Finante, la conturile CRESCENT de la Societe Generale; - sumarul complet ale calatoriilor lui Dan Voiculescu si ai altor oameni de la CRESCENT, sa se obtina pasapoartele; - sa se afle cine ocupa fostele proprietati CRESCENT din Bucuresti; - sa se determine numele de inregistrare ale masinilor de la CRESCENT; NOTA: nu au fost observate detalii legate de achizitionarea masinilor in contul necomercial de la BRCE. Daca vom afla provenienta autovehiculelor, s-ar putea sa descoperim si alte conturi; - chestionati oamenii de la CRESCENT, inclusiv pe Dan Voiculescu; - SWM - 30 aprilie sa se afle daca scrisoarea de la John Edgington din 25.04.84 a fost prezentata politiei asutriece; - 30 aprilie - sa se obtina inregistrarile telefonice ale CRESCENT pentru numerele sale de telefon; - 30 aprilie - av. Ion Nestor se va intalni cu Rod Stamler pe 9 mai, in Cipru, pentru a cerceta in continuare situatia de acolo; - 1 mai - sa se obtina cel mai recent pasaport al lui Dan Voiculescu si sa se compare cu planurile de calatorie; - 1 mai - sa se obtina inregistrarile telefonice si telex ale CRESCENT; - 1 mai - sa se obtina detalii asupra regulilor care stabilesc modalitatile prin care bancile straine opereaza in Romania; A SE URMARI LISTA DIN 1 MAI: In Romania: - obtinerea pasaportului lui Dan Voiculescu - obtinerea inregistrarilor telex si telefonice - vezi Societe Generale - continuarea cercetarilor asupra grupului CRESCENT - RETINETI-L PE DAN VOICULESCU (sugestia lui SWN) - contactarea FTE care poate oferi detalii legate de afacerile CRESCENT - cercetarea INCREST din Franta (potrivit SWM, asemanarea dintre nume sugereaza ca este posibil ca INCREST sa fie detinuta de CRESCENT) - de urmarit scaderea numarului de legi referitoare la bancile din Romania - Societe Generale si alte banci straine - bancile mixte din Romania: Frankfurt Bukarest Bank, MISR Bank In afara Romaniei: - sa se afle cine detine INCREST din Franta - investigatii asupra celorlalte companii ale CRESCENT" Fragmente din raportul KPMG - Peat Marwick Thorne KPMG - Peat Marwick Thorne Personal si confidential Raport catre Ministerul Justitiei din Romania "Firma de contabilitate juridica Peat Marwick Thorne si firma de avocatura Gowling, Strathy & Henderson (numita in continuare echipa Peat Marwick) au fost angajate de catre Ministerul Justitiei pentru Guvernul Romaniei, la 12 martie 1990, in urma unui contract in care se stabileau termenii si conditiile de angajare pe perioada 12 martie - 30 iunie 1990. Apoi a avut loc o intalnire la Geneva, intre 18-20 martie 1990, la care au participat persoane oficiale din Romania, diverse firme de avocatura si echipa Peat Marwick. La aceasta intalnire s-au analizat probleme ridicate de reprezentantii romani si s-a intocmit un aide-memoir in care se specifica o directie asupra careia se convenise pentru a se asigura un efort coordonat al tuturor partilor pentru Guvernul Romaniei. Echipa Peat Marwick a stabilit un cadru de ancheta si a inceput munca. La 5 aprilie1990, Robert Linadquist, Rod Stamler si Charles Smedmor au sosit in Bucuresti. Discutiile cu intreaga echipa de ancheta care includea reprezentanti din diverse ministere ale Guvernului Romaniei (numita in continuare echipa) au inceput imediat. In zilele ce au urmat, chestiuni care fusesera discutate la Geneva au fost minutios analizate. In plus, alte probleme au fost identificate, nu doar de catre reprezentantii diverselor ministere, ci si de catre echipa Peat Marwick ca rezultat al muncii de documentare, care a inclus intalniri la Washington cu reprezentanti ai Bancii Mondiale. Ca rezultat al acestor discutii, s-a alcatuit o lista cu 33 de proiecte si s-a convenit ca acestea vor servi ca prioritati pentru echipa de ancheta. Cele 33 de proiecte au fost listate in ordinea importantei. S-a mai convenit ca eforturile initiale de cercetari, legate de aceste proiecte sa fie directionate catre familia Ceausescu şi Banca Romana de Comert Exterior (BRCE). Ş.D.Afrimescu
Frânturi din adevărul despre conturile lui Ceauşescu!
Chiar şi după 20 de ani de la revoluţie, anarhia instaurată de crima organizată şipoliticienii romanii, reciclaţi, conduşi de nucleul Iliescu-Voiculescu, continuă şi azi! Vom începe totuşi cu banii din conturile lui Ceauşescu, ştiut fiind că în visteria statului roman fostul dictator adunase peste două miliarde USD, că încă aproape două miliarde USD se aflau sub formă de împrumuturi sau creanţe ale altor state ca Libia şi alte ţări arabe, Cuba sau fosta URSS, către România şi că dictatorul intenţiona ca în câţva ani să declanşeze o amplă reformă monetară .
CRESCENT-ul lui „Felix” era o firma "off-shore", infiintata pentru a fi scutita de taxe si impozite in Romania, conform legilor internationale in materie, tocmai pentru ca banii castigati de ea sa nu ajunga la buget, ci in conturile controlate de Dan Voiculescu. Profilat in special pe afaceri cu ciment si alumina, Dan Voiculescu-CRESCENT a scos din Romania cantitati gigantice din aceste materii prime, obtinand profituri calculate la cel putin 1,5 miliarde dolari, intr-o perioada in care toata Securitatea Statului era transformata intr-un urias mecanism de producere de bani, prin orice mijloace, cu scopul achitarii integrale a datoriei externe a RSR, de 21 miliarde de dolari.
