Ponta a vandut in martie doua apartamente in valoare de 210.000 de euro. Ce avere are premierul Romaniei?
Presedintele PSD, Victor Ponta, proaspat investit in functia de premier al Romaniei, detine un teren intravilan si o casa de locuit intr-o comuna din Gorj, precum si un apartament in Bucuresti, el vazand, in martie, doua bunuri imobile in valoare totala de 210.000 de euro, scrie Mediafax..
*-Ponta detine, potrivit celei mai recente declaratii de avere, din martie, un teren intravilan de 1.371 de metri patrati in comuna Baia de Fier, din judetul Gorj, pe care l-a cumparat in 2006.
*-De asemenea, liderul PSD are si o casa de locuit de 63 de metri patrati, in aceeasi localitate. Ponta mai detine si un apartament in Bucuresti, cumparat in 2012, de 94,88 de metri patrati.
*-Ponta detine si un Mitsubishi Lancer Evo, fabricat in 2008, cumparat in leasing, pentru care plateste, pana in 2013, 33.000 de euro.
*-El a vandut, in martie, doua apartamente catre o persoana fizica, Ionut Speteanu, de pe urma carora a castigat 210.000 de euro, conform declaratiei sale de avere. Potrivit ziarului Gandul, in imobilul respectiv, Ponta mai detine doua apartamente, unde fucntioneaza cabinetul de avocatura pe care il detine.
*-Ponta a declarat ca detine 1.092 euro si aproximativ 62.000 de lei in conturi. Salariul de deputat pe 2011 al lui Victor Ponta a fost de 50.784 de lei, adica in medie 4.232 de lei/lună.
*-Salariul sotiei sale, Daciana Sarbu, primit ca europarlamentar la Bruxelles, a fost de 72.963 de euro pe 2011, adica 6.080 de euro pe luna.
*-In declaratia de interese, Ponta mentioneaza ca este presedinte al PSD si membru fondator al Asociatiei pentru Promovarea Tinerilor, al APPSDTR, al Asociatiei "Pro baschet Energia Rovinari" si al Asociatiei de Drept International si Relaţii Internationale.
Cat de bogati sunt oamenii din Guvernul României!
Averile ministrilor din Cabinetul Ponta!
Daca ne uitam in declaratia de avere a premierului, putem spune ca piata imobiliara s-a deblocat. Victor Ponta a incheiat la inceputul lui 2012 trei tranzactii profitabile cu locuinte. A cumparat un apartament de aproape 100 de metri patrati si a vandut alte doua, incasand 210.000 de euro. Si alti colegi din Guvern stau bine la capitolul proprietati.
De departe, cel mai "stramtorat" ministru pare se fie seful agriculturii, Daniel Constantin, dator vandut unei persoane fizice, adică mentorului său, Dan Voiculescu alias „Felix”..
Victor Ponta, potrivit declaratiei de avere, a celui mai tanar primier român de dupa '89 nu exceleaza la capitolul bogatie. Oricum, pare mai avut fata de 2004, cand si-a declarat averea in calitate de deputat.
Cu doar cateva saptamani inainte sa ajunga la Palatul Victoria, Victor Ponta si-a cumparat un apartament spatios in Capitala, de 95 de metri patrati.
Iar pe 7 martie, liderul PSD a vandut aceluiasi cumparator doua apartamente de 34 si 90 de metri patrati, situate in acelasi imobil din Sectorul 1, pe care le luase in 2008. A obtinut un pret bun, daca tinem cont ca piata imobiliara este la pamant: 80.000 si 130.000 de euro.
Pe langa noul apartament din Bucuresti, premierul mai are o casa la Baia de Fier, in judetul Gorj, cumparata in 2006.
Impatimit al raliurilor, dar, in egala masura, adeptul masinilor electrice, Ponta are si un Mitsubishi Lancer, luat in leasing in 2008.
60.000 de lei si 1.000 de euro sunt banii pusi la banca de familia Ponta, in care sotia aduce mai multi bani in casa. Daciana Sarbu castiga peste 7.000 de euro pe luna ca europarlamentar, asa ca prim-ministrul poate rambursa fara probleme unicul sau credit, de 33.000 de euro, scadent anul viitor.
Andrei Marga, şeful Externelor a strans o avere frumusica. Are, la Cluj, acolo unde e profesor universitar, patru apartamente: unul cu patru camere, unul cu trei si restul cu doua camere. Pe acestea din urma le-a cumparat in 2008 si le-a inchiriat, obtinand 30.000 de lei.
In 2011, Marga si-a luat o masina Volkswagen. Si are in conturi 94.600 de euro si 11.700 de dolari.
In schimb, despre seful de la Agricultura, Daniel Constantin, putem spune ca este dator vandut. Detine, ce-i drept, o casa de 340 de metri patrati la Corbeanca, insa, in 2008, a luat cu imprumut de la Dan Voiculescu 295.000 de euro. Nu are conturi, masini, sau alte bunuri.
Dan Nica, ministrul Comunicatiilor, pare sa nu puna prea mare pret pe proprietatile imobile. Are o singura locuinta de 100 de metri patrati cumparata imediat dupa Revolutie, insa la Galati, nu in Bucuresti. Declara insa ca are bijuterii, tablouri, o colectie de timbre romanesti, trei ceasuri de mana si icoane pictate de cateva mii de euro. Toate sunt dobandite recent, de vreme ce nu apareau in declaratia de avere din 2004. Conduce un Audi A4 cumparat in 2002 si are in conturi aproximativ 45.000 de euro si 115.000 de lei.
Fata de averea declarata in 2004, cand era deputat, Paul Victor Dobre, ministrul delegat pentru Administratie, este mai prosper. Daca in urma cu opt ani avea doua case, acum are patru: trei in Galati si una in Bucuresti. Ii plac BMW-urile, motiv pentru care si-a luat doua, in 2007 si 2009. Are bijuterii, icoane si tablouri de 6.500 de euro. Si 22.000 de euro plus 235.000 de lei in conturi.
Sunt si ministri care nu si-au depus inca declaratia de avere pe 2012, dar mai au timp s-o faca pana pe 8 iunie.
Cristian Preda, despre Victor Ponta: „Micul Groza”!
Europarlamentarul PDL Cristian Preda crede ca actualul premier Victor Ponta, da dovada de o agresivitate pe care nu a mai cunoscut-o Romania postcomunista si care il duce cu gandul la Petru Groza.
"Ponta vadeste o agresivitate pe care nu a mai cunoscut-o Romania postcomunista. Niciunul dintre premierii de dupa 1989 nu s-a mai plasat intr-o opoziţie atat de radicala cu predecesorul sau, ca si cu ceilalti demnitari ai statului de alta culoare politica. Nici macar Petre Roman, cel dintai sef de guvern post-revolutionar, nu vorbea despre trecut sau despre adversari cu atata ura cum face actualul ocupant al Palatului Victoria (...)
Ca sa gasim un premier care sa vorbeasca despre predecesorii in functie si despre adversari sau ceilalti demnitari la fel cum vorbeste Ponta trebuie sa coboram pe firul istoriei pana la... Petru Groza. Recititi declaratiile celui dintai premier comunist si veti regasi aceeasi retorica radicala si aceleasi amenintari la adresa institutiilor neaservite Guvernului ca in cazul de fata.
Iata de ce mai degraba decat 'micul Titulescu', cum i-a spus patronul sau politic Adrian Năstase, cred ca Victor Ponta merita numele de 'micul Groza'", scrie cristian Preda pe blogul personal intr-un text publicat vineri, intitulat "Micul Groza".
Victor Ponta atacă CCR şi Avocatul Poporului pentru ordonanţa „bani pentru primari”
"Victor Ponta a atacat astazi (vineri - n. red.) cu violenta Curtea Constitutionala, nemultumit fiind de decizia acesteia in chestiunea banilor pentru primari acordati de MRU. Premierul si-a extins atacul si la adresa Avocatului Poporului, intrucat acesta e cel care a depus plangerea la CCR, in privinta ordonantei de urgenta adoptate de Guvernul Ponta.
Curtea Constitutionala si Avocatul Poporului stau de-acum alaturi de alte institutii - am in vedere, in primul rand, Parlamentul si Presedintia - pe care Ponta le trateaza cu dispret partizan, fiindca in fruntea lor nu se afla uselisti", mai scrie eurodeputatul PDL.
Premierul Victor Ponta a acuzat, vineri, Curtea Constitutionala si Avocatul Poporului pentru faptul ca ordonanţa de urgenta prin care retragea banii de la primarii si consilii judetene a fost declarata neconstitutionala.
Seful Guvernului considera ca CCR a dat o alta decizie decat daduse in trei situatii identice, cand Guvernul Boc retrasese banii autoritatilor locale PSD si PNL, la sfarsitului lui 2008.
Daniel Constantin: „Cum am ajuns să împrumut bani de la Dan Voiculescu”!
În urma controverselor care au aparut in presa pe tema declaratiilor sale de avere, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin a decis sa scrie pe blogul personal povestea ascensiunii sale in politica si modul in care Dan Voiculescu i-a influentat destinul.
Ministrul Agriculturii povesteste ca a inceput colaborarea cu Dan Voiculescu in 2006 cand a primit propunerea sa fie director al unei companii de consultanta pentru absorbtia de fonduri europene. Daniel Constantin avea o experienta de trei ani pe postul consilier pe probleme de integrare europeana in Ministerul Agriculturii. El marturiseste ca a decis sa treaca in mediul privat pentru a castiga mai multi bani ca sa isi intretina familia.
"Asa a inceput colaborarea cu domnul Dan Voiculescu. Am preluat conducerea unei societati comerciale care nu avea niciun angajat si pe care am lasat-o, dupa ani de activitate, cu peste 25 de angajati si cu un portofoliu important de proiecte aprobate de autoritatea de management. In anul 2007, am vandut apartamentul din Crangasi si am dorit sa contractez un credit care sa-mi permita sa construiesc o casa pentru cei doi copii. Acesta este momentul despre care s-a scris insistent in ultmele zile, fara sa ma intrebe nimeni care este adevarul. Aveam deja o mare parte din acte depuse la banca pentru a contracta acel credit, ma pregateam chiar sa le semnez, cand domnul Voiculescu, afland despre intentia mea, mi-a propus sa-mi imprumute dansul suma necesara pentru constructia casei pe care o aveam deja proiectata. Vreau sa precizez foarte clar, ca in acel moment, eram directorul general al acelei societati comerciale si aveam un venit foarte bun. Nu intentionam sa intensific activitatea politica sau sa ma intorc in administatia publica. Am considerat ca gestul domnului Voiculescu era o dovada de incredere, o recunoastre a faptului ca am realizat performante importante in activitatea mea curenta. De altfel, mi-am dorit ca imprumutul mentionat anterior sa fie public, tocmai pentru ca nu am nimic de ascuns la mijloc. Contractul de imprumut expira in anul 2016-2017 putand fi prelungit oricand dupa aceasta data, precum poate fi rambursat in rate egale sau in orice alta forma in functie de posibilitati", explică ministrul.
"Pe de alta parte, este de notorietate faptul ca Dan Voiculescu si-a sustinut intotdeauna colaboratorii apropiati, mai ales pe cei tineri, carora a inteles sa le ofere ajutorul necesar pentru a-si construi destine de succes. Este, cred, o abordare naturala si necesara din partea unor personalitati care au posibilitatea de a sprijini performanta si imi doresc sincer ca, mai devreme sau mai tarziu, sa pot oferi si eu o asemenea sansa unui tanar in care cred", mai scrie Constantin.
Explicaţiile vin în contextul în care presa a relatat, recent, pornind de la o declaraţie a fostului ministru al Agriculturii Stelian Fuia, că ministrul Constantin i-ar datora lui Voiculescu 295.000 de euro.
LA MIJLOC!
„Încrengături”, asocieri, „blaturi” şi îndatoriri!
Daniel Constantin va trebui să apere în justiţie interesele statului contra celor ale fostului patron, Dan Voiculescu
Miza “de suflet” pentru care Voiculescu ia Ministerul Agriculturii: 2600 hectare din cel mai roditor sol al ţării
Vineri s-a judecat un nou termen din procesul în care două companii controlate de Dan Voiculescu încearcă să pună mâna pe 2.600 hectare de teren de la stat pe care le exploatează de mai bine de 10 ani. Voiculescu a fost sprijinit în trecut inclusiv de Academia Ro-mână care i-a concesionat suprafaţa la un preţ derizoriu.
Mai multe documente consultate de România Liberă arată că SC Grupul Industrial Voiculescu şi Compania (GRIVCO) S.A. se află acum în proces cu Agenţia Domeniilor Statului (ADS, subordonată Ministerului Agriculturii) pentru a pune mâna pe două loturi de teren, de 1.235 hectare (în Gostinu, Giurgiu), respectiv 1.424 hectare (în Băneasa, Giurgiu). Următorul termen de judecată este azi, la Judecătoria Sectorului 1. În cazul în care preşedintele PC, Daniel Constantin, va ajunge ministru al Agriculturii, acesta este obligat, teoretic, să apere interesele statului, luptându-se în tribunal cu fondatorul PC, Dan Voiculescu. Mai mult, viitorul ministru Daniel Constantin are pe lângă subordonarea pe linie de partid faţă de fondatorul PC şi o datorie bănească către fermierul Voiculescu. Mai exact e vorba de 295.000 de euro, conform declaraţiei de avere a celui din urmă.
Firmele lui Dan Voiculescu au fost trimise în instanţă de către Ministerul Agriculturii, pentru „îmbogăţire fără justă cauză", deoarece în sezonul agricol 2008-2009 a exploatat 2.499 hectare din terenul statului român „fără titlu valabil".
O şefă de departament din Agenţia Domeniilor Statului, care a vrut să-şi păstreze anonimatul, a declarat pentru RL că, în realitate, Dan Voiculescu se află într-o situaţie mult mai delicată: „Voiculescu a pierdut cele 2.600 de hectare deoarece contractul cu el a fost reziliat, mi se pare, în decembrie 2011. Însă la ora actuală tot el exploatează terenul, dar fără titlu, fără contract. Aşa ştiu eu. Probabil că va pune mâna pe ele din nou. Preşedintele ADS-ului, Ilea, a încercat să scoată acum o lună la licitaţie cele 2.600 de hectare tot cu redevenţele scăzute, deşi exista o notă de control a ministrului Tabără legată de povestea respectivă. Însă le-a fost frică şi au renunţat la idee pe ultima sută", susţine R.L.
În situaţia actuală, în care Daniel Constantin a devinit ministru al Agriculturii, el este şeful preşedintelui Agenţiilor Domeniilor Statului, instituţia responsabilă de „încheierea" unui contract cu firmele familiei Voiculescu pentru cele 2.600 de hectare.
Glasul pământului
Iată istoricul ultimilor zece ani în care patronul Antenelor a avut relaţii de afaceri cu statul în domeniul agriculturii:
2001 - Firmele lui Voiculescu încheie o asociere în participaţiune cu Institutul de Cercetare şi Inginerie Tehnologică pentru Irigaţii şi Drenaje (ICITID), o societate ce deţinea în administrare de la ADS un teren de aproximativ 2.600 hectare în Băneasa-Giurgiu, obligându-se să exploateze terenul, pentru 10 ani în condiţii extrem de favorabile.
2007-Academia Română a preluat de la ADS cele 2.600 de hectare.
Scopul încredinţării în administrare a terenului, specificat şi în Protocolul de Predare-Preluare: „Aceste suprafeţe de teren agricol vor fi folosite de către Academia Româna pentru realizarea în continuare a tematicii de cercetare ştiinţifică de interes naţional pentru dezvoltare rurală durabilă, complexă a zonei". După o lună, Academia Romană arendează tot terenul către Grivco, pe 20 de ani cu reînnoirea automată pe alţi 20 de ani, la expirarea contractului iniţial. Scopul: „Terenul arendat va fi folosit de către arendaş doar în scopul desfăşurării de activităţi de cercetare-dezvoltare agricolă şi producţie agricolă." Arenda ce urma să fie plătită de GRIVCO către Academie a fost una scandalos de mică: 100 de kg de grâu la hectar pe an în primii şapte ani, urmând a creşte la 300 kilograme de grâu la hectar după această perioadă. În schimbul arendei mai scăzute în primii şapte ani, Academia urma să se aleagă cu proprietatea asupra utilajelor şi investiţiilor făcute de GRIVCO. În realitate, tractoarele ar fi fost inutile pentru Academia Română atât timp cât tot GRIVCO urma să lucreze pământul pentru următoarele trei decenii. La finalul contractului, reprezentanţii Academiei Române au îmbrăcat afacerea cu grâne cu masca cercetării ştiinţifice: „Metodele folosite de GRIVCO să respecte principiile de dezvoltare durabilă a agriculturii în cadrul exploatării solului".
2008 - Ministerul Agriculturii constată că Academia Română, în loc să facă cercetare pe terenul dat în folosinţă de ADS, i l-a oferit lui Dan Voiculescu. Din această cauză, Academia Română pierde dreptul de folosinţă a celor 2.600 de hectare. Voiculescu continuă totuşi să exploateze terenurile.
Cum a transformat ministrul Daniel Constantin un training de cinci zile într-o diplomă acordată de „Scottish Agricultural College”!
Ministrul Agriculturii Daniel Constantin susţine într-un CV oficial, postate pe site-ul Partidului Conservator, că în 2003 a obţinut de la Scottish Agricultural College din Scoţia o diplomă pentru "Îmbunătăţirea eficienţei personalului", scie HotNews. Reprezentanţii Scottish Agricultural College au declarat însă că instituţia nu i-a acordat nici un fel de diplomă.
Diploma de la SAC nu apare însă în CV-ul postat pe site-ul Ministerului Agriculturii.
Ministrul Agriculturii a explicat că este vorba de un curs de câteva zile ţinut în România de profesori scoţieni. "Este un curs care s-a făcut în România cu o diplomă eliberată de reprezentanţii colegiului din Scoţia. Am diploma la cabinet şi v-o pun la dispoziţie oricând, pe fax, pe email", a declarat Constantin pentru HotNews.ro.
Întrebat de ce diploma de la Scottish Agricultural College nu mai apare pe CV-ul de pe site-ul ministerului, Daniel Constantin a răspuns că "probabil din eroare, nu din alt motiv".
Reprezentanţii Scottish Agricultural College au declarat că nu au găsit în baza lor de date nici o referinţă că Daniel Constantin ar fi studiat acolo şi că primit o diplomă. "Înregistrările noastre oficiale nu conţin vreo informaţie că pe numele indicat de dumneavoastră ar fi fost acordată o diplomă. Există însă posibilitatea că el (Daniel Constantin n.red.) să fi participat la un curs, dar noi nu păstrăm date despre aceste cursuri pentru perioada respectivă", a transmis profesorul George Marshall, reprezentantul Scottish Agricultural College.
Acesta nu este singurul caz în care un demnitar listează în CV "diplome" pentru cursuri de pregătire de câteva zile, în urma cărora se acordă certificate fără valoare academică.
Şi ministrul Mediului, Rovana Plumb, a declarat în CV-ul oficial postat pe propriul site că a obţinut în 1999 o diplomă de la George Washington University. Este, de fapt, vorba despre un certificat în cadrul programului "Romanian Executive Development Program".
Propusă pentru funcţia de ministru al Educaţiei, Corina Dumitrescu lista la rândul său o diplomă obţinută de la universitatea "Standford" (în loc de Stanford), care s-a dovedit a fi cel mult o vizită la Institutul Hoover, care funcţionează în cadrul universităţii.
Cum a transformat ministrul Rovana Plumb un certificat acordat pentru absolvirea unui curs de două săptămâni într-o diplomă acordată de George Washington University
Ministrul Mediului, Rovana Plumb, a declarat în CV-ul oficial postat pe propriul site că a obţinut în 1999 o diplomă de la George Washington University. Reprezentaţii universităţii au declarat însă că nu au găsit nici o diplomă acordată pe numele Rovanei Plumb în 1999, relatează HotNews.ro. Ministrul Plumb a explicat că a participat la un curs de o săptămână sau două. Pe documentul prezentat de Rovana Plumb se menţionează că este vorba de un certificat în cadrul programului "Romanian Executive Development Program".
