Deparazitarea revoluţionarilor autentici de impostori...

Deparazitarea revoluţionarilor autenci de imopstori trebuie începută chiar de cei autentici În plină criză financiară, plăţile retroactive, numai pentru „luptătorii remarcaţi”, îi costă pe romani în jur de 400 de milioane de euro!

Revoluţionarii sunt cea mai speciala clasă de bugetari din România. A le pune reputaţia la îndoială e ca şi cum ai fluiera în biserică. Adică, o blasfemie! Şi în România sunt în acest moment peste 20.000 de revoluţionari cu certificate, dar au fost, la un moment dat, peste 30.000. Achitarea drepturilor ce le revin înseamnă un efort bugetar de peste 100 de milioane de euro pe an.

Deparazitarea sau a separa…separarea!

În plină criză financiară, statul le-a achitat revoluţionarilor drepturi băneşti retroactive de circa 350 de milioane de euro. Se estimează că mai sunt de plătit încă cel puţin 50 de milioane de euro din acest moment. N-ar fi o problemă. Dar mii de „revoluţionari remarcaţi”, aşa cum sunt denumiţi în lege, au apărut din spuma mării, la mulţi ani după sfârşitul Revoluţiei.

La început n-au fost decât vreo 3.000, apoi 7.000, iar prin 1997 ajunseseră la 19.000. La apogeul fenomenului, în perioada de glorie a lui Bebe Ivanovici, erau aproape 32.000 de revoluţionari. Mulţi revoluţionari au obţinut deja un salariu pe viaţă de la stat, împrumuturi preferenţiale, terenuri, bilete de tren gratuite sau spaţii comerciale.

A-i separa pe revoluţionarii veritabili de cei contrafăcuţi ar nu doar o reducere a cheltuilii bugetare nejustificată, ci şi o reparaţie morală, pentru adevăraţii eroi ai Revoluţiei. Şi ar mai fi practic, şi cea mai mare vânătoare de impostori din România.

S-au înmulţit precum ciupercile

În 1997, după ce un om şi-a dat foc în faţa fostului Comitet Central, guvernul Ciorbea a recunoscut calitatea de revoluţionar unui număr de 12.000 de solicitanţi. Un merit l-a avut şi notoriul Bebe Ivanovici, cu brevetele sale contra cost.

Pe lângă cei 1.069 de eroi-martir, în hârţoagele Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) mai figurează 2.805 răniţi, 345 de răniţi şi reţinuţi şi 19.780 de luptători remarcaţi cu merite deosebite. Evidenţa o ştie pe dinafară Ilie Drăguşin, şeful Direcţiei Juridice a SSPR, fost ofiţer de infanterie şi revoluţionar la Craiova.

Printre ei sunt şi foşti miliţieni, infractori şi un număr semnificativ de foşti şi sau actuali parlamentari. Problema este că mulţi au reuşit să se distingă de categoria „participanţilor” la Revoluţie, care au primit doar o diplomă onorifică.

Cât primeşte un „luptător”?

Problema este nu doar una morală ci o reprezintă şi suma pe care contribuabilii o plătesc pentru confortul unor pseudorevoluţionari. Nu este vorba despre martiri. Urmaşii lor primesc doar 0,5% din salariul mediu brut pe economie, circa 900 de lei.

Răniţii cu grad de invaliditate, împărţiţi în trei categorii, primesc între 2.800 de lei şi 3.600 de lei lunar. Răniţii valizi primesc 1,1% din acelaşi salariu brut. De aceeaşi indemnizaţie beneficiază marea masă a luptătorilor în revoluţie, care au venituri sub acest procent. Adică de 1.836 de lei.

Un cost financiar imens
În prezent, din cei 9.800 de „luptători remarcaţi”, 5.041 sunt pe statul de plată al casei de pensii. Alţi 3.800 sunt în “joc de glezne”, aşteptând verificările comisiei parlamentare conduse de senatorul liberal Raymond Luca.