Dan Voiculescu era una dintre persoanele de incredere care alimentau conturile lui Ceausescu din bancile Elvetiei si ale altor banci ale lumii. S-a estimat ca averea lui Ceasescu, ascunsa in aceste conturi ultra-secrete, s-ar ridica la peste 400 milioane de dolari, bani care au intrat ulterior in buzunarele lui Voculescu. Asa se poate explica si nemaipomenita prosperitate a afacerilor lui Dan Voiculescu, imediat dupa decembrie 1989. In 1990, zeci de ofiteri de securitate cu misiuni de aport valutar (AVS) s-au imbogatit devenind proprietarii sumelor valutare pe care le-au depus in anii comunismului, in conturi secrete de la BRCE, deschise de Securitate pe numele lor. Pentru ca nimeni nu a mai revendicat sumele din conturile acestor lucratori AVS, care in fapt alimentau conturile lui Ceausescu, a facut posibil ca fostii securisti sa devina azi cei mai mari oameni de afaceri. Acesti bani nu au mai iesit niciodata la iveala, toate incercarile de recuperare a lor, fiind blocate din ordin politic in 1990 (atunci cand o echipa de experti canadieni de la KPMG Pat Marwick Thorne - Toronto, angajata de Guvernul Romaniei, a ajuns la firma CRESCENT) apoi ordinul s-a repetat in perioada 2000-2004, cand „malaiul” a fost impartit de Voiculescu cu PSD-ul.
Dan Voiculescu a fost una dintre persoanele care a mostenit conturile lui Ceausescu sau o parte din ele, la fel cum multi ofiteri de Securitate au avut norocul sa ramana cu importante sume valutare in conturile personale, dupa caderea regimului comunist. Ofiterii Securitatii, precum si numerosi functionari de vaza din structurile puterii de atunci, aveau fiecare misiunea sa aduca dolari, prin orice mijloace, pentru vistieria tarii, pentru Ceausescu. Cu totii erau inregistrati in Serviciul de Aport Valutar pentru Stat (AVS) si aveau fiecare conturi deschise la BRCE (viitoarea BANCOREX). Acesti lucratori de Aport Valutar aveau norma sa stranga bani, sub sanctiunea retrogradarii. Asa s-au strans la buget sute de milioane de dolari, numai din rascumpararea a mii de evrei si etnici germani, care au dorit sa emigreze din Romania. BRCE a fost in fapt banca in care toti cotizantii AVS au avut conturi personale. Dupa 1990, functionarii BRCE - BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi.
FILIERA: Cifra de afaceri anuala a CRESCENT, declarata de ea insasi se ridica la 200 milioane dolari. Surse care au incercat sa investigheze in 1990 firma CRESCENT stiu insa ca, in realitate, cifra anuala de afaceri ar fi fost de 500 milioane dolari. CRESCENT-ul avea ramificatii in Atena si Viena, unde avea reprezentante oficiale. Cea mai puternica reprezentanta era insa cea de la Bucuresti, condusa de Voiculescu, in calitate de director general. In anii '84 - '89, surse avizate arata ca cel care dirija la varf afacerile CRESCENT era un anume John Edgington, care isi facea veacul la Viena. Tot la Viena se afla si fratele lui Nicolae Ceausescu, Marin, seful Reprezentantei Economice a Romaniei in Austria (prin care se derulau afaceri uriase), care a fost gasit spanzurat, in 28 decembrie 1989, la trei zile dupa impuscarea dictatorilor, in pivnita casei. Versiunea oficiala, in lipsa de alte probe, a fost sinuciderea, insa nimeni nu a acceptat aceasta versiune. Cei care l-au cunoscut pe Marin Ceausescu spun ca acesta l-a cautat cu disperare, in ultimele momente ale vietii sale, pe John Edgington, dar nu a reusit sa-l gaseasca, pentru ca acesta se daduse la fund, afland ce se intampla in Romania. Marin Ceausescu, fostul sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei in Austria, fratele ex-dictatorului, a fost vazut, cateva ore inainte de a se sinucide, in localitatea Eisenstadt, din Burgenland, unde se gaseste sediul firmei CRESCENT COMMERCIAL MARITIME Ges Mbm, al carei sediu se afla la Nicosia. De fapt, aceasta firma apartinea Romaniei. Firma care platea imediat pentru produse se ocupa de importurile unor marfuri de lux occidentale, care erau trimise cu camioane particulare spre Romania, a relevat un om de afaceri din Eisenstadt.
CONTURILE:
Dupa evenimentele sangeroase din decembrie 1989, Puterea aleasa in mai 1990 a initat o palida tentativa de cautare a conturilor secrete ale Securitatii lui Nicolae Ceausescu. Pentru acesta, la 14 august 1990, s-a luat Hotararea de Guvern nr. 951 (publicata in M.O. nr 104 din 13.09.1990), act care prin care s-a decis infiintarea unei Comisii Guvernamentale, care sa caute si sa recupereze conturile secrete ale Securitatii si familiei Ceausescu. Guvernul Romaniei a considerat ca "Averea Diavolului" poate fi gasita, crezand probabil, la acea data, ca ea se afla in niste conturi secrete, prin banci din Elvetia, SUA sau alte state, pe numele fostilor dictatori. S-a constituit si o Comisie Guvernamentala cu misiunea declarata: descoperirea "Averii Diavolului". Dintre insarcinarile acestei comisii, mentionam: - identificarea si localizarea fondurilor; - initierea procedurilor judiciare pentru recuperarea fondurilor; - investigarea, in limitele legii, a cazurilor de coruptie, abuz si frauda, care au facut posibila deturnarea fondurilor de catre sau in favoarea debitorilor; Primul presedinte al comisiei a fost Ion M. Anghel, trimis la nici doua luni dupa numire, ca ambasador in Olanda. Locul sau a fost preluat de actual premier Mugur Isarescu care nu se stie cand a renuntat la aceasta calitate, pentru ca din 1992 nu s-a mai auzit nimic despre activitatea acestei Comisii. Pentru atingerea obiectivelor propuse, Guvernul a angajat o firma de experti canadieni PEAT MARWICH THORNE, din Toronto, careia i s-a platit pentru investigatiile efectuate un onorariu de peste 250.000 de dolari. Expertii canadieni s-au pus pe treaba si in cateva luni au ajuns cu cercetarile in jurul societatii cipriote CRESCENT COMERCIAL MARITIME, a carei director general al reprezentantei de la Bucuresti, era Dan Voiculescu, actualul magnat al imperiului GRIVCO. In imperiul GRIVCO, abia nascut in acel an, trecusera cu arme si bagaje, in calitate de actionari sau directorasi pe la diverse firme, o serie de fosti ofiteri ai DIE, care pana in decembrie 1989 lucrasera la intreprinderile de comert exterior ale Securitatii: ICE