"Ne pare rău dar nu o găsim (n.r. pe Rovana Pulmb) în sistemul nostru", a precizat Michelle Sherrard directorul departamentului de relaţii cu mass-media al George Washington University. Menţionăm că la data respectivă (1999) Rovana Plumb purta acelaşi nume de familie.
În CV-ul postat pe site-ul Ministerului Mediului Rovana Plumb menţionează că a studiat în 1999 la George Washington University SUA, dar nu mai spune că a obţinut o diplomă.
Rovana Plumb a declarat că este foarte mândră de această "diplomă". "Am urmat un curs în cadrul Universităţii George Washington. În cadrul Universităţii funcţiona un centru de dezvoltare profesională, aşa cum este menţionat şi pe diplomă. Diploma am prezentant-o, este mândria mea. Cursul s-a desfăşurat în 1999. Am avut atât parte teoretică, cât şi parte practică. Am participat la diverse paneluri organizate şi la Banca Mondială şi la diverse companii pentru a vedea cum funcţionează acest tip de management," a declarat ministrul.
La solicitarea HotNews.ro Rovana Plumb a prezentat documentul obţinut de la George Washington University. Pe documentul în cauză apare următoarea menţiune:
"George Washington University - Center for Profesional Development. This certifies that Rovana Plumb has successfully completed the requirements for a certificate in the Romanian Executive Development Program."
Astfel că din document reiese că este vorba de un certificat şi nu de o diplomă.
Guvern!
Cine sunt specialiştii „apolitici" ai lui Ponta
Liderii USL au uitat când criticau PDL şi pe Emil Boc pentru politizarea deconcentratelor şi pentru satisfacerea clientelei politice.
Zeci de secretari de stat şi şefi de autorităţi, agenţii şi inspectorate au fost schimbaţi în doar câteva zile de şeful Executivului. În cazul unora, schimbarea era aşteptată şi, probabil, justificată, din cauza neregulilor constatate. În cazul altora, pare însă mai degrabă a fi vorba de numiri exclusiv pe criterii politice şi de plătirea unor datorii. Adică, exact ce reproşau liderii USL fostei puteri.
Chiar şi în cursul zilei de ieri, când premierul Victor Ponta a operat noi revocări din funcţii şi numiri, liderii USL au încercat să acrediteze refrenul echidistanţei şi profesionalismului. Concret, referindu-se la instituţiile deconcentrate, preşedintele PNL, Crin Antonescu, a arătat că „România nu se poate repara dacă se continuă o atitudine partizană, sectară, ultrapolitizantă" şi că oamenii numiţi în fruntea acestora trebuie să fie „în slujba cetăţenilor".
La o privire mai atentă pe numirile operate de Victor Ponta de la instalarea la Palatul Victoria încoace se creionează însă un alt tablou.
Departamentul Românii de Pretutindeni
La conducerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni se află, de miercuri, Natalia Intotero, vicepreşedinte al PSD Hunedoara. Aceasta a mai fost secretar de stat, tot la propunerea PSD, în guvernarea PSD-PDL, când s-a şi făcut remarcată printr-o serie de declaraţii (nu ştia că Teodor Meleşcanu nu mai era la acea dată în MAE şi credea că Suedia are preşedinte). Alte reproşuri aduse atunci acesteia au vizat lipsa experienţei în diplomaţie, deoarece activase ca director de şcoală şi consilier judeţean. Mandatul Nataliei Intotero s-a încheiat în MAE o dată cu ieşirea PSD din Guvernul Boc.
Cine îl consiliază pe Victor Ponta
Dintr-un foc, premierul Victor Ponta şi-a asigurat miercuri încă trei consilieri de stat (după Geanina Puşcaşu, asistenta de la Bruxelles a soţiei sale, Daciana Sârbu): Remus Cernea, Liviu Harbuz şi Eugen Orlando Teodorovici.
Primul, Remus Cernea, este liderul Mişcării Verzilor - Democraţi Agrarieni şi a candidat în 2009 la prezidenţiale (când s-a făcut remarcat, printre altele, prin faptul că locuia cu părinţii şi nu avea un serviciu). „Mişcarea Verzilor - Democraţi Agrarieni este cooptată la guvernare începând de miercuri, 23 mai 2012", a ţinut Cernea să transmită presei. Din acesta mai aflăm că el se va ocupa de probleme de mediu şi de relaţia cu societatea civilă.
Al doilea consilier de stat numit miercuri de Ponta, Liviu Harbuz, are categoric mai multă experienţă politică, fiind cunoscut drept un apropiat al lui Ilie Sârbu, socrul premierului Victor Ponta. De altfel, a mai fost consilier al lui Adrian Năstase, şef la ANSVSA şi secretar de stat în Ministerul Agriculturii (în 2009). A fost cercetat penal în trei dosare vizând mai multe nereguli pe care le-ar fi comis când era preşedinte ANSVSA. A fost scos de sub urmărire penală în 2007. Anul trecut, Harbuz a candidat pentru un mandat de deputat, în colegiul din Neamţ rămas vacant după decesul lui Victor Surdu. A piedut însă bătălia în faţa lui Adrian Rădulescu (PDL). Tot anul trecut, presa scria că firma înfiinţată de acesta, Win Win Business SRL, avea în derulare opt din cele 11 contracte pentru formarea profesională a fermierilor, în valoare de circa 10 milioane de euro.
În fine, Eugen Orlando Teodorovici a mai fost secretar de stat în Ministerul de Finanţe în vremea Guvernului Tăriceanu. Presa l-a trecut atunci pe locul doi în topul bugetarilor care câştigau sute de mii de euro din participarea la diferite AGA şi CA (în 2007, Teodorovici încasase circa 140.000 de euro).
Inspectoratul de Stat în Construcţii şi „Trofeul Calităţii"
Doar şase zile a stat la şefia ISC Constantin Balaban-Grăjdan, instalat de premierul Ponta în locul Ruxandrei Carmen Berszan. Suficient însă pentru a arunca în aer dosarul „Trofeul Calităţii" al ex-premierului Adrian Năstase, prin trimiterea către instanţă a unui punct de vedere potrivit căruia Inspectoratul nu se constituie în parte civilă deoarece nu ar fi suferit vreun prejudiciu financiar-contabil. Este vorba de acel dosar în care, la sfârşitul lui ianuarie 2012, Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare, decizie contestată la completul de cinci judecători al instanţei supreme. Constantin Grăjdan, semnatarul documentului sus-menţionat, a mai condus ISC în 2009, în perioada Guvernului PSD-PDL. Decizia de demitere la doar şase zile de la reinstalarea în fruntea ISC a fost justificată, ieri, de premierul Ponta prin „comportamentul şefului ISC, care a luat decizii fără să-l informeze pe primul-ministru". Mai trebuie spus că în prima şedinţă a Guvernului Ponta de după învestirea în Parlament, Inspectoratul a fost trecut de la Ministerul Dezvoltării în subordinea directă a Executivului.
Vladimir Tismăneanu şi poliţe mai vechi
În condiţiile în care între premierul Victor Ponta şi şeful Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Vladimir Tismăneanu, au avut loc mai multe schimburi de replici acide, nu a mirat pe nimeni înlocuirea acestuia. Mai ales că Tismăneanu a condus Comisia prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, comisie care a redactat raportul în baza căruia preşedintele Traian Băsescu a condamnat comunismul, în decembrie 2006. În aprilie 2012, înaintea dezbaterii moţiunii de cenzură care a dus la căderea Guvernului Ungureanu, Vladimir Tismăneanu declara că USL are „o strategie a contestării, nu una a construcţiei" şi-l avertiza pe Victor Ponta „ai grijă ce îţi doreşti!". Anterior, Tismăneanu catalogase pe blogul său opiniile lui Ponta drept „o neghiobie şi o calomnie de ultimă speţă". Tot de la şefia IICCMER, dar din funcţia de preşedinte executiv, a fost îndepărtat şi profesorul Ioan Stanomir, care a condus comisia prezidenţială pentru revizuirea Constituţiei. În locul acestora au fost numiţi Dinu Zamfirescu (preşedintele Senatului PNL, a condus Institutul pentru Memoria Exilului Românesc în perioada 2003-2010) şi Dan Andrei Muraru (istoric, a fost secretar al Centrului de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului). Interesant este şi faptul că înlocuitorul lui Vladimir Tismăneanu nu a fost anunţat de premierul Ponta sau de purtătorul de cuvânt al Guvernului, ci de preşedintele PNL, Crin Antonescu.
ANCHETĂ.
Şeful ISC a trimis instanţei supreme o adresă prin care a anunţat că nu există prejudiciu în dosarul fostului premier
DNA a confirmat dezvălurile mass media: Balaban Grăjdan, învinuit că l-a favorizat pe Nastase în dosarul în care a fost condamnat la doi ani de închisoare!
Constantin Balaban Grajdan, fost sef patru zile la Inspectia pentru Consdtructii, a fost audiat asta-noapte de procurorii anticoruptie si a fost pus sub acuzare pentru favorizarea infractorului in dosarul in care fostul premier Adrian Nastase a fost condamnat de prima instanta de judecata la doi ani de inchidoare cu executare deoarece, folosindu-se de autoritatea functiei de sef al PSD, a adunat si folosit pentru campania electorala 75,5 miliarde de lei vechi.
In astfel de situatii, de obicei anchetatorii de la DNA solicita arestarea preventiva avand in vedere gravitatea infractiunii: a fost savarsita pentru a anula o condamnare data deja de o instanta de judecata, care a analizat inclusiv documentele pe care le-a invocat Balaban-Grajdanin adresa prin care a vrut sa salveze lotul Nastase. De ce n-au solicitat arestarea preventiva? Poate pentru ca au fost intimidati de agresivitatea cu care atat actualul ministru al Justitiei, Titus Corlatean, cat si alti lideri PSD, inclusiv premierul Victor Ponta, au anuntat vor sa faca schimbari la institutiile anticoruptie DNA si ANI ,care merg prea bine, fiind laudate de Comisia Europeana.
