ARO-Cronica unui dezastru programat!
John-Perez a caştigat procesul cu statul roman!
V-a fi greu, chiar foarte greu, dacă nu şi imposibil, ca Romania să-şi mai revină foarte curand din marasmul, din văgăuna în care a fost împinsă de către această clasă politică inconştientă de ceea ce face, de răul pe care îl produce oră de oră şi zi de zi. Şi n u de un an sau doi, nici de cinci sau de 10 ani, ci de 20 de ani, ca să nu spun de vreo 56 de ani, pentru că chiar dacă pană-n 1990 ţara a fost condusă comunişti, şi după 1990 tot comuniştii şi fosta Securitate au condus. Există însă cateva mari, foarte mari deosebiri: dacă pană în 1990, alde Ceauşescu nu ştia cum să facă să supra-industrializeze Romania şi s-o facă tot mai dependentă de gazele şi petrolul sovietic, după 1990, foştii lui ciraci nu mai prididesc să distrugă tot ce-a construit Ceauşescu. Toţi mastodonţii cosntruiţi Ceauşescu au fost tăiaţi şi exportaţi ca fier vechi, toată industria romanească, mandria dictatorului candva nu mai de mult nici măcar "mormane de fier vechi" ca să-l citez pe Petre Roman (aserţiune cu care, doar parţial sunt de acord). A existat din păcate pregătit pentru Romania un plan de dezastru programat. Şi aceasta nu neapărat de "marea conspiraţie internaţională", ci de "mica" noastră "conspiraţie" autohtonă, care s-a dovedit la fel, dacă nu chiar mai puternică decat cea internaţională. Păi dacă uzinele "Dacia" au putu fi retehnologizate de către "Reanul", "Aro" aflată la numai 50 de km de "Dacia" de ce nu s-ar fi putut retehnologiza cu niciuna dintre firmele serioase cum este "Mercedes" sau BMW, care au şi "curtat-o" pe "ARO", pentru a o cumpăra? De ce oare? Doar pentru că la acel mont 1992-1993 Iliescu ţipa din toţi rărunchii că "Nu ne vindem ţara"? Nu-i nimic, nu ne-am vandut-o cand prezenta interes, pentru a o da pe gratis, pentru visteria statului, dar pe comisioane grase pentru unii ca alde Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu (DIP), Miron Mitrea, şi toată clica PSD-istă, sau pentru Traian Băsescu, Radu Berceanu, Videanu, Oprea şi restul clicii PD-sto-PDL-istă. Cum de Uzina "Dacia" a putut fi vandută cu peste 50 milioan e USD, şi ARO, care a fost vandută lui Perez cu doar 150.000 e euro, pentru ca după 4ani să fie revandută lui Ncolae Raţiu (fiul ţărănistului Ion Raţiu), cu 16 milioane euro şi fară cateva secţii, ca FSM (vandută de Perez cu 2,7 milioane euro), CGCA şi CESAR, cată vreme valoarea de piaţă în 2003 era cu cel puţin 10 milioane euro mai mare, decat în momentul cumpărării de către Raţiu? Iată numai cate firme, unele chiar fantomă, au "căpuşat" Uzina ARO, cat a fost proprietatea lui Perez.Precizez că este o anchetă publicată de subsemnatul, în "Romania Liberă", în nr din 28.02.2006.
"Cronica unui dezastru programat!"
"ARO", falimentata de 17 firme-capusa controlate de PSD!
28 Februarie 2006
E-MAIL PRINT RSS
MĂRIME TEXT
de STEFAN DUMITRU AFRIMESCU
215 VIZUALIZARI |
Inca din 2004, la scurt timp de la venirea lui Perez la ARO, uzina a incetat sa mai prezinte bonitate pentru banci si furnizori. Prin urmare, Uzina ARO nu a mai putut contracta direct nici un credit de la nici una dintre banci. La fel, nu a mai fost posibil sa se aprovizioneze cu materii si materiale de la furnizori altfel, decat cu "banii jos". Iar la ARO, atat pana la privatizare, cat mai ales dupa, lichiditatile erau ca si inexistente.
Astfel s-a apelat la tot felul de variante. Cel mai des folosita a fost imprumutul la firmele unor afaceristi locali controlate de PSD, prin fostul director general Iustin Preoteasa. Apoi pentru stingerea datoriilor singura metoda folosita a fost cea a compensarilor. In contul sumelor imprumutate sau al materiilor si materialelor ARO a trebuit sa livreze autoturisme
si piese de schimb la preturi
absolut derizorii. De trei-patru ori mai mici decat cele de pe piata. In timp ce ARO acumula datorii de sute de miliarde de lei, patronii firmelor de la care ARO se imprumuta au ajuns sa detina lanturi hoteliere si apartamente la Paris, retea de service-uri, cate trei-patru vile si adevarate colectii de masini de lux.
Lista neagra a firmelor-capusa
Asa cum vom vedea, pe lista neagra a firmelor-capusa care au contribuit decisiv la falimentarea Uzinei ARO figureaza nume grele ale unor patroni de firme din Campulung, dar nu numai, controlate de PSD:
1) IATSA Campulung - retea de service-uri controlata de ex-senatorul PSD Constantin Nicolescu, actualul presedinte al CJ si al PSD Arges. Prin IATSA Campulung au fost efectuate majoritatea importurilor de motoare pentru ARO, Toyota si Andoria. Tot prin IATSA Campulung au fost livrate autevehiculele ARO care au facut parte din comenzile guvernamentale: ARO pentru Parlament, pentru Ministerul de Interne, MApN, microbuze pentru elevi, comanda a MEC (Ministerul Educatiei si Cercetarii), pentru ROMSILVA. Mai mult, reteaua de service-uri IATSA a asigurat si service-ul garantiei si postgarantiei autovehiculelor ARO comecializate prin IATSA;
2) SC "Aladin" SRL Galati - firma prin care conducerile ARO achizitionau tabla pentru caroseriile ARO, ocolind producatorul direct, Combinatul Siderurgic Galati. ARO are inregistrate pierderi in relatia cu "Aladin" de peste 12 miliarde de lei la nivelul anilor 2000-2004;
3) SC "Lazar Compani" SRL - o firma de transport intern si international, controlata de PSD, de la care nepotul presedintelui CJ Arges, Cristinel Nicolescu, a achizitionat pentru ARO scule si unelte de prelucrare a lemnului (!) in valoare de peste 12 miliarde de lei. In ciuda cercetarilor efectuate de Politie si Parchetul local, datorita "unchiuletului", fostul director ARO cu productia, Cristi Nicolescu, a fost scos basma curata, desi in timpul cercetarilor a stat internat in clinici bucurestene mai multe saptamani;
4) "ARO France" SA - o firma mixta prin care ARO isi exporta autoturismele pe piata franceza. ARO France a faliment in doua randuri, lasand de fiecare data o gaura la ARO de cate 2 milioane de euro;
5) "ARO France" Ltd. - tot o firma mixta care a luat locul firmei "ARO France" SA. La fel ca prima, si ARO France Ltd. a falimentat tot de doua ori, lasand un prejudiciu uzinei ARO de peste 2 milioane de euro, sume niciodata recuperate de la partea franceza. Precizam ca ambele firmele mai sus amintite au fost controlate de fostul director general al ARO Iustin Preoteasa;
6) SC "Selena" SRL - firma prin care conducerilor ARO de dupa 2000 li s-au livrat peste 30.000 tone de utilaje la pretul de 2.500-3.000 lei/kg la fier vechi, pretul pietei fiind de 7.000-8.000 lei/kg de fier vechi; SC "Selena" SRL este tot o firma controlata de PSD;
7) SC "Pomi Com Total Grup" SRL - firma ARO s-a aprovizionat cu materii si materiale, uzina oferind in compensare autoturisme si piese de schimb de zeci de miliarde. Cu sumele obtinute din vanzarea autoturismelor si a pieselor de schimb patronii "Pomi Com Total Grup", fratii Gabi si Mihai Pomarla si-au construit patru vile in localitatea Satic din comuna Dambovicioara;
8) SC "Pentarom" - firma care a imprumutat in mai multe randuri Uzina ARO, primind in compensare autoturisme si piese de schimb tot de zeci de miliarde de lei;
9) SC "Auto ARO Group" - prin ARO importa motoarele "Andoria". In contrapartida, Paul Visan, patronul firmei amintite, primea autoturisme si piese de schimb ARO. Tot in compensare, dar pentru reclama, acelasi patron a primit de la ARO piese de schimb si autoturisme in valoare de miliarde de lei;
10) SC "PIC" SRL Pitesti, firma controlata de PSD, a imprumutat ARO cu diferite sume.
11) SC "Interexpres" este o alta firma care a imprumutat ARO, primind in compensare importante cantitati de piese de schimb;
12) "Hotel Muscel", la care sunt asociati fostul director ARO Iustin Preoteasa si consoarta sa, a imprumutat uzina cu peste 1,5 miliarde de lei. Si lista poate continua cu alte firme care au concurat la falimentarea uzinei din Campulung. Firme ai caror patroni nu au fost niciodata intrebati macar de sanatate. Şi lista răamane deschisă.
Şt.D.Afrimescu
PS: Revin în zilele noastre, cu precizarea din subtitlul articolului,"Perez a caştigat procesul cu statul roman", şi citez din "Săptămana Financiară": "...John Perez a obţinut o decizie favorabilă de la instanţele romaneşti şi a scăpat de penalităţile cerute, pentru că nu a respectat contractul de privatizare".
Între timp însă, John Perez a schimbat numele firmei "Cross Lander USA Inc", cumpărătorul Uzinei ARO, în "Global Vehicles USA Incorporated". Cu cine deci s-a judecat statul roman? Cu o firmă care nu mai există(?!), "Cross Lander USA Inc" fiind dizolvată la cateva luni după ce a intrat în procedură de faliment. Şi chiar aşa fiind, John Perez, chiar a vandut activul ARO, numit "Fabrica de Scule şi Matriţe" (FSM), lui Gh. Bulugea cu de 40 de mai mult, decat dăduse pe toată Uzina Aro, respectiv cu suma de 2,7 milioane euro. Aceasta în condiiţiile în care, în contractul de privatizare se angajase că nu v-a înstrăina timp de 5 ani nici un activ al ARO, iar el a vandut FSM-ul, după mai puţin de două luni de la preluarea uzinei. Şi-atunci, cum a caştigat John Perez un proces, tocmai cu cel care îl dăduse în judecată pe drept? Cum poate caştiga o firmă care nu mai există un proces cu un stat care a crezut-o cumpărător de bună credinţă şi a dovedit exact contrariul?
sâmbătă, 31 iulie 2010
vineri, 30 iulie 2010
"Tarapanaua" de bani numită PDL Argeş
“Tarapanaua” de bani, numită PDL Argeş!