Dunarea, ICE Metalimportexport si altele. Unii dintre ei mai erau inca activi. In momentul in care cercetarile canadienilor au ajuns la cuibul lui Voiculescu, investigatiile au fost fatis obstructionate, cu comanda directa din cabinetul 1, al lui Ion Iliescu. Canadienii au fost intoxicati cu fel de fel de fel de adrese, provenite de la institutiile statului, astfel incat Rod Stambler, reprezentantul PEAT MARWICH THORNE a declarat presei canadiene, care a realizat un film documentar intitulat "Averea Dracului": "La un moment dat, un moment cheie, am constatat ca a aparut un sistem care a crescut, s-a dezvoltat si functiona intr-un asemenea mod, incat sa nu poata fi identificat ca beneficiar al profiturilor. Fara indoiala ca era de la cel mai inalt nivel din interiorul Romaniei..." Canadienii au trimis si un raport Ministerului Justitiei, cu rezultatul cercetarilor lor, la data de 29.06.1990, semnat de Robert Lindquist si Edward Belobaba, in care au subliniat piedicile care li se pun la tot pasul. Comisia Guvernamentala a comunicat imediat firmei PEAT MARWICH THORNE: "Dezvaluirea continutului raportului pe care l-ati trimis ministrului Justitiei sau alte informatii legate de acesta ar putea prejudicia ancheta desfasurata de Comisia Guvernamentala si ar putea antrena responsabilitatea ruperii acestui contract". Postul national canadian CBC, a anuntat in 6 octombrie 1991 ca va difuza peste doua zile documentarul "Averea Dracului". Surpriza: Guvernul Roman a actionat imediat in judecata postul CBC, pentru a interzice difuzarea documentarului. Procesul s-a judecat la 30 octombrie 1991, iar verdictul a fost firesc: interdictia de difuzare ceruta de Guvernul Romaniei a fost ridicata, astfel ca pe 5 octombrie, filmul a fost vizionat de telespectatorii canadieni. In mod las, Guvernul Romaniei a negat ulterior ca ar fi fost initiatorul procesului. PEAT MARWICH THORNE a fost impiedicata sa aiba acces la documentele din BRCE, de la SRI sau diverse ministere, invocandu-se secretul bancar si cel de stat. Prin astfel de metode, Guvernul Roman si Comisia lui Isarescu i-au trimis la plimbare pe canadieni, fara sa se fi recuperat un singur dolar din averea "mult cautata". In realitate, gestul politic, de inmormantare a afacerii, a avut la baza descoperirea unui adevar: banii cautati se aflau sub controlul unor fosti ofiteri de Securitate sau din DIE, iar deconspirarea acestora ar fi bulversat structurile serviciilor interne de informatii. Aceste fonduri, provenite in majoritate din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care "au reusit in afaceri" dupa 1989. Din februarie 1992 s-a constituit si o comisie senatoriala pentru gasirea "Averii diavolului", condusa de senatorul PDSR Dragos Luchian. Reluata din punctul unde a fost abandonata de Comisia Guvernamentala, investigatia noii comisii a vizat verificarea conturilor din BRCE, scop pentru care s-a desemnat o echipa de sapte experti din Ministerul Finantelor, care insa, s-au apucat de treaba si nu au mai terminat-o niciodata. Arhiva BRCE a fost distrusa intre timp si peste 2 miliarde de dolari, cat se aflau in visteria BRCE, au disparut in mod misterios. Un control al Curtii de Conturi a Romaniei, efectuat la BRCE in 1996 (primul de acest gen din 1996), concluziona: - nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a Fondului valutar centralizat al statului, deoarece fondul a fost desfiintat nelegal si nejustificat de catre BRCE in ianuarie 1990. La data desfiintarii, fondul insuma 1,106 miliarde de dolari; - in 1991, BRCE a deschis pe numele BNR un cont numit "BNR - Fond de stat valutar", in care prin patru operatiuni a inregistrat plati fara documente justificative de 906 milioane de dolari, facand datoare in acest fel BNR, in numele statului, cu suma mentionata, pe motiv ca ar fi achitat la extern, datorii ale statului; Expertii canadieni au stabilit in momentul cand au batut la poarta CRESCENT, a lui Dan Voiculescu, ca aceasta companie a avut la BRCE un cont necomercial nr 47.11.285.350-2 si un altul la sucursala din Bucuresti a SOCIETE GENERALE, nr. 020221. Contul de la BRCE al CRESCENT era manevrat de Rodica Vlaicu, de la Departamentul Economic. Depistarea averilor acumulate de firma CRESCENT, din afacerile purtate cu firmele Securitatii (ICE Dunarea, ICE Metalimportexport, ICE Vitrocim, Danubiana etc), estimate neoficial la circa 1,5 miliarde dolari, se pot afla foarte lesne, daca institutiile abilitate i-ar lua la intrebari pe martorii afacerilor lui Dan Voiculescu, in majoritate ofiteri DIE sau de Securitate, ori colaboratori ai acestor institutii nu demult apuse. Printre acestia: - Vasile Voloseniuc, fost presedinte BRCE; - Gheorghe Crainicean, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar si administrator la firmele lui Dan Voiculescu; - Mihai Lazar, fost functionar la ICE Dunarea, azi actionar si administrator al firmelor lui Voiculescu; - Rodica Vlaicu, fosta functionara la BRCE, care administra direct contul CRESCENT; - Nas Leon, fostul sef al Gospodariei CC al PCR, cel care inventaria fondurile secrete ale Securitatii si ii raporta regulat lui Ceausescu cuantumul sumelor; - Dan Pascariu, fost vicepresedinte pentru operatiuni internationale la BRCE; - col Gheorghe Badita, fost sef la ICE Dunarea; - col Constantin Gavril, fost sef la ICE Dunarea; - gen Aristotel Stamatoiu, fost sef la ICE Dunarea; - Ion Presura, fost director adjunct la ICE Dunarea; - Nicolae Patrubani, fost contabil sef la ICE Dunarea; Unul dintre cei mai avizati martori ai averilor facute cot la cot cu Securitatea de catre Dan Voiculescu - CRESCENT este lt. col. Anghelache Constantin (fost sef la Clubul Rapid). In 23 decembrie 1989, un inalt ofiter din DIE imi dezvaluia: "Contul lui Ceausescu este deschis la BRCE si are nr. 4721.427.300.2", "Este un cont folosit de familia Ceausescu, pentru operatiunile valutare. Numele responsabilului cu actiuni valutare este lt. col. Anghelache Constantin, cu atributii importante in Ministerul Comertului Exterior, in Ministerul de Externe si BRCE. Acest lt.col. Anghelache Constantin este un martor important si vor face totul ca el sa fie pastrat pentru a sti ce stie".