Redam integral comunicatul DNA:
"La data de 22 mai 2012, învinuitul Constantin-Adrian Balaban Grăjdan, cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a procedurilor interne privind circuitul documentelor şi fără a avea avizul vreunei direcţii din cadrul ISC, a întocmit, a semnat şi a transmis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o adresă prin care renunţă, în numele instituţiei, la pretenţiile civile în dosarul 2470/1/2012, în condiţiile în care, în respectivul dosar, Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) se constituise parte civilă în proces încă din faza de urmărire penală, iar la termenul din data de 16 mai 2012, ISC îşi majorase pretenţiile civile la suma de 75.5 miliarde ROL (7.552.635 RON).
Împrejurările în care a fost emisă adresa respectivă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (în cea de a doua zi de la numirea în funcţie a inspectorului general, în condiţiile în care acesta nu preluase oficial atribuţiile specifice funcţiei, termenul scurt în care a fost redactată şi trimisă la instanţă, lipsa avizelor direcţiilor de specialitate, lipsa unei opinii juridice din partea consilierului juridic căruia îi fusese repartizată cauza, lipsa unei fundamentări a cererii raportat la sentinţa prin care inculpaţii au fost obligaţi la despăgubiri către ISC) conturează ipoteza că învinuitul Constantin-Adrian Balaban Grăjdan a emis adresa în scopul obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile inculpaţilor şi pentru a îngreuna cercetarea judecătorească.
În acel dosar, prin Sentinţa penală nr. 176 din 30 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a obligat pe inculpaţii Năstase Adrian, Jianu Paula Irina, Gasparovici Diana, Popovici Mariana Ioana, Popovici Bogdan în solidar cu SC EUROGRAFICA SRL la 3.337.452,5 lei (RON) despăgubiri civile către ISC şi respectiv pe inculpaţii Jianu Paula Irina, Gasparovici Diana, Popovici Mariana Ioana, Popovici Bogdan în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A ROND SRL şi inc. Vasile Mihai Cristian în solidar cu partea responsabilă civilmente SC EUROGRAFICA SRL la 3.143.931,9 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile".
Inspectorul-şef pentru Construcţii, Constantin Adrian Balaban- Grăjdan, demis joi de premierul Victor Ponta, era audiat aseară de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fiind suspectat de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi favorizarea infractorului deoarece cu o zi înainte a retras Inspectoratul din procesul „Trofeul Calităţii", în care Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani închisoare cu executare, spun surse judiciare.
În cursul dimineţii de joi, procurorii anticorupţie i-au citat la audieri pe toţi funcţionarii Inspectoratului de Stat pentru Construcţii (ISC) care, potrivit legislaţiei, trebuiau implicaţi în întocmirea şi trimiterea unei adrese către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care instanţa era anunţată că nu a suferit nici un prejudiciu în dosarul „Trofeul Calităţii". Singurul care nu s-a prezentat dimineaţa la audieri a fost Balaban, poate şi pentru că premierul Victor Ponta l-a anunţat că l-a demis pentru declanşarea acestui scandal. Balaban s-a prezentat la DNA abia după-amiază pentru a răspunde la întrebările procurorilor, iar până la închiderea ediţiei el nu părăsise Parchetul.
Principalele întrebări la care a trebuit să răspundă Balaban în faţa procurorilor DNA
Potrivit surselor mass media, Balaban-Grăjdan a trebuit să justifice toate demersurile juridice contradictorii pe care le-a făcut în dosar de-a lungul anilor în calitatea sa de responsabil al ISC. Întrebările principale sunt:
-De ce a dus documentele la DNA, în baza cărora Năstase a fost învinuit, dacă susţine acum că ISC n-a fost organizatorul simpozionului „Trofeul Calităţii"?
-De ce ISC s-a considerat parte civilă în dosar (în 2008) dacă susţine acum Balaban, n-a existat prejudiciu?
-De ce, în 2009, înainte de pronunţarea primei sentinţe de condamnare a lui Năstase, când ocupa chiar funcţia de şef al ISC nu a retras instituţia ca parte civilă din dosar? (A fost numit şef la recomandarea lui Mircea Geoană, cu aprobarea lui Marian Vanghelie în perioada guvernării PSD-PDL.
-De ce n-a trecut adresa prin registratură şi n-a cerut viza secretarului general al ISC , aşa cum impune legea?
-Cine i-a cerut să trimită acea adresă?
DNA a declanşat ancheta după ce Adrian Balaban-Grăjdan a trimis miercuri o adresă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a anunţat că Inspectoratul nu a înregistrat nici un prejudiciu în dosarul „Trofeul Calităţii". Scopul declarat de Balaban pentru România liberă a fost „trebuia să-mi repar cumva greşeala" faţă de Năstase. El se simţea vinovat faţă de fostul premier deoarece, în urmă cu câţiva ani, în calitatea sa de şef al Departamentului Legislaţie de la ISC, a dus la DNA documentele în baza cărora Adrian Năstase a fost pus sub acuzare în dosarul „Trofeul Calităţii" şi apoi condamnat la doi ani de închisoare cu executare, fiind obligat de prima instanţă să acopere şi prejudiciul estimat la 75,5 miliarde de lei vechi.
„Atunci eu am fost unealtă pentru că eu am dus documentele la DNA care l-au incriminat pe domnul Năstase. Acum, am trimis din propria iniţiativă adresa la Înalta Curte pentru că trebuia să-mi repar cumva greşeala de atunci. Nu m-a pus nimeni, am făcut-o din propria iniţiativă" ne-a declarat Balaban. La scurt timp după ce ne-a făcut această declaraţie, o echipă a DNA a descins la Inspectorat şi a ridicat documente.
Ponta l-a demis pentru a atenua impactul scandalului
A doua zi, Guvernul a anunţat că Balaban a fost demis din cauză că a luat decizii fără a-l consulta pe Victor Ponta, deşi ISC se afla în subordinea directă a premierului.
Demiterea ar fi fost făcută pentru a atenua suspiciunea potrivit căreia Balaban a fost numit special de Ponta pentru a trimite acea adresă la instanţă cu scopul de a-l salva pe Năstase de la închisoare, spun surse guvernamentale.
Ioana Cazacu, unul dintre avocaţii lui Năstase, a anunţat că va folosi documentul ISC pentru a cere închiderea dosarului pe motiv că nu există prejudiciu. Chiar dacă instanţa ar lua în considerare adresa de ieşire din proces a ISC, probele din dosar arată că banii s-au strâns, că au ajuns la firme apropiate de Năstase şi au fost folosiţi în campania electorală, iar în astfel de cazuri prejudiciul la care a renunţat ISC trece ca venit la bugetul de stat, aşa cum prevede legea, spune expertul anticorupţie Laura Ştefan.
DNA a facut percheziţii la Inspectoratul de Stat în Construcţii
DNA a început anchetarea şefului Inspectoratului de Stat pentru Construcţii, Constantin Adrian Balaban-Grăjdan, care a trimis în afara cadrului legal o adresă Înaltei Curţi, anunţând astfel că nu mai este parte civilă în dosarul „Trofeul Calităţii". În această cauză Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare. Scopul demersului şefului Inspectoratului ar fi închiderea dosarului penal şi salvarea lui Năstase.
Fostul premier Adrian Năstase voia să scape de închisoare în dosarul „Trofeul Calităţii" cu ajutorul Inspectoratului de Stat pentru Construcţii, susţin surse judiciare. Strategia apărării lui Năstase ar fi fost construită pe două flancuri: unul pentru obţinerea amânărilor până la prescrierea faptelor, altul prin implicarea ISC, care trebuia să se retragă din procesul de la Înalta Curte pe motiv că nu a fost prejudiciat. Primul pas pentru implicarea ISC a fost făcut de premierul Victor Ponta chiar din prima şedinţă de guvern, când a trecut inspectoratul sub comanda sa directă. Apoi, a fost înlocuirea şefului ISC cu o persoană dispusă să facă acea adresă de ieşire din proces. Cea mai potrivită persoană era Constantin Adrian Balaban-Grăjdan, care, în urmă cu câţiva ani, a dus la DNA documentele inculpării lui Adrian Năstase, în calitatea sa de atunci de şef al Direcţiei Legislaţie a Inspectoratului. După ce ieri Balaban-Grăjdan a trimis la Înalta Curte adresa salvatoare pentru Năstase, poliţia judiciară a DNA a descins la cabinetul său şi a ridicat documente. Surse judiciare spun că Balaban a trimis adresa fără a o trece prin registratură şi fără semnătura secretarului general, aşa cum impune legea. El ar fi cercetat acum pentru abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave.
Balaban: „Am fost unealtă ... şi acum trebuia să-mi repar greşeala"
Actul semnat de Balaban-Grăjdan intră în contradicţie flagrantă cu faptul că din anul 2008 şi până acum aceeaşi instituţie a susţinut că este parte civilă, că a fost prejudiciată cu 75,5 miliarde de lei vechi şi că trebuie să-şi recupereze banii. Inclusiv în anul 2009, când şef al Inspectoratului era tot Balaban-Grăjdan!
Explicaţia pe care o dă noul şef al Inspectoratului de Stat pentru Construcţii este halucinantă. Într-o declaraţie pentru RL, Balaban-Grăjdan recunoaşte că, în urmă cu câţiva ani, el personal a dus documentele la DNA, care au stat la baza inculpării lui Năstase. „Atunci eu am fost unealtă pentru că eu am dus documentele la DNA care l-au incriminat pe domnul Năstase. Acum, am trimis din propria iniţiativă adresa la Înalta Curte pentru că trebuia să-mi repar cumva greşeala de atunci. Nu m-a pus nimeni, am făcut-o din propria iniţiativă" ne-a declarat Balaban. Balaban-Grăjdan şi-a făcut singur un registru la cabinet, unde a înregistrat adresa pentru a nu afla nimeni de ea. Circuitul documentelor instituţiei guvernamentale este stabilit printr-o hotărâre de guvern care este în vigoare, şi cine nu-l respectă comite abuz în serviciu".