În ceea ce priveşte terenurile, spaţiile comerciale, împrumuturile preferenţiale de până la 50.000 de dolari pentru începerea unei afaceri e o altă poveste. „Doar cei care într-un fel sau altul au fost în structurile puterii au beneficiat de aceste prevederi legale”, îşi varsă năduful fostul ofiţer, actualmente jurist cu certificat de revoluţionar.

„Indemnizaţia respectivă se primeşte retroactiv, începând cu luna următoare depunerii cererii de preschimbare”, precizează şi secretarul general al SSPR Adrian Nicolaescu. Imediat, juristul îl completează: „Indemnizaţia «reparatorie » restituită pe 2004-2010 ar fi în jur de 400 de milioane de euro. Majoritatea şi-au luat banii. Au mai rămas 3.800 de dosare. Noi apreciem că vor fi preschimbate doar în jur de 60% din certificate. Ar mai rămâne cam 40-50 de milioane, estimativ”.

Limita soluţionării e 30 aprilie. Apoi urmează o perioadă de şase luni în care se pot depune contestaţii. Până în 2011 vom şti exact câţi revoluţionari rentieri avem şi cât ne vor costa ei. Calcule oficiale spun că în jur de 100 de milioane de euro anual.

“Rambo” din Piaţa Palatului

Cu totul aparte este cazul fostului maior Mircea Mureşan, în prezent general în rezervă, comandantul Regimentului 20 Tancuri. Potrivit ordinului de pe unitate, furnizat de Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, Mircea Mureşan a descins în Piaţa Palatului pe 22 decembrie, cu un număr de 35 de tancuri.

Maiorul Mureşan menţionează în documentul respectiv: „Cadrele şi militarii în termen sunt hotărâţi să apere independenţa şi suveranitatea patriei noastre socialiste”. Pe tot timpul staţionării în “frontul” din Piaţa Palatului Republicii, au fost folosite 746.876 de proiectile, un număr incredibil de mare. Numai pe 23 şi 24 decembrie au fost trase 34 de obuze din tunurile de 100 mm ale tancurilor.

Este de fapt explicaţia felului în care a ajuns Biblioteca Universitară. Pentru aceste fapte de arme, Mircea Mureşan a devenit revoluţionar remarcat cu fapte deosebite.

ŞUTRU, CU “LEXUS”, DAR ŞI CU AJUTOR DE LA STAT!
Memoria celor 42 de morţi - aduşi de la Timişoara, incineraţi şi cu cenuşa trupurilor lor aruncată într-o gură de canal din Popeşti-Leordeni - este păstrată doar printr-un monument minimalist. Dorinţa rudelor, prietenilor şi chiar a autorităţilor de a ridica o bisericuţă în acel loc e blocată de doi fraţi, Pavel şi Toma Şutru, revoluţionari cu documente.

Posesorul pământului respectiv e Pavel Şutru, zis „Cocor”. Teren de 5.000 mp dobândit în urma activităţii revoluţionare din acele zile. Nu vor în niciun chip să facă un schimb de pământ sau să vândă terenul. Potrivit martorilor, cei doi şi-au început cariera revoluţionară abia pe 23 decembrie ’89.

Eroicele fapte de arme au fost spargerea geamurilor primăriei părăsite şi aruncarea în stradă a documentaţiei găsite. Obiectivul nr. 2: confiscarea ştampilei. Odată împlinit acest deziderat a fost o formalitate alegerea ca primar FSN a lui Toma Şutru şi introducerea în consiliul local a lui „Cocor”. Ţinta nr. 3, repartizarea de locuinţe neamurilor lor.

Depozit de lemne, în loc de biserică

În ’94 au luat de la Bebe Ivanovici certificate. Tot atunci, o doctoriţă de la IML constată că numitul Pavel Şutru a fost rănit în revoluţie, dându-i acestuia hârtia de care avea nevoie. După 4 ani. Prefectura Ilfov specifică într-un document că acesta nu are calitatea de revoluţionar.