Donaţiile “liber-impuse” unor PDL-işti, pentru alegerile din 2008 şi funcţiile primate!
Cine spunea că nu mai sunt bani în Romania?! Nimic mai fals! Sunt atat de mulţi încat, iată, guvernanţii noştri aruncă pe fereastră cu 75 de milioane de euro. Numai pentru brandul de ţară în Turism, Elena Udrea a pompat, nu se ştie în ce conturi vreo 800.000 euro. O căruţă de bani!!! Nu ştiu însă, despre care turism vorbesc aceşti guvernanţi. O fi vorba despre vreunul pe Lună sau în spaţiul intergalactic, şi noi roamnii am fost dezinformaţi, că ar fi vorba despăre turismul romanesc!? Se poate şi-asta! Parcă mai ştii?! Pe de-altă parte, chiar dacă am şti, am mai putea schimba ceva? Mai cu seamă atunci, cand ditamai munistru al Turismului nu a aflat încă faptul că Turismului romanesc, pentru a exista îi trebuieşte o ”minimă” infrastructură, adică: drumuri fără gropi, gări, porturi şi aeroporturi civilizate, transporturi ieftine şi civilizate, hoteluri îngrijite şi dotate cu tot ce-i trebuie unui turist dispus să-şi cheltuie economiile de peste an, pentru a se simţi bine şi nu în ultimul rand, un personal hotelier cu înaltă calificare, de înaltă ţinută morală (care să nu fure nici dacă-l pici cu ceară, care să ştie să măture, să spele şi să schimbe lenjeriile în în fiecare zi, dar mai ales, care să ştie să-i vorbească turistului nu numai pe limba lui, ci să-l şi “ungă” pe suflet. Dar, nu despre asta vroiam să scriu în seara asta, deşi să dai 800.000 de euro pe o “frunzuliţă” sub formă de logo, care costă 240 de euro şi care a mai fost deja vandută în peste 1000 de exemplare, mi se pare o mare, mare, negheobie a Guvernului Boc şi a “blondei” de la Turism. Dar, asta e! Vreu să scriu despre ceva chiar mai palpitant decat “manăria” Elenei Udrea. Vreu să vă relatez despre o… “chetă” de peste 13 miliarde lei vechi, donaţii de la candidaţii PDL Argeş, în alegerile din 2008. Spre edificare trebuie să vă precizez că în 2008, doar două-trei firme din Argeş au avut un profit net de 13 miliarde lei vechi: Automobile “Dacia-Renault”, “OMV-Petrom” (fostul Arpechim Piteşti), şi SC “Zeus” SRL, o firmă de construcţii, abonată la banul public al Primăriei Piteşti şi la cel al Consilului Judeţean. PDL Argeş s-a dovedit mai rentabil decat restul firmelor înotau de-atunci în datorii. Iată, aşadar, care sunt acei PDL-işti şi sumele lor donate, la vedere, cu chitanţe eliberate pe bune, partitului portocaliu. Cert este însă, că aproape toţi “donatorii” au obţinut de la diriguitorii PDL cate o sinecură. Ce competenţe au aceştia, cată experienţă, ce expertiză? Se vede nu numai în vieţile noastre de zi cu zi, ci chiar şi de pe Lună. Precizăm că sumele vă sunt redate în lei noi, precum şi că vom începe lista cu însuşi Boureanu, de fapt fami(g)lia Boureanu.
Lista cu donaţii la vedere -Boureanu Cristian, în 2008, preşedinte PDL Argeş -58.000 lei, -Boureanu Sorin (fratele mai mic)-36.500 lei, -şi Valentina Pelinel (consoarta lui Cristian Boureanu)-18.000 Total-1.125.000 lei; –Caty Pasculea (fără apartenenţă politică)-99.000 lei; -Iulian Corbu- c.l., mana dreaptă a lui Boureanu—97.200 lei; -Ştefan Ciocănel-96.450 lei (de pe şantier a ajuns director la Casa Asigurărilor de Sănătate; -Marian Neacşu, ex-director Arpechim-83.900 lei, pentru a ajunge c.l.; -Gabriel Bratu, Inspector general ISJ Argeş-post plătit cu-78.900 lei; -Sorin Pandele-76.800 lei, sumă cu care a ajuns deputat PDL, recent trimis în judecată de procurorii DNA; -Gheorghe Davidescu-70.000 lei, sumă cu care şi-a plătit funcţia de prefect de Argeş; –Dănuţ Bica, ex-preşedinte PD-62.400 lei, pentru un post de c.j.; –Ion Ilie şi consoarta Melania (Costeşti) au donat-60.530 lei şi n-au primit nimic; -Ovidiu Marinescu, ex-subprefect-53.150 lei, pentru a ajunge c.j.; -Mariusan Molfea, ginerele patronului de la Cornu Vanătorului-53.000 lei pentru a fi c.j. –Ioan Predica, zis Semaca a donat-52.002 lei şi a ajuns c.j. şi “bos” la irigaţiile care lipsesc!; -Gheorghe Mihăiţă-51.800 lei, sumă cu care a ajuns director la Drumuri şi Autostrăzi; -Căţoi Ion, patron de pensiune în Campulung-51.500 lei a donat şi-a ajuns c.j.; -Voichiţa Stavăr, n-a băut, nici n-a mancat, dar a donat-50.000 lei, să fie primiţi!; -Florean Vişan, patronul carciumii din sediul PDL-49.500 lei şi a ajuns şi c.l. de Ştefăneşti; -Doru Georgescu, lider sindical “OMV-Petrom” C.de Argeaş-44.000 lei, dar a ajuns c.j.; -Liviu Adrian Lazăr, patron C.de Argeş-38.450 petru a fi subprefect timp de un an şi 6 luni –Raluca Petcu, apartinică, dar se pare, o rudă a dir. Petcu de la “Alprom” -37.000 lei; --Valentin Marius Ionescu, apartinic-35.000 lei;
-Aurelian Rădulescu, patronul farmaciilor “Eva”-30.000;
-Constantina Ionescu, apartinică, dar aproape sigur este ruda unor PDL-işti-30.000 lei; -Octavian Popescu a donat-28.150 şi a ajuns director al Bazei Nautice Bascov; -Dorin Voicu, preşedinte PDL Piteşti, a donat 28.000 şi a ajuns director la Transelectrica; -Dorel Marius Jurubiţă, a cotizat doar cu 27.000 lei şi a prins funcţia de dir. la APIA; -Alexandru Cătanea a donat-25.500 lei, şi a stat director de Vamă mai puţin de un an; -Mircea Cinteză, bucureştean, a donat 22.000 lei şi a ajuns senator PDL de Argeş; -Ghorghe Nicuţ, fost primar PNL de C.de Argeş şi fiica, stabilită în Hexagon au donat-21.000 lei şi dom Nicuţ a “prins”, deşi îl cam pierduse, postul de director OPC Argeş; -Daniel Dragomir, patron “Ro Instal” Muntenia-20.000 lei; -Florenţa Androne, apartinică-20.000 lei; -Dumitru Nistor, preot şi fost primar PNŢ de Ştefăneşti, a donat, îngropand 20.000 lei ca să ajungă din nou primar, dar PDL şi-abia a ajuns consilier, să fie primiţi părinte!; -Sergiu Băjan a donat 20.000 lei, şi a fost puţin prin Construcţii, apoi pe la Ape şi a fost luat definitiv de curenţi, azi mai este doar ce-a fost şi înainte de-a fi cotizat; -Iulian Frăţică, patron de firmă de construcţii-20.000 lei -Sorin Buta, fost turnător dovedit de CNSAS, fost primar PNŢ de Campulng, apoi mana dreaptă a lui Băsescu în Primăria Generală, este de departe cel mai în caştig: a donat doar 15.000 lei şi a ajuns deputat PDL de Muscel; -Bogdan Ivan, pentru că joacă în “liga lui Berceanu”, a dăruit “masa PDL-istă” cu doar 10.200 lei şi a ajuns consilierul personal al ministrului Transporturilor! Lista de faţă este doar varful aisbergului, numit PDL, pentru că sumele adunate la “negru”, care le-ar putea depăşi cu mult pe cele adunate la vedere, nu le vom şti poate niciodată. Să nu ne mai mirăm că am ajuns aici, pentru că suntem exact ceea ce am ajuns. Pentru conformitate, Şt. D. Afrimescu
Donaţiile “liber-impuse” unor PDL-işti, pentru alegerile din 2008 şi funcţiile primate!
Cine spunea că nu mai sunt bani în Romania?! Nimic mai fals! Sunt atat de mulţi încat, iată, guvernanţii noştri aruncă pe fereastră cu 75 de milioane de euro. Numai pentru brandul de ţară în Turism, Elena Udrea a pompat, nu se ştie în ce conturi vreo 800.000 euro. O căruţă de bani!!! Nu ştiu însă, despre care turism vorbesc aceşti guvernanţi. O fi vorba despre vreunul pe Lună sau în spaţiul intergalactic, şi noi roamnii am fost dezinformaţi, că ar fi vorba despăre turismul romanesc!? Se poate şi-asta! Parcă mai ştii?! Pe de-altă parte, chiar dacă am şti, am mai putea schimba ceva? Mai cu seamă atunci, cand ditamai munistru al Turismului nu a aflat încă faptul că Turismului romanesc, pentru a exista îi trebuieşte o ”minimă” infrastructură, adică: drumuri fără gropi, gări, porturi şi aeroporturi civilizate, transporturi ieftine şi civilizate, hoteluri îngrijite şi dotate cu tot ce-i trebuie unui turist dispus să-şi cheltuie economiile de peste an, pentru a se simţi bine şi nu în ultimul rand, un personal hotelier cu înaltă calificare, de înaltă ţinută morală (care să nu fure nici dacă-l pici cu ceară, care să ştie să măture, să spele şi să schimbe lenjeriile în în fiecare zi, dar mai ales, care să ştie să-i vorbească turistului nu numai pe limba lui, ci să-l şi “ungă” pe suflet. Dar, nu despre asta vroiam să scriu în seara asta, deşi să dai 800.000 de euro pe o “frunzuliţă” sub formă de logo, care costă 240 de euro şi care a mai fost deja vandută în peste 1000 de exemplare, mi se pare o mare, mare, negheobie a Guvernului Boc şi a “blondei” de la Turism. Dar, asta e! Vreu să scriu despre ceva chiar mai palpitant decat “manăria” Elenei Udrea. Vreu să vă relatez despre o… “chetă” de peste 13 miliarde lei vechi, donaţii de la candidaţii PDL Argeş, în alegerile din 2008. Spre edificare trebuie să vă precizez că în 2008, doar două-trei firme din Argeş au avut un profit net de 13 miliarde lei vechi: Automobile “Dacia-Renault”, “OMV-Petrom” (fostul Arpechim Piteşti), şi SC “Zeus” SRL, o firmă de construcţii, abonată la banul public al Primăriei Piteşti şi la cel al Consilului Judeţean. PDL Argeş s-a dovedit mai rentabil decat restul firmelor înotau de-atunci în datorii. Iată, aşadar, care sunt acei PDL-işti şi sumele lor donate, la vedere, cu chitanţe eliberate pe bune, partitului portocaliu. Cert este însă, că aproape toţi “donatorii” au obţinut de la diriguitorii PDL cate o sinecură. Ce competenţe au aceştia, cată experienţă, ce expertiză? Se vede nu numai în vieţile noastre de zi cu zi, ci chiar şi de pe Lună. Precizăm că sumele vă sunt redate în lei noi, precum şi că vom începe lista cu însuşi Boureanu, de fapt fami(g)lia Boureanu.