Firma de contabilitate juridica PEAT MARWICK THORNE din Toronto si firma de avocatura GOWLING, STRATHY & HENDERSON au fost angajate, la data de 12 martie 1990, de catre Ministerul Justitiei, in numele Guvernului Romaniei sa depisteze conturile secrete ale Securitatii si ale familiei Ceausescu, in care se banuia ca se afla peste 400 milioane de dolari. Cercetarile detectivilor canadieni s-au blocat, asa cum am mai spus, la firma CRESCENT si la personajul ei cheie, Dan Voiculescu. In data de 8 mai 1990, canadienii au efectuat un raport in care au subliniat ca au documente care atesta ca firma CRESCENT a fost a lui Nicolae Ceausescu si au propus o serie de masuri juridice, menite sa depisteze toate conturile manuite de Dan Voiculescu, de la bancile din strainatate si din tara. Cand ancheta PMT a ajuns la acest punct, Guvernul lui Iliescu nu a mai platit nici un dolar, blocand investigatiile la toate nivelele. Nimeni nu a avut acces la documentele oficiale ale serviciilor secrete romanesti sau la BRCE. Justitia lui Iliescu nu a miscat nici un deget pentru a soma, printr-o hotarare judecatoreasca, bancile straine unde CRESCENT avea o sumedenie de conturi valutare, cu toate ca unele banci din Elvetia au confirmat oficial existenta unor conturi ale lui Ceausescu. Dan Voiculescu a devenit intangibil si nimeni nu l-a mai deranjat cu asemenea probleme pana in ziua de azi, cand stapaneste o incredibila avere.
LISTA MASURILOR DE RECUPERARE A BANILOR CRESCENT:
Iata masurile de recuperare a banilor CRESCENT, propuse de PMT prin "PROIECT 13 CRESCENT", care au culminat cu dispozitia: "RETINETI-L PE DAN VOICULESCU!" Insa nimeni nu l-a retinut sau arestat. Autorii loviturii de stat, cei care l-au asasinat practic pe Ceausescu, au musamalizat toate cercetarile canadienilor, iar banii furati poporului roman au fost deturnati in stil mafiot, ajungand in conturile unor personaje de prim rang ale regimului Iliescu-Nastase.
CRESCENT - Proiect numarul 13 - compania CRESCENT a fost o companie foarte importanta in Romania; - in primele opt luni ale lui 1989, i-au revenit 97 milioane de dolari SUA; Presupunere: - din punct de vedere al beneficiilor, CRESCENT este detinuta de romani; Documentatie: - scrisoarea care demonstreaza ca detaliile legate de proprietari se afla la sucursala din Bucuresti; PERSOANE: - John Egdington - Dan Voiculescu - Teodoru Dumitru (fost angajat la ICE Vitrocim) - angajatii sucursalei CRESCENT din Bucuresti: Ion Catoi, Gheorghe Anca (secretara lui Voiculescu), Necula Gheorghe (fost colonel de securitate, soferul lui Voiculescu); BANCI: - Banci: Landeshypothekenbank, Burgenland, Austria, Telex 17725 - Byblos Arab Finance Bank, Bruxelles, Belgium, Telex 63461 - Societe Generale (director este Alain Couteau) - MISR Romanian Bank (Prelungirea Cosmonautilor nr. 4) - Manufacturer's Hanover Trust Company (Bulevardul Republicii 16, Bucuresti) - Frankfurt Bukarest Bank (Calea Victoriei, 22-24) - Societe Generale (cont#020221) * Sursa este Sandvik International din Bucuresti ACTIVITATI BANCARE: - vezi notele de mai sus referitoare la companii si alte conturi - compania si-a mentinut un cont necomercial: #4711-285-350-2 la BRCE - compania si-a mentinut, de asemenea, un alt cont la Societe Generale din Bucuresti - potrivit lui Constantin Istrate, pe 27 aprilie, nu a existat nici un cont comercial al CRESCENT la BRCE - poate fi important faptul ca Departamentul Economic BRCE, sub conducerea lui Rodica Vlaicu, a avut grija de contul necomercial al firmei CRESCENT (dupa decembrie 1989, Rodica Vlaicu a fost imediat angajata de Voiculescu); - 3 mai - SWM l-a vizitat pe SG in B si directorul a asigurat-o ca vor coopera AUDITORI: - Potrivit scrisorii CRESCENT din 16.02.1989 - Coopers and Lybrand din Cipru (Telex 2046 - Raspuns"COLY - CY"). Partenerul insarcinat cu dosarul este, aparent, D. N. Papadopoulos FACILITATI PREZENTE: - cateva proprietati la adresa Aviator Zorileanu nr. 80 (sediul CRESCENT). Telex: 11817 (mesajul de raspuns este "Crent.R") A SE URMARI: - sa se aiba in vedere si inspectarea altor proprietati ale CRESCENT; - sa se obtina accesul prin intermediul Ministerului de Finante, la conturile CRESCENT de la Societe Generale; - sumarul complet ale calatoriilor lui Dan Voiculescu si ai altor oameni de la CRESCENT, sa se obtina pasapoartele; - sa se afle cine ocupa fostele proprietati CRESCENT din Bucuresti; - sa se determine numele de inregistrare ale masinilor de la CRESCENT; NOTA: nu au fost observate detalii legate de achizitionarea masinilor in contul necomercial de la BRCE. Daca vom afla provenienta autovehiculelor, s-ar putea sa descoperim si alte conturi; - chestionati oamenii de la CRESCENT, inclusiv pe Dan Voiculescu; - SWM - 30 aprilie sa se afle daca scrisoarea de la John Edgington din 25.04.84 a fost prezentata politiei asutriece; - 30 aprilie - sa se obtina inregistrarile telefonice ale CRESCENT pentru numerele sale de telefon; - 