De la "nasul" Nicolescu pentru Catalin, fara numar, fara numar!
Recompense PSD-iste uluitoare în trei judeţe, pentru firmele lui Cătălin Spătaru
În data de 6 august 2009 la sediul Primăriei oraşului Bălceşti a fost semnat contractul de execuţie a lucrării pentru modernizarea a 12,5 km din drumul judeţean DJ 651 B Bălceşti-Goruneşti. Societatea de construcţii câştigătoare a unui contract în valoare de 190 de miliarde lei (vechi) era, surprinzător, din judeţul Argeş – şi se numeşte SC General Trust SRL şi nu din Vâlcea, aşa cum ar fi fost normal. Este cunoscut faptul că în alte judeţe, autorităţile publice contractante, în cazul unor astfel de lucrări, fac pe dracu-n patru (în limitele legii) pentru ca banii să intre în buzunarele unor firme autohtone, plătitoare de taxe şi impozite pe raza judeţului beneficiar şi care angajează forţă de muncă locală. În schimb, în judeţul Vâlcea în care „jupân“ este preşedintele Consiliului Judeţean, Ion Cîlea, nu este posibil aşa ceva! Preşedintele PSD Vâlcea a preferat să atribuie lucrarea societăţii argeşene în detrimentul, Regiei Judeţene de Drumuri şi Poduri (societate din subordinea CJ), care, la ora actuală, are nevoie disperată de lucrări, trecând printr-o perioadă extraordinar de grea din punct de vedere financiar.
Conducerea RAJDP, care miza foarte mult pe banii proveniţi din această lucrare, s-a văzut pusă de către preşedintele CJ Ion Cîlea, în situaţia de a recurge chiar şi la disponibilizări. Povestea s-a repatat, aproape la indigo, şi în judeţul Olt.
Cine se află în spatele SC General Trust SRL?
În urma investigaţiilor făcute de reporterii „Ziarului de Vâlcea“, în colaborare cu colegi de la publicaţii din judeţele Argeş, Dolj şi Olt am ajuns la concluzia că preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Cîlea, s-a implicat cu vârf şi îndesat în atribuirea contractului de 200 miliarde lei firmei SC General Trust SRL, patronată de omul de afaceri Catalin Spătaru, un apropiat recunoscut al PSD-ului în judeţul Argeş şi la nivel naţional. Spătaru a sponsorizat constant PSD de-a lungul anilor şi ceea ce s-a întâmplat la Vâlcea este o formă de recompensă a „serviciilor“ electorale. Recompensă achitată din banii vâlcenilor, dar şi ai europenilor (proiectul fiind finanţat în mare parte de Uniunea Europeană).
Dar haideţi să vedem cine este acest Cătălin Spătaru, omul care se află în spatele firmei SC General Trust SRL – Piteşti. Cătălin Spătaru este finul chestorului Ion Stoica, comandantul IPJ Olt (recunoscut ca fiind un apropiat al PSD) şi fost adjunct al şefului IPJ Argeş. Relaţia lor este una de notorietate în judeţul Argeş, dar şi Olt. La toate evenimentele mondene unde apare chestorul Stoica se iveşte imediat şi Spătaru. În anul 2007, cei doi şi-au petrecut concediul în Antalya (Turcia) împreună cu prefectul Octavian Popescu.
Ziarele din Argeş sunt pline de relatări despre relaţia dintre firma de asfaltări a lui Spătaru şi şefii pesedişti ai judetului. Iată ce scria în mai 2007 „Gazeta de Olt“ despre afaceristul Spătaru: „...Aşa cum spuneam la început, banul nu are culoare de partid. Pentru ca iată. A aflat cineva că fosta clădire în care au funcţionat Băile Comunale din Slatina, împreuna cu cei peste 1200 mp din dotare a fost cumpărată de firma S.C. General Trust Arges SRL, patronată de Cătălin Spataru? Tranzacţia a avut loc pe muteşte.
După multe licitaţii şi schimbări de preţ. Până la urma a fost cumpărată cu doar 3 (trei) miliarde lei. Un mizilic faţă de valoarea intrinsecă a clădirii, monument istoric al Slatinei. Asta a fost una. Să mai spunem şi despre lucrarea de asfaltare de la Coloneşti? În valoare de 28 miliarde lei vechi. Să mai spunem şi că staţia de asfalt cumpărată de Boby Şerbănoiu în anul 2005 de la Finanţele Publice cu aproape 12 miliarde ar fi intrat în proprietatea aceluiaşi Cătălin Spătaru?
