România...interimară

Viaţă la second hand într-o România...interimară!
De 24 de zile, trăim într-o Românie...interimară! O Românie cu trei guverne paralele, condusă de un Guvern interimar, format din 11 miniştri interimari, la rândul lui condus de un premier interimar, care gestionează, cum altfel (?), decât tot interimar, treburile ţării! În tot acest timp, singurii care sunt nevoiţi să trăiască la modul concret sunt români. Şi aceasta, pentru că viaţa nu poate fi trăită... interimar, ci zi de zi, clipă de clipă, cu crize cu tot. Crize, care în România reală reverberează direct şi exponenţial în omul de rând, fără măcar o minimă protecţie. Totul e pe viu şi la vedere. Totul este ca o intervenţie pe cord deschis, fără nicio anestezie. Fără analgezice măcar. Şi România este toată o rană vie. Dar, cui, ce-i pasă?! Desigur nimănui. Nici măcar românilor. Românii tocmai s-au obişnuit cu traiul, într-o Românie tot mai nesigură şi cu viţile lor la second hand. Iar politicienilor cu atât mai puţin le vor fi păsând. Pe ei nu-i mai preocupă decât procentele. Procentele din sondaje, cele de la Bursă, dar mai ales procentele propriilor afaceri. Nu, nici măcar procentele partidului care i-a propulsat în fruntea bucatelor. Procentele partidului îi vor mai interesa doar în ajunul campaniilor electorale. Atunci când se stabileşte, cine, ce şi pentru ce sumă, urmează să primească viitoarea sinecură. Nenorocirea face, ca erorile politicienilor să nu fie plătite de către ei, ci tocmai de către cei care sunt „vinovaţi” doar, pentru că le-au făcut un bine şi i-au trimis în structurile Puterii. Acolo, de unde politicienii pot, şi-ar trebui să poată, să întoarcă binele celor care i-au votat, prin legi şi/sau acte normative bune şi nu prin pomeni electorale, constând în mici, bere şi manele, şi nici într-o plasă cu sigla partidului la vedere, conţinând un kg de făină sau mălai, un kg de zahăr şi un litru de ulei sau, după caz, un litru de suc, desigur nu „moca”, aşa cum s-ar putea crede, ci contra unei semnături de susţinere a unuia sau altuia dintre candidaţi. E drept, că mai trebuie să mai şi vrea politicienii noştri să înapoieze cetăţenilor măcar o parte din binele primit, dar nu aşa cum am arătat mai sus, ci prin taxe şi impozite suportabile, prin reguli clare, lipsite de ambiguităţi şi aplicabile oricând şi către oricine şi pe termene măcar medii. Până atunci, adică până vor fi îndeplinite aceste minime deziderate, vom continua să trăim într-o Românie interimară, sub un Guvern interimar, compus din minştri interimari, conduşi de un Premier interimar. Vom continua să ducem un trai de azi, pe mâine şi o viaţă la second hand. Ştefan Dumitru Afrimescu