Surprize, surprize doar!?
Odrazla lui Fătuloiu împrumută bani cu camătă
Cu mai puţin de 6 luni în urmă un săptămanal piteştean aborda un subiect extrem de delicat. Săptămanalul în cauză titra: "Fiul secretarului de stat Dan Valentin Fătuloiu, Alexandru Fătuloiu (Alex), împrumută bani cu camătă", amatorilor de astfel de împrumuturi, adevărate senzaţii tari.
Cine este Dan Valentin Fătuloiu?
Fostul chestor al Poliţiei Romane, Dan Valentin Fătului este originar din Topoloveni. După un stagiu efectuat prin Argeş, perioadă în care s-a "remarcat" în timpul episodului "Berevoieşti", cand căra dosare cu Dacia pik-up.În în rest a fost un "iliustru necunoscut". S-a făcut remarcat pe bune abia în Damboviţa ca şef al IJP. Nici trecutul moştenit pe linie paternă nu este unul tocmai de invidiat, tatăl său, Nicolae Fătuloiu find torţionarul "ţărănistului" Ion Diaconescu, prin închisorile comuniste. Ion Diaconescu este originar din Dobreeşti Argeş, comună situată la o aruncătură de băţ de Topoloveni. Dan Valentin Fătului a fost propulsat în structurie MAI de către naşul său, chestor Nicolae Berechet, la randul lui, fost şef al Poliţiei Romane, personajul care i-a călăuzit paşii spre varful IGPR, şi care, continuă să i-i călăuzească şi-n ziua de azi. Precizăm că Nicolae Berechet a fost cel mai longeviv şef în structurile Internelor, ceea ce i-a facilitat cunoaşterea pană la detaliu a tot ce mişcă în MAI. De fapt se poate spune fără teama de-a exagera, că Berchet este cel care profesionalizat corupţia în MAI şi IGPR. Tot despre Dan Valentin Fătuloiu "folclorul" vorbeşte de implicarea în furturile de carburanţi din conductele Petrom şi Compet, fiind considerat omul care, cand nu dădea "ponturi", dădea "verde" la atacurile asupra conductelor, desigur, contra sacoşe pline cu "paray". De altfel, şi la această oră, o parte dintre valutiştii din parcarea Hotelului Muntenia din Piteşti rulează valutele chestorilor Berechet şi Fătuloiu. Şi o fac de vreo 17-18 ani încoace, iar odrazla chestorului Fătuloiu, Fătuloiu jr, alias "Alex" dă bani cu camătă, încercand probail să rotunjească şi el cum poate conturile seniorului.
Războiul Tobă - Fătuloiu
Rivalitatea dintre Dan Valentin Fătuloiu şi actualul şef al Poliţioei Romane nu este de ieri-de azi, ci de ceva vreme. Mai excat din clipa în care dom Fătuloiu a fost pus pe liber din fruntea IGPR şi trimis la Poliţia Capitalei, unde nu a făcut prea mulţi purici, fiind destuit şi de la Capitală. La această oră lucrurile stau un pic diferit. Lupta se dă la nivel de grupări: Gruparea Fătului şi PDL, pe de-o parte şi Gruparea Petru Tobă şi PSD, pe de-altă parte. Fătuloiu e susţinut din teritoriu de către fosul chestor Berechet, de cumnatul său Paul Ogaru, şef pe la ANDR, de primarul comunei Bradu, Frătică, apropiat al Elenei Udrea şi de senatorul PDL Andrei, şeful PDL Argeş, iar de la centru de către Gruparea "Bolnda de la Turim", viitoare şefă a PDL Bucureşti.Prin schimbarea celor 10 şefi ai tot atator Inspectorate de Poliţie din ţară, Fătuloiu intenţionează să-i asigure PDL "fidelizarea" electoratului la viitoarele alegeri din 2012.
ştefan dumitru afrimescu
vineri, 19 noiembrie 2010
miercuri, 17 noiembrie 2010
Şoric cel cu "şoricul" gros de la Interne!
Şoric, cel cu “şoricul” gros, de la Interne!
Poliţia din Neamţ un fel stat în stat?!
Trist dar adevărat! Miliţienii au ajuns să fie ce-au fost şi înainte de 1990 şi chiar mai mult decat atat, adică stat în stat. Sistemul este atat de corupt încat subordonaţii nu mai execută nici ordinele superiorilo şi nu mai respectă nici regulamente. Poliţia, fiind o structură semi-militarizată a statului, funcţionează în baza unor ordine şi regulamente, pe care musai ar trebui să le respecte, altminteri se numeşte că se află în stare de revoltă şi urmează să fie dezbrăcaţi de uniforme, taraţi prin Tribunalele Militare şi ,după caz, să înfunde penitenciarele patriei. Ei bine, cu toate acestea, la Piatra Neamţ, şeful IJP Aurelian Şoric încalcă toate ordinele şi regulamentele Poliţiei cu o nonşalanţă inimaginabilă şi refuză să demisioneze. Astfel, cu toate că un secretar de stat i-a cerut demisia, Şoric declară că nu-şi v-a da demiasia oricate presiuni vor fi făcute asupra sa. Cum s-o finumind această atitudine? Aşadar Şoric de la Internele din Neamţ dă dovadă că are “şoricul” gros! Şi aceasta, întrucat nu numai că a nu ştiut cum să gestioneze o răfuială între clanurile “Filat”, eliberat cu doar 30 de zile în urmă din Penitenciar şi cămătarul Marar, care şi-au reglat conturile chiar sub nasul lui Şoric. Acestea au fost evenimentele. În spatele lor însă, stau lucruri cu mult mai grave, patronate de foşti şi actuali mai mari ai Poliţiei Romane. Iată şi care sunt acestea. Dincolo de imaginea “franjuri” a preşedintelui Băsescu, de data aceasta are cel puţin parţial dreptate. De ani buni, poliţiştii noştri nu mai apără interesele cetăţeanului de rand, ci pe-ale mifioţilor, Tot mai des poliţistul din comunele patriei este văzut prin carciumile satelor band coct la cot cu infractorii locali, care dau spargeri, fură bunurile sătenilor, îi ameninţă cu moartea, le violează copilele, nepoatele şi chiar nevestele şi îi snopesc în bătaie dacă refuză să le dea de bună voie puţina agoniseală., bruma de pensie sau banii trimişi de copiii plecaţi la muncă în străinătate, pentru a le fi şi părinţilor un pic mai bine. Terifiantă a fost întrebarea lui Şoric referitoare la cămătarul Mararu: “Dar ce-a făcut atat de grav acest Mararu, Dumnezeu să-l ierte? Dădea şi el nişte bani cu camătă. Şi nici nu e singurul! Cămătărie fac şi procurorii şi poliţişti nu numai Măraru, Dumnezeu să-l ierte”. Terifiant! Cum a putut acest Şoric să exprime asemenea aberaţii? Şi cum de-au tolerat mai marii Poliţiei romane o asemenea cloacă aşa cum este cea de la IJP Neamţ?! Sau asemenea conivenţe dintre poliţiştii din rural şi infractorii locali? Ce fel de poliţie este aceasta, care protejează infractorii? Vom avea şi noi vreo dată nişte instituţii care să funcţioneze? Care să-i apere pe cetăţeni, şi nu ca pană acum pe infractori? Vom mai apuca şi ziua aceea?
ş.d.afrimescu
Poliţia din Neamţ un fel stat în stat?!
Trist dar adevărat! Miliţienii au ajuns să fie ce-au fost şi înainte de 1990 şi chiar mai mult decat atat, adică stat în stat. Sistemul este atat de corupt încat subordonaţii nu mai execută nici ordinele superiorilo şi nu mai respectă nici regulamente. Poliţia, fiind o structură semi-militarizată a statului, funcţionează în baza unor ordine şi regulamente, pe care musai ar trebui să le respecte, altminteri se numeşte că se află în stare de revoltă şi urmează să fie dezbrăcaţi de uniforme, taraţi prin Tribunalele Militare şi ,după caz, să înfunde penitenciarele patriei. Ei bine, cu toate acestea, la Piatra Neamţ, şeful IJP Aurelian Şoric încalcă toate ordinele şi regulamentele Poliţiei cu o nonşalanţă inimaginabilă şi refuză să demisioneze. Astfel, cu toate că un secretar de stat i-a cerut demisia, Şoric declară că nu-şi v-a da demiasia oricate presiuni vor fi făcute asupra sa. Cum s-o finumind această atitudine? Aşadar Şoric de la Internele din Neamţ dă dovadă că are “şoricul” gros! Şi aceasta, întrucat nu numai că a nu ştiut cum să gestioneze o răfuială între clanurile “Filat”, eliberat cu doar 30 de zile în urmă din Penitenciar şi cămătarul Marar, care şi-au reglat conturile chiar sub nasul lui Şoric. Acestea au fost evenimentele. În spatele lor însă, stau lucruri cu mult mai grave, patronate de foşti şi actuali mai mari ai Poliţiei Romane. Iată şi care sunt acestea. Dincolo de imaginea “franjuri” a preşedintelui Băsescu, de data aceasta are cel puţin parţial dreptate. De ani buni, poliţiştii noştri nu mai apără interesele cetăţeanului de rand, ci pe-ale mifioţilor, Tot mai des poliţistul din comunele patriei este văzut prin carciumile satelor band coct la cot cu infractorii locali, care dau spargeri, fură bunurile sătenilor, îi ameninţă cu moartea, le violează copilele, nepoatele şi chiar nevestele şi îi snopesc în bătaie dacă refuză să le dea de bună voie puţina agoniseală., bruma de pensie sau banii trimişi de copiii plecaţi la muncă în străinătate, pentru a le fi şi părinţilor un pic mai bine. Terifiantă a fost întrebarea lui Şoric referitoare la cămătarul Mararu: “Dar ce-a făcut atat de grav acest Mararu, Dumnezeu să-l ierte? Dădea şi el nişte bani cu camătă. Şi nici nu e singurul! Cămătărie fac şi procurorii şi poliţişti nu numai Măraru, Dumnezeu să-l ierte”. Terifiant! Cum a putut acest Şoric să exprime asemenea aberaţii? Şi cum de-au tolerat mai marii Poliţiei romane o asemenea cloacă aşa cum este cea de la IJP Neamţ?! Sau asemenea conivenţe dintre poliţiştii din rural şi infractorii locali? Ce fel de poliţie este aceasta, care protejează infractorii? Vom avea şi noi vreo dată nişte instituţii care să funcţioneze? Care să-i apere pe cetăţeni, şi nu ca pană acum pe infractori? Vom mai apuca şi ziua aceea?
ş.d.afrimescu
marți, 16 noiembrie 2010
Rugăminte
O rog pe acea persoană care semnează "Larisa" să-şi vadă de treburile ei. Eventual de cratiţele ei. Să nu mai intre pe terenuri minate cum ar fi presa, literatura sau să mai posteze vreun comentariu pe acest blog, despre vreun articol de-al meu, ori la adresa subsemnatului. Nu de-altceva dar, nu am jignit-o niciodată, nu o cunosc, nu am scris nimic, niciodată şi niciunde, despre persoana ei, şi nici nu simt lipsa opiniilor sale, făcute public pe acest blog, atata timp, cat nu-şi arată adevărata identitate. Cand o să fie ameninţată cu moartea, cum a fost eu, cand o să fie sechestrată şi lipsită de libertate peste o jumătate de zi ca mine, cand v-a avea măcar jumătate din numărul de procese, în care am fost tarat şi cand i se vor solicita măcar 1% din sumele cerute mie, atunci v-a putea să scrie "ce vrea muşchii" ei, oriunde şi despre oricine. Pană atunci, ar trebui să mai citească, eventual să mai şi înveţe ce este şi cu ce se "manancă" bunul simţ, simţul măsuri, simţul ridicoluluisau măcar despre cei şapte ani de-acasă, pe care i-a făcut mai mult la F.F. Pană atunci, prefer să nu mai ştiu nimic de existenţa sa.
