Dezvăluiri

Dezvăluiri
Nicolescu, „Ţuli”(ex-deputatul PSD Vasile Stan), procurorul Puiu Rotaru, M.G. cu soţia şi cuscrul subprefectului Cârstoiu - foşti ofiţeri sub acoperire şi turnători la „SECU”!

Interlocutorul nostru, originar din Vadeieni, fiu de ciobanii din tatăn –fiu, deşi medic de profesie, a rămas de-alungul anilor un demn urmaşi al strămoşilor lui, purtându-se de-alungul celor peste şapte ore de discuţii aidoma unui „baci” adevarat. A avut bunăvoinţa de-a nu ierta nimic, de-a nu cruţa pe nimeni. Traian Gheorghescu, căci despre el e vorba, este o istorie vie a unei perioade cuprinse între anii 1954-2006. Fiu de chiabur, cu tatăl fugit 2 ani în Munţii Căpăţânei, Traian Gheorgescu a fost pentru prima dată arestat şi condamnat la 2 ani închisoare în 1954, la numai 17 ani. A terminat totuşi medicina, specialitatea obstretică-ginecologie. Sportiv de performanţă în studenţie, membru de bază al echipei universitare de volei şi omul care a dus înainte de 1989 echipa locală de volei în Divizia naţională. A fost director al spitalului din Horezu, dar şi al spitaluilui Brădet. Ultimul loc de muncă l-a avut pe platforma Uzinelor Dacia. Viaţa, sistemul de relaţii sau hazardul au făcut ca interlocutorul nostru să se afle în anturaje dintre cele mai pestriţe: i-a cunoscut pe Nicu şi pe Valentin Ceauşescu, o droaie de generali de Securitate din Capitală, dar şi din Vâlcea şi mai ales din.Argeş, unde i-a cunoscut, iar cu unii dintre ei a fost chiar prieten, pe Adrian Păunescu şi Dinu Săraru, dar pe conjudeţenii noştrii: Constantin Nicolescu, Valeriu Nicolescu alias „seniorul”, ex-deputatul PSD Vasile Stan, alias „Ţuli”, Constantin Stroe alias „doctorul”, pe magistratul Puiu Rotaru, fost şef al DNA Piteşti şi ex-procuror general al Parchetului Curţii de Apel Piteşti, familia M.G, pe cuscrul subprefectului Cârstoiu, dar şi pe expremirul României Victor Ciorbea, care l-a vizitat de două ori. I-a mai cunoscut şi pe foştii primi-secretari Catană, Mohanu şi Matei. Împrejurările în care i-a cunoscut şi în care cu unii dintre ei s-a şi împrietenit sunt mai mult sau mai puţin sub semnul hazarduluii. Despre aceste intersectări ale distinului lui Traian Gheorghescu cu cei enumeraţi mai sus vom încerca să vă relatăm în cele ce urmează. Mai precizăm doar că tot ce veţi citi vă va şoca. Sunt însă mărturiile unui personaj pe cât de controversat, pe-atât de pertinent şi de excat în relatări.

Nicoleştii şi relaţiiele lor cu fosta securitate

...”Pe dl Nicolescu l-am cunoscut când a trebuit să renunţ la cererea de emigare. Pe-atunci dl Nicoolescu era pe linie profesională subaltenul lui Simion Săpunaru, directorul Centralei de Autoturisme. Pe linie de SECU, era şeful lui Săpunaru, trimis de la Bucureşti, în condiţiile în care Săpunaru deţinea la momentul acela pe lîngă funcţia de director al Centralei, şi pe cea membru, plin sau spleant (nu mai reţin excat), al CC al PCR. În această calitate i-a fost băgat pe „gât”, acest „tov” Nicolescu. Simion Săpunaru se afla în spital internat la Contagioase diagnosticat cu hepatită. Eu lucram la cabinetul medical al Uzinei, dar aveam tot timpul probleme cu cererea de emigrare. Nu puteam fi lăsat în pace decât dacă făceam cerere de renunţare la cererea de emigrare. Care cerere trebuia dusă şi pusă pe birourile Securităţi. Şi-atunci Săpunaru la chemat la el la spital pe dl Nicolescu. Contrariat de situaţie, am întrebat şi eu de ce trebuia să-mi ducă cererea tocmai „tov” Nicolescu. Răspunsul lui Săpunaru a venit prompt: „Pentru că e de-al lor. Mi l-a trimis aici, ca să poată pleca oricând, în orice misiune, „acoperit”, ca aparţinând centralei. Nu-mi spune însă niciodată când pleacă, unde pleacă sau cât stă. Ştiu doar de şefii lui de la Bucureşti, care mă anunţă la două-trei zile după ce pleacă. Imi spun doar să nu-mi fac grij pentru el, pentru că oricum se va întoarce”. Tot de la Săpunaru ştiu că salariul, cea mai mare parte, başca diurna pentru misiunile de-afară şi le ridica de la „SECU”. În sfârşit, a apărut şi dl Nicolescu în rezerva lui Săpunaru, i-a dat cererea s-o ducă unde trebuia, pentru care i-am şi mulţumit de altfel, atât eu cât şi Săpunaru, de faţă fiind şi directoarea Direcţiei Sănătăţii, dna Maria Georgescu”.... „Pe fratele mai mare al dlui Nicolescu, Valeriu Nicolescu, care era secretarul Regiunii de Partid, l-am cunoscut în Sectoarele Calde ale Uzinelor Dacia. Ce credeţi că făcea acolo cel căruia azi se spune „seniorul”? Vă spun eu: beştelea nişte muncitori care fuseseră „daţi în gât” că ascultaseră Europa Liberă. Era ca o demascare de pe vremea stalinismului. Perora cât îl ţineau rărunchii: „Să vă fie ruşine tovarăşi. Adevăraţii comuinişti nu ascultă posturile de radio imperialiste ca Europa Liberă si Vocea Americii, ci cuvântările tovarăşilor noştrii de partid şi de stat de la posturile noastre naţionale de radio. Pentru aceaste fapte, membrii de partid vor fi, unii excluşi, alţii vor primi avertismente...” Aşa perora dl Valeriu Nicolescu pe o scenă imporivizată în Sectoarele Calde ale uzinei, iar acum i se spune „seniorul”, în timp ce adevăratul Senior putrezeşte la doi metri sub pământ”... „Dar apropo, ştiţi cumva ce studii are dl Nicolescu? Vă spun tot eu? OK?. Este tractorist, şi-a făcut şcoala profesională la seral, apoi şi-a dat diferenţele şi-a intrat la liceu tot la seral direct în clasa 10-a sau a 11-zecea. După liceu a făcut o şcoală de subingineri. Vreţi să ştiţi cum a făcut a doua facultate? Vă spun tot eu: cărând profesorilor piese de schimb din uzină. Acestia sunt fraţii Nicolescu. Iar pentru toate acestea îmi asum toată răspunderea”.
Ş. D. Afrimescu