30 aprilie - av. Ion Nestor se va intalni cu Rod Stamler pe 9 mai, in Cipru, pentru a cerceta in continuare situatia de acolo; - 1 mai - sa se obtina cel mai recent pasaport al lui Dan Voiculescu si sa se compare cu planurile de calatorie; - 1 mai - sa se obtina inregistrarile telefonice si telex ale CRESCENT; - 1 mai - sa se obtina detalii asupra regulilor care stabilesc modalitatile prin care bancile straine opereaza in Romania; A SE URMARI LISTA DIN 1 MAI: In Romania: - obtinerea pasaportului lui Dan Voiculescu - obtinerea inregistrarilor telex si telefonice - vezi Societe Generale - continuarea cercetarilor asupra grupului CRESCENT - RETINETI-L PE DAN VOICULESCU (sugestia lui SWN) - contactarea FTE care poate oferi detalii legate de afacerile CRESCENT - cercetarea INCREST din Franta (potrivit SWM, asemanarea dintre nume sugereaza ca este posibil ca INCREST sa fie detinuta de CRESCENT) - de urmarit scaderea numarului de legi referitoare la bancile din Romania - Societe Generale si alte banci straine - bancile mixte din Romania: Frankfurt Bukarest Bank, MISR Bank In afara Romaniei: - sa se afle cine detine INCREST din Franta - investigatii asupra celorlalte companii ale CRESCENT" Fragmente din raportul KPMG - Peat Marwick Thorne KPMG - Peat Marwick Thorne Personal si confidential Raport catre Ministerul Justitiei din Romania "Firma de contabilitate juridica Peat Marwick Thorne si firma de avocatura Gowling, Strathy & Henderson (numita in continuare echipa Peat Marwick) au fost angajate de catre Ministerul Justitiei pentru Guvernul Romaniei, la 12 martie 1990, in urma unui contract in care se stabileau termenii si conditiile de angajare pe perioada 12 martie - 30 iunie 1990. Apoi a avut loc o intalnire la Geneva, intre 18-20 martie 1990, la care au participat persoane oficiale din Romania, diverse firme de avocatura si echipa Peat Marwick. La aceasta intalnire s-au analizat probleme ridicate de reprezentantii romani si s-a intocmit un aide-memoir in care se specifica o directie asupra careia se convenise pentru a se asigura un efort coordonat al tuturor partilor pentru Guvernul Romaniei. Echipa Peat Marwick a stabilit un cadru de ancheta si a inceput munca. La 5 aprilie1990, Robert Linadquist, Rod Stamler si Charles Smedmor au sosit in Bucuresti. Discutiile cu intreaga echipa de ancheta care includea reprezentanti din diverse ministere ale Guvernului Romaniei (numita in continuare echipa) au inceput imediat. In zilele ce au urmat, chestiuni care fusesera discutate la Geneva au fost minutios analizate. In plus, alte probleme au fost identificate, nu doar de catre reprezentantii diverselor ministere, ci si de catre echipa Peat Marwick ca rezultat al muncii de documentare, care a inclus intalniri la Washington cu reprezentanti ai Bancii Mondiale. Ca rezultat al acestor discutii, s-a alcatuit o lista cu 33 de proiecte si s-a convenit ca acestea vor servi ca prioritati pentru echipa de ancheta. Cele 33 de proiecte au fost listate in ordinea importantei. S-a mai convenit ca eforturile initiale de cercetari, legate de aceste proiecte sa fie directionate catre familia Ceausescu şi Banca Romana de Comert Exterior (BRCE). Ş.D.Afrimescu
duminică, 14 martie 2010
Autori argeseni si operele lor
Starea culturii argeşene
Instituţii culturale, autori şi opere
Poate că ar trebui până la urmă să pună cineva degetul pe rană şi să spună odată adevărul despre starea actului cultural şi artistic din Argeş. Ei bine, acesta „Există, e sublim putem zice, dar cam lipseşte cu desăvârşire”, ca să-l cităm pe Caragiale. Din păcate este o boală mai veche a acestei zone, mai exact din anul destrămării colectivului redacţional al Revistei Argeş: Tomozei-Mugur-Ivănescu. Din acea perioadă, de post- dezgheţ cultural, cei trei fiind cumva exilaţi în Argeş, actul cultural argeşan a tot coborât, până ce, iată, a ajuns în ziua de azi, să atingă nivelul cel mai de jos. Despre cauzele acestui declin şi efectele pe termen mediu şi lung, în cele ce urmează.
Instituţiile culturale şi rolul ambiguu al acestora
În Argeş există următoarele instituţii culturale: Direcţia Judeţeană de Cultură şi Culte, care a stat aproape o jumătate de an fără conducere, Centrul Cultural şi Comisiile de Cultură din cadrul C.J. şi C.L., care în loc să-şi facă treba pentru care au fost create mai mult se calcă pe bombeuri, punându-şi tot felul de tălpi una, celeilalte. Nimeni din aceste structuri nu a auzit, sau nu a vrut să audă, despre mangementul cultural şi marketingul actului de cultură. Şi dacă tot nu ştiu cu ce se „mănâncă” cele două noţiuni, atuci măcar să subvenţioneze valoarea produsului cultural. Şi nu ca acum, nonvaloarea, respectiv subprodusul cultural. Din păcate, atât Primăria şi CJ, cât şi Centrul Cultural, preferă să arunce zeci de miliarde de lei pe apa sâmbetei pentru tot felul de pseudproduse culturale, finanţând în fapt nonvaloarea, subprodusul cultural. Şi totul pe bani publici.