Daca este asa, şi gura târgului nu prea minte, înseamnă că este adevarat şi că asfaltul de la intrarea în Slatina miroase tot a Piteşti. Cea mai tare lovitura a dat-o însă Spătaru la Scorniceşti. Unde a câştigat lucrarea de alimentare cu apa. Bani aduşi de la Guvern. Pentru ca lucrurile să iasă bine, pe lângă firma lui Spătaru a concurat şi o firmă condusă de un alt prieten al prefectului Popescu, Bobaru. Să fie o întâmplare că acelaşi constructor s-a ocupat, în vara anului trecut, de refacerea structurii de încălzire a vilei prefectului din Caracal?“
Patronul Cătălin Spătaru, "înfipt" şi în bugetul judeţului Olt
Acelaşi ziar mai scrie în februarie 2008: „Din banii de la Eximbank s-au mai făcut pomeni şi pentru unele firme din afara judeţului, unele intrate demult în evantaiul societăţilor de construcţii care „operează“ cu bani public în Olt, altele noi. Printre acestea a prins coajă firma omului de afaceri argeşean Cătălin Spătaru, din ce în ce mai cunoscut în judeţ nu doar pentru banii mulţi pe care îi încasează şi pentru lucrările proaste pe care le execută firma sa, ci şi pentru legăturile cu nume sonore.“ Aşadar, preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Cîlea, a dat o lucrare în valoare de câteva sute de miliarde de lei unei firme recunoscută în mai multe judeţe că face lucrări de proastă calitate!
Colegii din Olt mai scriu: „Ei bine, Spătaru s-a înfipt bine în bugetul judeţului anul trecut. Ca atare, firma sa, SC General Trust Argeş SRL, cunoscută foarte bine în rândul şefilor PSD din Argeş, a prins şi ea o halcă de peste 25 de miliarde de lei din împrumutul CJ. Banii vin în contul unor lucrări pe drumurile judeţene 546 E, 643 şi 703. Spătaru este finul chestorului Ion Stoica, fostu şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Olt şi bun amic cu fostul prefect Octavian Popescu. De numele său se leagă mai multe afaceri cu dus-întors, iar pe betoanele sau asfaltul produse de firma sa calcă oamenii şi la Slatina, şi la Coloneşti, şi la Bărăşti, şi la Teslui, şi la Oporelu. Venirea sa în judeţ coincide cu numirea chestorului Stoica la comanda IPJ. Spătaru, ajuns patron şi peste staţia de betoane de la Curtişoara care a aparţinut societăţii Oltdrum din subordinea Consiliului Judeţean.“
Licitaţii dubioase în Argeş
Cele mai multe lucrări ale SC General Trusta SRL se desfăşoară în Argeş. Spre exemplu: drumul judeţean 504 Popeşti-Izvoru-Recea-Cornăţel din Argeş a fost asfaltat pe o porţiune de 21 de kilometri de către firma General Trust din Piteşti, patronată de Cătălin Spătaru, apropiatul PSD. La licitaţia organizată de Consiliul Judeţean Argeş au participat patru firme, dar a câştigat General Trust. Proiectantul lucrării a stabilit în anul 2006 costurile privind asfaltarea drumului la circa 94 de miliarde de lei.
În timpul derulării licitaţiei, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, social democratul Florea Costache, a semnat o decizie prin care stabilea că orice sumă sub 80 de miliarde de lei costituia ofertă neserioasă. Cu toate acestea, General Trust a oferit 78,5 miliarde lei şi a cîştigat licitaţia. Această firmă s-a apucat de treabă înainte de semnarea contractului, care a fost parafat pe 23 iunie şi fără a deţine autorizaţie de construcţie care a apărut ca prin farmec antedatată pe 19 iunie.
Conducerea firmei General Trust s-a apărat şi a spus că a cîştigat licitaţia în mod legal, iar preşedintele Consiliului Judeţean, Constantin Nicolescu, care este şi lider al PSD Argeş, arata atunci acuzator spre adjunctul său Florea Costache şi a susţinut că documentul semnat de acesta şi parafat cu ştampila Consiliului Judeţean Argeş a fost ilegal. Dacă iniţial prefectul de Argeş din acea perioadă, Ion Cîrstoiu, fost lider al PD şi cumătru al preşedintelui Traian Băsescu, declarase că General Trust a cîştigat ilegal licitaţia şi promisese că va sesiza DNA Piteşti, a doua zi şi-a revizuit punctul de vedere şi a susţinut că nu are motive să-i mai deranjeze pe procurori deoarece licitaţia s-a desfăşurat în mod corect. General Trust este firma care va executa, în acest an, lucrările pentru reabilitarea axului central al municipiului Piteşti, etapa a doua. Compania a câştigat licitaţia organizată anul trecut de către Administraţia Domeniului Public Piteşti.
Şi în Argeş a procedat tot la fel: drumul Bradu-Ştefan cel Mare a fost făcut praf în doar cateva luni de zile.