Documentul care vrea să-l salveze pe Năstase, emis nelegal
În baza acestei adrese, Adrian Năstase speră să scape de inculpare, logica apărării fiind: dacă nu există prejudiciu, nu există nici infracţiunile, deci dosarul trebuie închis.
Expertul anticorupţie Laura Ştefan susţine, însă, contrariul: Năstase a fost condamnat de instanţa de fond la doi ani închisoare cu executare în baza unui text de lege care se referă la faptul că, folosindu-se de funcţia sa politică de preşedinte PSD, şi-a procurat fonduri pentru campania electorală.
Mai mult, instanţa de fond, care l-a condamnat la doi ani închisoare cu executare, a constatat şi prejudiciul, iar adresa trimisă de Balaban-Grăjdan la Înalta Curte nu anulează acest prejudiciu. Potrivit legii- spune expertul Laura Ştefan- dacă instituţia implicată nu se constituie parte sau renunţă să mai fie parte prejudiciată, atunci prejudiciul se face venit la bugetul de stat.
Cum a fost numit Balaban-Grăjdan şef al Inspectoratului de Stat în Construcţii în 2009 şi în prezent
Balaban-Grăjdan ne-a relatat cum a fost instalat pe funcţia de şef al Inspectoratului. „PSD m-a numit, prin domnul Drăghici de la Departamentul Dezvoltare, pentru că am pregătire specială ! Eu am primit recomandări şi în 2009 de la PSD. Eu am pregătire, am terminat Institutul Marshall şi de aceea în 2009 domnul Geoană m-a propus ca şef al Inspectoratului şi am fost susţinut şi de organizaţia PSD Bucureşti, de preşedintele Vanghelie, fără de care nu puteam fi numit. Acum Inspectoratul este sub coordonarea directă a premierului, dl Victor Ponta, şi bugetat de Secretariatul General al Guvernului, de domnul Eugen Bejinariu" ne-a povestit Balaban-Grăjdan.
Recursul la condamnarea lui Năstase, amânat de cinci ori la rând
Înalta Curte a amânat din nou judecarea recursului în dosarul lui Adrian Nastase, denumit generic „Trofeul Calităţii", în care fostul premier a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare pentru că, folosindu-se de funcţia sa, a determinat-o pe Irina Jianu, inspectorul şef al Inspectoratului de Stat pentru Construcţii, să adune fonduri pentru campania sa electorala din 2004. Banii- circa 75,5 de miliarde de lei - au fost camuflaţi prin organizarea simpozionului „Trofeul calitatii în construcţii" de către Inspectoratul de Stat în Construcţii. Noul termen de judecată dat este 30 mai, adică foarte aproape de termenul de prescripţie, care s-ar împlini în luna iunie după cum a anunţat Ion Cazacu, avocatul lui Năstase.
Trecutul maculat al lui Victor Ponta!
Victor Ponta ar fi putut întoarce o filă a istoriei, să rupă PSD de trecutul încărcat de corupţie, abuzuri şi aroganţă comunistă şi să-l tansforme într-un partid socialist modern de tipul Partidului Laburist britanic, că tot şi-l luase model pe Tony Blair. Episodul Balaban-Grăjdan, tentativa josnică de a-l scăpa pe Adrian Năstase de închisoare printr-un act guvernamental, este o sfidare aruncată în obrazul românilor şi hârtia de turnesol care dovedeşte că Ponta a ales continuitatea cu vechea gardă pesedistă. În loc să gândească în termeni grandioşi, Ponta îşi face debutul în politica mare alegând un destin meschin.
Faptul că Ponta l-a demis pe nefericitul „Grăjdan-l-am-exonerat-pe-Năstase-în onoarea-lui-Cuza'' „din cauza comportamentului'' acestuia, care nu l-ar fi informat pe prim-ministru asupra deciziilor luate este o circumstanţă agravantă pentru Ponta şi un episod din ceea ce pare spectacolul cinic la care se dedă actuala putere cu scopul de a-l scăpa pe Năstase de închisoare cu orice preţ. Dacă anunţul privind demiterea ar fi fost însoţit şi de scuzele personale adresate de Ponta cetăţenilor români şi de declararea drept nulă şi neavenită a adresei Inspectoratului de Stat în Construcţii prin care se ISC se retrage ca parte civilă din procesul lui Năstase şi renunţă la un prejudiciu de 75,5 miliarde de lei vechi şi dacă toate acestea ar fi fost însoţite de un angajament ferm al lui Ponta că acest guvern nu are intenţia să intervină în actul de justiţie, atunci, poate, şi-ar fi recâştigat o parte din credibilitate. Aşa, demiterea ineptului Grăjdan nu pare altceva decât o etapă din ceea ce pare a fi un plan bine pus la punct cu ceva vreme în urmă.
Ponta vrea să ne facă să credem că a trecut în mod cu totul întâmplător ISC din subordinea Ministerului Dezvoltării în subordinea sa personală, că l-a numit la fel de întâmplător pe Balaban-Grăjdan în funcţia de inspector-şef („întâmplător'' fostul şef al biroului de resurse juridice din perioada când ISC s-a constituit ca parte civilă), că întâmplător acesta a descoperit după numai trei zile că nu există prejudiciu şi că în mod cu totul întâmplător a trimis adresa la Înalta Curte în aceeaşi zi în care se întâmpla ca Năstase să aibă termen de judecată în dosarul Trofeul Calităţii. Şi că Ponta a devenit conştient de acest şir de întâmplări nefericite abia joi. Nu, mulţumim.
Dacă ştim ceva despre practicile fostei Securităţi şi ale Procuraturii comuniste, atunci este mult mai probabil că întreaga afacere a fost premeditată cu cinism şi aroganţă şi că Grăjdan nu a fost altceva decât omul de paie care trebuia sacrificat public şi că acest sacrificiu a fost pedeapsa pentru păcatul de a fi oferit DNA documentele care l-au încriminat pe Nastase. Ceea ce i s-a întâmplat lui Grăjdan este ceea ce Inchiziţia numea autodafé - umilirea publică a ereticului care a trădat dreapta credinţă în mafia de partid şi de stat. Ponta şi-a dat în acest fel examenul de intrare în elita selectă a clasei dominante din România. Se pare că numai comiţând un act atât de revoltător de imoral şi de sfidare a bunului simţ şi a bunei credinţe a românilor devii un om de încredere, unul „de-al lor'' care poate fi admis în Sistem. Domnul Ponta merită compasiunea noastră. Viitorul său în lumea mare a politicii şi afacerilor româneşti pare asigurat, dar preţul plătit pentru acest viitor este un destin maculat de compromisuri, demisii morale şi dezonoare.
Nu că Ponta n-ar fi avut de ales. De la vârful PSD ar fi putut lansa un proces de reformare şi modernizare a acestui partid pe care să îl elibereze de balastul ultimilor 20 de ani.
Dacă ar fi vrut, Ponta ar fi putut să încerce să pornească împreună cu o echipă nouă şi competentă - există persoane competente şi la stânga - la realizarea unor proiecte de anvergură pentru România, proiecte care, în acord cu ideologia asumată, ar fi putut duce la o Românie mai dreaptă din punctul de vedere al distribuţiei avuţiei.
În schimb, Ponta a ales să confirme toate temerile legate de planurile USL de subordonare politică a Justiţiei, a ales să satisfacă servil clientela politică numind în funcţii oameni compromişi sau irelevanţi precum Corina Dumitrescu, Mang ori Daniel Constantin, sau, mai nou, Remus Cernea, Liviu Harbuz şi - oroare - Natalia Intotero! Ar fi putut măcar să încerce să depolitizeze instituţiile de stat aşa cum a promis dar, a ales să înlocuiască oamenii PDL cu cei ai USL până la nivel de directori adjuncţi în companiile de stat.
Când se lăuda cu „tinereţea'' lui, şi vorbea de „o nouă generaţie de politicieni'', Ponta promitea să facă „un alt fel de politică''. Acţiunile sale din ultimele zile dovedesc că a ales să facă exact aceeaşi politică pe care o face PSD (FDSN, FSN) de douăzeci de ani. Abia lansat în politica la vârf, că Victor Ponta a şi eşuat deja.
Cianura ex-sovietică şi propaganda maghiară!
Despre cum a ajuns compania romaneasca SC Aurul SA in portofoliul oligarhilor Noului KGB autoritatile Romaniei mai poartă şi acum tacerea. La fel si presa centrala, ajunsa in mare parte pe aceleşi mâini KGB-iste. Fosta SC Aurul SA a trecut prin mai multe suveici si istorii controversate, care nu au exclus accidente ecologice bizare si crime misterioase, pana a devenit Romaltyn Mining.
Daca Rom banuim ca vine, ca si in cazul Rompetrol, de la Romania si nu de la ciocolata Rom sau conlocuitorii nostri nomazi, Altyn vine de la o denumire tatareasca a aurului. Carevasazica, Romaltyn ar insemna, totusi, aurul romanesc. Daca nu ar fi acum rusesc. Conform altor explicatii, numismatice, Altyn a fost o moneda ruseasca batuta de tarii Alexei, Piotr si Nicolai (toti intai) si folosita apoi pana prin 1991, cu o valoare de trei copeici. Adica, excact cu ce ne alegem noi din mina de la Baia Mare. Oricum ar fi, observam o invazie de firme “romanesti”, toate una si una, care ar merita sa-si dea arama (aurul fiind prea scump), pe fata. Oficiul de protectie al consumatorului ar trebui sa se autosesizeze pe marginea propagandei inselatoare cu prescurtari care invoca numele Romaniei in cazuri precum Romaltyn – Rusaltyn, Alro – Alru, TMK Artrom – TMK Artrus, Volksbank – Rusbank, Rompetrol – Ruspetrol sau Petrom – Petrus. Basca Lukoil –Rusoil.