Orhestră Simfoncă în ţinutul fanilor de mici, bere şi manele!
Am ajuns să fim piteşteanul cu statuia lui, sau omul cu arteziana sa, când mult mai necesar era să fi fost autorul şi cărţile lui, sau omul şi spectacolul său de teatru. Existenţa Orhestrei Simfonice era poate necasară, dar numai după o prealabilă pregătire a ”terenului”. Chit că este teribil de costisitoare. Şi aceasta, întrucât, ar fi trebuit mai întâi asigurate: finanţarea proiectului, o sală de spectacole adecvată concertelor instrumentale instrumentişti şi muzicieni de înaltă clasă şi nu în ultimul rând, un public educat în spiritul clasic. Publicul nostru este fan (PSD), de mici, bere şi manele sau cel mult de muzică de petrecere. Nici măcar de folclor autentic. Şi-atunci, cui a trebuit această Orhetră Simfonică? Primarelui, ex-directorului de la Centrul Cultural? Boss-ului din fruntea C.J.? Greu de precizat.
Compromisul în Cultură
Cu siguranţă, nimic nu poate fi mai dăunător unei culturi, fie chiar şi de provincie, decât compromisul făcut pe seama ei chiar de către diriguitori. După cum este cunoscut, în Argeş fiinţează vreo trei reviste de cultură: Revista Argeş, Cafeneaua literară şi Cultura. Calende, cea de-a patra revistă, singura care se ridica la un anumit standard şi-a încetat activitatea cu peste doi-trei ani în urmă, din lipsă de fonduri. Primele două reviste sunt finaţate de către primărie şi Consiliul Local (C.L.), iar Revista „Cultura” e finţată de Consiliul Judeţean (CJ). Din păcate, atât Revista Argeş cât şi Cafeneaua literară sunt revistele celor care le conduc. Directorii lor decid unilateral când, pe cine şi ce publică. Astfel că, în ciuda faptului că finanţarea este suportată de Primăria şi C.L Piteşti, cele două reviste, găzduiesc în paginile lor mai ales autori din afara judeţului: din Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Timişoara şi din Capitală. Desigur că nimic nu pare a fi rău în asta. Numai că, directorii celor două reviste în loc să promoveze la schimb în revistele din Cluj, Constanţa, Craiova Iaşi, Timişoara şi din Capitală, autori argeşeni, se promovează eclusiv pe ei. Dar, compromisul în actul cultural din Argeş merge până acolo, încât a ajuns să vicieze până şi rezultatele puţinelor concursuri literare găzduite de Centrul Cultural sau de Revista Argeş, prin accelaşi Centru Cultural. Centru Cultural, care sponsorizează şi apariţia unei pseudoreviste de... pseudoepigrame. Şi aceasta, doar pentru că directorul fiţuicii este „tare-n clanţă”(?!). La fel a procedat şi cu unii dintre autori, cărora le-a sponsorizat apariţia mai multor cărţi, deşi aceştia sunt şi membrii ai USR şi se află şi la a şaptea, a opta sau a zecea carte. Păi, dacă nu au reuşit să convingă în niciuna ditre cărţile apărute anterior, atunci pentru ce continuii să sponsorizezi la nesfârşit apariţia altor subproduse, ale aceloraşi autori?
Autori argeşeni şi...”operele” lor
În nomenclatorul de profesii, meseria de scriitor este asimilată scriitorului de vagoane din staţiile CFR. Se pare că unii dintre autorii argeşeni ţin cu tot dinadinsul să se încadreze întocmai acestei definiţii.lapidare a DEX-ului, fără a fi reuşit până acum să-şi depăşescă propria condiţie. Aşadar, în ediţia de azi vom lua în discuţie pe unii dintre autorii locali şi cărţile lor. Demersul nostru va începe, cu cine altcineva decât, cu decanul de vârstă al scriitorimii argeşene. Şi anume, cu una dintre (sperăm), ultimele relicve ale proletcultismului (protocronismului) local, prozatorul şi dramaturgul Marin Ioniţă. Crescut şi instruit la Şcoala de Literatură de pe „Kisseleff” a rămas de-atunci tot restul vieţii tributar acelei şcoli. Ajuns la vârsta senectuţii îşi mai scapă mâinile pe sânii şi-n chiloţii unor poetese minore, şi ca vârstă şi ca talent, pe care, sub pretextul promovării pe „sticlă” îşi permite să le pipăie live... ”talentele” (sânii şi zona pubiană). A fost şi a rămas toată viaţa un scriitor minor. Cu toate acestea, aproape în fiecare an şi-a tipărit o carte, fireşte pe banii municipalităţii sau ai C.J. Despre Florin Silişteanu „omul” şi jurnaluistul s-au scris pagini întregi. De o moralitate îndoielnică, Sile şi-a permis să-şi facă viaţa, când vraişte, când varză. A reuşit să-l „facă muci” pe directorul cotidianului local Argeşul liber, pretinzând că va merge în Afganistan dacă îi va acordată suma de 10.000 USD. Numai că nu a ajuns nici măcar până la Bucureşti. Sile transmitea „corespondenţe” din „teatrul de război” al...teraselor de cartier ale Piteştiului. Cât despre poezia lui Sile, accesaţi vă rog site-ul www.poezie.ro şi vă veţi minuna cum un autor care scrie o asemenea poezie a fost „uns” membru USR, filiala Argeş. Tot în peisajul literar argeşan există şi copilul minune al poeziei universale: Crisian Gava, care finalmente s-a dovedit a fi doar o chestie gonflabilă. Un simplu vesificator aidoma mentorului său, Adrian Păunescu. Şi lista poate continua cu alţi autori şi autoare gen Calinic Argatu, Jan Dumitraşcu, Maria Diana Popescu, Denisa Popescu, Dorina Mihai, Mihaela Sandu, Gabriela Zăvăluş etc. Cei nominalizaţi chiar sunt paraleli cu poezia şi cu literatura în general. Cu toate acestea şi-au tipărit câteva volume, iar unii sunt chiar membrii ai USR. Mai mult, există autori despre ale căror cărţi nu a scris nimeni, „pe bune”, nici măcar un rând. Cel mult s-au periat ei între ei, în genul: „scrie tu, despre mine, azi de bine, şi mâine voi scrie şi eu despre tine... tot de bine”. Numiţi cum vreţi asemenea practici, acest mod de ascensiune, dar tot compromis cultural se chiamă, dacă nu cumva chiar „troc”...Troc cultural!