În urmă cu circa trei luni, Cătălin Spătaru, prin firma General Trust, a pus mâna pe un sac cu bani: obţinand lucrarea de introducere a apei potabile în trei sate din Negraşi. Pentru săparea şanţurilor şi instalarea conductelor, iar drumul Bradu-Ştefan cel Mare, considerat poate cel mai bun drum judeţean din Argeş a fost făcut prafîn doar cateva luni de zile de la recepţionarea lucrării. Potrivit legii, constructorul va trebui să refacă ceea ce a stricat, ceea ce presupune că va încasa alţi bani pentru refacerea carosabilului. Deci alte miliarde de lei vechi. Cert este că, în România, firmele de construcţii au dat cele mai mari tunuri din toată Europa.
Cătălin Spătaru trebuie să-şi mute staţia de asfalt de la Curtişoara
Băiat deştept, Cătălin Spătaru a mai dat o lovitură: a pus mâna pe staţia de asfalt care ani de zile a adus bani frumoşi SC Olt Drum SA din Slatina, societate care a aparţinut Consiliului Judeţean Olt. La începutul acestui an, el a cumpărat staţia de la un afacerist oltean, care la rândul lui, a luat-o de la Direcţia Finaţelor Publice Olt, după ce iniţial achiziţionase utilajele. De unde până unde l-a cunoscut Spătaru pe afacerist şi cum l-a convins să-i vândă staţia cu 1,2 miliarde lei vechi, prea puţini oameni ştiu. Staţia de asfalt este amplasată la intrarea în Curtişoara. Culemea, terenul de sub staţie este al Consiliului Judeţean Olt , iar surse oficiale au declarat că Spătaru va trebui să-şi mute staţia deoarece şefii judeţului vor respectivul teren, pe care nu sunt dispuşi să i-l vândă patronului General Trust. Asta înseamnă că afaceristul argeşean trebuie să scoată miliarde multe pentru a cumpăra terenul necesar reamplasării staţiei de asfalt. Iar locaţia nu poate fi la întâmplare, ci pe malul unei ape, astfel încât să aibă la îndemână şi nisipul şi pietrişul necesar.
Stefan Dumitru Afrimescu
marți, 18 mai 2010
duminică, 16 mai 2010
Secrete murdare ale afacerilor cu arme din Roamnia, devoalate de Simon Naor
Secretele murdare ale afacerilor cu arme din Romania demascate de Shimon Naor (I)
Scris de Razvan SAVALIUC si Adina ANGHELESCU-STANCU
Joi, 13 Mai 2010 15:55
In vara lui 1999, Romania a fost zguduita de scandalul „Filiera arme”, avandu-l ca protagonist pe Shimon Naor, fost viceamiral al Israelului (nascut in Romania, la Galati, la 19.10.1949, cu numele Simen Herscovici), unul dintre cei mai cunoscuti comercianti de arme de la acea data. In calitate de asociat al "Orient Energy Agencies & Services Ltd" din Israel, in primii 10 ani dupa Revolutie, Shimon Naor a vandut arme fabricate in Romania in valoare de peste 800 milioane de dolari, salvand intreprinderi de armament romanesti de la faliment, insa datorita spagilor tot mai mari care i se cereau din partea oficialilor MApN, in schimbul licentelor de export, a decis sa raporteze situatia la Palatul Cotroceni. Gestul i-a fost fatal. Precizam ca impotriva lui Naor in 1999 s-a pornit toata mafia politico-financiara - ajutata de complicii ei din SRI - serviciu care a cheltuit sume masive pentru a-l fila si asculta zi si noapte, in scopul arestarii sale. Care s-a si intamplat in 1999. Cateva luni mai tarziu, Shimon Naor a fost eliberat si s-a refugiat in Israel. A fost judecat si condamnat in lipsa, pe baza unor acte incerte (furate din dosar) si a unor inregistrari SRI ilegale. In 2006, ca urmare a ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, Naor a fost dat in urmarire internationala, insa desi se stia unde se afla el nu a putut fi prins, deoarece locuia in Israel, stat care nu are acord de extradare cu Romania. Vineri 7 mai 2010 a fost arestat la Paris de Interpolul francez. Va fi adus in tara in curand pentru a-si ispasi pedeapsa de 11 ani de inchisoare.
In aprilie 2001, in timp ce era judecat in lipsa, doi jurnalisti de investigatii romani Adina Anghelescu si Razvan Savaliuc s-au deplasat in Israel pentru un interviu-dezvaluire perfectat cu Shimon Naor. Fostul ofiter (care a comandat in 24 de ani 14 nave de razboi) ne-a declarat aproape tot ce stia, pentru ca in tara nimeni nu a dorit sa-l asculte. Evident, agentii corupti ai SRI au fost in 2001 pe urmele noastre si, pentru a atenua impactul dezvaluirilor deosebit de grave facute de Shimon Naor, care in orice stat de drept s-ar fi soldat cu arestari, au transpirat prin ziare centrale “note secrete”, care vorbeau ca noi, jurnalistii, am fi fost platiti sa scriem interviul. Jenant! Speram ca intre timp SRI-ul s-a curatat de astfel de elemente securiste de trista amintire. Publicam in continuare, in serial, interviul maraton acordat de Shimon Naor in aprilie 2001, despre mafia armelor din Romania.