De la Rosia Montana, la Rusia Montana
Cazul Aurul este insa, semnificativ, si pentru modul cum retele mai mult sau mai putin deschise, de la reteaua “civililor” lui Soros la cea a “acoperitilor” lui Putin, au reusit sa traga Romania şi pe conducătorii ei vremelnici pe sfoară, eliminand investitori occidentali in folosul aliantei ruso-maghiare, dupa cum se preconizeaza si in cazul Rosia Montana, localitate aflata deja pe hartile aurifere ale laboratoarele de la Kremlin cu denumirea mai neaosa de… Rusia Montana.
Inca din anul 1990 in societatea Aurul SA s-a aflat implicata cu o participatie de 50% o companie australiana, Esmeralda Exploration Ltd. Pentru a fi pusa pe fuga s-a inventat in 2000, intamplator anul venirii lui Putin la putere, o “catastrofa planetara”: accidentul ecologic de la Baia Mare. Poluarea raului Tisa – provocata de un accident la SC Aurul SA Baia Mare, aflata in apropierea unui afluent al Somesului, care, la rândul lui, se varsa in Tisa – “a ucis 88- 90% din fauna si flora raului”, se plangeau ecologistii maghiari. “Sunt afectati, pe o perioada de zeci de ani ungurii, iugoslavii mai putin romanii”, declara atunci un ziarist maghiar. Ciudat, au trecut doar 10 si carasul maghiar zburda zglobiu prin apele Tisei. “Se pare ca accidentul de la S.C. Aurul S.A. Baia Mare, in urma caruia Tisa a fost poluata cu cianuri, este speculat politic, de vreme ce se vorbeste de “cea mai mare catastrofa dupa Cernobâl” si dincolo de Tisa se fac referiri la Tratatul de la Versailles”, se arata la vremea respectiva in buletinul Argument Ecologic al Centrului de Consultanţă Ecologică Galaţi. In ciuda faptului ca analizele cercetatorilor romani aratau indici normali, dincolo de granita propaganda maghiara se zbatea in marsuri cu drapele negre si lumanari pentru “moartea Tisei”.
Peşti ungureşti cu paşaport chinezesc, sau invers?
Presedintele companiei Esmeralda, Brett Montgomery, avea sa respinga acuza de contaminare a raului si sa afirme destul de raspicat la Bursa din Australia: “Subliniez, oricum, ca nu exista nici o dovada care ar putea confirma ca distrugerile si contaminarea despre care s-a spus ca sunt cauzate de noi sunt rezultatul inundatiei provocate de spargerea digului de la Baia Mare”. Purtatorul de cuvânt al companiei Esmeralda, Chris Codrington, a apreciat ca pentru moartea pestilor din râul Tisa nu trebuie data vina pe cianuri. “În reportajele televizate am vazut pesti care înca mai miscau. Daca erau otraviti cu cianura ar fi fost morti. Si, daca exista pesti morti în Ungaria, de ce nu s-a intamplat acelasi lucru în Romania, acolo unde s-au produs deversarile?”, a mai intrebat, poate prea curios, reprezentantul companiei australiene. Raspunsul a fost dat prin faptul ca Ungaria a pierdut procesul european intentat Romaniei. Dar nu l-a mai auzit nimeni. Pestii vazuti de Chris Codrington si o lumea intreaga, care dadeau acrobatic din coada dandu-si ultima rasuflare in fata camerele de filmat, erau… crapi chinezesti. Se pare ca proprietarii crescatoriilor de peste din Ungaria au dat lovitura vietii lor, cu bani-gheata proveniti direct din rezervele serviciilor speciale ungare.
Rezultatul: australienii si-a luat talpasita. La scurt timp, Ioan Hudrea, Iuliu Chiorean şi Staicu Bălănescu, afirmati drept magnaţiiresurselor minerale din Maramureş, au reprivatizat Aurul SA redenumita Transgold pe mana kazaha (va suna cunoscut?) prin Alty Group, parte a KazakhGold Group Limited cu o participatie a Oxus Gold, retrasa din joc undeva prin Uzbekistan, pentru ca apoi fosta Aurul SA sa intre direct în posesia oligarhului rus Mihail Prokhorov printr-o operaţiune alambicată a Polyus Gold. Pana la urma, acesta pare sa fie si interesul Retelei Deschise Soros: blocarea proiectului actual de la Rosia Montana pentru a aparea, calare pe o racheta Katiusa “ecologica”, un “salvator” rasaritean cu stea rosie in frunte si un proiect revolutionar care sa placa pana si crapilor chinezesti din crescatoriile unguresti.
Afacerea Aurul si coada lui Magureanu
Ioan Hudrea este cunoscut drept un apropiat de-al lui Virgil Magureanu, primul sef al SRI, despre care se spune ca a inventat metoda falimentarii minelor de aur si metale rare. Jurnalista de investigatii Adina Anghelescu si specialista in energie si resurse minerale Gabriela Moroianu, au prezentat intr-o ancheta a fostului ziar “Ziua” (acum disparut si de pe net) matrapazlacurile celor doi, sub titlul Afacerea Aurului.
Mai este de amintit ca, pana la definitivarea afacerii cu rusii, in 2003, are loc la Baia Mare o crima misterioasa cunoscuta sub numele dat de presa de “Masacrul de la Arhive”. Jurnalistul veteran Cornel Sabau – el insusi o victima a mafiilor locale, arestat si închis de mai multe ori de mai multe ori dar si primul ziarist castigator la CEDO in urma procesului privind detentia sa pentru “delict de presa” – pomeneste de Ioan Hudrea si crima de la Arhive in analiza complexa Armaghedonul Maramureşului 1.
Comando si masacru la Arhivele Nationale din Baia Mare
In noaptea de 14 spre 15 septembrie, la Arhivele Nationale Maramures a avut loc un adevarat masacru. Flaviu Pop, militar in termen la Jandarmerie si ajutor al comandantului garzii, ar fi tras singur si in acelasi timp cu doua arme kalasnikov cu care si-ar fi impuscat patru colegi aflati in cladire, dupa care s-ar fi sinucis. Nu e clar daca sinuciderea a venit tot de la doua arme. Au murit Gabriel Pripon, Florin Romonti, Vasile Sav si Gratian Muresan si atentatorul oficial Flaviu Pop. Nici macar la doi ani de la crima nu se daduserea publicitatii rezultatele anchetei. Si noi n-am auzit nimic nou pana azi. Gazeta de Maramureş arăta insa, intr-unul din ultimele articole pe aceasta tema ramas pe internet, ca organele locale au inventat un fals prim martor ocular in timp ce autenticul martor, facut disparut, declarase ca imediat dupa rafale a vazut doi oameni fugind din cladire. Foarte multe neconcordante duc la ipoteza unei posibile operatiuni de comando specifice serviciilor speciale rusesti, care au acest tupeu de a actiona criminal pe teritoriul Romaniei. Jurnalistul Cornel Sabau afirma ca, in Baia Mare, “neoficial însă, se vorbeşte despre faptul că la ordinul lui Hudrea cineva ar fi încercat sustragerea – sau înlocuirea – din arhivele maramureşene a documentelor care ar proba adevărata concentraţie de aur din piritele maramureşene” .
Si iata cum la Baia Mare se exploateaza chiar acum, aurul si alte metale rare, linistit, tot cu cianuri, fara ca “societatea civila” si “activistii ecologisti” sa se sesizeze. De unde se vede treaba ca cianura ruseasca este la fel de dulce (pentru unii), ca propaganda ungureasca.
Afacerea “Aurul Românesc”!
De ani de zile, aurul din Romania aflat in sterilul din iazurile de decantare de la Baia Mare se „scurge” peste granita prin cele mai ingenioase metode "contractuale".
Banii pentru acest aur se topesc prin aceleasi manevre. Afacerea are o ”linie” cu patru "canale de navigatie": REMIN SA-TRANSGOLD-GEOMIN SA-TRAFIGURA Elvetia. In spatele tuturor se contureaza vesnicul Virgil Magureanu&Comp. Una dintre marile manevre ecomonico-financiare care a scapat pana acum autoritatilor, afacerile cu minereu aurifer, se desfasoara nestingherite sub ochii Guvernului Romaniei. Nimeni nu a intrat in subteranele afacerilor de la SC TRANSGOLD Baia Mare.
Şi aceasta, pentru ca le-a fost frica, pentru ca unii au mai primit si amenintari, pentru ca altii si-au vazut de-ale lor, stiind ca o astfel de "inginerie", pe care o vom demonta in randurile de mai jos, trebuia sa aiba OK-ul celor din varful piramidei. Deţinem documente care dovedesc faptul ca in tranzactiile cu minereul aurifer al Romaniei, statul continua sa piarda cantitati insemnate si bani foarte multi. Si ca cineva castiga, de multa vreme, in detrimentul cetateanului.
ESMERALDA, preambul la marea tranzactie "aurifera"
La inceputul anilor '90, REMIN Baia Mare (societatea de stat care se ocupa cu extragerea si prelucrarea minereurilor aurifere) a format impreuna cu firma australiana ESMERALDA societatea comerciala AURUL. Actionarii initiali ai SC AURUL SA Baia Mare erau: ESMERALDA-50%, REMIN-44,8%, GEOMIN-5%, Uzina de utilaj minier si reparatii Baia Mare-0,1% si ICPM Baia Mare-0,1%.
Evident ca a fost realizat, pentru desfasurarea acestei activitati, si un studiu de fezabilitate. Din datele existente rezulta ca indicatorii acestui studiu nu au fost atinsi niciodata. Din acest studiu reiesea ca „AURUL” putea sa obtina mai mult aur si argint intr-o noua uzina si printr-o metodologie moderna decat reusise REMIN in propria uzina de prelucrare.
Dupa scandalul cianurilor care au afectat zona de nord a tarii si au trecut granitele Romaniei spre Ungaria si Ucraina, AURUL si-a schimbat denumirea in SC TRANSGOLD SA Baia Mare, companie infiintata pentru prelucrarea, exclusiv a sterilului din iazurile Sasar si Flotatia Centrala. Din 1999 s-a schimbat obiectul de activitate, ceea ce a permis si prelucrarea minereului provenit de la REMIN. Pe baza studiului de fezabilitate, AURUL urma sa realizeze o recuperare a aurului de minimum 85%
Intre REMIN si societatea AURUL, metamorfozata in TRANSGOLD, au existat de-a lungul timpului mai multe contracte care priveau aceste detalii. Astfel, in numai doi ani, printr-un nou contract, din iulie 2001, de la o recuperare de minimum 85% s-a ajuns ca AURUL "sa faca tot posibilul" pentru a realiza o recuperare maxima de 83% aur si 48% argint. Dintr-un foc, de la minimum 85% s-a ajuns la maxim 83% recuperare a aurului din minereu.