Cu toate acestea, fiecare dintre fraţi a obţinut câte un hectar de teren intravilan chiar în locul unde a fost aruncată cenuşa revoluţionarilor timişoreni. În prezent, Toma Şutru e secretarul general al Primăriei Sector 2, iar fratele său e consilier local la Popeşti-Leordeni.

Mai nou, „Cocor” e specialist în imobiliare. Cu acordul CL a construit pe domeniul public o clădire pentru birouri. Cum piaţa a căzut, acolo stă în chirie o carmangerie. În dosarul lor de re voluţionari scrie că ambii au fost în Piaţa Universităţii şi că numitul Pavel a fost bruscat de forţele de ordine.

„Vreau să merg la primăria din Popeşti şi să discut personal cu primarul şi consilierii despre un schimb de teren în vederea construirii unei bisericuţe lângă monumentul eroilor de la Timişoara”, se umflă în pene Adrian Nicolăescu. Numai că pe Pavel Şutru nu-l interesează câtuşi de puţin demersul demnitarului. „Am şi io copii, trebuie să le las ceva...”. În prezent, terenul e închiriat pentru un depozit de lemne.
NUME SONORE DIN CLASA POLITCĂ: 23 de parlamentari revoluţionari

Potrivit Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, parlamentarii aleşi în legislatura 2008- 2012, care au certificate de revoluţionar la data de 18.02.2010 sunt în număr de 23. Astfel, şapte senatori au certificatul preschimbat tipărit conform Legii nr. 341/2004: Berceanu Radu Mircea, Blaga Vasile, Greblă Toni, Ion Vasile, Marcu Gheorghe, Nicolaescu Sergiu-Florin şi Secăşean Iosif. Cu certificat de revoluţionar conform Legii nr. 42/1990, care nu şi-au preschimbat actul şi care nu au certificat preschimbat conform Legii Recunoştinţei şi nu au fost propuşi spre avizare de către SSPR, mai sunt doar trei: Nistor Vasile, Verestoy Attila şi Voicu Cătălin.

La deputaţi, cu certificat preschimbat tipărit sunt: Firczak Gheorghe, Mircovici Niculae, Movilă Petru, Niţu Adrian Honorel şi cantautorul Socaciu Victor.

Cu certificat preschimbat încă netipărit mai sunt trei: Croitoru Cătălin, Nicolicea Eugen şi Stroe Radu. Deputaţii cu certificat de revoluţionar conform Legii nr. 42/1990, care nu au certificat-preschimbat sunt: Iorguş Zanfir, Păun Nicolae, Ştefan Viorel, Vasile Aurelia şi Vâlcu Samoil.

Actual ministru al Internelor, fost revoluţionar în Ştei

Unul dintre cele mai tari cazuri pe tema imposturii revoluţionare este cel al ministrului administraţiei şi internelor, Vasile Blaga. Acesta are „certificat de revoluţionar remarcat”, obţinând în această calitate 500 mp intravilan în Oradea.

Dezvăluirile au fost făcute de săptămânalul „Academia Caţavencu”. Pe 21 decembrie 1989, Blaga dormea în propriul apartament din oraşul Ştei (Bihor), unde lucra ca vameş. Pe 22 decembrie, după fuga lui Ceauşescu, actualul ministru a intrat în clădirea administrativă a oraşului şi a înfiinţat organizaţia locală a Frontului Salvării Naţionale.

Ulterior, a primit certificatul de revoluţionar. Terenul pe care l-a primit în 2002 a fost donat de Vasile Blaga tocmai în 2006. În acel moment, liderul PDL era deja unul dintre cei mai puternici oameni politici din România.

Revoluţionar pentru că era beat!!!

Un caz de revoluţionar fals îl reclamă Victor Stămurean, preşedintele Asociaţiei Luptătorilor, Participanţilor şi Arestaţilor în Revoluţie Lugoj - decembrie 1989.