Care a fost prima afacere cu arme?
Naor: La finele lui 1993, am fost intrebat de cel mai mare comerciant si cel mai mare om de afaceri al Israelului – Nimrodi, la o sedinta exceptionala, la care au participat, printre care si viceministrul Apararii Israel, precum si experti din domenii diferite – afland ca am fost creditat sa fac o tranzactie legala de comert de arme si petrol – daca pot sa fac rost de armamentul trecut pe o lista. Pentru mine a fost o mare onoare. M-am gandit ca pot sa fac rost de acest armament din tara mea natala Romania pe care am parasit-o la varsta de sase ani, impreuna cu parintii mei. Dupa trei zile am ajuns in Romania, prima oara dupa atatia ani. M-am adresat institutului care mi s-a recomandat – ROMTEHNICA. Am incercat sa negociez contractul. Din pacate, n-am fost luat in serios pentru ca nu prezentam garantie. Am discutat cu col. Ion Nicolae si cu altii. Am iesit de acolo nedumerit. N-am renuntat la afacere, pentru ca sunt ambitios. Prin cineva am ajuns la Directia de probleme speciale sau asa ceva, din MApN. Am prezentat cererea si mi s-a promis ca voi fi ajutat, iar Romania poate primi comanda. In 24 de ore am fost contactat de ROMTEHNICA si de data asta am reusit sa-i conving. Mentionez ca inainte de a semna contractul, am fost invitat de seful Inzestrarii Armatei, gen. Florentin Popa, pentru a ma cunoaste si am plecat incantat. Nu pot sa va spun cu ce tara am incheiat atunci contractul si nu cred ca este favorabilca liste de armament, care sunt secrete militare, sa ajunga in ziare. Oamenii seriosi pastreaza cu sfintenie aceste secrete de stat.
Cum a acceptat gen. Popa sa intrati in afacere? Legal sau din umbra?
Naor: El m-a invitat in birou sa ma cunoasca, pentru contractul pe care il adusesem. Cu aceasta ocazie mi s-a mentionat – cu tate ca tara respectiva care facuse comanda este o tara in care nu existau restrictii pe probleme de armament – ca ar fi mai bine ca destinatia sa fie acoperita din motive politice, ceea ce la timpul respectiv nu prea am inteles. Atunci mi-a inmanat un document despre care generalul mi-a spus ca trebuie sa inlocuiasca documentul legal pe care eu l-am adus. Este un certificat pe care nu l-am completat eu, un certificat in alb. A fost completat de cei din biroul generalului.
Ce inseamna sa fii comerciant de arme, care sunt regulile jocului? Si ce retea de relatii trebuie sa detina o astfel de persoana?
Naor: Comerciantul de arme trebuie sa prezinte in primul rand credibilitate si seriozitate. Pentru ca astfel de contracte se desfasoara intre state la cel mai inalt nivel, iar implicatiile sunt sunt la nivel de sefi de stat, ministri, sefi de armata. In acest cerc nu poate patrunde oricine. Exista si sateliti care incearca sa patrunda, dar care dispar imediat. Comerciantul de arme este o persoana agreata si controlata permanent de catre serviciile secrete ale statului respectiv. Acest control nu se termina niciodata. Sunt foarte putini oameni de afaceri de genul acesta circa 10 – 12 in intreaga lume. Intr-un contract sunt doua parti: cumparatorul si vanzatorul. Ele sunt egale ca valoare in fata unui comerciant. Si cumparatorul si vanzatorul reprezinta un stat. Comerciantul se misca intre ele printr-un contract in care el este primul beneficiar, ori printr-o intermediere, depinde de situatie. Sunt state ca India, in care comertul se deruleaza direct intre state, asa- numitul ”government to government”. Sunt si state in care cumparatorul trimite un contract comerciantului, iar acesta alege tara care va livra echipamentul. In majoritatea contractelor, eu am fost cel care a ales tara care va vinde echipament statului care l-a comandat. Tendinta mea a fost, pana la scandal, sa dau aceste contracte Romaniei. Din 1993 pana in 1999 s-au derulat 80 de contracte cu valori de sute de milioane de dolari, care au pus pe picioare industria militara ramana si au eliberat Romania de armament vechi, iesit din uz.
Ati fost acuzat ca ati incalcat embargoul cu anumite tari cu care s-au derulat astfel de contracte. Explicati ce s-a intamplat.