„Culturnicii” de ieri şi de azi, repuşi pe tapet!
Mulţi ne-am întrebat de ce Cultura argeşană se află la nivelul cel mai de jos. Păi nici nu ar avea unde fi, atâta timp cât este făcută fie de veleitari, fie de foşti sau actuali „culturnici”. Spre exemplu: timp de peste un deceniu, Cultura argeşană a fost condusă de un fost director de penitenciar, cu gradul de colonel în retragere, fost CI-st (ofiţer contrainformaţii), Dl. Liviu Martin, nimeni altul decât soţul poetei Denisa Popescu. De la înălţimea funcţiei sale editează sub egida CJ, revista „Cultura”, cea care scria în ultima apariţie pe 2008, la modul cel mai laudativ, despre câştigarea alegerilor locale în Argeş de către PSD şi de mâna întinsă culturii de către realesul preşedinte al CJ, Constantin Nicolescu. La un asemenea electorat, asemenea „cultură”, de valoarea nici măcar a unei cepe degerate! Mai nou, Jan Dumitraşcu, reîntors în fruntea refistei Argeş a scos semnăturile unor autori ca Mircea Bârsilă, Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman, Virgil Diaconu. Urmează Aurel Sibiceanu şi Magda Grigore.Cu toţii vârfurile „optzecismului” local. Şi aceasta, pentru a face loc unora ca Petre Popa fost şef al Culturii argeşene înainte de ’89, reprezentant al „Generaţiei ’60”,Marin Ioniţă, etc. Prin urmare, în cultura argeşană are loc o revenire la protocronismul anilor ’60! Curat proletcultism în plin postmodernism! Curată restauraţie, coane Jenică!
Ştefan Dumitru Afrimescu
Instituţii culturale, autori şi opere
Poate că ar trebui până la urmă să pună cineva degetul pe rană şi să spună odată adevărul despre starea actului cultural şi artistic din Argeş. Ei bine, acesta „Există, e sublim putem zice, dar cam lipseşte cu desăvârşire”, ca să-l cităm pe Caragiale. Din păcate este o boală mai veche a acestei zone, mai exact din anul destrămării colectivului redacţional al Revistei Argeş: Tomozei-Mugur-Ivănescu. Din acea perioadă, de post- dezgheţ cultural, cei trei fiind cumva exilaţi în Argeş, actul cultural argeşan a tot coborât, până ce, iată, a ajuns în ziua de azi, să atingă nivelul cel mai de jos. Despre cauzele acestui declin şi efectele pe termen mediu şi lung, în cele ce urmează.
Instituţiile culturale şi rolul ambiguu al acestora
În Argeş există următoarele instituţii culturale: Direcţia Judeţeană de Cultură şi Culte, care a stat aproape o jumătate de an fără conducere, Centrul Cultural şi Comisiile de Cultură din cadrul C.J. şi C.L., care în loc să-şi facă treba pentru care au fost create mai mult se calcă pe bombeuri, punându-şi tot felul de tălpi una, celeilalte. Nimeni din aceste structuri nu a auzit, sau nu a vrut să audă, despre mangementul cultural şi marketingul actului de cultură. Şi dacă tot nu ştiu cu ce se „mănâncă” cele două noţiuni, atuci măcar să subvenţioneze valoarea produsului cultural. Şi nu ca acum, nonvaloarea, respectiv subprodusul cultural. Din păcate, atât Primăria şi CJ, cât şi Centrul Cultural, preferă să arunce zeci de miliarde de lei pe apa sâmbetei pentru tot felul de pseudproduse culturale, finanţând în fapt nonvaloarea, subprodusul cultural. Şi totul pe bani publici.
Orhestră Simfoncă în ţinutul fanilor de mici, bere şi manele!
Am ajuns să fim piteşteanul cu statuia lui, sau omul cu arteziana sa, când mult mai necesar era să fi fost autorul şi cărţile lui, sau omul şi spectacolul său de teatru. Existenţa Orhestrei Simfonice era poate necasară, dar numai după o prealabilă pregătire a ”terenului”. Chit că este teribil de costisitoare. Şi aceasta, întrucât, ar fi trebuit mai întâi asigurate: finanţarea proiectului, o sală de spectacole adecvată concertelor instrumentale instrumentişti şi muzicieni de înaltă clasă şi nu în ultimul rând, un public educat în spiritul clasic. Publicul nostru este fan (PSD), de mici, bere şi manele sau cel mult de muzică de petrecere. Nici măcar de folclor autentic. Şi-atunci, cui a trebuit această Orhetră Simfonică? Primarelui, ex-directorului de la Centrul Cultural? Boss-ului din fruntea C.J.? Greu de precizat.
