Poem în mov şi roşu
(Gabrielei)
Iubito eşti ca nebunia de frumoasă,
ca un scandal, început dincolo de…
gardul de sârmă ghimpată şi continuat
după gratii, ori în nu ştiu ce azil sau
ospiciu. Iubito, găsită fără nici un viciu,
eşti ca un spectacol în mov sau roşu, dat
între şinele staţiei de metrou de la Inter.
Ştii, atât de mult te iubesc încât, ar
trebui reinventate alte dimensiuni
pentru spaţiu şi timp, pentru viaţă
şi moarte…Iubito eşti ca opiumul,
eşti cianuara din care, pentru a nu-mi fi
letală muşc în fiecare noapte, ca
dintr-o anafură, pe nemâncate aproape,
eşti ca o sălbăticiune în captivitate
Iubito, ştii că eşti mai mult drac decât
înger? Că eşti ca o ispită nouă,
ca o Cartagină de rouă, ca o corabie
doldora cu draci, ca o insulă pustie
plină cu himere? Iubito eşti pădurea
nebună, populată de scufiţe roşii,
străpunse de Luna nouă, Noapte bună
iubito, noapte bună.
-X-
Iubito mă-tunec, şi totul
în jurul meu se-ntunecă. Apoi,
de frică i-au drumul, noaptea,
apele şi cerul şi pământul
şi le depun pe toate mărturie
pe ţărmul tău jad şi alabastru
de la Marea ta cea mare,
de lângă Oceanul tău de timp
şi de uitare. Iubito mă-tunec
şi mă doare, căci am ajuns la
margine de timp, unde nu mai
este nici soare, nici loc de
verdeaţă, iar tot ce-mi mai doresc
este să prind şi dimineaţa de mâine
la fel ca tine de crudă, apoi să
mă opresc, pentru că Iubito
sunt însuşi timpul, ajuns la marginile
sale de granit, iar între noi iubito stău
grămădiţi tocmai anii ce ne despart,
care nu sunt doar diferenţe de fus orar,
ci timpul însuşi.
Şt.D. Afrimescu
Ca umbra unei păsări
pe cer în zbor invers
poemul acesta iubito,
scris într-o noapte, cu
tine plecată să adăpi
zorii zilei de mâine.
Sărut strivit sub tălpi
ţi-aş fi şi câine credincios
ori de pripas iubito de-ai fi
mai rămas măcar o noapte.
Aşa, mă mulţumesc doar
cu aroma ta de femee,
impregnată în aşternuturi
şi amestecată cu fum,
sex, alcool şi parfumul
cumpărat luna trecută cu
ultimii bani din salariul
pe luna în curs, dar pe care
banca a refuzat să ţi-i dea.
16.04.2007
Şt. D. Afrimesscu
Hayku
Ca două lacrimi
sau cearcăne de înger
ţâţele tale
-x-
Ca două lacrimi
sau cercăne sfârcul
sânilor tăi
16.04.2007
Şt.D.Afrimescu
-X-
Cineva iubito, fără să ştii
cine, sau să te poţi opune,
a-ncercat să-ţi fure inocenţa.
Şi pentru a nu fi maculată
ţi-ai jucat-o singură la zar,
iar zarul e jocul unde
în fiecare zi poţi pierde
câte o halcă din inocenţa
rămasă din jocul precedent,
al unei vieţi anterioare şi
chiar din vieţile tale viitoare.
Zarul, aşadar este un joc
în care se poate pierde totul
şi nu doar inocenţa.
20.04.2007 - Ştefan Dumitru.Afrimescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu