Istoria secretă

Bombe nucleare pierdute, care puteau distruge America! Bombele atomice care au ajuns la sol in mod accidental puteau distruge America daca focosul nuclear al acestora s-ar fi detonat. Incidentele care s-au petrecut in statele Carolina de Sud si de Nord, in urma cu peste 50 de ani, au avut o mare doza de şeansă. Catastrofa a fost evitata datorita masurilor anticipative, dar mai ales al norocului. Primul accident Primul accident a avut loc deasupra localitatii Florence din statul Carolina de Sud pe 11 martie 1958, dupa-amiaza, potrivit io9. Un bombardier B-47E zbura de la Savannah, Georgia spre baza Bruntingthorpe din Anglia, intr-un exercitiu de rutina, avand la bord bomba cu fisiune Mark 6.La jumatatea zborului, echipajul se confrunta cu dificultati. Sistemul de prindere al ogivei nucleare s-a defectat si bomba de trei tone a cazut. Avionul a fost zguduit de unda de soc a exploziei. Din fericire, nucleul bombei atomice a fost montat in alta parte, la bordul aeronavei. Explozia de la sol a produs totusi un crater de 10 metri adancime si de 21 de metri latime. Nimeni nu a murit in urma exploziei, dar 5 membri ai unei familii, aflati intr-o casa din apropierea epicentrului, au fost raniti. Al doilea accident Al doilea accident s-a petrecut pe 24 ianuarie 1961, aproape de miezul noptii, atunci cand un bombardier B-52B s-a prabusit la Goldsboro, Carolina de Nord, dupa ce a suferit un incendiu, cauzat de pierderea combustibilului. Aeronava a cazut in zona unor terenuri agricole din oraselul Faro. Cinci dintre cei opt membrii ai echipajului au supravietuit accidentului. Doua bombe termonucleare Mark 39 au fost la bordul avionului. Una dintre ele a fost parasutata la sol, dar nu a detonat. Cealalta a distrus terenul unui fermier, insa nu s-a produs fisiunea nucleara. Diferenţa dintre fuziunea şi fisiune nucleară Descoperirea din anul 1909 a nucleului atomic de către Ernest Rutherford a deschis calea spre un nou domeniu al fizicii, fizica nucleară. În momentul de faţă, o mare parte a domeniului fizicii nucleare se ocupă cu studiul modului în care nucleele diferiţilor atomi se pot combina pentru a forma nuclee noi, adică de studiul reacţiilor nucleare. O parte a reacţiilor nucleare se produc cu degajare de energie termică, motiv pentru care ele pot fi utilizate în aplicaţii energetice, prin conversia energiei termice în alte forme de energie. Dintre aceste reacţii, numite reacţii exoenergetice, cele mai importante sunt reacţia de fisiune şi cea de fuziune nucleară. Despre cea din urmă dintre ele vom vorbi în continuare. Fuziunea nucleară este fenomenul prin care două nuclee uşoare (ale unor elemente cu număr atomic mic) reacţionează, ducând la formarea unui nucleu mai greu, cu degajare de energie. Acest proces se desfăşoară în mod natural în interiorul stelelor, fiind sursa energiei pe care acestea o radiază în permanenţă. Ideea utilizării acestei reacţii pentru producerea energiei de larg consum există deja de o jumătate de secol, dar dificultăţile întâmpinate pentru realizarea controlată a procesului de fuziune au împiedicat până în prezent apariţia unor aplicaţii energetice civile. Principala dificultate a realizării procesului de fuziune ţine de faptul că nucleele uşoare, care fuzionează, sunt încărcate electric, deci interacţionează printr-o forţă de respingere coulombiană. Această forţă se opune apropierii nucleelor, prin urmare acestea trebuie să aibă o energie cinetică suficient de mare pentru a putea reacţiona. Un calcul simplu duce la concluzia că, pentru a putea realiza reacţia de fuziune, temperatura combustibilului (care dictează energia cinetică medie a nucleelor fuzionante), trebuie să fie între o sută de milioane şi zece miliarde de grade Celsius. La această temperatură combustibilul nu ar fi în starea de agregare solidă, lichidă şi nici măcar gazoasă, ci ar fi în a patra stare de agregare, starea de plasmă, adică starea de agregare a materiei în interiorul stelelor. Realizarea practică a unui mediu nuclear atât de fierbinte şi menţinerea sa controlată pentru un timp îndelungat reprezintă provocări tehnologice pe care comunitatea ştiinţifică încă încearcă să le depăşească, deocamdată fără prea mult succes. Există mai multe metode tehnologice propuse pentru realizarea unui reactor de fuziune, două dintre ele fiind fundamentale. Toate metodele se raportează la necesitatea îndeplinirii a două condiţii esenţiale pentru realizarea unui bilanţ energetic pozitiv în reactor (producţie de energie cu întreţinerea reacţiei de fuziune): asigurarea unei densităţi suficient de mari a combustibilului nuclear în reactor şi confinarea (menţinerea) nucleelor de combustibil în zona reacţiei pentru un timp suficient de lung. Deocamdată cele două condiţii nu au putut fi simultan îndeplinite, iar cele două metode fundamentale de realizare a fuziunii se concentrează pe maximizarea uneia sau alteia dintre ele. Prima metodă tehnologică propusă pentru realizarea fuziunii defineşte reactorul cu confinare magnetică. În cadrul acestei metode, combustibilul nuclear este plasat în interiorul unui electromagnet toroidal (Tokamak), al cărui scop este realizarea unei confinări de lungă durată a nucleelor în zona activă a reactorului (câmpul magnetic al Tokamak-ului curbează prin forţa Lorentz traiectoriile nucleelor încărcate electric şi nu le permite să părăsească volumul de reacţie). A doua metodă tehnologică defineşte reactorul cu confinare interţială. Cea mai populară variantă a acestui reactor utilizează pulsuri laseri de mare putere pentru a aprinde pastile mici de combustibil nuclear, asigurând o puternică comprimare a combustibilului (prin implozie) şi deci o creştere semnificativă a densităţii acestuia. În prezent ambele variante tehnologice sunt în cercetare, dar reactorul cu confinare magnetică are cele mai mari şanse de a deveni o soluţie pentru aplicaţiile energetice civile. Din nefericire, ritmul progresului actual în stăpânirea reacţiei de fuziune oferă perspective pentru construirea unei centrale energetice abia peste câteva decenii. Efortul comunităţii internaţionale pentru dezvoltarea tehnologiiilor de fuziune nucleară se datorează multiplelor avantaje pe care le prezintă această sursă de energie faţă de toate celelalte. Un prim avantaj este faptul că fuziunea oferă cea mai bună producţie de energie pe kilogram de combustibil consumat, chiar mai bună decât cea oferită de reacţia de fisiune. Un al doilea avantaj ţine de faptul că fuziunea utilizează un combustibil practic inepuizabil, mai precis hidrogenul care poate fi obţinut pur şi simplu din apă. În cele din urmă, ciclul de fuziune din interiorul Soarelui, care poate fi utilizat şi într-un reactor, se finalizează cu producerea de heliu stabil din punct de vedere radioactiv. Astfel, în cazul unei centrale de fuziune, nu ar exista problema deşeurilor radioactive de viaţă lungă, aşa cum se întâmplă în cazul centralelor de fisiune. Putem astfel include fuziunea nucleară în rândul surselor de energie "verde".

Lumea arabă, traficul cu arme şi terorismul

Autorul atentatului cu bombă dejucat de SUA era agent CIA infiltrat în Al-Qaida!

Atacatorul kamikaze care intenţiona să detoneze o bombă la bordul unui avion cu destinaţia Statele Unite era de fapt un agent infiltrat în cadrul ramurii yemenite a Al-Qaida de către serviciile secrete americane sau saudite, a afirmat marţi publicaţia New York Times, citată de AFP. CIA şi Casa Albă nu au făcut comentarii pe această temă. Agentul dublu, a cărui naţionalitate nu a fost precizată, s-a oferit voluntar pentru acest proiect de misiune sinucigaşă după modelul atentatului cu explozibilul ascuns în lenjeria intimă de la Crăciunul anului 2009, afirmă cotidianul. Bărbatul a fugit prin Emiratele Arabe Unite cu dispozitivul explozibil aflat acum în mâinile tehnicienilor americani de la FBI, precum şi cu informaţii "cruciale". Acestea sunt informaţiile care le-au permis serviciilor americane să îl elimine duminică, într-un raid aerian în Yemen, pe unul dintre principalii lideri ai reţelei Al-Qaida din Peninsula Arabă (AQPA), yemenitul Fahd al-Quso, continuă New York Times. Al-Quso era căutat pentru atentatul împotriva unei nave americane, USS Cole, în largul Yemenului în 2000. Preşedintele comisiei de Siguranţă internă a Camerei Reprezentanţilor, Peter King, a declarat marţi dimineaţă că raidul aerian avea legătură cu proiectul de atentat. "Casa Albă mi-a transmis că fac parte din aceeaşi operaţiune", a declarat acesta pentru CNN. Agentul dublu ar mai fi furnizat CIA, serviciilor saudite de informaţii şi celor din alte ţări nespecificate informaţii despre alţi responsabili ai ramurii yemenite a Al-Qaida, susţine cotidianul. Un emisar ONU susţine că există trafic de arme între Siria şi Liban Pentru Terje Roed-Larsen, Orientul Mijlociu este în prezent teatrul unui "dans al morţii" aflat în plină expansiune, din cauza crizei din Siria, unde regimul preşedintelui Bashar al-Assad reprimă de mai bine de un an revoltele populare. "Conform informaţiilor noastre, există motive să credem că un flux de arme circulă în cele două direcţii, din Liban către Siria, din Siria către Liban", a declarat trimisul ONU în faţa presei, după o reuniune a Consiliului de Securitate privind situaţia Libanului. "Nu avem observatori independenţi (pentru a confirma aceste fapte) însă ne fondăm declaraţiile pe informaţii primite din diferite surse", a precizat Roed-Larsen, fără a face alte precizări. La 28 aprilie, marina libaneză a interceptat trei containere cu arme destinate forţelor rebele siriene pe o navă provenită din Libia. Cargoul includea şi armament greu printre care lansatoare de rachete şi mitraliere, conform unui responsabil cu securitatea. Roed-Larsen, reprezentant special al ONU pentru Rezoluţia 1.159 a Consiliului de Securitate care a fost adoptată în 2005 şi solicită Siriei să îşi retragă forţele din Liban, observă un pericol în creştere în Orientul Mijlociu. "Ceea ce vedem în întreaga regiune este un dans al morţii care mai are puţin şi se transformă în război", a continuat acesta. "Dacă vă uitaţi la Siria, care este regiunea cea mai probabilă să escaladeze, aceasta aminteşte de situaţia din Liban şi ţările vecine în anii 1970. Şi de asta mă tem", a declarat diplomatul. Acesta a adăugat că o adevărată "incertitudine" rămâne cu privire la viitorul acestei regiuni dar că este vital ca Consiliul de Securitate să fie pregătit să ia acţiuni. Există peste 24.000 de refugiaţi sirieni în Liban conform ONU, 30.000 conform militanţilor. Armata libaneză a interceptat o navă care transporta armament spre Siria Armata libaneză a oprit, vineri, o navă suspectată că transporta armament pentru opoziţia siriană, anunţă surse din cadrul serviciilor de securitate. Nava Lutfallah II a fost interceptată de Forţele Navale libaneze în largul coatselor de nord ale Libanului, fiind redirecţionată spre portul Batroun, situat la 50 de kilometri de Beirut. Un oficial militar libanez a declarat că la bordul navei au fost efectuate percheziţii, fără a spune dacă au fost găsite arme. Conform presei libaneze, nava plecase din portul egiptean Alexandria şi se îndrepta portul libanez Tripoli. Siria se confruntă de peste un an cu o revoltă populară fără precedent şi cu confruntări militare între forţele proguvernamentale şi cele ale opoziţiei.

Cine este învingătorul lui Sarkozy, Francois Hollande?

Cine a fost Sarkozy s-a vazut. Despre Francois Hollande se stiu inca foarte putine. Tocmai de-aceea este extrem de justificata intrebarea: Cine este Francois Hollande? „Francois Hollande poate fi considerat opusul lui Nicolas Sarkozy. El este, dincolo de divergentele politice, un barbat amabil si care doreste consensul, criticat insa, pentru delicatetea, nehotararea si lipsa sa de experinta”, relateaza AFP. El a strabatut tara timp de aproximativ doi ani, perioada in care a incercat sa isi schimbe imaginea. Este vazut drept un barbat care se fereste de conflict, dar care doreste sa se prezinte ca un om puternic, "tenace" - aceasta fiind principala sa calitate, in opinia fostului ministru Michel Sapin. Francois Hollande, in varsta de 57 de ani, afirma ca va fi "persoana care poate schimba tara", o veche democratie pe care o considera "maltratata" de exercitarea in mod brutal a puterii de catre un "hiperpresedinte", care intarzie sa ofere un viitor tinerilor. Candidatul socialist vrea sa fie un "presedinte normal", iar in opinia sa presedintia reprezinta un simbol. In ceea ce priveste vointa sa, inspirat de prietena sa, jurnalista in domeniul politic si noua "femeie din viata" sa Valérie Trierwieler, el a slabit zece kilograme, si-a schimbat ochelarii si nu mai face glume nepotrivite. In ceea ce priveste morala, Hollande vrea sa ii taxeze pe cei extrem de bogati mai degraba din "patriotism" decat cu scopul de a umple vistieria statului. Dar, mai ales, "viitorul sef de stat trebuie sa fie opusul lui Nicolas Sarkozy", subliniaza candidatul socialist. In primavara, cota sa de popularitate s-a mai diminuat, dar Hollande era in continuare prezentat ca invingator in turul doi cu 53% pana la 55% din voturi. "El singur s-a schimbat si si-a faurit destinul", afirma fostul premier socialist Lionel Jospin, care i-a cedat lui Hollande fraiele Partidului Socialist (PS) in 1997, pentru un mandat de 11 ani, si care l-a "asociat indeaproape tuturor luarilor de decizii" in perioada in care s-a aflat la guvernare. Acesta este de fapt un fel de a spune ca, lipsa de experienta guvernamentala a candidatului socialist nu reprezinta un handicap. „Nici Obama nu a guvernat niciodata inainte sa fie presedinte”, aminteste cel vizat, evidentiindu-si mandatele ca ales, si anume de primar, deputat sau presedinte al Departamentului Corrèze. "Alunecos", "incapabil sa transeze", "indecis", Hollande, prezentat ironic mult timp, si-a castigat in cadrul propriei familii politice supranumele mai putin magulitor de "flanby" (crema de zahar ars cu caramel). Din contra, vechii sai prieteni vad in "pendularile" sale o "capacitate de a reuni", o sinteza a unei prudente si a unei indrazneli. Ce ascunde aceasta aparenta "lipsa de asperitati"? Prietena sa afirma ca "ceea ce se vede, in cazul acestuia, este adevarat. Nu exista un Hollande ascuns". "Impenetrabil", rezuma fiul sau mai mare Thomas, care il percepe ca pe un "om liber", un "optimist adevarat" si un "strateg" care vrea sa inteleaga oamenii, dar sa aiba totodata un avans. Biograful sau, Serge Raffy, povesteste ca atunci cand a candidat fara succes, la varsta de 26 de ani, pentru a obtine circumscriptia lui Jacques Chirac din Corrèze, l-a atacat aprig pe veteranul de dreapta, spunandu-i "eu sunt cel pe care-l numiti labradorul lui Mitterrand". "Este un ham-ham care poate sa muste", apreciaza un apropiat al lui Nicolas Sarkozy. In schimb, Chirac a pastrat o oarecare afectiune fata de cel care i-a cucerit in final bastionul din mediul rural. Fostul presedinte va merge pana acolo incat va spune ca il va vota pe Hollande, dupa care va evoca un "umor correzian". François Hollande, fiul unei familii burgheze!!! Nascut in vara lui 1954 intr-o familie burgheza din provincie, la Rouen (nord-vest), François Hollande isi urmeaza ambitiile pas cu pas, cu discretie, intr-o serie de scoli importante. De altfel, la ENA, un adevarat creuzet al elitei politice franceze, o cunoaste tanarul Hollande pe Ségolène Royal, cea care ii va fi partenera timp de 25 de ani si mama celor patru copii ai sai. Insa ea este cea care intra in componenta unui Guvern si cea care va candida in 2007. El este constrans sa ramana in umbra. Modest, Hollande nu vorbeste niciodata despre ranile sale, despre familia sa. Nu vorbeste nici despre tatal sau, un medic cu un simt al umorului intempestiv si un apropiat al extremei drepte, dar nici despre mama sa, o asistenta sociala mai degraba de stanga, a carei moarte, in 2009, l-a afectat, chiar in perioada in care traversa o perioada dificila din punct de vedere politic, dupa ce a parasit conducerea PS. Doi ani mai tarziu, Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, este cel care se impune, pana pe 14 mai, ziua in care este arestat la New York pentru agresiune sexuala. "Investirea lui Hollande este, inainte de orice, o incredibila lovitura norocoasa", este de parere politologul Frédéric Sawicki. "Odata inlaturat DSK, el reuseste sa se impuna in fata lui Martine Aubry, considerata prea partizana. Alegerile primare socialiste sunt cele care i-au oferit legitimitatea", adauga acesta. Un social-democrat asumat, un european convins, fiul spiritual al lui Jacques Delors, Hollande promite o reforma fiscala si justitie sociala. El este, in sfarsit, considerat credibil si adopta "pozitii mitterrandienne" in cursul mitingurilor. "Nu va lasati impresionati de nimic", ii indeamna el pe francezi, fara sa reprezinte intotdeauna visul lor, dar in opinia carora el ramane singurul capabil sa reprezinte o alternativa pentru Sarkozy. Şi iată ca s-a adeverit!

Un SOS democratiei din Grecia!

CNN: "Alegerile din Grecia sunt mai importante pentru UE decat cele din Franta!

„Toata lumea va vorbi despre alegerile din Franta, dar cele din Grecia, marginale, obscure si greu de descifrat asa cum vor fi, sunt in final mai importante pentru viitorul UE si al euro”, scrie un jurnalist grec, pentru CNN. Jurnalistul Pavlos Tsimas e autorul cartii "Jurnalul Crizei" ce descrie culisele prabusirii tarii sale. In ziua alegerilor, Tsimas a scris pentru CNN un editorial ce arata efectul voturilor asupra economiei europene. "Voturile din Franta pot altera nucleul politicii europene. Voturile din Grecia pot insemna un SOS" scrie Tsimas. Grecii sunt tentati sa mizeze pe frustrari si nu pe politica atunci cand voteaza. Astfel, cele doua partide prietene Uniunii - Noua Democratie si PASOK - care in trecut au strans intre 78% si 86% ar putea pierde unul din doi votanti fata de 2009. Voturile pentru extrema stanga s-ar putea dubla, iar voturile pentru extrema dreapta ar putea ajunge sa fie de trei ori mai numeroase. Exista chiar riscul ca simpatizantii nazisti sa treaca de pragul electoral de 3% si sa intre in Parlament. Grecia este prima tara ce intra in alegeri nu doar cu povara recesiunii ci in plina recesiune economica. Pana la sfarsitul lui 2012, PIB-ul va fi cu 20% mai mic decat cel de dinaintea crizei, iar economia va piere un numar de slujbe egal cu cel produs de-a lungul ultimului deceniu. Rata somajului va ajunge la 21%. Tsimas crede ca, pentru prima oara, grecii vor vota atat impotriva puterii cat si impotriva opozitiei. "Va fi un SOS al democratiei ce va pune in garda toata Europa". Analistul grec e convins ca Europa va trebui sa gaseasca noi masuri inainte ca increderea in euro-democratie si in moneda unica sa se prabuseasca total. Alegeri in Grecia Dezastru electoral pentru partidele proeuropene Cele doua partide proeuropene din Grecia, Pasok (socialist) si Noua Democratie (dreapta), care guverneaza impreuna de la sfarsitul lui 2011, au inregistrat rezultate dezastruoase duminica, obtinand 32,4 la suta din voturi la legislative. Aceste cifre, prezentate de Ministerul de Interne dupa numararea a 95 la suta din voturi, confirma esecul celor doua partide care reuneau 77,4 la suta din voturi la alegerile legislative din 2009, si care obtin acum doar 150 de mandate in Parlament, sub numarul de 151 de mandate necesar pentru a detine majoritatea absoluta. Acest rezultat face foarte dificila formarea unui Guvern de coalitie de catre cele doua partide, pentru a continua politica de rigoare dictata de Uniunea Europeana si Fondul Monetar International. Incertitudinea privind posibilitatea de a forma un Guvern era perceptibila pe pietele asiatice inca de la deschiderea acestora luni dimineata, bursa din Hong Kong incepand sedinta in scadere cu 2,08 procente. La Tokyo, bursa a deschis de asemenea in scadere cu 2,63 la suta, din cauza incertitudinilor privind mentinerea austeritatii. La Tokyo, euro a scazut la cel mai redus nivel dupa trei ani, investitorii fiind ingrijorati de incetarea politicilor de austeritate din Europa, dupa alegerea socialistului Francois Hollande la presedintia Frantei si dezastrul suferit de partidele proausteritate din Grecia. 22:25 Cele doua partide grecesti pro-austeritate Pasok (socialist) si Noua Democratie (de dreapta) au pierdut alegerile legislative de duminica, obtinand impreuna intre 31% si 37% dintre voturi, punand la indoiala capacitatea Greciei de a-si onora angajamentele din cadrul zonei euro, relateaza AFP. Daca aceste rezultate se confirma, dezastrul anuntat de un exit-poll difuzat de posturile de televiziune ar face practic imposibila formarea unui guvern de coalitie de catre aceste doua partide pentru a continua politica de austeritate dictata de UE si FMI. Pentru a obtine o majoritate absoluta in Parlament, adica 151 de locuri, ei ar avea nevoie de cel putin 37 la suta din voturi. Un mandat pentru formarea guvernului ar trebui totusi sa revina liderului primului partid Noua Democratie care a obtinut intre 17 la suta si 20 la suta din voturi fata de 33,5 la suta in 2009 si care a revendicat primul loc. Scrutinul a fost dominat de contestarea politicii de austeritate aplicata sub presiunile internationale, acordand unui mic partid de stanga radicala Syriza intre 15,5 la suta si 18,5 la suta din voturi, conform aceluiasi sondaj difuzat de televiziuni la ora 19:00, ora Romaniei. Conform acestui sondaj, partidul socialist Pasok a inregistrat o scadere istorica cu un scor intre 14 si 17 la suta fata de 43,9 la suta in 2009. El pierde astfel locul doi, ocupat acum de Syriza care a obtinut doar 4,6 la suta din voturi acum trei ani. 19:17 Formatiunea neonazista Chryssi Avghi va avea pentru prima oara membri in Parlamentul grec, dupa ce a obtinut intre sase si opt la suta din voturi in scrutinul parlamentar, conform sondajelor efectuate la iesirea de la urne, informeaza AFP. in scrutinul din 2009, grupul extremist obtinuse doar 0,29% din voturi. Scrutinul din Grecia tinde sa avantajeze partidele radicale, pe fondul protestelor violente fata de masurile de austeritate impuse de FMI si UE. 19:15 Cele doua partide proausteritate din Grecia - Pasok (socialisti) si Noua Democratie (dreapta) - au suferit un regres in scrutinul din Grecia, obtinand intre 31 si 37 la suta din voturi, fata de 77,4 la suta in 2009, conform sondajelor efectuate la iesirea de la urne, relateaza AFP. Daca rezultatele oficiale vor confirma acest rezultat, cele doua partide nu vor mai putea forma un guvern de coalitie care sa continue politicile de austeritate impuse de UE si FMI. Scrutinul a fost dominat de contestarea masurilor de austeritate, astfel ca partidul Syriza (stanga radicala) a obtinut intre 15,5 si 18,5% din voturi. "Hotilor, politicile voastre ne-au transformat in muncitori imigranti in Germania", a strigat o persoana spre Venizelos. Aproximativ zece persoane l-au huiduit in timp ce intra in sectia de votare. "Aceasta este cea mai cruciala zi din istoria Greciei din 1974 pana acum", a declarat Venizelos, care in campanie a avertizat ca tara risca sa iasa din zona euro daca nu vor fi continuate politicile de austeritate. Alegatorii greci sunt chemati, duminica, la urne, in scrutinul legislativ organizat intr-o perioada cruciala pentru relansarea economica a Greciei. Liderul conservator grec Antonis Samaras, care a fost marginalizat de tabara sa in anii '90, aflat la conducerea unui partid umilit la ultimele alegeri legislative, este in prezent favoritul scrutinului, intr-un peisaj de ruina economica si politica. Cu cateva zile inainte de a implini 61 de ani, la 23 mai, el ar putea deveni noul lider politic al Greciei, daca scrutinul confirma primul loc detinut in sondaje de formatiunea sa, Noua Democratie (ND). Antonis Samaras ar putea insa pierde postul de premier in favoarea unei personalitati mai consensuale, in functie de raportul de forte cu socialistii in cadrul unei probabile coalitii. De la inceputul campaniei, liderul dreptei refuza insa sa ia in considerare reconfirmarea Guvernului socialist-conservator, pe care este nevoit sa-l sustina din noiembrie 2011.

Sub “zodii” electorale!

Editorial Sub “zodii” electorale De-o bună bucată de timp mai multe ţări europene, precum şi SUA s-au aflat, altele se află în pregătiri electorale. Desigur, fiecare cu specificul său, de unde se vede că şi globalizarea are limitele ei. De bună seamă că aţi văzut campania electorală din Rusia lui Putin şi cea din America lui Obama. Sau campania din Spania şi cea, care s-a desfăşurat până mai ieri în Franţa. Urmează, fix peste patru zile, să intre în febra electorală pentru locale şi România. Aceasta, oficial, căci neoficial este intrată încă din toamna anului trecut. Tot azi sunt chemaţi şi grecii la urne. Între timp însă, pe scena politică dâmboviţiană s-au produs câteva mici-mari modificări: au avut loc vreo două remanieri guvernamentale, o primă înlocuire de premier, cea a premierului Boc cu MRU şi căderea Guvernului Ungureanu după nici 80 de zile de guvernare. Astfel, se poate vorbi chiar de o anumită instabilitate politică a Bucureştiului (şi chiar mai mult decât atât), dacă se va prelungi această intabilitate, s-ar putea ajunge şi la criză politică. O criză, care ar însemna tot ce-i mai lipseşte României. Pe de-altă parte, uitaţi-vă la campania electorală de pe malurile Senei şi la cea de malul Dâmboviţei şi o să înţelegeţi mai bine ce ne aseamănă şi ce ne deosebeşte de restul Europei. În confruntarea dintre cei doi candidaţi la preşedinţia Franţei s-au discutat programe de politici economice şi sociale, în vreme ce la noi PDL se laudă doar cu marile realizări, care sunt zero barat, iar premierul desemnat va prezenta luni Parlamentului pentru a fi învestit un Cabinet pe jumătate penal cu Alistar şi Dumitrescu în frunte, amândoi retraşi pe ultima sută de metri. Cu ce se deosebesc între ele Executivele Boc, Ungureanu şi Ponta? Vă spun eu, cu nimic sau în cel mai fericit caz cu foarte puţine. Şi aceasta, pentru că niciunul dintre partidele care formează Puterea şi Opoziţia nu s-a restructurat şi reformat. Niciunul dintre aceste partide n-a vrut să renunţe la baronii lor locali. La “penalii” lor. Şi cum ar fi putut renunţa PDL la gruparea BVB (Berceanu, Videanu, Blaga), UNPR, la Oprea şi Diaconescu, PSD, la Năstase, Mazăre, Mitrea, combinatorul de Hrebenciuc, Dragnea, Oprişan şi Nicolescu, când fără ei ştiu sigur că rămân şi fără voturi?! Aflu că în franţa noul preşedinte ales este socialistul Francois Hollande. Şi aceasta cu toate scandalurile sexuale ale acestuai. În această situaţie nou creată, s-a cam dus odată cu Sarkozy şi zona euro. Şi n-ar fi exclus ca nici Angelei Merkel, pe termen mediu să nu-i fie foarte bine. Dar, Sarkozy s-ar putea să plătească cu pierderea elegerilor nu doar pentru mandatul său, ci şi pentru cei 10 ani de guvernare a dreptei. Oricum, scorul extrem de strâns de 51,8 la 49, 2 spune aproape totul. Acum se pune mai acut ca niciodată întrebarea: “ce-o să fie, ce-o să fie?” Păi o să fie că Europa o să vireze, odată cu Franţa, “usor” la stânga. Şi, din câte se pare, se va schimba configuraţia politică şi în Parlamentul Europei, Popularii europeni urmând să cedeze majoritatea socialiştilor. Ceea ce nu are cum fi de bun augur, zilele zonei euro fiind aproape numărate până la dezintegrare. De-acolo, până la impunerea ioan-ului chinez sau a yen-ului japonez, ca a o doua monedă de schimb alături de USD, nu va mai fi decât un pas. Un pas mare, chiar uriaşi, înainte, pentru unii, în timp ce pentru alţii la fel de uriaşi dar înapoi. Adevărul este că “bătrâna Europă” şi cu ea odată toată zona euro, scârţâie din toate încheieturile. Pe malurile Dâmboviţei, după luptele la baionetă cu unii baroni locali, Ponta a retras-o pe Dumitrescu de pe lista viitorului Executiv. Deşi, chiar şi aşa Cabinetul Ponta, dacă va fi învestit, are destui penali, unii certaţi cu ANI, alţii cu DNA sau chiar cu Justiţia. Vă daţi seama ce se va întâmpla după câştigarea alegerilor din noiembrie? Sau cum vor fi câştigate, în urma unei campanie condusă de Liviu Dragnea, adică de şeful tuturor baronilor PSD? Vom trăi şi veţi vedea!

Cine este cea mai puternica femeie din lume?

E blonda si are economia Europei la picioare! Cine este cea mai puternica femeie din lume?

Este a patra oara in ultimii cinci ani, cand ocupa prima pozitie in clasamentul anual Forbes, dominat de femei de afaceri si de americance. In 2010, a fost "detronata" de Michelle Obama, prima doamna a SUA. Angela Merkel, cancelarul Germaniei, este din nou cea mai puternica femeie din lume. Anul acesta le-a devansat si pe Hillary Clinton, secretarul de stat american, si pe Dilma Rousseff, presedintele Braziliei. Cele mai puternice 100 de femei din lume se ocupa de politica, afaceri, organizatii de caritate sau lucreaza in mass-media, informeaza Mediafax. Cea mai tanara dintre femeile incluse in acest clasament este excentrica Lady Gaga. La 25 de ani ocupa pozitia 11 in acest top. Au varste cuprinse intre 25 de ani si 85 de ani, controleaza impreuna un fond total de 30.000 de miliarde de dolari, iar 22 dintre ele sunt celibatare. De ce a tinut cont Forbes cand le-a inclus in lista Cei de la Forbes au avut in vedere trei criterii: averea personala, componenta traditionala, sociala si media" si punctele de putere de baza. Lista puterii feminine detaliata 1 - Angela Merkel , cancelarul Germaniei 2 - Hillary Rodham Clinton, secretarul de stat al Statelor Unite ale Americii 3 - Dilma Rousseff, presedintele Braziliei 4 - Indra Nooyi, directorul general al grupului PepsiCo 5 - Sheryl Sandberg, directorul companiei Facebook 6 - Melinda Gates, copresedinta Fundatiei Bill si Melinda Gates 7 - Sonia Gandhi, presedintele Partidului indian al Congresului 8 - Michelle Obama, prima doamna a Statelor Unite ale Americii 9 - Christine Lagarde, noul director general al Fondului Monetar International (FMI) 10 - Irene Rosenfeld, presedintele grupului Kraft Foods 11 - Lady Gaga, cantareata 12 - Jill Abramson, director editorial al publicatiei New York Times 13 - Katheleen Sebelius, secretar la Departamentul pentru Servicii Sociale si Sanatate din SUA 14 - Oprah Winfrey, realizatoare si prezentatoare TV 15 - Janet Napolitano, secretarul Departamentului pentru securitate interna din SUA Disidenta birmaneza Aung San Suu Kyi e pe 26, regina Rania a Iordaniei pe 53, presedintele statului Costa Rica, Laura Chinchilla pe 86, iar americanca Sarah Palin pe 34. Angelina Jolie ocupa locul 29, iar Beyonce pozitia 18. Michelle Bachmann (locul al 22-lea), candidata la investitura republicana pentru prezidentialele americane din 2012, si Jill Abramson, director editorial la New York Times apar in premiera pe aceasta lista Arianna Huffington, fondatoarea Huffington Post se afla in pozitia 31, jurnalista Christiane Amanpour pe 44, iar Helen Boaden, directoarea grupului BBC News pe 51. Cea mai in varsta femeie de pe această lista este regina Elizabeth a II-a a Marii Britanii. Are 85 de ani si ocupa pozitia cu numarul 49.

Guvernul Ponta-Aceeaşi Mărie cu altă pălărie!

Ministri nominalizati in Cabinetul Ponta, suspecti de incompatibilitate: Diaconu, Alistar, Dumitrescu & Comp

Cel putin trei persoane, dacă nu chiar cinci, care se afla pe lista nominalizarilor pentru Guvernul Ponta trebuie sa-si rezolve problemele legate de incompatibilitate, din cauza mai multor functii publice pe care le detin deja, dar nu numai. Mircea Diaconu, nominalizat la Cultură, in litigiu cu ANI pentru incompatibilitate Mircea Diaconu, propus ministru al Culturii de premierul desemnat Victor Ponta, se afla intr-un litigiu cu Agentia Nationala de Integritate (ANI), care a constatat incompatibilitatea intre calitatea sa de senator si cea de director al Teatrului Nottara din Bucuresti (functie la care a reununtat). Litigiul cu ANI a pornit dupa ce, in 27 ianuarie 2011, inspectorii de la integritate au constatat ca senatorul PNL Mircea Diaconu este in incompatibilitate din 2008, el fiind atat parlamentar, cat si director-manager al Teatrului Nottara. Diaconu a contestat in instanta actul de constatare al ANI, insa a pierdut faza de fond a procesului. In 16 septembrie 2011, Curtea de Apel a respins contestatia actorului. Cateva luni mai tarziu, Diaconu a anuntat ca-si da demisia din functia de la Nottara. Presedintele ANI, Horia Georgescu, a declarat, marti noapte, ca Diaconu se afla inca in proces cu ANI pe tema incompatibilitatii acestuia, urmatorul termen al procesului urmand sa aiba loc la instanta suprema in aceasta luna. Pe de alta parte, ca urmare a aceleiasi investigatii declansate impotriva lui Diaconu, ANI a sesizat, in octombrie 2011, procurorii Parchetului instantei supreme in legatura cu un posibil abuz in serviciu si un posibil conflict de interese al lui Mircea Diaconu, senator si inca director la Nottara, pentru ca ar fi favorizat numirea sotiei sale in functia de regizor la teatru. La inceputul acestui an, Diaconu a fost intr-o dimineata la Parchetul instantei supreme, insa a evitat sa dezvaluie motivul prezentei sale acolo. Nici Parchetul nu a dat vreo informatie despre stadiul anchetei care l-ar viza pe Diaconu. Alistar-decizie definitiva de incompatibilitate cu orice functie publica pana la 12 august Purtatorul de cuvant al PDL, Sever Voinescu, a declarat ca Victor Ponta isi incepe cariera de prim-ministru incalcand grav legea prin faptul ca Victor Alistar, propus ministru, are decizie definitiva de incompatibilitate cu orice functie publica pana la 12 august 2012. "Victor Ponta incepe cariera de prim-ministru incalcand grav legea pe care tocmai promitea cu glas mieros opiniei publice din Romania si oficialilor europeni ca o va respecta. Victor Alistar, care e propus ministru de catre Victor Ponta, are decizie definitiva de incompatibilitate cu orice functie publica pana la 12 august 2012, lucru statuat de altfel si de Curtea Constitutionala cu cateva saptamani in urma, cand a existat tentativa de a-l instala pe Victor Alistar in CSM. Victor Ponta incalca cu prima sa decizie de prim-ministru desemnat legislatia anticoruptie", a precizat Voinescu. Alistar, vânătorul de funcţii publice în incompatibilitate Victor Alistar a fost nominalizat ministru delegat la primul-ministru pentru strategii guvernamentale, transparenta si relatii cu societatea civila, a anuntat marti seara premierul desemnat Victor Ponta. Liderul PSD a spus ca Victor Alistar este un tehnocrat si ca nu va mai coordona Transparency International dupa ce va deveni ministru. Pe de alta parte, presedintele Agentiei Nationale de Integritate, Horia Georgescu, a declarat marti seara ca litigiul institutiei sale cu Victor Alistar este incheiat, directorul executiv al Transparency International Romania aflandu-se sub interdictia de a ocupa o functie publica. "Avem un act de constatare a unei incompatibilitati care a ramas definitiv din 2009. Acest lucru este confirmat explicit de Curtea Constitutionala. Din punctul nostru de vedere, domnul Alistar s-a aflat in incompatibilitate, asa cum institutia noastra arata prin respectivul act ramas definitiv, astfel ca a fost sanctionat automat cu interdictia de a ocupa functii publice timp de trei ani, asa cum prevede legea. Orice alte litigii are domnul Alistar cu alte institutii sau in penal se refera la alte situatii, din punctul nostru de vedere lucrurile sint foarte clare", a declarat Horia Georgescu, citat de Mediafax. Acesta a tinut sa precizeze ca, in prezent, institutia pe care o conduce nu se mai afla in vreun litigiu cu Victor Alistar. Alistar a devenit subiect al unei decizii a Curtii Constitutionale dupa ce Senatul a validat propunerea sa ca membru in CSM din partea societatii civile. Decizia Senatului prin care Alistar devenea membru al forului suprem al magistraturii a fost contestata la Curtea Constitutionala de un grup de parlamentari PDL, care sustineau ca Alistar nu ar putea ocupa functii publice ca urmare a unei decizii de incompatibilitate a Agentiei Nationale de Integritate care ar fi ramas definitiva. Judecatorii CC au admis contestatia, astfel ca Alistar nu a mai ajuns sa ocupe respectivul post. In decizia pe aceasta speta, Curtea Constitutionala retine faptul ca actul de constatare a starii de incompatibilitate a lui Alistar a ramas definitiv in 7 august 2009, "acesta necontestand actul Agentiei Nationale de Integritate in termenul prevazut de lege, la instanta competenta". Conform legii, persoanele care au fost depistate aflandu-se in stare de incompatibilitate nu mai au dreptul sa ocupe o functie publica timp de trei ani de la ramanerea definitiva a actului prin care incompatibilitatea a fost constatata. In replica, Victor Alistar a negat ca s-ar afla sub vreo interdictie in acest moment. "Absolut nu, nu am vreo interdictie de acest gen. Chestiunea expusa atunci de Curtea Constitutionala reflecta o situatie de fapt valabila in acel moment si referitoare exclusiv la numnirea mea la CSM", a declarat Alistar marti seara, invocand mai multe hotarari ale instantelor si parchetelor, definitive si ele, care confirma faptul ca actul de constatare privind incompatibilitatea sa nu ar fi definitiv si care au aparut dupa decizia Curtii Constitutionale din februarie 2011. "Credeti-ma, s-a verificat!", a mai declarat Alistar. Corina Dumitrescu, de la Educatie, incompatibilă, este şi rector si membru CSM! Corina Dumitrescu, propusa pentru portofoliul Educatiei, este sotia deputatului PSD Cristian Dumitrescu si rector al Universitatii Crestine Dimitrie Cantemir, fiind acuzata de incompatibilitate dupa a fost aleasa membru CSM din partea societatii civile. Potrivit presei citata de Mediafax, Cristian Dumitrescu a parasit tabara democratilor in momentul in care Traian Basescu a preluat presedintia partidului. Cristian Dumitrecu este, in prezent, membru al Comisiei pentru invatamant a Camerei Deputatilor. Corina Dumitrescu este licentiata in stiinte juridice, doctor in Drept, fondator al Universitatii Crestine Dimitrie Cantemir, fiind rector al acesteia. Ea a fost aleasa, in iunie 2010, membru in Consiliul Superior al Magistraturii din partea societatii civile, in urma votului din plenul Senatului. Mai mult, Corina Dumitrescu a dat o „pâine albă” de mâncat în cadrul Universităţii pe care o conduce, mai multor politicieni, atât celor din USL cât şi celor din fosta coaliţie: PDL-UDMR-UNPR. Situatia a fost contestata, existand acuzatii de incompatibilitate intre functia de membru CSM - demnitate publica - si cea de rector. Potrivit noii legi a Educatiei, o persoana aflata in situatia sotiei deputatului PSD trebuie sa aleaga intre locul din CSM si functia de rector al Universitatii Crestine "Dimitrie Cantemir". Conform Statutului membrilor Consiliului, "membrii Consiliului Superior al Magistraturii au calitatea de demnitar", iar noua Lege a Educatiei prevede ca "persoanele care ocupa o functie de conducere sau de demnitate publica nu pot exercita functia de rector pe perioada indeplinirii mandatului". Ulterior, presedintele Traian Basescu a declarat, in vara anului 2011, ca Senatul a actionat impotriva interesului Romaniei cand a desemnat in CSM, din partea societatii civile, o persoana incompatibila conform Legii ANI si nu a desemnat o a doua persoana, pentru ca aceasta Camera a facut jocuri politice. Rezolvarea situatiei Cornei Dumitrescu, a fost amanata de la acea data. Numele Corinei Dumitrescu a aparut, alaturi de cel al Manuelei Mitrea, in 2006, intr-un lung sir de demnitari, magistrati si "acoliti ai PSD" enumerati de ministrul Justitiei de atunci, Monica Macovei, care ar fi intrat in Notariat fara examen. Scurte lamuriri asupra nominalizărilor aiuritoare de la Externe, Justiţie şi Educaţie Mai sau mai puţin cunoscute sunt numinalizările iniţiale la Externe, Educaţie şi într-o oarecare măsură şi de la Justiţie. Cât de compatibili sunt titularii celor trei portofolii? Spre exemplu: ce caută Andrtei Marga la Externe, când primul nominalizat a fost Călin Popescu Tăriceanu, iar Andrei Marga urma să deţină portofoliul de la Educaţie? Dar Corlăţeanu ce caută la Justiţie, când este preşedintele Comisiei de Politică Externă din Senat, atâta timp cât este cel mai îndreptăţit să deţină Externele? Potrivit mai multor surse, amândoi copreşedinţii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu s-au temut ca unul precum Călin Popescu Tăriceanu să deţină portofoliul Externelor sau pe cel al Economiei întrucât devenea extrem de puternic în PNL, existând riscul de a i se lua lui Crin jucăria numit preşedinţia partidului, Tăriceanu bucurându-se de o mai mare notorietate în rândurile liberalilor, decât Antonescu. Şi-atnci, l-a preferat pe Marga, destul de izolat la la Cluj. Şi mă rog, ce competenţă are Andrei Marga la Externe şi ce deschire ar fi avut Tăriceanu, extrem de cunoscut din perioada în care a condus Guvernul DA, în care a reuşit să-l reducă la tăcere pe Băsescu? Dar, exista riscul real de a deveni adevăratul lider al liberalilor şi deci mult mai puternic decât Antonescu. Altfel spus Crin se teme de competiţia internă din PNL. Nici lui Victor Ponta nu i-ar fi convenit la Externe pe unul ca Titus Corlăţeanu sau la Interne pe Liviu Dragnea. Ce doi copreşedinţi ai USL, mai cu seamă Ponta, ar trebui să se teamă cu adevărat de proprii „baroni locali”.