Naor: Dintre toate contractele, au fost patru care se regasesc ca invinuire in rechizitoriu, sub acuzarea de spargere a embargoului. Vreau sa subliniez odata pentru totdeauna ca Romania nu poate fi invinuita de incalcarea embargoului pentru ca restrictia Uniunii Europene nu este incalcare de embargou. Este decizia statului respectiv daca se conformeaza, iar Romania nu face parte din UE. Asadar statele care nu fac parte din UE decid asupra eliberarii unor licente de armament, functie de valoarea contractului. Daca este mare, se da licenta, daca este mai mic, se mai clatina. In toate afacerile de care am fost invinuit nu s-a incalcat nici o restrictie. Ele au fost aduse din afara de alte companii care au activitati comerciale in tarile africane. Mi-au fost inmanate mie si altora. Eu, ca intermediar am primit ofertele din Romania, le-am inmanat companiilor respective, din listele respective au fost aprobate de catre o tara, iar altele de alta tara. Ca atare, contractele in totalitatea lor s-au derulat nu numai cu Romaia, ci si cu inca cel putin trei state. Inclusiv Ucraina, Bulgaria, Slovacia si Ungaria. Contractele au fost mult mai mari si Romania a primit numai felii. Cu acelasi certificat de utilizator final (n.red. - END USER) s-a cumparat echipament pentru acelasi contract, din alte state. Comerciantul isi aduna echipamentul, pentru a acoperi tot contractul, iar avioanele plecau in acelasi timp din trei-patru state odata. In acest caz, cum se face ca eu am fost acuzat de greseli numai in Romania, si nu si in celelalte state, care erau parte din contract? In clipa cand primesti o copie de END USER de la o companie si nu de la un stat, eu ca particular nu am cum sa controlez, iar daca as face asa ceva as fi dat afara in doua minute. Atributia de control o au institutiile fiecarui stat furnizor. Pentru ca el este cel care trebuie sa dea licenta. Asa s-a facut si in Romania. Eu aveam voie sa tin si copia si originalul END USER-ului, functie de ce mi se dadea de catre statul beneficiar. De obicei erau copii, pentru ca nu se putea trimite originalul in acelasi timp, spre mai multe state. Ce mi se dadea, asta inmanam. Le trimiteam la ROMTEHNICA, ROMARM sau ARSENALUL ARMATEI, adaugandu-le cererea de preturi. Ei le controlau in prima instanta. Prin serviciul de contrainformatii. Dupa accea se inmaneaza contractul in original, dovada de plata, ca s-a efectuat sau este in stand-by, prin acreditiv. Se intampla ca in timpul derularii negocierilor sa se schimbe cantitatile sau se adauga alte echipamente si atunci e greu sa emiti un certificat nou. Se obisnuieste sa se faca schimbarile direct prin telefon, iar tu te asiguri ca schimbarile sunt cunoscute de biroul care a emis contractul original. Uneori e vorba de state care sunt in conflict sau de tari in care tocmai s-a terminat munitia si au vevoie de mai multa. Numai este timp sa schimbi certificatul si ti se spune prin telefon – adauga sau taie ceva. Totul se controleaza de catre guvern, iar reprezentantii tarii care cumpara au fost tot timpul in Romania la achizitionarea marfii, intrand chiar in bazele militare.
De ce aveti doua nume si care este povestea celor doua pasapoarte, in care data nasterii este diferita?
Naor: In Israel sunt foarte multi emigranti. In Romania, ca evreu, m-am nascut la Galati si ca cetatean roman am avut numele Herscovici Simen Sorin. La 18 ani, fiind incadrat in serviciul militar israelian, im prima mea misiune in strainatate – cunoscuta sub numele de ”Operatiunea Cherbourg” - legata de vedetele recuperate de Israel din Franta, am fost nevoit dupa legea israeliana sa-mi iau nume pur israelian. In 24 de ore m-am numit Shimon Naor. Si Ben Gurion avea alt nume si Shimon Perez avea alt nume... In Romania am facut o cerere de pasaport la MI, am inmanat certificatul de nastere. Pasaportul roman era vechi, de pe vremea RSR si cand a expirat l-am rugat pe un prieten ofiter MI, actualmente la contrainformatii in MApN, pe nume Cucki Borislavski, cumnatul lui Petre Roman, care se oferise sa ma ajute. El s-a ocupat de aceasta problema. I-am atras atentia, cand mi l-a adus, ca s-a gresit data de nasterii. Le-am spus si procurorilor de aceasta eroare materiala, care nu-mi apartine, dar ei nu au vrut sa auda si mi-au declarat pasaportul israelian ca fiind fals, desi greseala era in cel ramanesc. Nu l-am mai recuperat nici in ziua de azi. Dupa eliberare, Ambasada Israelului din Budapesta mi-a emis imediat un document de calatorie si in 24 de ore, in Israel, mi-a fost eliberat pasaportul.