Mulţumesc anticipat, pentru înţelegere.
Mulţumesc anticipat, pentru înţelegere.
Enciclopedia Argeşului şi Muscelului
ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI
Formatul fişierului: PDF/Adobe Acrobat
DUMITRU AFRIMESCU, Ştefan A. (n. Urlueni, Bârla, Argeş, 4 februarie 1951). Ziarist, editor, publicist. Corespondent pentru ...
fmi.upit.ro/bibl/Pagina%20WEB/Site_nou/.../s_Enciclopedie_new.pdf
Formatul fişierului: PDF/Adobe Acrobat
DUMITRU AFRIMESCU, Ştefan A. (n. Urlueni, Bârla, Argeş, 4 februarie 1951). Ziarist, editor, publicist. Corespondent pentru ...
fmi.upit.ro/bibl/Pagina%20WEB/Site_nou/.../s_Enciclopedie_new.pdf
Despre asasinate la comandă, Găuri Negre: în Spaţiu, în asfalt ,în economie şi-n capul guvernanţilor!
Despre asasinate la comandă,Găuri Negre: în spaţiu, în asfalt, în economie şi-n capul guvernanţilor! Am intrat în sfaşit în “lumea bună” a… criminalităţii!!!
După 20 de ani de la evenimentele din decembrie ’89 a intrat în sfarşit şi Romania în “lumea bună” a execuţiilor în stil mafiot, a asasinatelor comandate. Pe de-o parte, cred că era tor ce mai lipsea Romaniei, pe de-alta parte, aproape că muream de ciudă că nu vinea mai repede! E drept că oarecare “încercări” au mai existat, pe la Craiova, prin Bucureşti, Piteşti şi Iaşi. Piatra Neamţ mai lipsea, şi iată că şi Neamţul a devenit în sfarşit încă un “cap de pod” al crimei. Deşi pe undeva era de aşteptat, pentru Bruxelles şi Spaţiul Shengen, este tocmai “bomboana pe coliva” aderărării noastre la acea structură europeană. Tot ce mai lipseşte Roamaniei pentru a fi o naţine mare, ar mai fi cateva atentate teroriste. Pentru aceştia (pentru terorişti), însă ar trebui să fim precum USA, Germania, Franţa, UK sau măcar Spania. Cum nu suntem, trebuie să ne “mulţumim” şi cu aceste reglări de conturi doar, între clanurile mafiote autohtone rivale, cele ruse, triadele chineze sau mafiei arabe, pe mană cu terorismul arab (a se vedea ce s-a aflat în spatele vizitei preşedintelui sirian la Bucureşti). Adevărul este, că toate acestea sunt “riscurile asumării democraţiei”, vor spune unii. Ok, dar Roamnia este cumva o ţară democrată? Are Romania o economie de piaţă performantă sau măcar viabilă? Categoric nu. Şi nici nu va avea, atata vreme cat îşi v-a ignora propriile-i valori, indiferent de domeniu. Atata vreme cat sunt promovate non-valorile, pseudo-valorile, kitch-ul, veleitarismul. Singurii care au reuşit, într-o lume concurenţială autentică au fost profesioniştii, Or, 99,99% dintre profesioniştii noştri sunt “afară”. Slujesc altor naţiuni, poate şi altor interese (“uri”!?).Puţinii care au mai rămas în ţară, fie nu sunt luaţi în seamă, fie sunt marginalizaţi, fie nu vor să fie luaţi în calcul. Dar, poate că salvarea Romaniei ar putea fi tocmai Gaura Neagră “recent” descoperită la “doar”…50 de milioane de ani lumină, distanţă de Pămant O Gaură Neagră studiată de NASA timp de 31 de ani şi ţinută secretă de aceeaşi astronomi de acelaşi amar de timp, pentru restul pămantenilor. Pană la pericolul prezumtiv al Găurii Negre din Spaţiu, ne pandesc pericolele reale şi imediate ale “găurilor negre” din asfaltul drumurilor patriei, din economia pe butuci şi mai ales al “găurilor negre” din capul guvernanţilor. Acestea sunt pericolele mult mai reale, mai imediate, pentru noii romanii, şi nu Găurile Negre din Univers, nici reglările de conturi dintre interlopi sau asasinatele la comandă. Pentru roamnii de rand, mult mai grave mi se par asasinatele în masă, propuse de guvernanţi, prin înfometare, rezultată din tăierea salariilor cu 25%, majorarea TVA-ului de la 19%- la 24%, prin scumpirile în avalanşă ale gazelor naturale, carburanţilor, energiei electrice şi termice, cu reverberaţii directe şi catastrofale în costul utilităţilor, al alimentelor şi medicamnetelor, al sănătăţii şi actului medical. Sigur, nici aceste reglări de conturi în genul celui de la Piatra Neamţ nu sunt tocmai în regulă, dar asemenea episoade ţin de nefuncţionalitatea instituţiilor statului: Poliţie, structurile informative din IGPR, Parchete şi înstanţe. ştefan dumitru afrimescu
După 20 de ani de la evenimentele din decembrie ’89 a intrat în sfarşit şi Romania în “lumea bună” a execuţiilor în stil mafiot, a asasinatelor comandate. Pe de-o parte, cred că era tor ce mai lipsea Romaniei, pe de-alta parte, aproape că muream de ciudă că nu vinea mai repede! E drept că oarecare “încercări” au mai existat, pe la Craiova, prin Bucureşti, Piteşti şi Iaşi. Piatra Neamţ mai lipsea, şi iată că şi Neamţul a devenit în sfarşit încă un “cap de pod” al crimei. Deşi pe undeva era de aşteptat, pentru Bruxelles şi Spaţiul Shengen, este tocmai “bomboana pe coliva” aderărării noastre la acea structură europeană. Tot ce mai lipseşte Roamaniei pentru a fi o naţine mare, ar mai fi cateva atentate teroriste. Pentru aceştia (pentru terorişti), însă ar trebui să fim precum USA, Germania, Franţa, UK sau măcar Spania. Cum nu suntem, trebuie să ne “mulţumim” şi cu aceste reglări de conturi doar, între clanurile mafiote autohtone rivale, cele ruse, triadele chineze sau mafiei arabe, pe mană cu terorismul arab (a se vedea ce s-a aflat în spatele vizitei preşedintelui sirian la Bucureşti). Adevărul este, că toate acestea sunt “riscurile asumării democraţiei”, vor spune unii. Ok, dar Roamnia este cumva o ţară democrată? Are Romania o economie de piaţă performantă sau măcar viabilă? Categoric nu. Şi nici nu va avea, atata vreme cat îşi v-a ignora propriile-i valori, indiferent de domeniu. Atata vreme cat sunt promovate non-valorile, pseudo-valorile, kitch-ul, veleitarismul. Singurii care au reuşit, într-o lume concurenţială autentică au fost profesioniştii, Or, 99,99% dintre profesioniştii noştri sunt “afară”. Slujesc altor naţiuni, poate şi altor interese (“uri”!?).Puţinii care au mai rămas în ţară, fie nu sunt luaţi în seamă, fie sunt marginalizaţi, fie nu vor să fie luaţi în calcul. Dar, poate că salvarea Romaniei ar putea fi tocmai Gaura Neagră “recent” descoperită la “doar”…50 de milioane de ani lumină, distanţă de Pămant O Gaură Neagră studiată de NASA timp de 31 de ani şi ţinută secretă de aceeaşi astronomi de acelaşi amar de timp, pentru restul pămantenilor. Pană la pericolul prezumtiv al Găurii Negre din Spaţiu, ne pandesc pericolele reale şi imediate ale “găurilor negre” din asfaltul drumurilor patriei, din economia pe butuci şi mai ales al “găurilor negre” din capul guvernanţilor. Acestea sunt pericolele mult mai reale, mai imediate, pentru noii romanii, şi nu Găurile Negre din Univers, nici reglările de conturi dintre interlopi sau asasinatele la comandă. Pentru roamnii de rand, mult mai grave mi se par asasinatele în masă, propuse de guvernanţi, prin înfometare, rezultată din tăierea salariilor cu 25%, majorarea TVA-ului de la 19%- la 24%, prin scumpirile în avalanşă ale gazelor naturale, carburanţilor, energiei electrice şi termice, cu reverberaţii directe şi catastrofale în costul utilităţilor, al alimentelor şi medicamnetelor, al sănătăţii şi actului medical. Sigur, nici aceste reglări de conturi în genul celui de la Piatra Neamţ nu sunt tocmai în regulă, dar asemenea episoade ţin de nefuncţionalitatea instituţiilor statului: Poliţie, structurile informative din IGPR, Parchete şi înstanţe. ştefan dumitru afrimescu
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Parcă aş fi ciumat
Parcă aş fi ciumat!
Încerc să înod firul de-acolo de unde îl dusesem în seria de articole despre Mogulii media şi trepăduşi lor. E-adevărat că în Romania nu mai există presă independentă, aşa cum nu mai există nici presă de investigaţii. Există presă de scandal, un "soi" de presă economică, presa mascată de partid (de regulă plătită de Putere) şi o imensă şi periculoasă tendinţă de tabloitizare generală a mass media romană. Invesitorul în media care încercă să rămană în afara jocului politic este "mancat": mai întai hărţuit, făcut franjuri şi finalmente, pus lacătul şi închis. Jurnalistul independent sau cel echidistant, jurnalistul autentic, este tot mai izolat de către ceilalţi "confraţi". A ajuins să fie considerat ca un ciumat. Eforturile lui pentru stabilrea oricărui adevăr sunt luate în deradere, bagatelizate şi aruncate în derizoriu, iar el tot mai marginalizat: "Cine dracu se mai crede şi-ăsta de se "p...ă" contra vantului?!" Se ajunge pană acolo (doar e foamete mare nu-i aşa?!), încat unii acceptă o simbrie (poate de loc derizorie!), pentru susţinerea unor adevărate campanii de terfelire a numelui acelui jurnalist, care îşi face onest meseria, care vrea să rămană în afara intereselor de grup sau de partid, care chiar crede în profesia aleasă în cazul meu cu peste, cu peste 20 de ani în urmă. Ce le rezervă viitorul unor astfel de jurnalişti, pe care grosul colegilor lor îi cconsederă, în cel mai bun caz, "nişte bieţi naivi"? Nimic bun, întrucat puternicii zilei, care i-au fost subiecte, au grijă, chiar veghează la marginalizarea lui. În timp ce jurnalistul onest, poate chiar crăpa de foame, se poate muta în canalele oraşelor, ceilalţi îşi rotunjesc conturile, îşi mai ctitoresc cate-o viluţă, îşi mai cumpără o limuzină, două, cate un jeep şi chiar elicopter. Ce-a avut, şi ce-a pierdut presa din Roamnia!? "Nimic! Tot rebuia să crape într-o zi!". Cat despre cititorii lui, în eventualitatea (în care a avut un segment de cititori fideli), cum n-au nicio putere, se vor mulţumi cu lamentări în genul: "Lasă că, prea şi-o luase cap! Prea se credea şi-ăsta buricu' pămantului! Şi pană la urmă, la ce i-a folosit?! N-a ştiut că "viaţa" (impactul), oricărui articol, apărut în oricare cotidian, este doar de-o zi?!" Mda! La doar atata efemer îşi permite un jurnalist să spere, să rămană în memoria cititorului. La o zi sau cel mult două. Restul e fandoseală. Ca să fii Istorie ar trebui să te numeşti CTP, SSR, Nistorescu, Esca, Andreea Marin, Turcescu, Moraru sau măcar Diaconescu (!). Ei sunt "crema"(?!). O eventuală Istorie a presei romaneşti doar atat va consemna. Restul suntem doar nişte iluzii.
ş.d.afrimescu
Încerc să înod firul de-acolo de unde îl dusesem în seria de articole despre Mogulii media şi trepăduşi lor. E-adevărat că în Romania nu mai există presă independentă, aşa cum nu mai există nici presă de investigaţii. Există presă de scandal, un "soi" de presă economică, presa mascată de partid (de regulă plătită de Putere) şi o imensă şi periculoasă tendinţă de tabloitizare generală a mass media romană. Invesitorul în media care încercă să rămană în afara jocului politic este "mancat": mai întai hărţuit, făcut franjuri şi finalmente, pus lacătul şi închis. Jurnalistul independent sau cel echidistant, jurnalistul autentic, este tot mai izolat de către ceilalţi "confraţi". A ajuins să fie considerat ca un ciumat. Eforturile lui pentru stabilrea oricărui adevăr sunt luate în deradere, bagatelizate şi aruncate în derizoriu, iar el tot mai marginalizat: "Cine dracu se mai crede şi-ăsta de se "p...ă" contra vantului?!" Se ajunge pană acolo (doar e foamete mare nu-i aşa?!), încat unii acceptă o simbrie (poate de loc derizorie!), pentru susţinerea unor adevărate campanii de terfelire a numelui acelui jurnalist, care îşi face onest meseria, care vrea să rămană în afara intereselor de grup sau de partid, care chiar crede în profesia aleasă în cazul meu cu peste, cu peste 20 de ani în urmă. Ce le rezervă viitorul unor astfel de jurnalişti, pe care grosul colegilor lor îi cconsederă, în cel mai bun caz, "nişte bieţi naivi"? Nimic bun, întrucat puternicii zilei, care i-au fost subiecte, au grijă, chiar veghează la marginalizarea lui. În timp ce jurnalistul onest, poate chiar crăpa de foame, se poate muta în canalele oraşelor, ceilalţi îşi rotunjesc conturile, îşi mai ctitoresc cate-o viluţă, îşi mai cumpără o limuzină, două, cate un jeep şi chiar elicopter. Ce-a avut, şi ce-a pierdut presa din Roamnia!? "Nimic! Tot rebuia să crape într-o zi!". Cat despre cititorii lui, în eventualitatea (în care a avut un segment de cititori fideli), cum n-au nicio putere, se vor mulţumi cu lamentări în genul: "Lasă că, prea şi-o luase cap! Prea se credea şi-ăsta buricu' pămantului! Şi pană la urmă, la ce i-a folosit?! N-a ştiut că "viaţa" (impactul), oricărui articol, apărut în oricare cotidian, este doar de-o zi?!" Mda! La doar atata efemer îşi permite un jurnalist să spere, să rămană în memoria cititorului. La o zi sau cel mult două. Restul e fandoseală. Ca să fii Istorie ar trebui să te numeşti CTP, SSR, Nistorescu, Esca, Andreea Marin, Turcescu, Moraru sau măcar Diaconescu (!). Ei sunt "crema"(?!). O eventuală Istorie a presei romaneşti doar atat va consemna. Restul suntem doar nişte iluzii.
ş.d.afrimescu
joi, 11 noiembrie 2010
Păunescu-Studiu de caz
Păunescu -Studiu de caz- sau despre cum a devenit Adrian Păunescu, din “Porcul dvs de Crăciu”, erou naţional!
Sunt şocat încă de vineri, 5 noaimebrie a.c., de la auzul ştirii privind decesul lui Adrian Păunescu. Şocat nu pentru trecere sa în nefiinţă, ci pentru ceea ce a urmat ştirii iniţiale. După cum este cunoscut, cu toţii suntem datori lumii cu măcar o moarte. Prin urmare şi Adrian Păunescu avea, pe langă atatea alte îndatoriri şi această datorie. Ceea ce rămane pentru mine de neînţeles este atitudinea ramanilor.Şi plecand de la aceasta, întrebarea cat se poate de firească: Cat de normal a mai rămas acest popor? Despre aceasta şi despre cum a evoluat Păunescu de la sintagama: “Sunt un porc. Sunt porcul dumneavoastră de Crăciunul liber”, la funeralii naţionale şi transormarea lui în erou naţional, în cele ce urmeazîă.
Săracul Păunescu-şase case şi un teren, în valoae de 4 mil euro, conturi de50.000 euro, opera de artă şi bujuterii!
Presa centrală de luni,8 noiembrie 2010, respectiv cotidianele “Libertatea” şi “Roamnia liberă”, titrau cu litere de-o şchioapă despre averea lui Adrian Păunescu, la caţi moştenitori se-mparte, precum şi la valoarea literar-artistic al poeziei lui Păunescu. Şi forumurile au fost luate cu asalt de “forumiştii romani. Au fost de asemenea dezvăluite pasaje întregi din “Jurnalul” poetei Constanţa Buzea, prima soţie a lui Adrian Păunescu. Libertatea relatează despre averea de peste 4 milioane euro a lui Păunescu, constand în şase case, conturi în bănci de-aproape 50.000 deeuro, opera de artă şi bijuterii. Tot “Libertatea”, dar de marţi 9 nov. a.c., publcă pasaje din “Jurnalul” primei soţii a lui Păunescu, poeta Constanţa Buzea: “Înt-o zi, pe cand eram gravidă cu Andrei, i-am spus lui Păunescu că vom avea un băiat. Răspunsul lui a venit sec: “Nu poate fi adevărat. Eu nu fac decat fete”. ”Pe ce te bazezi?”, ”l-am întrebat”. Păi, am cu altcineva deja două gemene”. “Am fost, am văzut şi aşa era. Doar că, tanăra era şi căsătorită. Lucru peste care nu am putut să trec şi am hotărat să diverţez”. Tot în jurnalul său, Constanţa Buzea relatează şi despre viaţa sa de coşmar alături de Păunescu, dar mai ales în timpul divorţului. Cu toate acestea, potrivit OTV, la înmormantarea lui Păunescu a fost prezentă şi poeta Constanţa Buzea, mai puţin Ioana Păunescu, mezina din prima căsătorie. Comentariile sunt de prisos. Referitor la valoarea poeziei lui Păunescu s-au pronunţat criticii Dan C. Mihăescu , Dan Sociu, Alexandru Matei, istoricii Adrian Cioroianu şi Dorin Dobrincu, filozoful şi criticul de artă Andrei Cornea, regizorul Cristi Puiu, poeţii Florin Iaru şi Ion Zubaşcu, ultimul chiar făcand parte din Cenaclul Facăra, alături de sora sa.
Valoarea poeziei lui Păunescu? “Un poet minor, de secol XlX”!
Asupra valorii poeziei lui Păunescu, Criticul Alşexandru Matei s-a pronunţat cat se poate de tranşant: “Doar primele două volume de versuri sunt notabile. “Ultrasentimente” şi Mieii primi” au spus ceva, dar în contextual redescoperii liricului după deceniile de proletcultism. După 1970, poeziile lui sunt pure declamaţii, în versificarea cărora a fost foarte abil, în rest însă e un poet foarte slab. O comparaţie cu Eminescu sau Bacovia ar fi hartie de turnesol a valorii sale ca poet. Nici nu ţi-i poţi imagian pe cei doi declamandu-şi poeziile de la tribuna unui stadion”. Dan Sociu este şi mai drastic cu Adrian Păunescu: “Cea ce mă plictiseşte cel mai mult la necroloagele astea este că mulţi îi pun la îndoială moralitatea, dar insistă că era un poet foare talentat. Aş zice că nu, nici măcar un versificator spectaculos, cid oar pathologic de prolific, fix ca un poet minor din sec XlX-cu diferenţa că un Coşbuc de exemplu, e infinit mai musical şi mai subtil.În timp ce Păunescu e monoton şi lălăit…Pe cand pe Bacovia, puştii îl devorează că este emo şi goth”.Filozoful şi critical de artă Andrei Cornea a declarat pe postul public TV: “Una e să fii versificator şi alta e să fii poet”, augand: El nu numai că nu a tăcut, dar a lăudat sistemul în gura mare, cu zbierete şi urlete, cu jurăminte de adeziune la politica partidului şi la preşedintele iubit”. Andrei Cornea crede că “Păunescu era un împătimit al puterii, care a şi candidat, după cum se ştie, în 1996, la preşedinţia Romaniei, cu rezultate lamentabile”. Dar a fost de trei ori parlamentar şi de fiecae dată preşedinte al Comisiei de Cultură a Parlamentului, calitate din care a refuzat-o şi nu oricum, ci cu strigăte şi ţipete, pe Mihaela Mihai, atunci cand i-a propus acordarea unor rente viagere, artiştilor romani, cantăreţi, compozitori, actori, artişti plastici, solişti de oeră şi operetă, scriitori, dramaturgi, rentă, menită să-i ocolescă deproblemele pecuniare. Regizorul Cristi puiu a declarat într-o plasticitate dezarmantă. Pornind de la legendele urbane ale “Epocii de aur” cu Păunescu, care-I spunea lucruri dela obraz lui Ceauşescu sau cu Florin Piersic, care l-a “caftit pe Nicişor, Cristi Puiu trasează specificul disidenţe romaneşti: “Mamă ce mai eroi erau ăştia doi, Păunescu şi Piersic, la mine în cartier! La noi disidenţa se făcea printr-un gest, printr-o şoaptă, printr-un banc benign, ca unul pe care l-am auzit la Polivalentă spus de Cristina Stamate în deschiderea unui concert Iris: “ CE e mai mică şi mai mică decat puţa de furnică?” Răspunsul era “Flacăra de la aragaz”. Aşe se făcea la noi disidenţa. Aşa că nu suntem decat consecvenţi cu noi înşine şi-n consecinţă avem eroii, nu numai conducătorii, pe care îi merităm”. Dan Sociu nu vede nici moralitate nici talent la Adrian Păunescu: Păunescu are doar dimensiunea aprecierii de către public şi aia o să se stingă”. Regizorul Cristi Puiu adaugă la randul său: “Nu avem Adidas original, nu-i nimic e bun şi Adibas, Nu avem Puma, e bună şi Puna. Nu avem Woodstock? Merge şi Cenaclul Flacăra. Păunescu făcea la cenaclul nişte glumiţe oarecum subversive pe care oamenii simpli nu le puteau spune şi asta îi făcea şi pe ei să se simtă eroi. Adică ce curajoşi am fost şi noi, care l-am scultat. Ce se întampla dincolo de stadiaone, cand redevenea sluga Regimului nu mai conta, nu mai interesa pe nimeni”.
Întamplări cu Păunescu în Argeş
Aproape nu era anotimp în care Adrian Păunescu să nu dea măcar un spectacol în judeţul Argeş. Avea şi foarte mulţi adepţi. Cei mi mulţi erau însă de conjunctură. Cert este că mai toţi foştii prim-secretari tremurau numai la auzul numelui Păunescu. Singurul care a îndrăznit să i se opună şi să-l facă să plece cu coada între picioare, a fost generalul Ion Dincă, zis “Ion Te Leagă”. Pană şi fostul prim-secretar Zamfir, unul dintre cei mai duri primi-secretari, nu numai că lua poziţia de drepţi în faţa lui Păunescu, dar nici nu-I putea refuza nimic din tot cei solicita “Bardul” de la Barca. În cadrul unui chiolhan, cu mai marii Argeşului, unde trona un “godac “ bine rumenit şi cu un măr în gură, la un moment dat, cand mai erau doar cateva firimituri din porc un participant i-a strigat de la obraz lui Păunescu “Bă nemancatule mai lasă şi altora din groşteuil ăla, că nu eşti numai tu aici”. În cateva minute, nepoliticosul a fost evacuate din sală, iar păunescu a continuat să mănance şi să bea pană s-a răsturnat cu jilţul ofeit de autorităţile slugarnice. ”Era un om care nu avea cel puţin cateva simţuri: simţul măsurii, al ridicolului, al echilibrului, bunul simţ etc.” Vorbele lui atarnau al dracul de greu pe langă cuplul prezidenţial sau pe langă “Nicuşor”cu care participa la adevărate orgii culinare, bahice şi sexual. Desfrau era şi pe stadioanele unde evolua Cenaclul Flacăra. Ultimul scandal este legat de o grefieră (Barlea), care se revendică drept fiică legitimă a lui Păunescu. Acesta a fost omul şi poetul Adrian Păunescu, ”Bardul de la Barca”, “Cantereţul Regimului Ceauşist” şi al sistemului instituit de dictator. Ştefan Dumitru Afrimescu
Sunt şocat încă de vineri, 5 noaimebrie a.c., de la auzul ştirii privind decesul lui Adrian Păunescu. Şocat nu pentru trecere sa în nefiinţă, ci pentru ceea ce a urmat ştirii iniţiale. După cum este cunoscut, cu toţii suntem datori lumii cu măcar o moarte. Prin urmare şi Adrian Păunescu avea, pe langă atatea alte îndatoriri şi această datorie. Ceea ce rămane pentru mine de neînţeles este atitudinea ramanilor.Şi plecand de la aceasta, întrebarea cat se poate de firească: Cat de normal a mai rămas acest popor? Despre aceasta şi despre cum a evoluat Păunescu de la sintagama: “Sunt un porc. Sunt porcul dumneavoastră de Crăciunul liber”, la funeralii naţionale şi transormarea lui în erou naţional, în cele ce urmeazîă.
Săracul Păunescu-şase case şi un teren, în valoae de 4 mil euro, conturi de50.000 euro, opera de artă şi bujuterii!
Presa centrală de luni,8 noiembrie 2010, respectiv cotidianele “Libertatea” şi “Roamnia liberă”, titrau cu litere de-o şchioapă despre averea lui Adrian Păunescu, la caţi moştenitori se-mparte, precum şi la valoarea literar-artistic al poeziei lui Păunescu. Şi forumurile au fost luate cu asalt de “forumiştii romani. Au fost de asemenea dezvăluite pasaje întregi din “Jurnalul” poetei Constanţa Buzea, prima soţie a lui Adrian Păunescu. Libertatea relatează despre averea de peste 4 milioane euro a lui Păunescu, constand în şase case, conturi în bănci de-aproape 50.000 deeuro, opera de artă şi bijuterii. Tot “Libertatea”, dar de marţi 9 nov. a.c., publcă pasaje din “Jurnalul” primei soţii a lui Păunescu, poeta Constanţa Buzea: “Înt-o zi, pe cand eram gravidă cu Andrei, i-am spus lui Păunescu că vom avea un băiat. Răspunsul lui a venit sec: “Nu poate fi adevărat. Eu nu fac decat fete”. ”Pe ce te bazezi?”, ”l-am întrebat”. Păi, am cu altcineva deja două gemene”. “Am fost, am văzut şi aşa era. Doar că, tanăra era şi căsătorită. Lucru peste care nu am putut să trec şi am hotărat să diverţez”. Tot în jurnalul său, Constanţa Buzea relatează şi despre viaţa sa de coşmar alături de Păunescu, dar mai ales în timpul divorţului. Cu toate acestea, potrivit OTV, la înmormantarea lui Păunescu a fost prezentă şi poeta Constanţa Buzea, mai puţin Ioana Păunescu, mezina din prima căsătorie. Comentariile sunt de prisos. Referitor la valoarea poeziei lui Păunescu s-au pronunţat criticii Dan C. Mihăescu , Dan Sociu, Alexandru Matei, istoricii Adrian Cioroianu şi Dorin Dobrincu, filozoful şi criticul de artă Andrei Cornea, regizorul Cristi Puiu, poeţii Florin Iaru şi Ion Zubaşcu, ultimul chiar făcand parte din Cenaclul Facăra, alături de sora sa.
Valoarea poeziei lui Păunescu? “Un poet minor, de secol XlX”!
Asupra valorii poeziei lui Păunescu, Criticul Alşexandru Matei s-a pronunţat cat se poate de tranşant: “Doar primele două volume de versuri sunt notabile. “Ultrasentimente” şi Mieii primi” au spus ceva, dar în contextual redescoperii liricului după deceniile de proletcultism. După 1970, poeziile lui sunt pure declamaţii, în versificarea cărora a fost foarte abil, în rest însă e un poet foarte slab. O comparaţie cu Eminescu sau Bacovia ar fi hartie de turnesol a valorii sale ca poet. Nici nu ţi-i poţi imagian pe cei doi declamandu-şi poeziile de la tribuna unui stadion”. Dan Sociu este şi mai drastic cu Adrian Păunescu: “Cea ce mă plictiseşte cel mai mult la necroloagele astea este că mulţi îi pun la îndoială moralitatea, dar insistă că era un poet foare talentat. Aş zice că nu, nici măcar un versificator spectaculos, cid oar pathologic de prolific, fix ca un poet minor din sec XlX-cu diferenţa că un Coşbuc de exemplu, e infinit mai musical şi mai subtil.În timp ce Păunescu e monoton şi lălăit…Pe cand pe Bacovia, puştii îl devorează că este emo şi goth”.Filozoful şi critical de artă Andrei Cornea a declarat pe postul public TV: “Una e să fii versificator şi alta e să fii poet”, augand: El nu numai că nu a tăcut, dar a lăudat sistemul în gura mare, cu zbierete şi urlete, cu jurăminte de adeziune la politica partidului şi la preşedintele iubit”. Andrei Cornea crede că “Păunescu era un împătimit al puterii, care a şi candidat, după cum se ştie, în 1996, la preşedinţia Romaniei, cu rezultate lamentabile”. Dar a fost de trei ori parlamentar şi de fiecae dată preşedinte al Comisiei de Cultură a Parlamentului, calitate din care a refuzat-o şi nu oricum, ci cu strigăte şi ţipete, pe Mihaela Mihai, atunci cand i-a propus acordarea unor rente viagere, artiştilor romani, cantăreţi, compozitori, actori, artişti plastici, solişti de oeră şi operetă, scriitori, dramaturgi, rentă, menită să-i ocolescă deproblemele pecuniare. Regizorul Cristi puiu a declarat într-o plasticitate dezarmantă. Pornind de la legendele urbane ale “Epocii de aur” cu Păunescu, care-I spunea lucruri dela obraz lui Ceauşescu sau cu Florin Piersic, care l-a “caftit pe Nicişor, Cristi Puiu trasează specificul disidenţe romaneşti: “Mamă ce mai eroi erau ăştia doi, Păunescu şi Piersic, la mine în cartier! La noi disidenţa se făcea printr-un gest, printr-o şoaptă, printr-un banc benign, ca unul pe care l-am auzit la Polivalentă spus de Cristina Stamate în deschiderea unui concert Iris: “ CE e mai mică şi mai mică decat puţa de furnică?” Răspunsul era “Flacăra de la aragaz”. Aşe se făcea la noi disidenţa. Aşa că nu suntem decat consecvenţi cu noi înşine şi-n consecinţă avem eroii, nu numai conducătorii, pe care îi merităm”. Dan Sociu nu vede nici moralitate nici talent la Adrian Păunescu: Păunescu are doar dimensiunea aprecierii de către public şi aia o să se stingă”. Regizorul Cristi Puiu adaugă la randul său: “Nu avem Adidas original, nu-i nimic e bun şi Adibas, Nu avem Puma, e bună şi Puna. Nu avem Woodstock? Merge şi Cenaclul Flacăra. Păunescu făcea la cenaclul nişte glumiţe oarecum subversive pe care oamenii simpli nu le puteau spune şi asta îi făcea şi pe ei să se simtă eroi. Adică ce curajoşi am fost şi noi, care l-am scultat. Ce se întampla dincolo de stadiaone, cand redevenea sluga Regimului nu mai conta, nu mai interesa pe nimeni”.
Întamplări cu Păunescu în Argeş
Aproape nu era anotimp în care Adrian Păunescu să nu dea măcar un spectacol în judeţul Argeş. Avea şi foarte mulţi adepţi. Cei mi mulţi erau însă de conjunctură. Cert este că mai toţi foştii prim-secretari tremurau numai la auzul numelui Păunescu. Singurul care a îndrăznit să i se opună şi să-l facă să plece cu coada între picioare, a fost generalul Ion Dincă, zis “Ion Te Leagă”. Pană şi fostul prim-secretar Zamfir, unul dintre cei mai duri primi-secretari, nu numai că lua poziţia de drepţi în faţa lui Păunescu, dar nici nu-I putea refuza nimic din tot cei solicita “Bardul” de la Barca. În cadrul unui chiolhan, cu mai marii Argeşului, unde trona un “godac “ bine rumenit şi cu un măr în gură, la un moment dat, cand mai erau doar cateva firimituri din porc un participant i-a strigat de la obraz lui Păunescu “Bă nemancatule mai lasă şi altora din groşteuil ăla, că nu eşti numai tu aici”. În cateva minute, nepoliticosul a fost evacuate din sală, iar păunescu a continuat să mănance şi să bea pană s-a răsturnat cu jilţul ofeit de autorităţile slugarnice. ”Era un om care nu avea cel puţin cateva simţuri: simţul măsurii, al ridicolului, al echilibrului, bunul simţ etc.” Vorbele lui atarnau al dracul de greu pe langă cuplul prezidenţial sau pe langă “Nicuşor”cu care participa la adevărate orgii culinare, bahice şi sexual. Desfrau era şi pe stadioanele unde evolua Cenaclul Flacăra. Ultimul scandal este legat de o grefieră (Barlea), care se revendică drept fiică legitimă a lui Păunescu. Acesta a fost omul şi poetul Adrian Păunescu, ”Bardul de la Barca”, “Cantereţul Regimului Ceauşist” şi al sistemului instituit de dictator. Ştefan Dumitru Afrimescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)