Lista cu donaţii la vedere -Boureanu Cristian, în 2008, preşedinte PDL Argeş -58.000 lei, -Boureanu Sorin (fratele mai mic)-36.500 lei, -şi Valentina Pelinel (consoarta lui Cristian Boureanu)-18.000 Total-1.125.000 lei; –Caty Pasculea (fără apartenenţă politică)-99.000 lei; -Iulian Corbu- c.l., mana dreaptă a lui Boureanu—97.200 lei; -Ştefan Ciocănel-96.450 lei (de pe şantier a ajuns director la Casa Asigurărilor de Sănătate; -Marian Neacşu, ex-director Arpechim-83.900 lei, pentru a ajunge c.l.; -Gabriel Bratu, Inspector general ISJ Argeş-post plătit cu-78.900 lei; -Sorin Pandele-76.800 lei, sumă cu care a ajuns deputat PDL, recent trimis în judecată de procurorii DNA; -Gheorghe Davidescu-70.000 lei, sumă cu care şi-a plătit funcţia de prefect de Argeş; –Dănuţ Bica, ex-preşedinte PD-62.400 lei, pentru un post de c.j.; –Ion Ilie şi consoarta Melania (Costeşti) au donat-60.530 lei şi n-au primit nimic; -Ovidiu Marinescu, ex-subprefect-53.150 lei, pentru a ajunge c.j.; -Mariusan Molfea, ginerele patronului de la Cornu Vanătorului-53.000 lei pentru a fi c.j. –Ioan Predica, zis Semaca a donat-52.002 lei şi a ajuns c.j. şi “bos” la irigaţiile care lipsesc!; -Gheorghe Mihăiţă-51.800 lei, sumă cu care a ajuns director la Drumuri şi Autostrăzi; -Căţoi Ion, patron de pensiune în Campulung-51.500 lei a donat şi-a ajuns c.j.; -Voichiţa Stavăr, n-a băut, nici n-a mancat, dar a donat-50.000 lei, să fie primiţi!; -Florean Vişan, patronul carciumii din sediul PDL-49.500 lei şi a ajuns şi c.l. de Ştefăneşti; -Doru Georgescu, lider sindical “OMV-Petrom” C.de Argeaş-44.000 lei, dar a ajuns c.j.; -Liviu Adrian Lazăr, patron C.de Argeş-38.450 petru a fi subprefect timp de un an şi 6 luni –Raluca Petcu, apartinică, dar se pare, o rudă a dir. Petcu de la “Alprom” -37.000 lei; --Valentin Marius Ionescu, apartinic-35.000 lei;
-Aurelian Rădulescu, patronul farmaciilor “Eva”-30.000;
-Constantina Ionescu, apartinică, dar aproape sigur este ruda unor PDL-işti-30.000 lei; -Octavian Popescu a donat-28.150 şi a ajuns director al Bazei Nautice Bascov; -Dorin Voicu, preşedinte PDL Piteşti, a donat 28.000 şi a ajuns director la Transelectrica; -Dorel Marius Jurubiţă, a cotizat doar cu 27.000 lei şi a prins funcţia de dir. la APIA; -Alexandru Cătanea a donat-25.500 lei, şi a stat director de Vamă mai puţin de un an; -Mircea Cinteză, bucureştean, a donat 22.000 lei şi a ajuns senator PDL de Argeş; -Ghorghe Nicuţ, fost primar PNL de C.de Argeş şi fiica, stabilită în Hexagon au donat-21.000 lei şi dom Nicuţ a “prins”, deşi îl cam pierduse, postul de director OPC Argeş; -Daniel Dragomir, patron “Ro Instal” Muntenia-20.000 lei; -Florenţa Androne, apartinică-20.000 lei; -Dumitru Nistor, preot şi fost primar PNŢ de Ştefăneşti, a donat, îngropand 20.000 lei ca să ajungă din nou primar, dar PDL şi-abia a ajuns consilier, să fie primiţi părinte!; -Sergiu Băjan a donat 20.000 lei, şi a fost puţin prin Construcţii, apoi pe la Ape şi a fost luat definitiv de curenţi, azi mai este doar ce-a fost şi înainte de-a fi cotizat; -Iulian Frăţică, patron de firmă de construcţii-20.000 lei -Sorin Buta, fost turnător dovedit de CNSAS, fost primar PNŢ de Campulng, apoi mana dreaptă a lui Băsescu în Primăria Generală, este de departe cel mai în caştig: a donat doar 15.000 lei şi a ajuns deputat PDL de Muscel; -Bogdan Ivan, pentru că joacă în “liga lui Berceanu”, a dăruit “masa PDL-istă” cu doar 10.200 lei şi a ajuns consilierul personal al ministrului Transporturilor! Lista de faţă este doar varful aisbergului, numit PDL, pentru că sumele adunate la “negru”, care le-ar putea depăşi cu mult pe cele adunate la vedere, nu le vom şti poate niciodată. Să nu ne mai mirăm că am ajuns aici, pentru că suntem exact ceea ce am ajuns. Pentru conformitate, Şt. D. Afrimescu
joi, 29 iulie 2010
Piteştiul-oraşul poluării, al kitsch-ului şi-al “camarilelor”
Antichitatea şi Evul Mediu timpuriu au ocolit Piteştiul, prima atestare documentară a urbei noastre datând doar cu puţin peste 600 de ani. Deşi relativ tânăr, Piteştiul a cunoscut perioada de înflorire şi glorie abia între anii 1800 şi 1944. Atunci, când au existat familiile boierilor Goleşti şi ale Brătienilor, fiecare dintre cele două lăsându-şi amprenta atât arhitectural cât şi asupra unor instituţii ale Piteştiului, cum ar fi Colegiul Naţional „Zinca Golescu”. Brătienii au lăsta pe lângă doctrina liberală, şi Colegiul Naţional, „I.C.Brătianu”. Amprete asupra Piteştiului au mai lăsat şi Armand Călinescu sau Ion Antonescu. Evul Mediu timpuriu şi-a lăsat ampreta doar asupra actualelor municipii Câmpulung şi Curtea de Argeş, unde domnitorii Ţării Româneşti şi-au şi stabilit pe rând Capitalele, iar mai târziu Regii României au preferat să-şi doarmă somnul de veci în Mânăstirea de la Argeş. Imediat după 1944 şi comuniştii au ţinut ţinut şi ei neapărat să-şi lase semnăturile pe frontispiciul oraşului dintre dealuri. Şi au început, cum altfel, decât cu o închisoare: Închisoarea Piteşti, locul unde a fost pentru prima dată pusă în „operă” metoda cominternistă „Reeducare prin Tortură”, mult mai cunoscută sub sintagama „Experimentul Piteşti”, barbarie care a făcut înconjurul lumii şi la care au fost supuse spre exterminare toate elitele interbelice române, ajunse după gratiile Închisorii Piteşti.
Municipiu fruntaş la poluare
Au urmat naţionalizarea, colectivizarea şi în sfârşit, industrializarea forţată a Piteştiului. Au fost astfel ridicaţi în jurul oraşului adevăraţi mastodonţi industriali cum este fostul CPP (Combinatul Petrochim Piteşti), Rafinăriile I, II şi III, CATC (Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc), CPL (Combinatul de Prelucrarea Lemnului), ICIL (Fabrica de Lapte), ANA-IMEP (Intreprinderea de Motoare Electrice), UAP (Uzina de Autoturisme Piteşti), trei fabrici de confecţii (Argeşana, Textilă Nord şi Textilă Gară, o Fabrică de Încălţăminte şi în sfârşit ICN (Institutul de Cercetări Nucleare). Pentru aceste obiecteve trebuia mană de lucru. Forţa de muncă necesară a fost adusă de prin alte zone ale ţării, pentru care au trebuit să fie ridicate cartierele de locuinţe, Craiovei, Războieni, Trivale, Gavana I, II şi III, Prundu şi Tudor Vladimiescu. Pentru a face loc acestor cartiere buldozerele fostului Regim au săpat şanţuri adânci pe frunţile celor demolaţi. Azi, la periferiile acestor cartiere tronează molozul şi gunoiul menajer. Iar acolo unde nu sunt munţi de gunoi mejar, adică în centru, dai peste poluarea fonică a celor de la noul Mall Trivale, sau a spectacolelor date în aer liber.
Înconjurat astfel din toate părţile de obiective industriale unul mai poluant decât celelalte, şi de opt cartiere de locuinţe, autorităţle comuniste, respectiv prim-secretarii PCR, precum gen. Ion Dincă zis Teleagă, au preferat să lase Piteştiul timp de peste 30 de ani să se sufoce cu noxele eşapate de mastodonţii din jur. Piteştenii au fost astfel poluaţi nu numai chimic, cu gaze ca: atrazin, acrilonitril sau cianuril din Arpechim, sulf şi mercaptani din cele trei Rafinării, ci şi radioactiv, de la ICN.
Riscuri la tot pasul
Dar, Piteştiul a fost (şi încă mai este încă), înconjurat şi de tot atâtea riscuri: de a sări oricând în aer sau de-a fi acoperit de apele Barajului Vidraru, cu cei peste 180.000 de piteşteni cu tot. Din păcate, nici după 1990, Piteştiul nu a avut parte de nişte primari adevăraţi. Nici în ziua de azi primăria Piteşti nu are un architect, specialist în urbanism. Unul dintre primii edili, Ion Dumitrescu a ajuns primar în tenişi, iar când a plecat avea vilă, limuzină şi deţinea şi peste 55% din spaţiile comerciale care aparţinuseră SC Fortuna SA. Cât despre urbea pe care a condus-o patru ani, n-a mişcat un deget. Următorul edil-şef a fost Tudor Pendiuc, reales de patru ori primar. Pendiuc este edilul care a sluţit cel mai mult faţa Piteştiului. O sluţire care a costat bugetul local peste 1000 de miliarde lei, evident bani publici. Şi aceasta, fără să fi construit un singur apartament, deşi la Primăria Piteşti sunt înregistrate în jur de 14.000 de cereri de locuinţe sociale, pentru tineri şi categoriile defavorizate. Cu toate acestea, primarul Piteştiului a preferat să investească suma amintită în kitsch-uri lipsite de valoare. A construit un pârâu artificial, care străbate centrul Piteştiului din dreptul Magazinului Fortuna până în apropierea Prefecturii, care pe timp de vară îţi mută nasul de mirosurile degajate. A pavat Piaţa Milea cu pavele roşii spre disperarea locatarilor din jur. Apoi, a plantat o arteziană în formă de păpădie. Toate acestea, în detrimentul spaţiului verde de până atunci şi evident a bugetului local. A reabilitat pieţele Ceair şi Gară Sud, unde numai comerţ nu se mai poate face, ţăranul fiind nevoit să-şi vândă produsele nici măcar pe tarabe, ci direct pe trotuar sau celor din „mafia pieţelor”. Şi lucrurile nu se opresc aici.În preajma alegerilor locale au fost recepţionate lucrările de pavare a restului rămas din Strada Mare, respectiv a tronsonului cuprins între Magazinul Trivale şi Teatrul Davilla. Kitsch-ul continuă în oraşul kitsch-ului şi-al poluării, cu o arteziana muzicală, imobile mamut, care sunt nu doar mostre ale megalomania primarului, ci şi o veritabilă convertire a banului public în şpăgi şi comisioane, de la “Zeus”, pentru… ”Zeus”.
Viaţa culturală? Un alt kitsch!
Piteştiul, având o vârstă cu puţin peste 600 de ani, tradiţiile l-au cam ocolit. Aşa se face, că până şi puţinele obiceiuri, din câte-au existat au fost încet dar sigur înlocuite tot cu kitsch-uri. Şi aceasta, în condiţiile în care nişte instituţii culturale există pe hârtie, sunt chiar sublime, în realitate doar toacă banii publici. Bunăoară, la Teatrul Al Davilla nu s-a mai jucat o piesă cu casa închisă sau măcar cu sala de spectacol plină, de pe vremea comuniştilor,directorul instituţiei fiind de profesie…muzeograf al Muzeului Goleşti. În urma retrocedării Palatului Culturii, Minsterului Justiţiei, a luat fiinţă Centrul Cultural, numnit aşa doar pentru că era trande. Ca prim director al Instituţiei nou create a fost uns un fost ofiţer de contrainformaţii şi fost director al Penitenciarului Colibaşi. A fost o vreme deci, când cultura argeşană, şi-aşa destul de încercată, a purtat “epoleţii” contrainformaţiilor ceuşiste şi după 1990. De câţiva ani a dispărut din peisajul cultural argeşan şi Revista Calende, poate singura revista culturală de înaltă ţinută. Şi aceasta, pentru că fosta conducere a revistei, în frunte cu poetul Mircea Bârsilă, nu făcea parte din camarilele celor din C.J. Argeş, şi nici din anturajul celor din Primăria Piteşti. Cu Revista Argeş lucrurile au fost şi mai complicate. Revista Argeş a stat un timp sub zodia proletcultismului lui Mihail Diaconescu, pentru ca, vreo doi-trei ani, să apuce sub zodia nepriceperii, azi se află sub zodia întamplării. Până şi la Casa Studenţilor conducerea numită de Daciana Sârbu, este specialistă tot în kitsch-uri. Filarmonica, aflată în pragul celei de-a patra stagiuni, fără sediu, se zbate şi ea la limitele kitsch-ului. Şi-apoi, niciunde în lume nu s-a făcut primăvară cu o singură floare. Încă nu avem un Teatru Liric şi nu a fost încă montat niciun spectacol de Operă sau Operetă. Iar atunci cand veneau de la Bucureşti, spectacolele ori nu se ţineau din lipsă de spectatori, ori se desfăşurau cu sala jumătate sau trei sferturi goală. Se organizează însă, an de an Simfonia Lalelelor, Zilele Piteştiului, Zilele Argeşului şi Muscelului, unde se „toacă”, tot an de an, cate un milion de euro cu fiecare dintre cele trei manifestări. În loc să fie promovate valorile, sunt scoase în faţă cunoştinţele, pilele şi relaţiile pesediste, mod de manifestare specific numai “camarilelor” politice. Nimic mai mult.
Nici măcar cârciumile nu mai sunt ce-au fost
În perioada interbelică la trei halbe de bere adevarată consumatorului i se dădea gratis o sută de grame de alune. Pe vremea comunismului cea mai cunoscută era „La Căţeaua Leşinată”. Azi,primii care te întampină, odată descins în centru sunt...
"maidanezii". Apoi, ajuns pe o terasă, pe langă faptul că berea solicitată este produsă după alte tehnologii de fabricaţie, consumatorului i se aduce halba şi doar pe trei sferturi plină. Cat despre alune, nici pomeneală. Iată de ce, piteşteanului de rând nu-i mai rămân decât câteva alternative să-şi petreacă timpul liber: vara- la iarba verde „de- acasă” sau la ceea ce a mai rămas din Pădurea Trivale şi la terasele cu mici, bere şi manele, care au răsărit pe tot centrul oraşului, precum ciupercile după ploaie, iar iarna prin barurile unde se consumă nu doar alcool, ci şi droguri uşoare ca haşişul. Deci, nici cârciumile nu mai sunt ce-au fost odinioară. Până şi cârciumile au devenit tot mai puţine, care mai oferă consumatorului o anumită satisfacţie culinară sau o minimă securitatea alimentară. Poţi să dai o căciulă de bani la un local cu ştaif şi să te-ntorci acasă şi nebăut, şi nemâncat, şi plin de nervi, şi cu toxiinfecţie alimentară. De altfel, serviciile sunt capitolul care lasă cel mai mult de dorit la Piteşti. Şi aceasta, pentru că, doar cine nu a vrut, nu a devenit barman, bucătar sau chelner. Cum tot la fel cum numai cine nu şi-a dorit nu şi-a tras un bar, o cârciumă şi vara cate două, trei terese, fără bude, în plin centrul Piteştiului.
Ştefan Dumitru Afrimescu
.
Antichitatea şi Evul Mediu timpuriu au ocolit Piteştiul, prima atestare documentară a urbei noastre datând doar cu puţin peste 600 de ani. Deşi relativ tânăr, Piteştiul a cunoscut perioada de înflorire şi glorie abia între anii 1800 şi 1944. Atunci, când au existat familiile boierilor Goleşti şi ale Brătienilor, fiecare dintre cele două lăsându-şi amprenta atât arhitectural cât şi asupra unor instituţii ale Piteştiului, cum ar fi Colegiul Naţional „Zinca Golescu”. Brătienii au lăsta pe lângă doctrina liberală, şi Colegiul Naţional, „I.C.Brătianu”. Amprete asupra Piteştiului au mai lăsat şi Armand Călinescu sau Ion Antonescu. Evul Mediu timpuriu şi-a lăsat ampreta doar asupra actualelor municipii Câmpulung şi Curtea de Argeş, unde domnitorii Ţării Româneşti şi-au şi stabilit pe rând Capitalele, iar mai târziu Regii României au preferat să-şi doarmă somnul de veci în Mânăstirea de la Argeş. Imediat după 1944 şi comuniştii au ţinut ţinut şi ei neapărat să-şi lase semnăturile pe frontispiciul oraşului dintre dealuri. Şi au început, cum altfel, decât cu o închisoare: Închisoarea Piteşti, locul unde a fost pentru prima dată pusă în „operă” metoda cominternistă „Reeducare prin Tortură”, mult mai cunoscută sub sintagama „Experimentul Piteşti”, barbarie care a făcut înconjurul lumii şi la care au fost supuse spre exterminare toate elitele interbelice române, ajunse după gratiile Închisorii Piteşti.
Municipiu fruntaş la poluare
Au urmat naţionalizarea, colectivizarea şi în sfârşit, industrializarea forţată a Piteştiului. Au fost astfel ridicaţi în jurul oraşului adevăraţi mastodonţi industriali cum este fostul CPP (Combinatul Petrochim Piteşti), Rafinăriile I, II şi III, CATC (Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc), CPL (Combinatul de Prelucrarea Lemnului), ICIL (Fabrica de Lapte), ANA-IMEP (Intreprinderea de Motoare Electrice), UAP (Uzina de Autoturisme Piteşti), trei fabrici de confecţii (Argeşana, Textilă Nord şi Textilă Gară, o Fabrică de Încălţăminte şi în sfârşit ICN (Institutul de Cercetări Nucleare). Pentru aceste obiecteve trebuia mană de lucru. Forţa de muncă necesară a fost adusă de prin alte zone ale ţării, pentru care au trebuit să fie ridicate cartierele de locuinţe, Craiovei, Războieni, Trivale, Gavana I, II şi III, Prundu şi Tudor Vladimiescu. Pentru a face loc acestor cartiere buldozerele fostului Regim au săpat şanţuri adânci pe frunţile celor demolaţi. Azi, la periferiile acestor cartiere tronează molozul şi gunoiul menajer. Iar acolo unde nu sunt munţi de gunoi mejar, adică în centru, dai peste poluarea fonică a celor de la noul Mall Trivale, sau a spectacolelor date în aer liber.
Înconjurat astfel din toate părţile de obiective industriale unul mai poluant decât celelalte, şi de opt cartiere de locuinţe, autorităţle comuniste, respectiv prim-secretarii PCR, precum gen. Ion Dincă zis Teleagă, au preferat să lase Piteştiul timp de peste 30 de ani să se sufoce cu noxele eşapate de mastodonţii din jur. Piteştenii au fost astfel poluaţi nu numai chimic, cu gaze ca: atrazin, acrilonitril sau cianuril din Arpechim, sulf şi mercaptani din cele trei Rafinării, ci şi radioactiv, de la ICN.
Riscuri la tot pasul
Dar, Piteştiul a fost (şi încă mai este încă), înconjurat şi de tot atâtea riscuri: de a sări oricând în aer sau de-a fi acoperit de apele Barajului Vidraru, cu cei peste 180.000 de piteşteni cu tot. Din păcate, nici după 1990, Piteştiul nu a avut parte de nişte primari adevăraţi. Nici în ziua de azi primăria Piteşti nu are un architect, specialist în urbanism. Unul dintre primii edili, Ion Dumitrescu a ajuns primar în tenişi, iar când a plecat avea vilă, limuzină şi deţinea şi peste 55% din spaţiile comerciale care aparţinuseră SC Fortuna SA. Cât despre urbea pe care a condus-o patru ani, n-a mişcat un deget. Următorul edil-şef a fost Tudor Pendiuc, reales de patru ori primar. Pendiuc este edilul care a sluţit cel mai mult faţa Piteştiului. O sluţire care a costat bugetul local peste 1000 de miliarde lei, evident bani publici. Şi aceasta, fără să fi construit un singur apartament, deşi la Primăria Piteşti sunt înregistrate în jur de 14.000 de cereri de locuinţe sociale, pentru tineri şi categoriile defavorizate. Cu toate acestea, primarul Piteştiului a preferat să investească suma amintită în kitsch-uri lipsite de valoare. A construit un pârâu artificial, care străbate centrul Piteştiului din dreptul Magazinului Fortuna până în apropierea Prefecturii, care pe timp de vară îţi mută nasul de mirosurile degajate. A pavat Piaţa Milea cu pavele roşii spre disperarea locatarilor din jur. Apoi, a plantat o arteziană în formă de păpădie. Toate acestea, în detrimentul spaţiului verde de până atunci şi evident a bugetului local. A reabilitat pieţele Ceair şi Gară Sud, unde numai comerţ nu se mai poate face, ţăranul fiind nevoit să-şi vândă produsele nici măcar pe tarabe, ci direct pe trotuar sau celor din „mafia pieţelor”. Şi lucrurile nu se opresc aici.În preajma alegerilor locale au fost recepţionate lucrările de pavare a restului rămas din Strada Mare, respectiv a tronsonului cuprins între Magazinul Trivale şi Teatrul Davilla. Kitsch-ul continuă în oraşul kitsch-ului şi-al poluării, cu o arteziana muzicală, imobile mamut, care sunt nu doar mostre ale megalomania primarului, ci şi o veritabilă convertire a banului public în şpăgi şi comisioane, de la “Zeus”, pentru… ”Zeus”.
Viaţa culturală? Un alt kitsch!
Piteştiul, având o vârstă cu puţin peste 600 de ani, tradiţiile l-au cam ocolit. Aşa se face, că până şi puţinele obiceiuri, din câte-au existat au fost încet dar sigur înlocuite tot cu kitsch-uri. Şi aceasta, în condiţiile în care nişte instituţii culturale există pe hârtie, sunt chiar sublime, în realitate doar toacă banii publici. Bunăoară, la Teatrul Al Davilla nu s-a mai jucat o piesă cu casa închisă sau măcar cu sala de spectacol plină, de pe vremea comuniştilor,directorul instituţiei fiind de profesie…muzeograf al Muzeului Goleşti. În urma retrocedării Palatului Culturii, Minsterului Justiţiei, a luat fiinţă Centrul Cultural, numnit aşa doar pentru că era trande. Ca prim director al Instituţiei nou create a fost uns un fost ofiţer de contrainformaţii şi fost director al Penitenciarului Colibaşi. A fost o vreme deci, când cultura argeşană, şi-aşa destul de încercată, a purtat “epoleţii” contrainformaţiilor ceuşiste şi după 1990. De câţiva ani a dispărut din peisajul cultural argeşan şi Revista Calende, poate singura revista culturală de înaltă ţinută. Şi aceasta, pentru că fosta conducere a revistei, în frunte cu poetul Mircea Bârsilă, nu făcea parte din camarilele celor din C.J. Argeş, şi nici din anturajul celor din Primăria Piteşti. Cu Revista Argeş lucrurile au fost şi mai complicate. Revista Argeş a stat un timp sub zodia proletcultismului lui Mihail Diaconescu, pentru ca, vreo doi-trei ani, să apuce sub zodia nepriceperii, azi se află sub zodia întamplării. Până şi la Casa Studenţilor conducerea numită de Daciana Sârbu, este specialistă tot în kitsch-uri. Filarmonica, aflată în pragul celei de-a patra stagiuni, fără sediu, se zbate şi ea la limitele kitsch-ului. Şi-apoi, niciunde în lume nu s-a făcut primăvară cu o singură floare. Încă nu avem un Teatru Liric şi nu a fost încă montat niciun spectacol de Operă sau Operetă. Iar atunci cand veneau de la Bucureşti, spectacolele ori nu se ţineau din lipsă de spectatori, ori se desfăşurau cu sala jumătate sau trei sferturi goală. Se organizează însă, an de an Simfonia Lalelelor, Zilele Piteştiului, Zilele Argeşului şi Muscelului, unde se „toacă”, tot an de an, cate un milion de euro cu fiecare dintre cele trei manifestări. În loc să fie promovate valorile, sunt scoase în faţă cunoştinţele, pilele şi relaţiile pesediste, mod de manifestare specific numai “camarilelor” politice. Nimic mai mult.
Nici măcar cârciumile nu mai sunt ce-au fost
În perioada interbelică la trei halbe de bere adevarată consumatorului i se dădea gratis o sută de grame de alune. Pe vremea comunismului cea mai cunoscută era „La Căţeaua Leşinată”. Azi,primii care te întampină, odată descins în centru sunt...
"maidanezii". Apoi, ajuns pe o terasă, pe langă faptul că berea solicitată este produsă după alte tehnologii de fabricaţie, consumatorului i se aduce halba şi doar pe trei sferturi plină. Cat despre alune, nici pomeneală. Iată de ce, piteşteanului de rând nu-i mai rămân decât câteva alternative să-şi petreacă timpul liber: vara- la iarba verde „de- acasă” sau la ceea ce a mai rămas din Pădurea Trivale şi la terasele cu mici, bere şi manele, care au răsărit pe tot centrul oraşului, precum ciupercile după ploaie, iar iarna prin barurile unde se consumă nu doar alcool, ci şi droguri uşoare ca haşişul. Deci, nici cârciumile nu mai sunt ce-au fost odinioară. Până şi cârciumile au devenit tot mai puţine, care mai oferă consumatorului o anumită satisfacţie culinară sau o minimă securitatea alimentară. Poţi să dai o căciulă de bani la un local cu ştaif şi să te-ntorci acasă şi nebăut, şi nemâncat, şi plin de nervi, şi cu toxiinfecţie alimentară. De altfel, serviciile sunt capitolul care lasă cel mai mult de dorit la Piteşti. Şi aceasta, pentru că, doar cine nu a vrut, nu a devenit barman, bucătar sau chelner. Cum tot la fel cum numai cine nu şi-a dorit nu şi-a tras un bar, o cârciumă şi vara cate două, trei terese, fără bude, în plin centrul Piteştiului.
Ştefan Dumitru Afrimescu
.
marți, 27 iulie 2010
Falsul cu terenurile de la Autostrada dovedit după 10 ani, dar...de către CEDO!
Falsul cu terenurile de la Autostradă dovedit după 10 ani, dar…de către CEDO!
Petenţii vor să solicite Instaţei internaţionale, petru prima oară, acţiune în regres!
După mai bine de 10 ani de procese, de trambalat prin toate instanţele romaneşti, inclusiv ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCR), de tone de cerneală cursă în zadar, de zeci de pagini de presă scrisă locală şi centrală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), le-a făcut orjenilor proprietari pe terenuri de la Autostrada Bucureşti-Piteşti, în sfarşit dreptate. Instanţele CEDO au dovedit atat Justiţiei, cat şi autorităţilor romane, cat de neghioabe sunt. Şi aceasta, întrucat Primăria Oarja şi implict proprietarii de drept ai celor 194 de ha de terenuri situate la autostradă deţin un "Titlu de Proprietate Perpetuă", datand (potrivit faximilului alăturat), din anul 1350, document de care nici autorităţile locale, respectiv, Primăria comunei Bradu şi Comisia Locală de Fond Funciar, Prefectura şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar şi Justiţia romană, din varii interese, nu au vrut să ţină cont. Mai mult decat atat, reprezentanţii autorităţilor romane, care au fost: primarul de-atunci al comunei Bradu, Costel Zamfir şi comisia locală, prefecţii Ion Carstoiu şi Constantin Tamagă şi comisia judeţeană, au recurs şi la falsificarea grosolană a documentelor care atestau indubitabil dreptul de proprietate al orjenilor asupra celor 194 de ha. A trebuit să treacă mai bine de 10 ani de trambalat prin tot felul de Instanţe, pentru ca nişte documente atat de evidente să fie în sfarşit luate în seamă, din păcate de către o Instanţă europeană. Astfel CEDO a soluţionat în data de 15 iunie alte patru dosare ale cetăţenilor din Oarja, proprietari de drept ai terenurilor de la autostradă. Este vorba de dosarele nr. 31.005; 31.003; 30.995 şi 38.515, toate pe anul 2003. Petenţii Georgescu Dumitru, Georgescu Ion şi Ion Rada au primit fiecare cate 3,8 miliarde lei vechi despăgubiri de la statul roman Pe rolul Instanţei CEDO se află dosarul 9.584, avand ca petentă pe pitesteanca Preda Vitoria, care intenţionează să uzeze pentru prima dată în Romania de art 92 şi 93, Cod de Procedură Civilă (CPC), care înseamnă o Acţiune în regres, ceea ce presupune, că v-a cere statului roman după ce achită sumele ce reprezintă daune, să se îndrepte împotriva judecătorilor Romani care au dat soluţii netemeinice şi nelegale, în dauna proprietarilor de drept ai terenurilor de la autostradă, pentru a recuprera de judecători sumele acordate de CEDO petenţilor. Precizăm că în spatele Doralui nr 9.584 se mai află pe rolul aceleeaşi Instanţe CEDO încă 63 de dosare, toate ale unor cetăţeni proprietari ai terenurilor de la autostradă, aparţinand de drept comunei Oarja şi sătenilor păgubiţi de rudele preşedintelui Consiliului Judeţean Constantin Nicolescu. Printre beneficiarii falsului cu terenurile de la autostradă, se află alături de rudele lui Constantin Nicolescu şi Judecătoarea Bădiceanu, la acea vreme preşedintă a Judecătoriei Piteşti.Din păcate niciunul dintre autorii acelor falsuri, prin care au fost făcute suprapuneri de punere în posesiepeste proprietari de drept a falşilor prorietari din comuna Bradu şi de-aiurea, nu au păţit nimic, pentru fals, uz de fals şi instigare la uz de fals. Dimpotrivă sunt bine mersi, ex-prefectul Ion Carstoiu este subprefect, fostul prefect Constantin Tamagă, preşedintele Comisiei Judeţedeţene de Fond Funciar este deputat PSD în Parlamentul Romaniei, iar Constantin Nicolescu ale cărui rude au fost împroprietărite cu 45 ha, în loc de 4,5 ha este preşedintele C.J. Argeş. Pană şi primarul de-acum 10 ani al comunei Bradu, Costel Zamfir zburdă şi azi în libertate. Cei păgubiţi sunt proprietari de drept ai celor 194 de ha şi statul roman (adică NOI), obligat de CEDO la despăgubiri de zeci de milioane de euro, pentru acoperirea corupţiei sau a incompetenţei Justiţiei romane. Ştefan Dumitru Afrimescu
PS: Vom reveni cu o anchetă ceva mai amplă pe această temă într-o ediţie viitoare.
Petenţii vor să solicite Instaţei internaţionale, petru prima oară, acţiune în regres!
După mai bine de 10 ani de procese, de trambalat prin toate instanţele romaneşti, inclusiv ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCR), de tone de cerneală cursă în zadar, de zeci de pagini de presă scrisă locală şi centrală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), le-a făcut orjenilor proprietari pe terenuri de la Autostrada Bucureşti-Piteşti, în sfarşit dreptate. Instanţele CEDO au dovedit atat Justiţiei, cat şi autorităţilor romane, cat de neghioabe sunt. Şi aceasta, întrucat Primăria Oarja şi implict proprietarii de drept ai celor 194 de ha de terenuri situate la autostradă deţin un "Titlu de Proprietate Perpetuă", datand (potrivit faximilului alăturat), din anul 1350, document de care nici autorităţile locale, respectiv, Primăria comunei Bradu şi Comisia Locală de Fond Funciar, Prefectura şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar şi Justiţia romană, din varii interese, nu au vrut să ţină cont. Mai mult decat atat, reprezentanţii autorităţilor romane, care au fost: primarul de-atunci al comunei Bradu, Costel Zamfir şi comisia locală, prefecţii Ion Carstoiu şi Constantin Tamagă şi comisia judeţeană, au recurs şi la falsificarea grosolană a documentelor care atestau indubitabil dreptul de proprietate al orjenilor asupra celor 194 de ha. A trebuit să treacă mai bine de 10 ani de trambalat prin tot felul de Instanţe, pentru ca nişte documente atat de evidente să fie în sfarşit luate în seamă, din păcate de către o Instanţă europeană. Astfel CEDO a soluţionat în data de 15 iunie alte patru dosare ale cetăţenilor din Oarja, proprietari de drept ai terenurilor de la autostradă. Este vorba de dosarele nr. 31.005; 31.003; 30.995 şi 38.515, toate pe anul 2003. Petenţii Georgescu Dumitru, Georgescu Ion şi Ion Rada au primit fiecare cate 3,8 miliarde lei vechi despăgubiri de la statul roman Pe rolul Instanţei CEDO se află dosarul 9.584, avand ca petentă pe pitesteanca Preda Vitoria, care intenţionează să uzeze pentru prima dată în Romania de art 92 şi 93, Cod de Procedură Civilă (CPC), care înseamnă o Acţiune în regres, ceea ce presupune, că v-a cere statului roman după ce achită sumele ce reprezintă daune, să se îndrepte împotriva judecătorilor Romani care au dat soluţii netemeinice şi nelegale, în dauna proprietarilor de drept ai terenurilor de la autostradă, pentru a recuprera de judecători sumele acordate de CEDO petenţilor. Precizăm că în spatele Doralui nr 9.584 se mai află pe rolul aceleeaşi Instanţe CEDO încă 63 de dosare, toate ale unor cetăţeni proprietari ai terenurilor de la autostradă, aparţinand de drept comunei Oarja şi sătenilor păgubiţi de rudele preşedintelui Consiliului Judeţean Constantin Nicolescu. Printre beneficiarii falsului cu terenurile de la autostradă, se află alături de rudele lui Constantin Nicolescu şi Judecătoarea Bădiceanu, la acea vreme preşedintă a Judecătoriei Piteşti.Din păcate niciunul dintre autorii acelor falsuri, prin care au fost făcute suprapuneri de punere în posesiepeste proprietari de drept a falşilor prorietari din comuna Bradu şi de-aiurea, nu au păţit nimic, pentru fals, uz de fals şi instigare la uz de fals. Dimpotrivă sunt bine mersi, ex-prefectul Ion Carstoiu este subprefect, fostul prefect Constantin Tamagă, preşedintele Comisiei Judeţedeţene de Fond Funciar este deputat PSD în Parlamentul Romaniei, iar Constantin Nicolescu ale cărui rude au fost împroprietărite cu 45 ha, în loc de 4,5 ha este preşedintele C.J. Argeş. Pană şi primarul de-acum 10 ani al comunei Bradu, Costel Zamfir zburdă şi azi în libertate. Cei păgubiţi sunt proprietari de drept ai celor 194 de ha şi statul roman (adică NOI), obligat de CEDO la despăgubiri de zeci de milioane de euro, pentru acoperirea corupţiei sau a incompetenţei Justiţiei romane. Ştefan Dumitru Afrimescu
PS: Vom reveni cu o anchetă ceva mai amplă pe această temă într-o ediţie viitoare.
duminică, 25 iulie 2010
Din ce-şi fac unii averile! "Regele" neîncoronat al fierului vechi, Văcăroiu jr. a exportat milioane de tone de inox şi oţeluri speciale!
Văcăroiu jr. a dat lovitura vieţii la “Arpechim”! “Regele" neîncoronat al fierului vechi a exportat milioane de tone de inox şi oţeluri speciale!
După cum este cunoscut, “Arpechim”, fostul Combinat Petrochim Piteşti, a devenit de caţiva ani, urmarea a privatizării făcute de Adrian Năstase a “Petrom” cu “OMV”, proprietate a “OMV”,adică a ruşilor de “Luk Oil”.. Printre primele măsuri luate de noul proprietar al “Arpechim”, a fost oprirea a zeci de instalaţii considerate nerentabile sau mari poluatore, tăierea acestora şi vanzarea lor ca fier vechi. Ani de-a randul, s-au făcut tot felul de speculaţii pe marginea acestei privatizări cu “cantec”, atat asupra preţului de vanzare a “Petrom”, cat şi asupra preţului obţinut de OMV pe fierul vechi din “Arpechim: “OMV şi-a scos banii daţi pe “Petrom” numai din vanzarea fierului vechi, rezultat în urma tăierii instalaţiilor dezafectate, la fier vechi. Numai oţeluri speciale şi inox (care rezistau la presiunea de sute de atmosfere şi temperaturile de mii de grade Celsius, ori la cele de minus absolut din timpul procesului de fabricaţie din instalaţii), cate sute de mii de tone s-au scos din “Arpechim. Apoi sutele sau poate miile de km de conducte fabricate tot din oţeluri speciale, rezistente la fenomenul de corodare. Vă imaginaţi ce-ar fi însemnat să cedeze o singură conductă prin care circula acid ciainhidric, atrazin sau amoniac!? Sau să fi cedat un reactor!? În primul caz, muream ca nişte şobolani, în a doua situaţie, din tot “Arpechim”-ul mai rămanea un crater cu raza de 40 km!” Dar, poate că lucrul cel mai trist este că în ţară nu a rămas nici măcar o tonă de oţeluri speciale sau de inox, ca şi cum Romania nu ar fi avut siderurgie şi nici combinate siderurgice, unde oţelurile speciale şi inoxul să fie retopite şi reintroduse în crcuit ca produse finite, la preţuri de sute ori mai mai mari, decat ca fier vechi! Principalul beneficiar al tăierii zecilor de instalaţii din “Arpechim” a preferat să le exporte sub formă de fier vechi unor combinate siderurgice din Izmir (Turcia), decat să le vandă indistriei siderurgice atohtone, care ar fi dat, măcar pe termen mediu, de lucru siderurgiştilor din Reşiţa, Targovişte, Călăraş, Călan sau Oţelul Roşu, total dependenţi de siderurgie, fiind zone monoindustriale. Dar “regele” neîncoronat” al fierului vechi, Văcăroiu jr., odrasla fostului preşedinte al Senatului Nicolae Văcăroiu, actualul preşedinte al Curţii de Conturi a Romaniei, a preferat să vandă inoxul şi oţelurile speciale de la “Arpechim” , pe dolari şi euro, unor combinate siderurgice de-aiurea, decat pe lei autohtoni, celor romaneşti. Iată pentru cine, timp de mai mult de 20 de ani, 23 de milioane de romani au răbdat de foame, pentru ca Ceauşescu să achite împrumutul de 10 mliarde USD, luat de la FMI şi Banca Mondială, pentru construirea unor “mastodonţi” industriali ca “Arpechim”! Şi aceasta, pentru a avea ce vinde la fier vechi, după 20 ani, Mihăiţă Văcăroiu, odrasla “bosului” de la CSP (Comitetul de Stat al Planificării), Nicolae Văcăroiu. Şi măcar de-ar fi vandut la export doar inoxul şi oţelurile speciale de la “Arpechim”. Aceeaşi soartă, a exportului ca fier vechi, au avut-o şi utilajele de la “Grulen” şi “Aro” Campulung , de la “Romproteine” Curtea de Argeş, precum şi marea parte a utilajelor din exploatările miniere din zona Campulung. Ştefan Dumitru Afrimescu
După cum este cunoscut, “Arpechim”, fostul Combinat Petrochim Piteşti, a devenit de caţiva ani, urmarea a privatizării făcute de Adrian Năstase a “Petrom” cu “OMV”, proprietate a “OMV”,adică a ruşilor de “Luk Oil”.. Printre primele măsuri luate de noul proprietar al “Arpechim”, a fost oprirea a zeci de instalaţii considerate nerentabile sau mari poluatore, tăierea acestora şi vanzarea lor ca fier vechi. Ani de-a randul, s-au făcut tot felul de speculaţii pe marginea acestei privatizări cu “cantec”, atat asupra preţului de vanzare a “Petrom”, cat şi asupra preţului obţinut de OMV pe fierul vechi din “Arpechim: “OMV şi-a scos banii daţi pe “Petrom” numai din vanzarea fierului vechi, rezultat în urma tăierii instalaţiilor dezafectate, la fier vechi. Numai oţeluri speciale şi inox (care rezistau la presiunea de sute de atmosfere şi temperaturile de mii de grade Celsius, ori la cele de minus absolut din timpul procesului de fabricaţie din instalaţii), cate sute de mii de tone s-au scos din “Arpechim. Apoi sutele sau poate miile de km de conducte fabricate tot din oţeluri speciale, rezistente la fenomenul de corodare. Vă imaginaţi ce-ar fi însemnat să cedeze o singură conductă prin care circula acid ciainhidric, atrazin sau amoniac!? Sau să fi cedat un reactor!? În primul caz, muream ca nişte şobolani, în a doua situaţie, din tot “Arpechim”-ul mai rămanea un crater cu raza de 40 km!” Dar, poate că lucrul cel mai trist este că în ţară nu a rămas nici măcar o tonă de oţeluri speciale sau de inox, ca şi cum Romania nu ar fi avut siderurgie şi nici combinate siderurgice, unde oţelurile speciale şi inoxul să fie retopite şi reintroduse în crcuit ca produse finite, la preţuri de sute ori mai mai mari, decat ca fier vechi! Principalul beneficiar al tăierii zecilor de instalaţii din “Arpechim” a preferat să le exporte sub formă de fier vechi unor combinate siderurgice din Izmir (Turcia), decat să le vandă indistriei siderurgice atohtone, care ar fi dat, măcar pe termen mediu, de lucru siderurgiştilor din Reşiţa, Targovişte, Călăraş, Călan sau Oţelul Roşu, total dependenţi de siderurgie, fiind zone monoindustriale. Dar “regele” neîncoronat” al fierului vechi, Văcăroiu jr., odrasla fostului preşedinte al Senatului Nicolae Văcăroiu, actualul preşedinte al Curţii de Conturi a Romaniei, a preferat să vandă inoxul şi oţelurile speciale de la “Arpechim” , pe dolari şi euro, unor combinate siderurgice de-aiurea, decat pe lei autohtoni, celor romaneşti. Iată pentru cine, timp de mai mult de 20 de ani, 23 de milioane de romani au răbdat de foame, pentru ca Ceauşescu să achite împrumutul de 10 mliarde USD, luat de la FMI şi Banca Mondială, pentru construirea unor “mastodonţi” industriali ca “Arpechim”! Şi aceasta, pentru a avea ce vinde la fier vechi, după 20 ani, Mihăiţă Văcăroiu, odrasla “bosului” de la CSP (Comitetul de Stat al Planificării), Nicolae Văcăroiu. Şi măcar de-ar fi vandut la export doar inoxul şi oţelurile speciale de la “Arpechim”. Aceeaşi soartă, a exportului ca fier vechi, au avut-o şi utilajele de la “Grulen” şi “Aro” Campulung , de la “Romproteine” Curtea de Argeş, precum şi marea parte a utilajelor din exploatările miniere din zona Campulung. Ştefan Dumitru Afrimescu
joi, 22 iulie 2010
Încrengăturile srecuristo-mafioto-PRM-iste...
Încrengături securisto-mafioto-PRM-iste l-au dorit pe Neguş eliminat din PRM!
Primul eşec al noii echipe
Cine l-a cunoscut pe Ion Neguş musai trebuie să ştie că e un „soi” de „gură bogată”, pe un fond altminteri ok. Gura sa bogată (a se înţelege rău de gură, cand are dreptate), i-a făcut să tremure pe mulţi dintre colegii săi de partid şi nu numai. S-a opus din răsputeri atunci cand anumite grupări din PRM au dorit să încheie o afacere cu iz oneros. L-a făcut şi pe dracu-n patru şi le-a dejucat planurile nu tocmai ortodoxe unora, ca primarul Boţarcă, rudă prin alianţă cu fostul colonei SECU Dan Zanfirescu şi prieten la catarmă cu Ilie Miriţă (naşul nepoatei lui Slabu), şi cu Bărbulescu, fost secretar al Primăriei Bogaţi, care le-a făcut cadou celor trei, în jur de 300 de ha de pădure la Bogaţi. Drept mulţumire, Zanfirescu i-a forţat mana preşedintelui interimar PRM, col. Slabu să-l numească pe Miriţă secretar în Biroul Permanent al PRM. A devoalat legăturile periculoase dintre primarii PSD Boţarcă şi Pendiuc, precum şi pe cele dintre primarul Barbu de la V. Iaşului, col. Dan Zanfirescu, Ciuciu de la PNL şi Afacerea „Dr. Otker”, de 15 mil. Euro. L-a avertizat ori de cate ori a avut ocazia pe Vadim despre tot ce se întamplă în sanul PRM Argeş, inclusiv asupra aşa ziselor „note informative”, în fapt nişte dezinformări şi intoxicări „marca SECU”, cu care îl bombardează col. Zanfirescu pe Vadim. De ceva timp însă toţi aceştia s-au coalizat împotriva lui Neguş. L—au „lucrat” la Vadim pană ce, total neinspirat, Vadim i-a făcut jocul tandemului Zanfirescu-Slabu şi Miriţă. Aparentul calm din sanul PRM Argeş este de fapt liniştea dinaintea furtunii. Şi aceasta, pentru că liniştea şi calmul nu pot fi impuse cu trupele paramilitare ale firmei BIDEPA, condusă de col. Slabu. Asemenea tuturor partidelor şi PRM trebuie să se reformeze. Deocamdată este singurul care a rămas încremenit de 20 de ani în acelaşi format (proiect), impus în 1990 de CV Tudor. Primul semnal al ineficienţei PRM ca structură de partid s-a dovedit în 2008, cand a ratat pragul de 5%, al intrării în Parlament. Vadim ar trebui să nu se îmbete cu falsele „note informative” ale col. Zanfirescu, întrucat acesta, în loc să facă PRM-ului campanie electorală în 2008, i-a făcut PSD-ului şi lui Boţarcă. Noua conducere a PRM, fie şi interimară, este cu atat mai ilegal instalată, cu cat col Slabu a intrat în PRM abia în luna aprilie a.c. Apoi, este un fost col. SECU, şi poate singurul din Romania, care şi-a însuşit ilegal banii deponenţilor FNI, fugind cu suma de 1,6 miliarde lei. Revenind la reformarea PRM. Prima condiţie cerută de orice reformă este restructurarea. Păi despre ce restructurare poate fi vorba la PRM Argeş, cand înlocuieşti un avocat cu un fost securist, care racola minori înainte de 1990, pentru a-i transforma în turnători la SECU şi, care a mai furat şi 1,6 miliarde lei, banii unor amăraţi de deponenţi la FNI? În acest caz, restructurarea a îmbrăcat forme de destructurare a unei structuri destul de bine articulate înaintea instalării col. Slabu în fruntea filialei argeşene. Neguşi nu era poate omul de echilibru în PRM, dar era cu certitudine cel care deparazita organizaţia de tot soiul de neaveniţi în oricare dintre partide, gen: Slabu, Miriţă, Zanfirescu sau inculpatul Mihai Georgescu. Iată şi un argument al afirmaţiilor de mai sus. Azi, duminică 17 iulie a.c., au avut loc la Vultureşti alegeri anticipate pentru funcţia de primar. Din partea PRM a candidat Ionuţ Daniel Dumitra, un fiu al localităţii dintre cei mai respectaţi concetăţeni. Totul părea să meargă bine, pană în momentul în care şi-a făcut apariţia în zonă col. Slabu, preşedintele interimar al PRM Argeş, care imediat a fost recunoscut de cetăţeni ca fiind cel care le-a fugit cu banii de la FNI., comuna avand mulţi deponenţi la afacerea lui SOV. În secunda doi de la apariţia lui Slabu, lumea a încept să voteze masiv reprezentanţii celelalte partide aflaţi în competiţie. A fost primul eşec al noii „echipe” din fruntea PRM Argeş. Şi apropo de competiţie, se pare că tocmai această noţiune nu este înţeleasă de către liderii PRM: totul e, şi ar trebui să fie şi pentru PRM, o competiţie, pe care o şi caştigă doar cei foarte bine organizaţi, cu o infrastructură în teritoriu care să funcţioneze asemenea unui ceas elveţian. Restul nu mai contează. Cine mai crede azi în lideri, care se mai vor şi providenţiali?! Poate doar Vadim. Deşi, dacă nu exista Becali, Vadim nu ar fi pupat niciodată Parlamentul European. Ştefan Dumitru Afrimescu
Primul eşec al noii echipe
Cine l-a cunoscut pe Ion Neguş musai trebuie să ştie că e un „soi” de „gură bogată”, pe un fond altminteri ok. Gura sa bogată (a se înţelege rău de gură, cand are dreptate), i-a făcut să tremure pe mulţi dintre colegii săi de partid şi nu numai. S-a opus din răsputeri atunci cand anumite grupări din PRM au dorit să încheie o afacere cu iz oneros. L-a făcut şi pe dracu-n patru şi le-a dejucat planurile nu tocmai ortodoxe unora, ca primarul Boţarcă, rudă prin alianţă cu fostul colonei SECU Dan Zanfirescu şi prieten la catarmă cu Ilie Miriţă (naşul nepoatei lui Slabu), şi cu Bărbulescu, fost secretar al Primăriei Bogaţi, care le-a făcut cadou celor trei, în jur de 300 de ha de pădure la Bogaţi. Drept mulţumire, Zanfirescu i-a forţat mana preşedintelui interimar PRM, col. Slabu să-l numească pe Miriţă secretar în Biroul Permanent al PRM. A devoalat legăturile periculoase dintre primarii PSD Boţarcă şi Pendiuc, precum şi pe cele dintre primarul Barbu de la V. Iaşului, col. Dan Zanfirescu, Ciuciu de la PNL şi Afacerea „Dr. Otker”, de 15 mil. Euro. L-a avertizat ori de cate ori a avut ocazia pe Vadim despre tot ce se întamplă în sanul PRM Argeş, inclusiv asupra aşa ziselor „note informative”, în fapt nişte dezinformări şi intoxicări „marca SECU”, cu care îl bombardează col. Zanfirescu pe Vadim. De ceva timp însă toţi aceştia s-au coalizat împotriva lui Neguş. L—au „lucrat” la Vadim pană ce, total neinspirat, Vadim i-a făcut jocul tandemului Zanfirescu-Slabu şi Miriţă. Aparentul calm din sanul PRM Argeş este de fapt liniştea dinaintea furtunii. Şi aceasta, pentru că liniştea şi calmul nu pot fi impuse cu trupele paramilitare ale firmei BIDEPA, condusă de col. Slabu. Asemenea tuturor partidelor şi PRM trebuie să se reformeze. Deocamdată este singurul care a rămas încremenit de 20 de ani în acelaşi format (proiect), impus în 1990 de CV Tudor. Primul semnal al ineficienţei PRM ca structură de partid s-a dovedit în 2008, cand a ratat pragul de 5%, al intrării în Parlament. Vadim ar trebui să nu se îmbete cu falsele „note informative” ale col. Zanfirescu, întrucat acesta, în loc să facă PRM-ului campanie electorală în 2008, i-a făcut PSD-ului şi lui Boţarcă. Noua conducere a PRM, fie şi interimară, este cu atat mai ilegal instalată, cu cat col Slabu a intrat în PRM abia în luna aprilie a.c. Apoi, este un fost col. SECU, şi poate singurul din Romania, care şi-a însuşit ilegal banii deponenţilor FNI, fugind cu suma de 1,6 miliarde lei. Revenind la reformarea PRM. Prima condiţie cerută de orice reformă este restructurarea. Păi despre ce restructurare poate fi vorba la PRM Argeş, cand înlocuieşti un avocat cu un fost securist, care racola minori înainte de 1990, pentru a-i transforma în turnători la SECU şi, care a mai furat şi 1,6 miliarde lei, banii unor amăraţi de deponenţi la FNI? În acest caz, restructurarea a îmbrăcat forme de destructurare a unei structuri destul de bine articulate înaintea instalării col. Slabu în fruntea filialei argeşene. Neguşi nu era poate omul de echilibru în PRM, dar era cu certitudine cel care deparazita organizaţia de tot soiul de neaveniţi în oricare dintre partide, gen: Slabu, Miriţă, Zanfirescu sau inculpatul Mihai Georgescu. Iată şi un argument al afirmaţiilor de mai sus. Azi, duminică 17 iulie a.c., au avut loc la Vultureşti alegeri anticipate pentru funcţia de primar. Din partea PRM a candidat Ionuţ Daniel Dumitra, un fiu al localităţii dintre cei mai respectaţi concetăţeni. Totul părea să meargă bine, pană în momentul în care şi-a făcut apariţia în zonă col. Slabu, preşedintele interimar al PRM Argeş, care imediat a fost recunoscut de cetăţeni ca fiind cel care le-a fugit cu banii de la FNI., comuna avand mulţi deponenţi la afacerea lui SOV. În secunda doi de la apariţia lui Slabu, lumea a încept să voteze masiv reprezentanţii celelalte partide aflaţi în competiţie. A fost primul eşec al noii „echipe” din fruntea PRM Argeş. Şi apropo de competiţie, se pare că tocmai această noţiune nu este înţeleasă de către liderii PRM: totul e, şi ar trebui să fie şi pentru PRM, o competiţie, pe care o şi caştigă doar cei foarte bine organizaţi, cu o infrastructură în teritoriu care să funcţioneze asemenea unui ceas elveţian. Restul nu mai contează. Cine mai crede azi în lideri, care se mai vor şi providenţiali?! Poate doar Vadim. Deşi, dacă nu exista Becali, Vadim nu ar fi pupat niciodată Parlamentul European. Ştefan Dumitru Afrimescu
miercuri, 21 iulie 2010
Ginerele italian al preşedintelui CJ "vanat" de Fiscul lui Berlusconi
Ginerele Italian al preşedintelui CJ, căutat de Fiscul lui Berlusconi?!