In ce realtii ati fost cu generalul Florentin Popa? A impus fostul sef al Inzestrarii Armatei o anume modalitate de desfasurare a acestor contracte speciale?
Naor: Intre 1993 si 1996, ca sef al Inzestrarii, a condus tot ce misca in industria de Aparare. Toti clientii de echipament militar au fost cunoscuti de el, pentru ca el aproba sau nu. El a decis si cine lucreaza cu mine si ce contracte se pot derula si cum se vor derula. Domnia sa are un caracter special, el a impus regulile jocului. Nu le respectai , dispareai din Romania.
A impus si o regula mercantila?
Naor: Am spus TOATE REGULILE. Si mai mult nu vreu sa adaug. Deocamdata. In cercul format de aceasta regula intrau si alte persoane importante din Romania, dar despre care nu vreau sa vorbesc. Deocamdata. Si am si martori. Ce pot sa va spun este faptul ca persoane din conducerea MApN si Cotroceni din 1996 au aflat despre aceste lucruri chiar de la mine. E vorba de gen.Vasile Ionel, seful Directiei de Informatii, gen. Decebal Ilina si gen. Dohotaru. Am fost neviot sa le spun ca gen. Florentin Popa a incalcat toate regulile de comert si pe cele morale. In regimul care a venit dupa 1996, a stiut de aceste lucruri, tot prin mine, consilierul pe probleme de aparare al Presedintiei, Dorin Marian. L-a informat de aceste aspecte si pe ministrul Apararii, Victor Babiuc si cred ca asta a condus la schimbarea de urgenta, din functie a gen. Popa. Dupa parerea mea acesta e primul motiv al explodarii scandalului, bazat pe dorinta de razbunare a acestui general, cativa ani dupa aceea . Popa este un om inteligent dar cu o dusmanie nemaipomenita. Un om viclean. Am date ca incet-incet a planuit aceasta razbunare diabolica impotriva mea.
Din dosar nu a reiesit niciodata care este statutul firmei ORIENT ENERGY, prin care s-au derulat unele contracte incriminate de procurori. Explicati-va!
Naor: ORIENT ENERGY este o societate pe actiuni abilitata direct de SIBAT - Ministerul Apararii Israelian care se ocupa oficial cu domeniul armamentului. Este omolog al ROMTEHNICA. Singura diferenta este ca la noi aceste firme sunt private. In Romania am avut reprezentanta, ca si in alte state. Oamenii alesi de mine au lucrat in domeniu si inclusiv in SRI sau alte servicii secrete, ceea ce ma avantaja pentru ca eram controlat chiar din interior. Persoane din serviciile secrete veneau frecvent la mine sa-mi ceara ajutorul, se consultau sau le puneam la dispozitie echipamente moderne. Chiar si soferul meu, Florin Turturica, fusese in SRI. Prin el s-au derulat in timpul arestului si dupa arest niste actiuni murdare, de ultima speta, care m-au dezgustat. Spre exemplu, scrisorile trimise catre persoane dragi erau schimbate ca destinatie intre ele. Mi-a amenintat prietenii de afara, inclusiv nevasta si prietena din Romania. El si alte persoane m-au jefuit, mi-au furat pana si masina, un Mercedes de 30.000 de dolari, mi-au escrocat nevasta cu zeci de mii de dolari, cu lucruri din casa care au disparut. Acest Turturica a avut intotdeauna o atitudine de milog, falsa si artificiala.
Totusi aveti si prieteni, ati pomenit de Cucki Borislavski. Nu v-a sprijinit la necaz?
Naor: L-am cunoscut pe gen.Borislavski cand am intrat in conflict cu gen.Popa. El m-a introdus la seful Directiei de Informatii Militare. De atunci am ramas prieteni. O prietenie la evrei inseamna mult. Ma vizita frecvent in Romania sau in Israel. A fost in casa la mine. Nu am facut afaceri cu el, pentru ca nu era domeniul in care sa aiba vreo influenta. Era bun la bancuri la bautura si la consumare de trabucuri, mi-a solicitat de multe ori sprijin financiar, adica imprumuta-ma aici, imprumuta-ma acolo...mi-era jena sa spun nu. Daca statea la masa cu mine la un sprit si imi spunea ”Mai, ai la tine o suma sa ma ajuti sa cumpar si eu nu stiu ce?”, scoteam si ii dadeam. Aceasta persoana s-a dovedit a fi un las, cand am fost arestat si-a schimbat numarul de telefon si nevasta mea cand a venit in Romania, s-a dus la el sa-i ceara macar un ajutor moral, nici macar nu a primit-o in casa.
