Avertizare: "Arpechim", pericol de explozie

Avertizare! Arpechim: Atenţie, pericol de explozie!
După lupte “secular”, care au durat aproape trei ani, “Oltchim” Rm. Valcea a reuşit să cumpere de la “OMV-Petrom”, Secţia Piroliză 2 din cadrul “Arpechim” Piteşti. Piroliză 2 este vitală pentru producerea materiilor prime, etilena şi propilena, necesare fluxului tehnologic al “Oltchim”. Numai că, Piroliză 2 este o instalaţie veche de vreo 25 de ani de funcţionare şi s-ar putea să mai fi stat alţi 15-20 de ani în fază de proiect la firma germană Lurgee, timp în care fostul Regim communist de până în 1989, nu a investit mai nimic, iar restul guvernărilor post-decembriste nici atat. Nici măcar “OMV-Petrom” nu s-a spetit investind în Piroloză 2. Dimpotrivă. Pentru că rata rentabilităţii a Pirolizei 2 nu era la fel de ridicată precum a celor două rafinării sau Blocul de uleiuri minerale (lubrefianţi pentru motoare), foştii proprietari au disponibilizat personalul şi au oprit instalaţia. Repornirea Pirolizei 2 de către noul proprietar presupune un efort financiar greu achitat de noul proprietar: o revizie tehnică capitală (R.T.C.), care ar trebui să conste în înlocuirea unor utilaje uzate tehnic şi moral, cum ar fi cuptoare, coloane de distilare-fracţionare, compresoare, reactoare, sistemul de frig, al unor tronsoane întregi de conducte corodate, aparatură de măsură şi control (AMC), etc. În Piroliză 2 se lucrează cu temperatur de minus absolut, la sistemul de frig al etilenei şi propilenei, pe de-o parte, dar şi de aproape plus absolut, care să poată produce reacţiile din reactoare. La fel se lucrează în condiţii de vid absolut, dar şi la presiuni inimaginabile, de sute de atmosfere. De aceea , fără aceste revizii, care să ducă la înlocuirea a zeci de utilaje, a sute de km de conducte, sute de aparate de măsură şi control, Piroliză 2 riscă să sară în aer, în locul ei urmând să mai rămână un crater uriaşi, cu o rază de peste 40 de km şi să radă totul pe suprafaţa amintită. Pentru a preîntâmpina o asemenea catastrofă trebuiesc făcute RTK-ul şi înlocuirile mai sus amintite, inclusiv controlarea structurii de rezistenţă a imobilelor, a pilonilor care susţin estacadele, până şi structura de rezistenţă betonului în care sunt prinse utilajele. Toate acestea presupun nişte costuri uriaşe. Alte costuri la fel de mar vor presupune probele tehnologice de pornire şi repornirile ce vor urma, care vor însemna săptămâni sau poate luni întregi de poriniri, căderi şi recăderi ale instalaţiei, timp în care deversările la faclă a produselor neconforme, înseamnă sute de mii sau milioane de tone de produs neconform destinnat arderii la faclă, urmete de poluarea masivă cu un fom negru şi înecăcios, care va fi în voia curenţilor. Cea ce va presupune alţi bani pentru amenzile date de Garda de Mediu. Pentru a fi şi mai exact, ajunge ca în momentul porinirii şi repornirilor repetate să existe un singur por rezultat în urma unor sudari neconforme a unor conducte sau a unor erori umane minime şi explozia iminentă ce va urma, să însemne dezastrul. Iadul pe pământ. Ceva de genul dezastrului din 1978 de la Cracarea catalitică din Rafinărie sau a exploziei de la Teleajen din anii ’80, unde şi-au pierdut vieţile zeci de angajaţi, operatori chimişti, maiştri şi subingineri, iar câţiva ingineri, subingineri şi maiştri au înfundat puşcăriile. O altă problemă a actualului proprietar va fi recrutarea de personal specialist. Majoritatea angajaţilor cu state de 20 sau chiar 25 de ani numai în Piroliză, fie au trceut prematur în lumea celor drepţi, fie s-au pensionat, iar restul au plecat la muncă în afară, transformându-se în “căpşunari” şi culegători de portocale, cireşe sau măsline, cştigând, fără să-şi asume niciun risc, între 800 şi 1000 de euro pe lună. Adică de două-trei ori mai mult ca în Piroliză 2. Ştefan Dumitru Afrimescu