De remarcat, in decursul anilor s-au format trei mari iazuri de decantare: Sasar, in care se regaseau 4,43 milioane de tone de steril (din care se recupera aurul propriu-si prin decantare), Flotatia Centrala -10,05 milioane tone si Bozanta -8,5 milioane tone. Asa ca, cele numai doua procente, care par insignifiante la prima vedere pentru un neavizat, inseamna, in timp, kilograme de aur si tone de argint "evaporate" in alte buzunare. Pe care ar trebui sa le identifice DNA. Sau DICOT din Parchetul Inaltei Curti.
In 2002, conform anexei la contract din 25 octombrie, daca TRANSGOLD urma sa realizeze un randament global inferior valorilor minime impuse de continut, productia de metale pretioase urma a fi calculata pe baza randamentului global minim garantat. Printr-un alt contract, aceasta recuperare minima ajunsese si mai "minima" decat in 2001. Ca natalitatea din Romania. Astfel, pentru un continut extractabil de aur mai mic de 1,5 grame/tona, recuperarea minima a ajuns la 70%! In acelasi timp, recuperarea argintului din steril a coborat si ea veritiginos, de la 48% la 43%. Sa fi dat metoda "moderna" rateuri in fiecare an? Prin uzura? Mira-ne-am.
Ca si cum toate acestea n-ar fi fost suficiente, nici macar valorile micsorate n-au fost respectate. Din documentele pe care le detinem, reiese ca pentru anul 2001, REMIN are de recuperat contravaloarea a peste noua kilograme de aur si 70 kilograme de argint. Pentru 2002, are de recuperat contravaloarea a 28 kilograme de aur si 100 kilograme de argint. Putin, nu? La aceasta ora, gramul de aur este cca 40 lei grei (400.000 lei vechi). Adica, 12 miliarde lei vechi pentru un an de zile si numai pentru aur. Despre argint...ar mai fi vorba de alte cateva miliarde.
Un contract pentru „linistea” TRANSGOLD!
Ajungem la contractul din 2004, dintre SC REMIN Baia Mare si SC TRANSGOLD Baia Mare, inregistrat cu nr. 1722 din 1 aprilie la REMIN si cu BMC25 din 30 martie , inregistrat la TRANSGOLD. Adica, cu doua zile mai devreme decat la REMIN, ceea ce reprezinta, practic, o imposibilitate. Contractul are deficiente din start, pentru ca nu respecta ordinul Ministerelor Finantelor si al Transporturilor nr. 1013/873/ 12.06.2001.
Mai precis, lipseste obiectul contractului, garantiile, documentele, caracterul confidential si, ce este mai important, pretul. In mod normal, la capitolul "Obiectul contractului", ar fie trebuit sa fie stipulat - afirma expertii in domeniu - "prelucrarea minereului livrat de REMIN si valorificarea namolului auro-argentifer rezultat in Uzina TRANSGOLD in conditiile prezentului contract".
Platile catre REMIN trebuiau facute in moneda in care se comercializeaza aurul la Bursa Internationala de la Londra si nu asa cum este prevazut in contract: "Transgold va plati REMIN in termen de 14 zile de la intocmirea Bilantului Metalugic lunar, metalele pretioase din namolul auro-argentifer, la cotatia medie lunara la care TRANSGOLD vinde aurul pe piata intrenationala.
Platile vor fi efectuate in lei, la cursul de schimb comunicat de BNR si valabil in ultima zi lucratoare a lunii calendaristice de referinta (luna productiei). Daca platile s-au efectuat pana acum asa, este evident ca vor exista mari diferente intre incasarile TRANSGOLD de pe piata internationala si "firimiturile" pe care le-a ingurgitat REMIN. Care este prejudiciul? Si aceasta este treaba PNA sau a DICOT.
TRAFIGURA la oferta "mascata"!
"Bucataria" TRANSGOLD a fost puricata, pe ici, pe colo, de-a lungul ultimilor ani, de ochii lumii. Pentru ca nu a existat nici un "cutremur" in afacerile cu aur. Spre exemplu, in 2002 si 2003, Corpul de Control al Ministerului Economiei, a dispus ca REMIN SA sa puna mana si sa conditioneze TRANSGOLD-ului plata contravalorii produselor procesate macar la nivelul randamentelor prevazute in ultimele contracte.
"Cautatorii" de aur s-au facut ca ploua. Consiliul de Administratie al REMIN SA, reprezentantii companiei mixte, directorul general al REMIN au tacut. Care a fost pretul tacerii? Si asta este treaba procurorilor. Noua etapa din derularea contractelor de acest gen trebuia sa poarte si un alt nume, avand in vedere incredintarea contractelor pentru valorificarea la export a concentratelor miniere. S-a numit TRAFIGURA.
Concursul de oferte a inceput in noiembrie 1999, pentru livrarea la export a concentratelor miniere, mai putin cele de metale pretioase. Practic, de la acest concurs au fost excluse din start companiile romanesti care nu puteau indeplini conditiile impuse de REMIN. De altfel, se stie ca atunci cand exista "pe teava" un castigator in umbra, la licitatii se pun astfel de conditii care elimina concurentii nedoriti.
Pentru negocieri au fost selectate companiile elvetiene GLENCORE si TRAFIGURA. Singura companie careia i s-a permis imbunatatirea ofertei cu 150.000 de dolari a fost TRAFIGURA, declarata si castigatoare. De remarcat ca aceasta competitie nu a beneficiat nici macar de un caiet de sarcini!!! Totusi, comisia de evaluare a ofertelor a impus conditii dupa cum i s-a nazarit. Sau dupa cum i s-a dictat. De exemplu, s-a cerut adjudecarea intregului pachet de sorturi de concentrate unei singure firme si acordarea unei prefinantari catre REMIN de circa 2.000.000 de dolari.
Comisionarul GEOMIN SA
Apoi, interesant este ca in contractele de export apare, desi nu-i vedem rostul, un "comisionar": GEOMIN SA Bucuresti. Reamintim ca GEOMIN detinea 5% din actiunile AURUL SA care s-a transformat in TRANSGOLD SA. Mai mult, se pare ca GEOMIN a devenit reprezentantul in tara al companiilor GLENCORE si TRAFIGURA.
Din analiza prevederilor inscrise in contractul de comision si anexa nu rezulta cuantumul sumelor incasate de SC GEOMIN SA pentru serviciile ocazionate de derularea contractelor de export incheiate cu firma TRAFIGURA. In plus, se specifica faptul ca "incasarile rezultate din exporturi se pot efectua prin conturile GEOMIN", ceea ce presupune posibilitatea ca banii cuveniti REMIN din exporturi sa fi ajuns in conturile GEOMIN SA.
Deficientele constatate in urma controalelor din minister efectuate pana acum sunt majore si tin de "diminuarea banilor pe care ar fi trebuit sa-i incaseze REMIN pe perioada derularii contractului cu TRAFIGURA". De exemplu, in perioada 2001-2004 s-a exportat concentrat de zinc dar nu s-a incasat nici un leu din aurul si argintul care putea fi valorificat din acest concentrat.
Specialistii au facut cateva calcule sumare si ar fi vorba de aproape 200 kilograme de aur si 16.000 kilograme de argint pentru care REMIN nu a incasat nimic de la TRAFIGURA. Orice motivatie privind imposibilitatea tehinica de extractie a aurului si argintului din concentratul zincos sau nerentabilitatea economica nu-si au rostul, de vreme ce alte oferte depuse odata cu TRAFIGURA mentionau astfel de posibilitati aducatoare de profit pentru REMIN.
Autoritatile statului pot gasi, insa, adevaratele argumente care au stat la baza "artificiilor" afacerii cu minereuri de metale pretioase sau cele cu neferoase. Si pot evidentia si care sunt principalii beneficiari ai imenselor sume care s-au scurs din buzunarele romanilor.
Preambul la afacerea "AURUL", oamenii lui Magureanu!
In spate, se "contureaza" mai multe profiluri de personaje care au nasit aceste afaceri. "Capul" REMIN a fost, pana in 1998, Ioan Hudrea. Urmat de adjunctii lui, dintre care unul, Iuliu Chioreanu, venit chiar de la AURUL Baia Mare. Oamenii din varful REMIN au continuat sa-i fie loiali lui Hudrea. Mai mult, Hudrea este prieten cu Ioan Gaf Deac (fost secretar de stat la Ministerul Econoniei, pe departamentul de minerit), care a devenit ambasador in Australia. Locul de bastina al companiei ESMERALDA. De altfel, Ioan Hudrea a vizitat Australia in 1993, cand Deac era ambasador. Reamintim ca, inca din 1995, REMIN-ul lui Hudrea a pus umarul la constructia colosala devenita celebra a fostului sef al SRI Virgil Magureanu, de la Giurtelecul Hododului. Aprobarile pentru alimentarea cu apa a Giurtelecului au fost date in urma propunerii sustinute la Executiv de catre Gaf Deac.
Istoria incepe de aici. Ce a urmat dupa, este "ata" din mosorul marilor afaceri care au generat adevărate „gauri negre” in economia statului. Si este obligatia Parchetelor sa descopere adevaratii beneficiari. Daca statul roman plange de atata vreme dupa tezaurul de la Moscova, ar fi bine sa-l intereseze si unde se duce, de atata timp postdecembrist, aurul tarii.
Fărâmituri de adevăr, şi-acelea spuse pe la colţuri!
Investitorii ruşi exploatează şi-acum aurul de la Baia Mare!