Alaturi de dvs .este inculpat directorul de la ACVILA AIR, Ion Menciu, care a realizat transporturile de armament. Ce responsabilitate are transportatorul in astfel de afaceri?
Naor: Niste cunostinte mi l-au propus pe Ion Menciu. Mi-a facut o impresie foarte buna.Un profesionist. Am derulat cateva contracte care necesitau transport aerian. Aceste contracte au fost derulate personal si individual de Menciu si companiile respective. Am incurajat ambele parti. Contractele pe care eu le-am derulat au fost pe baza de FOB (n.red.„Free On Board” termen din normele internationale de comert INCOTERM 93 - livrare pe bordul vasului ), care nu ma implica pe mine, eu nu aveam nici o obligatie. Singura legatura dintre mine si transportatorul aerian era aceea ca trebuia sa-l anunt de ziua in care incarcam. Ii ofeream detalii ca sa-si calculeze cate zboruri necesita transportarea intregii incarcaturi. Ma intalneam cu el la o masa in timp ce se incarca.
Menciu a declarat in timpul procesului ca a fost nevoit sa schimbe denumirea marfii in acte, la presiunea celor de la ROMTEHNICA. Se practica in lume astfel de metode?
Naor: Nu stiu daca a fost obligat sau nu, dar cert este ca in declaratiile aeriene, in cererile de permis de survol, toate statele care vad trecut armament militar devin reticente. Nu cunosc vreo companie in lume care sa motiveze altceva in acte decat ”echipament tehnic”. Primul motiv il constituie pastrarea secretului militar asupra operatiunii. Al doilea: daca nu se mentioneaza ”echipament tehnic” s-ar putea sa nu primeasca permis de survol pe alte teritorii. Mai e vorba si de asigurari ale trasportatorilor. Daca un avion transporta explozibil si se scrie in acte asa ceva , orice tara refuza survolul. Asa, se mentioneaza doar ”echipament tehnic”. Nimic nu este aici ilegal. De fapt, nu s-a mintit cu nimic. Si echipamentul militar tot echipament tehnic este.
Revenim la relatiile cu autoritatile romane. Cea mai inalta autoritate in probleme de aparare este Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Evident ca despre activitatile dvs.trebuia sa stie si CSAT. Se cunostea la acest nivel derularea contractelor pe care le-ati avut?
Naor: Personal nu aveam cum sa am o relatie directa cu membrii CSAT. Dar, din experienta mea, va spun ca nu poate exista nici o activitate in acest domeniu, in nici o tara din lume, fara ca seviciile secrete ale statului respectiv si CSAT, in cazul Romaniei sa nu cunoasca asa ceva. Tot ce pot sa va mai spun este ca nu a existat nici o problema in domeniul armamentului, care sa nu fie cunoscuta chiar si de institutia prezidentiala. In toti acesti aproape opt ani.
Preluare dupa http://www.ziuaveche.ro
Scris de Razvan SAVALIUC si Adina ANGHELESCU-STANCU
Joi, 13 Mai 2010 15:55
In vara lui 1999, Romania a fost zguduita de scandalul „Filiera arme”, avandu-l ca protagonist pe Shimon Naor, fost viceamiral al Israelului (nascut in Romania, la Galati, la 19.10.1949, cu numele Simen Herscovici), unul dintre cei mai cunoscuti comercianti de arme de la acea data. In calitate de asociat al "Orient Energy Agencies & Services Ltd" din Israel, in primii 10 ani dupa Revolutie, Shimon Naor a vandut arme fabricate in Romania in valoare de peste 800 milioane de dolari, salvand intreprinderi de armament romanesti de la faliment, insa datorita spagilor tot mai mari care i se cereau din partea oficialilor MApN, in schimbul licentelor de export, a decis sa raporteze situatia la Palatul Cotroceni. Gestul i-a fost fatal. Precizam ca impotriva lui Naor in 1999 s-a pornit toata mafia politico-financiara - ajutata de complicii ei din SRI - serviciu care a cheltuit sume masive pentru a-l fila si asculta zi si noapte, in scopul arestarii sale. Care s-a si intamplat in 1999. Cateva luni mai tarziu, Shimon Naor a fost eliberat si s-a refugiat in Israel. A fost judecat si condamnat in lipsa, pe baza unor acte incerte (furate din dosar) si a unor inregistrari SRI ilegale. In 2006, ca urmare a ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, Naor a fost dat in urmarire internationala, insa desi se stia unde se afla el nu a putut fi prins, deoarece locuia in Israel, stat care nu are acord de extradare cu Romania. Vineri 7 mai 2010 a fost arestat la Paris de Interpolul francez. Va fi adus in tara in curand pentru a-si ispasi pedeapsa de 11 ani de inchisoare.