Compromisul în Cultură
Cu siguranţă, nimic nu poate fi mai dăunător unei culturi, fie chiar şi de provincie, decât compromisul făcut pe seama ei chiar de către diriguitori. După cum este cunoscut, în Argeş fiinţează vreo trei reviste de cultură: Revista Argeş, Cafeneaua literară şi Cultura. Calende, cea de-a patra revistă, singura care se ridica la un anumit standard şi-a încetat activitatea cu peste doi-trei ani în urmă, din lipsă de fonduri. Primele două reviste sunt finaţate de către primărie şi Consiliul Local (C.L.), iar Revista „Cultura” e finţată de Consiliul Judeţean (CJ). Din păcate, atât Revista Argeş cât şi Cafeneaua literară sunt revistele celor care le conduc. Directorii lor decid unilateral când, pe cine şi ce publică. Astfel că, în ciuda faptului că finanţarea este suportată de Primăria şi C.L Piteşti, cele două reviste, găzduiesc în paginile lor mai ales autori din afara judeţului: din Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Timişoara şi din Capitală. Desigur că nimic nu pare a fi rău în asta. Numai că, directorii celor două reviste în loc să promoveze la schimb în revistele din Cluj, Constanţa, Craiova Iaşi, Timişoara şi din Capitală, autori argeşeni, se promovează eclusiv pe ei. Dar, compromisul în actul cultural din Argeş merge până acolo, încât a ajuns să vicieze până şi rezultatele puţinelor concursuri literare găzduite de Centrul Cultural sau de Revista Argeş, prin accelaşi Centru Cultural. Centru Cultural, care sponsorizează şi apariţia unei pseudoreviste de... pseudoepigrame. Şi aceasta, doar pentru că directorul fiţuicii este „tare-n clanţă”(?!). La fel a procedat şi cu unii dintre autori, cărora le-a sponsorizat apariţia mai multor cărţi, deşi aceştia sunt şi membrii ai USR şi se află şi la a şaptea, a opta sau a zecea carte. Păi, dacă nu au reuşit să convingă în niciuna ditre cărţile apărute anterior, atunci pentru ce continuii să sponsorizezi la nesfârşit apariţia altor subproduse, ale aceloraşi autori?
Autori argeşeni şi...”operele” lor
În nomenclatorul de profesii, meseria de scriitor este asimilată scriitorului de vagoane din staţiile CFR. Se pare că unii dintre autorii argeşeni ţin cu tot dinadinsul să se încadreze întocmai acestei definiţii.lapidare a DEX-ului, fără a fi reuşit până acum să-şi depăşescă propria condiţie. Aşadar, în ediţia de azi vom lua în discuţie pe unii dintre autorii locali şi cărţile lor. Demersul nostru va începe, cu cine altcineva decât, cu decanul de vârstă al scriitorimii argeşene. Şi anume, cu una dintre (sperăm), ultimele relicve ale proletcultismului (protocronismului) local, prozatorul şi dramaturgul Marin Ioniţă. Crescut şi instruit la Şcoala de Literatură de pe „Kisseleff” a rămas de-atunci tot restul vieţii tributar acelei şcoli. Ajuns la vârsta senectuţii îşi mai scapă mâinile pe sânii şi-n chiloţii unor poetese minore, şi ca vârstă şi ca talent, pe care, sub pretextul promovării pe „sticlă” îşi permite să le pipăie live... ”talentele” (sânii şi zona pubiană). A fost şi a rămas toată viaţa un scriitor minor. Cu toate acestea, aproape în fiecare an şi-a tipărit o carte, fireşte pe banii municipalităţii sau ai C.J. Despre Florin Silişteanu „omul” şi jurnaluistul s-au scris pagini întregi. De o moralitate îndoielnică, Sile şi-a permis să-şi facă viaţa, când vraişte, când varză. A reuşit să-l „facă muci” pe directorul cotidianului local Argeşul liber, pretinzând că va merge în Afganistan dacă îi va acordată suma de 10.000 USD. Numai că nu a ajuns nici măcar până la Bucureşti. Sile transmitea „corespondenţe” din „teatrul de război” al...teraselor de cartier ale Piteştiului. Cât despre poezia lui Sile, accesaţi vă rog site-ul www.poezie.ro şi vă veţi minuna cum un autor care scrie o asemenea poezie a fost „uns” membru USR, filiala Argeş. Tot în peisajul literar argeşan există şi copilul minune al poeziei universale: Crisian Gava, care finalmente s-a dovedit a fi doar o chestie gonflabilă. Un simplu vesificator aidoma mentorului său, Adrian Păunescu. Şi lista poate continua cu alţi autori şi autoare gen Calinic Argatu, Jan Dumitraşcu, Maria Diana Popescu, Denisa Popescu, Dorina Mihai, Mihaela Sandu, Gabriela Zăvăluş etc. Cei nominalizaţi chiar sunt paraleli cu poezia şi cu literatura în general. Cu toate acestea şi-au tipărit câteva volume, iar unii sunt chiar membrii ai USR. Mai mult, există autori despre ale căror cărţi nu a scris nimeni, „pe bune”, nici măcar un rând. Cel mult s-au periat ei între ei, în genul: „scrie tu, despre mine, azi de bine, şi mâine voi scrie şi eu despre tine... tot de bine”. Numiţi cum vreţi asemenea practici, acest mod de ascensiune, dar tot compromis cultural se chiamă, dacă nu cumva chiar „troc”...Troc cultural!
„Culturnicii” de ieri şi de azi, repuşi pe tapet!
Mulţi ne-am întrebat de ce Cultura argeşană se află la nivelul cel mai de jos. Păi nici nu ar avea unde fi, atâta timp cât este făcută fie de veleitari, fie de foşti sau actuali „culturnici”. Spre exemplu: timp de peste un deceniu, Cultura argeşană a fost condusă de un fost director de penitenciar, cu gradul de colonel în retragere, fost CI-st (ofiţer contrainformaţii), Dl. Liviu Martin, nimeni altul decât soţul poetei Denisa Popescu. De la înălţimea funcţiei sale editează sub egida CJ, revista „Cultura”, cea care scria în ultima apariţie pe 2008, la modul cel mai laudativ, despre câştigarea alegerilor locale în Argeş de către PSD şi de mâna întinsă culturii de către realesul preşedinte al CJ, Constantin Nicolescu. La un asemenea electorat, asemenea „cultură”, de valoarea nici măcar a unei cepe degerate! Mai nou, Jan Dumitraşcu, reîntors în fruntea refistei Argeş a scos semnăturile unor autori ca Mircea Bârsilă, Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman, Virgil Diaconu. Urmează Aurel Sibiceanu şi Magda Grigore.Cu toţii vârfurile „optzecismului” local. Şi aceasta, pentru a face loc unora ca Petre Popa fost şef al Culturii argeşene înainte de ’89, reprezentant al „Generaţiei ’60”,Marin Ioniţă, etc. Prin urmare, în cultura argeşană are loc o revenire la protocronismul anilor ’60! Curat proletcultism în plin postmodernism! Curată restauraţie, coane Jenică!
Ştefan Dumitru Afrimescu