Polyus Gold, cel mai mare producător de aur din Europa (corporaţia miliardarului rus Mihail Prokhorov) a pus mâna pe aurul românesc după ce a cumpărat, în acest an, KazakhGold Group Limited (care deţine 25% din industria auriferă din Kazahstan). Astfel „s-a pricopsit” şi cu o subsidiară în Baia Mare: compania Romaltyn Mining, descendentă a fostei uzine Aurul, numită apoi Transgold (cea implicată în accidentul ecologic transfrontalier din anul 2000).
În aparenţă o parte infimă, neglijabilă, a tranzacţiei, firma din Baia Mare este interesantă pentru Polyus Gold prin prisma faptului că aici se poate relua producţia de aur printr-o tehnologie extrem de rentabilă: cianurarea. Procedurile au început în urmă cu patru ani, de atunci desfăşurându-se o luptă surdă (metoda fiind una controversată în România), dar care se află într-un stadiu avansat.
De 30 de ori mai mult aur decât cifrele oficiale
Prelucrarea cu cianuri a sterilului minier de către Romaltyn Mining are o miză uriaşă. La scurt timp după ce Polyus Gold a devenit proprietar al companiei băimărene, directorul tehnic, Benoniu Munteanu, a afirmat că „SC Romaltyn Mining se bazează pentru procesare pe circa 8,5 milioane tone de steril din Iazul Central, singura resursă aflată astăzi în patrimoniul său”. Adevărul este altul!
Compania intrată în patrimoniul miliardarului rus Mihail Prokhorov nu urmăreşte prelucrarea sterilului doar din singura haldă pe care o deţine, cea din Tăuţii de Sus (implicată în accidentul ecologic din 2000), ci şi din alte perimetre. În noiembrie 2010, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale i-a acordat companiei Romaltyn patru licenţe de exploatare a “produsului rezidual minier”. Conform acestora, Romaltyn poate exploata sterilul din iazurile de decantare de la Flotatia Centrala, Meda, Aurul Săsar şi de la Uzina de Preparare. Din cele patru “depozite de aur”, cel mai interesant concentrat piritos se află la halda de steril de la Flotaţia Centrală (situată între Baia Mare şi orăşelul Baia Sprie). Acesta este, susţin sursele noastre, de câteva ori mai bogat în aur decât o spun cifrele date publicităţii.
Potrivit datelor comunicate de fiecare când vreun oficial (deputaţii Luca Ştefănoiu - în 1999, Vlad Gabriel Hogea - în 2003 ori şeful Gărzii de Mediu Maramureş, Călin Crişan, în 2010) pirita arseno-auriferă din zona industrială de est a Băii Mari, depozitată în Uzina de Preparare Flotaţia Centrală, ar avea un conţinut de aur de 0,4 grame/tonă.
În realitate, compoziţia chimică a piritei de Şuior, stocate în incinta Uzinei de Preparare Flotaţia Centrală, indică valori mult mai mari de aur, care le depăşesc de aproape 30 ori pe cele publice. Conform unei expertize de specialitate care până acum nu a fost făcută publică, concentratul piritos arseno-aurifer de Şuior din Uzina de Preparare conţine… 11,30 grame de aur/tonă şi 43,10 grame de argint/tonă. Această analiză de specialitate a fost comandată de Compania Naţională a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN SA (proprietara haldei) şi efectuată la singurul laborator atestat în acest sens din judeţ, fostul Institut de Cercetări şi Proiectări Miniere Baia Mare, de firma SC Lorechim SRL, specializată în cercetare şi extracţie a minereurilor metalifere neferoase.
Ce mai scoate cianura din steril ?!
De asemenea, analiza efectuată de specialiştii în chimie şi metalurgie de la Lorechim atestă faptul că “pirita refractară cu conţinut de aur” mai conţine: sulf (46,78%), arsen (2,30%), plumb (0,61%), zinc (0,73%), cupru (0,04%), dioxid de siliciu (14,40%), oxid de calciu (sau var nestins - 1,27%), oxid de magneziu (0,12%), mangan (0,02%), fier (36,4%), stibiu (antimoniu - 0,08%), cadmiu (0,002%) şi seleniu (0,003%).
La Flotaţia Centrală din Baia Mare sunt depozitate aproximativ 10,5 milioane tone de steril cu metale grele şi 500.000 de tone de pirită arsenioasă (numit în limbaj mai puţin tehnic: „steril aurifer”). Se estimează că prin prelucrarea prin tehnologia cianurării se obţin peste 5,65 tone de aur. Directorul tehnic al Romaltyn Mining, Benoniu Munteanu, a afirmat că noii proprietari ai companiei din Baia Mare “doreau să reia activitatea de procesare până la începutul anului 2011”.
Transgold ar fi „şterpelit” din România aur, wolfram şi beriliu
Proiectul “Aurul” a debutat în 9 mai 1990, dată la care a fost semnat acordul de principiu între Esmeralda Ranger Exploration (Australia), Compania Natională Remin Baia Mare şi Geomin SA Bucureşti. Noua firmă, SC Aurul SA, avea următorul acţionariat: Esmeralda - 50%, Compania Remin - 44,5%, Geomin S.A. Bucureşti - 5%, alţii - 0,5%, iar obiectul de activitate declarat era extracţia metalelor neferoase din sterile de flotaţie depozitate în haldele din jurul municipiului Baia Mare. După apariţia companiei australiene în Maramureş, la conducerea Remin s-au perindat trei oameni-cheie, care s-au regăsit ulterior în structurile de conducere ale Transgold, firma care s-a înfiinţat după dispariţia SC Aurul SA, dispariţie forţată de catastrofa ecologică din 2000. Aceşti oameni, care sunt şi acţionari la firmele cu care lucra Transgold, SC Transfigura SRL şi SC Explorer SA, sunt Ioan Hudrea, Iuliu Chiorean şi Staicu Bălănescu (ultimul a fost şi director general în Ministerul Industriilor şi Resurselor).
Cei trei au pus bazele actualului Romaltyn, Hudrea regăsindu-se şi azi în conducerea firmei, indiferent de cine a fost stăpânul „fabricii de aur” din jurul Băii Mari. În 2003, deputatul Vlad Hogea, care cita documente de arhivă de la unităţile miniere care au făcut iazul Meda, iaz “drenat” de Transgold, spunea că în zonă ar fi fost extrase 45 de tone de aur şi 300 de tone de argint. Pentru că Transgold a refuzat prelucrarea în Baia Mare a minereului obţinut după prelucrări succesive ale haldei de steril şi l-a transportat în Anglia, fără ca autorităţile vamale române să aibă posibilitatea tehnică de a verifica conţinutul real al aliajului, statul român a fost păgubit într-o afacere în care a intrat cu materia primă şi a scos… mai nimic (redevenţa anuală plătită României a fost de 2% din producţia de aur declarată de Transgold, după prelucrarea minereului în Anglia).
De altfel, una dintre disputele niciodată cercetate de autorităţile statului roman se referă la faptul că, pe lângă aur şi argint, minereul trimis în străinătate conţinea metale rare şi mai preţioase decât aurul: wolfram, cesiu, stronţiu, radiu, beriliu, iridiu.
Tehnologia cu cianuri – lecţie învăţată?
Printre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru extragerea prin cianurare a aurului din sterilul minier, noul proprietar al Romaltyn Mining, Polyus Gold, trebuie să construiască şi o staţie de epurare performantă. “Încă din anul 2007 a fost finalizată procedura de solicitare a autorizaţiei de mediu, dar pentru a primi această autorizaţie, fără care nu pot începe producţia, Romaltyn trebuie să îndeplinească nişte condiţii, printre care finalizarea instalaţiei de cianurare, prin care se reduce conţinutul din tulburele de steril până la parametri legali”, a explicat şeful Gărzii de Mediu Maramureş, Călin Crişan. Conform legii, concentraţia cianurilor din apa ce urmează să fie evacuată în râul Lăpuş trebuie să fie sub 0,1 miligrame/litru.
Deşi autorităţile de mediu din judeţ liniştesc populaţia privind termenul îndepărtat privind începerea procesului de exploatare a sterilului minier prin cianurare, reprezentanţii Gărzii de Mediu spunând că mai durează până la construirea staţiei respective şi că acum, spre deosebire de 30 ianuarie 2000, când aproximativ 100.000 de metri cubi de steril şi cianuri s-au scurs din iazul de decantare de la Bozânta în Tisa, “un accident asemănător nu mai e posibil”, localnicii privesc cu scepticism reînceperea activităţii la Romaltyn. Cu toate acestea, băimărenii “au stat pe margine” în 25 iulie 2010, când li s-a oferit posibilitatea să se pronunţe în acest sens, în cadrul unui referendum, doar 12,67% dintre localnicii cu drept de vot prezentându-se la urne.
Profitând de letargia localnicilor, şefii de la mediu se transformă în avocaţi ai Romaltyn. “Condiţiile de siguranţă sunt respectate. Acum, pereţii celor patru tancuri de leşiere «vinovate» de accidentul din 2000 au o grosime de un centimetru, aproape dublă faţă de cea prevazută de lege, şi fiecare tanc are o başă colectoare (gropi betonate, ermetice) cu o capacitate dublă decât a tancului. Nu sunt motive de îngrijorare”, a menţionat şeful Gărzii de Mediu, Călin Crişan. El a mai precizat că în cazul în care conţinutul de cianură din lacurile de oxidare de la Bozânta este peste limita legală, se neutralizează şi după aceea, dacă analizele de laborator indică o concentraţie “normală”, sunt evacuate în râul Lăpuş.
Tehnologia fără cianuri, ignorată
Băimărenii de la Lorechim (dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, Liana Oşanu, Lidia Ionescu, Loredana Năftănăilă dr. ing. Vasile Coman şi dr. ing. Corneliu Pop) au perfecţionat şi brevetat o tehnologie de extragere a aurului şi argintului din reziduuri miniere prin metode nepoluante, care utilizează tiosulfatul de sodiu şi care exclude tehnologiile pe baza de cianuri. Deşi eficientă, unii spun că tehnologia nepoluantă e puţin mai scumpă decât cea prin cianurare, însă poate ar trebui luat în calcul şi riscul de mediu, ţinând cont de precedentul din anul 2000.