După episoadele în care Constantin Nicolescu însuşi a fost invitat de cateva ori pe la DNA să “dea cu subsemnatul”, a venit randul se pare unui alt membru al “famigliei” să fie căutat, însă de către autorităţile unui alt stat membru al UE. Este vorba despre ginerele Italian al lui Constantin Nicolescu, Enrico Perini stabilit de ani buni în Capitala noastră mioritică, mai excat în cartierul “Primăverii”. Puţini Romani ştiu însă, că Italia, aflată cu economia şi finanţele în “pioneze” asemenea Spaniei şi Potugaliei, dar mult mai bine decat ale Greciei şi Romaniei, a acordat începand cu 15 septembrie 2009, o amnistie fiscală, tuturor celor care au fraudat zeci de ani finanţele statului Italian. O Lege total diferită de amnistia fiscală acordată de Executivul Boc doar unui număr de 56.000 de firme, aflate în faliment. Amnistia fiscală promovată de Guvernul Berlusconi, presupune, pentru cei amnistiaţi, inclusiv din randurile mafioţilor, repatrierea tuturor capitalurilor, chiar şi a celor “spălate” şi ascunse prin te miri ce paradisuri fiscale sau conturi secrete deschise în ţări “exotice”, din punct de vedere fiscal. Legea italiană a amnistiei fiscale, care avea o dată limită prevăzută a fost prelungită, pană la sfarşitul lunii aprilie a.c., dată la care fuseseră repatriate nu mai puţin de 95 de miliarde euro, fiscul Italian încasand peste 5 miliarde USD, obţinuţi din impozitul fix de 5%. Data limită, fixată la sfarşitul lunii aprilie, pană la care se puteau face repatrieri de capitaluri s-a cam dus de mult, după care, cei care au ignorant legea sau din varii motive nu s-au încadrat în termenii ei vor fi şi mai abitir căutaţi de Fiscul italian şi de procurori, oriunde s-ar afla ascunşi cei vizaţi sau conturile lor. De această amnistie fiscală au beneficiat chiar şi traficanţii de droguri, traficanţii de armament şi muniţi sau de persoane, patronii de cazinouri sau de aparate electronice de jocuri de noroc modificate. O altă condiţie a Legii amnistiei fiscale este şi aceea, ca după amnistiere făptuirii să se “pocăiască”, adică să intre în legalitate, să aibă afacerile la vedere, să înceteze cu orice fel de tranzacţii ilicite şi evident să-şi mute conturiele, cu tot cu capital, în Italia. Şi încă ceva: nu este amnistiată decat o singră infrcaţiune, cea a fraudării fiscului. Restul infracţiunilor săvarşite de cetăţenii intalieni contra persoanelor, a statului sau instituţiilor lui, mai puţin cea a Fiscului (cum ar fi traficul de droguri, traficul cu armament şi muniţie, acţiuni teroriste, omucideri, talhării, înşelăciuni etc), au fost pedepsite conform legilor în vigoare în Italia. Printre cei care nu s-au conformat Legii amnistiei fiscale se află, potrivit mai multor cetăţeni italieni rezidenţi în Piteşti, precum şi-a unor romani, care fac parte din anturajul italienilor piteşteni, ca Marian Stan, dar nu numai, “Cetăţeanul italian Enrico Perini, nimeni altul decat patronul “Romstal” şi ginerele preşedintelui C.J. Constantin Nicolescu, este căutat de Fiscul italian, pentru săvarşirea de infracţiuni fiscale, comise pe teritoriul Italiei”. Ştefan Dumitru Afrimescu
PS1-Marian Stan (zis Italianu’), a fost timp de 10 zile în Italia, unde a aflat de la faţa locului cele de mai sus.
PS2-Vă alătur şi un banc cu mafioţi: La un colocviu international al mafioţilor!
După colocviu, il capo di tutti capi îl cheamă pe Ion, şeful mafiei româneşti, la el. - Auzi, Ioane, tu ai vilă din asta cu 2 etaje, cum am eu? - Nu, răspunde Ion. - Dar Mertzane ca ale mele, ai? - Nu. - Dar lanţ din ăsta gros cât 2 degete, de aur, ai? - Nu. - Măi, păi ce mafiot eşti tu? La colocviul următor să nu te aud că nu ai ce ţi-am zis azi, clar? Merge Ion acasă şi îl strigă pe servitorul lui, Ghiţă. - Ghiţă!!! Dărâmă ultimele 2 etaje de la casă, vinde elicopterele şi cumpără Mertzane, iar câinele du-l în casă, că lanţul lui trebuie să-l port eu.
După episoadele în care Constantin Nicolescu însuşi a fost invitat de cateva ori pe la DNA să “dea cu subsemnatul”, a venit randul se pare unui alt membru al “famigliei” să fie căutat, însă de către autorităţile unui alt stat membru al UE. Este vorba despre ginerele Italian al lui Constantin Nicolescu, Enrico Perini stabilit de ani buni în Capitala noastră mioritică, mai excat în cartierul “Primăverii”. Puţini Romani ştiu însă, că Italia, aflată cu economia şi finanţele în “pioneze” asemenea Spaniei şi Potugaliei, dar mult mai bine decat ale Greciei şi Romaniei, a acordat începand cu 15 septembrie 2009, o amnistie fiscală, tuturor celor care au fraudat zeci de ani finanţele statului Italian. O Lege total diferită de amnistia fiscală acordată de Executivul Boc doar unui număr de 56.000 de firme, aflate în faliment. Amnistia fiscală promovată de Guvernul Berlusconi, presupune, pentru cei amnistiaţi, inclusiv din randurile mafioţilor, repatrierea tuturor capitalurilor, chiar şi a celor “spălate” şi ascunse prin te miri ce paradisuri fiscale sau conturi secrete deschise în ţări “exotice”, din punct de vedere fiscal. Legea italiană a amnistiei fiscale, care avea o dată limită prevăzută a fost prelungită, pană la sfarşitul lunii aprilie a.c., dată la care fuseseră repatriate nu mai puţin de 95 de miliarde euro, fiscul Italian încasand peste 5 miliarde USD, obţinuţi din impozitul fix de 5%. Data limită, fixată la sfarşitul lunii aprilie, pană la care se puteau face repatrieri de capitaluri s-a cam dus de mult, după care, cei care au ignorant legea sau din varii motive nu s-au încadrat în termenii ei vor fi şi mai abitir căutaţi de Fiscul italian şi de procurori, oriunde s-ar afla ascunşi cei vizaţi sau conturile lor. De această amnistie fiscală au beneficiat chiar şi traficanţii de droguri, traficanţii de armament şi muniţi sau de persoane, patronii de cazinouri sau de aparate electronice de jocuri de noroc modificate. O altă condiţie a Legii amnistiei fiscale este şi aceea, ca după amnistiere făptuirii să se “pocăiască”, adică să intre în legalitate, să aibă afacerile la vedere, să înceteze cu orice fel de tranzacţii ilicite şi evident să-şi mute conturiele, cu tot cu capital, în Italia. Şi încă ceva: nu este amnistiată decat o singră infrcaţiune, cea a fraudării fiscului. Restul infracţiunilor săvarşite de cetăţenii intalieni contra persoanelor, a statului sau instituţiilor lui, mai puţin cea a Fiscului (cum ar fi traficul de droguri, traficul cu armament şi muniţie, acţiuni teroriste, omucideri, talhării, înşelăciuni etc), au fost pedepsite conform legilor în vigoare în Italia. Printre cei care nu s-au conformat Legii amnistiei fiscale se află, potrivit mai multor cetăţeni italieni rezidenţi în Piteşti, precum şi-a unor romani, care fac parte din anturajul italienilor piteşteni, ca Marian Stan, dar nu numai, “Cetăţeanul italian Enrico Perini, nimeni altul decat patronul “Romstal” şi ginerele preşedintelui C.J. Constantin Nicolescu, este căutat de Fiscul italian, pentru săvarşirea de infracţiuni fiscale, comise pe teritoriul Italiei”. Ştefan Dumitru Afrimescu
PS1-Marian Stan (zis Italianu’), a fost timp de 10 zile în Italia, unde a aflat de la faţa locului cele de mai sus.
PS2-Vă alătur şi un banc cu mafioţi: La un colocviu international al mafioţilor!
După colocviu, il capo di tutti capi îl cheamă pe Ion, şeful mafiei româneşti, la el. - Auzi, Ioane, tu ai vilă din asta cu 2 etaje, cum am eu? - Nu, răspunde Ion. - Dar Mertzane ca ale mele, ai? - Nu. - Dar lanţ din ăsta gros cât 2 degete, de aur, ai? - Nu. - Măi, păi ce mafiot eşti tu? La colocviul următor să nu te aud că nu ai ce ţi-am zis azi, clar? Merge Ion acasă şi îl strigă pe servitorul lui, Ghiţă. - Ghiţă!!! Dărâmă ultimele 2 etaje de la casă, vinde elicopterele şi cumpără Mertzane, iar câinele du-l în casă, că lanţul lui trebuie să-l port eu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)