„Balint Petrică Dorin, zis «Bedeu» a devenit revoluţionar din greşeală”, se revoltă omul. Culmea, chiar „Bedeu” recunoaşte, într-o declaraţie dată în 1990 ziarului lugojean „Drapelul” că, pe 20 decembrie ’89, seara, a fost săltat de Miliţie de-acasă, unde se afla cu un prieten, pe motiv că făcea scandal. Lucru perfect adevărat după cum reiese din declaraţia plutonierului Bilă Leontin, miliţianul care l-a arestat.

„Când am ajuns la acea adresă, am constatat că gălăgia şi scandalul au fost făcute de numitul Balint Petrică Dorin, împreună cu un prieten de-al său, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. (...) Balint nu a fost reţinut pentru că ar fi participat la evenimentele revoluţionare din Lugoj, ci pentru că a fost reclamat de vecini că făcea scandal”, spune, senin, plutonierul Bilă.

„Mulţi preşedinţi de asociaţii sunt corupţi şi cumpăraţi”

Culmea e că după ce a primit o condamnare de doi ani de închisoare, Balint, zis Bedeu, devine preşedintele filialei Asociaţiei 16-21 decembrie 1989.

Mai mult, Bedeu este membru al Institutului Revoluţiei Române. Despre individ, directorul Ionel Drăguşin susţine că era mâna dreaptă a lui Emilian Cutean, fostul şef al SSPR. Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, aflat de 40 de zile în greva foamei, pentru a forţa puterea să desecretizeze dosarele revoluţiei, e tranşant: „Foarte mulţi dintre preşedinţii de asociaţii de revoluţionari din ţară sunt cumpăraţi şi menţinuţi în funcţii tocmai de către şmecherii locali, falşi revoluţionari”.
Argeş- judeţul fruntaşi la cel mai mare număr de revoluţionari-impostori
În Argeş, în ciuda unor speculaţii, nu a fost niciun fel de revoluţie. A exitat un grup de indivizi, care după plecarea lui Ceauşescu de pe acoperişui sediului CC cu elicopterul, au ocupat balconul Prefecturii Argeş (fosta Judeţeană de partid), au flururat nişte steaguri găurite şi cam atat. La fel şi la Topoloveni, Costeşti, Curtea de Argeş şi Cmpulung. Tocmai de-aceea foştii securişti, deveniţi peste noapte revoluţionari cu acte-n regulă, îi ameninţă pe revoluţionarii autentici:”Dacă voi ne contestaţi, vă dăramăm şi noi legea. Şi mai vedem pe urmă”. Cu toate acestea în Argeş sunt în jur de 400 de revoluţionari, dintre care, mai mult de jumătate sunt contrafăcuţi pe şpăgi grase date “revuluţionarului şef”, Dorin Popa. Iată pentru ce deparazitarea revoluţionarilor autentici de aceşti impostori, ar trebui începută cu însuşi preşedintele penal al Asociaţiei Revoluţionarilor Dorin Popa, care-i ameninţă pe jurnalişti cu moartea, şi cu omul lui de casă, Ovidiu Aslan.. Următorul pe listă ar trebui să fie Ghorghiţă Boţărcă, primarul (“care este”), de la Topoloveni, cu Oliver Ioniţă şi toţi şoferii lui de la ICSITA, cu Gheorghe Mihăiţă, Olteanu Eugen, Amza Petre, Popescu Octavian, David Anton şi expoliţistul Ion Darie. Nici cu Vasile Niţu, fost prefect de Argeş şi Ion Căpăţană, preşedinte executiv al CCI Argeş, lucrurile nu sunt foarte-n regulă, iar lui Ion Neguş, secretar general PRM Argeş i-a fost deja retras certificatul de revoluţionar. Şi lista cu cei care ar trebui respinşi rămane deschisă. Ştefan Dumitru Afrimescu
PS Aştept propuneri pentru noi nominalizări cu cei care la revoluţie au stat în faţa televizoarelor, dar au obţinut certificate de revoluţionari. Deparazitarea de impostori a revoluţionarilor autentici trebuie să pornească de la ei.