In aprilie 2001, in timp ce era judecat in lipsa, doi jurnalisti de investigatii romani Adina Anghelescu si Razvan Savaliuc s-au deplasat in Israel pentru un interviu-dezvaluire perfectat cu Shimon Naor. Fostul ofiter (care a comandat in 24 de ani 14 nave de razboi) ne-a declarat aproape tot ce stia, pentru ca in tara nimeni nu a dorit sa-l asculte. Evident, agentii corupti ai SRI au fost in 2001 pe urmele noastre si, pentru a atenua impactul dezvaluirilor deosebit de grave facute de Shimon Naor, care in orice stat de drept s-ar fi soldat cu arestari, au transpirat prin ziare centrale “note secrete”, care vorbeau ca noi, jurnalistii, am fi fost platiti sa scriem interviul. Jenant! Speram ca intre timp SRI-ul s-a curatat de astfel de elemente securiste de trista amintire. Publicam in continuare, in serial, interviul maraton acordat de Shimon Naor in aprilie 2001, despre mafia armelor din Romania.
Care a fost prima afacere cu arme?
Naor: La finele lui 1993, am fost intrebat de cel mai mare comerciant si cel mai mare om de afaceri al Israelului – Nimrodi, la o sedinta exceptionala, la care au participat, printre care si viceministrul Apararii Israel, precum si experti din domenii diferite – afland ca am fost creditat sa fac o tranzactie legala de comert de arme si petrol – daca pot sa fac rost de armamentul trecut pe o lista. Pentru mine a fost o mare onoare. M-am gandit ca pot sa fac rost de acest armament din tara mea natala Romania pe care am parasit-o la varsta de sase ani, impreuna cu parintii mei. Dupa trei zile am ajuns in Romania, prima oara dupa atatia ani. M-am adresat institutului care mi s-a recomandat – ROMTEHNICA. Am incercat sa negociez contractul. Din pacate, n-am fost luat in serios pentru ca nu prezentam garantie. Am discutat cu col. Ion Nicolae si cu altii. Am iesit de acolo nedumerit. N-am renuntat la afacere, pentru ca sunt ambitios. Prin cineva am ajuns la Directia de probleme speciale sau asa ceva, din MApN. Am prezentat cererea si mi s-a promis ca voi fi ajutat, iar Romania poate primi comanda. In 24 de ore am fost contactat de ROMTEHNICA si de data asta am reusit sa-i conving. Mentionez ca inainte de a semna contractul, am fost invitat de seful Inzestrarii Armatei, gen. Florentin Popa, pentru a ma cunoaste si am plecat incantat. Nu pot sa va spun cu ce tara am incheiat atunci contractul si nu cred ca este favorabilca liste de armament, care sunt secrete militare, sa ajunga in ziare. Oamenii seriosi pastreaza cu sfintenie aceste secrete de stat.
Cum a acceptat gen. Popa sa intrati in afacere? Legal sau din umbra?
Naor: El m-a invitat in birou sa ma cunoasca, pentru contractul pe care il adusesem. Cu aceasta ocazie mi s-a mentionat – cu tate ca tara respectiva care facuse comanda este o tara in care nu existau restrictii pe probleme de armament – ca ar fi mai bine ca destinatia sa fie acoperita din motive politice, ceea ce la timpul respectiv nu prea am inteles. Atunci mi-a inmanat un document despre care generalul mi-a spus ca trebuie sa inlocuiasca documentul legal pe care eu l-am adus. Este un certificat pe care nu l-am completat eu, un certificat in alb. A fost completat de cei din biroul generalului.
Ce inseamna sa fii comerciant de arme, care sunt regulile jocului? Si ce retea de relatii trebuie sa detina o astfel de persoana?
Naor: Comerciantul de arme trebuie sa prezinte in primul rand credibilitate si seriozitate. Pentru ca astfel de contracte se desfasoara intre state la cel mai inalt nivel, iar implicatiile sunt sunt la nivel de sefi de stat, ministri, sefi de armata. In acest cerc nu poate patrunde oricine. Exista si sateliti care incearca sa patrunda, dar care dispar imediat. Comerciantul de arme este o persoana agreata si controlata permanent de catre serviciile secrete ale statului respectiv. Acest control nu se termina niciodata. Sunt foarte putini oameni de afaceri de genul acesta circa 10 – 12 in intreaga lume. Intr-un contract sunt doua parti: cumparatorul si vanzatorul. Ele sunt egale ca valoare in fata unui comerciant. Si cumparatorul si vanzatorul reprezinta un stat. Comerciantul se misca intre ele printr-un contract in care el este primul beneficiar, ori printr-o intermediere, depinde de situatie. Sunt state ca India, in care comertul se deruleaza direct intre state, asa- numitul ”government to government”. Sunt si state in care cumparatorul trimite un contract comerciantului, iar acesta alege tara care va livra echipamentul. In majoritatea contractelor, eu am fost cel care a ales tara care va vinde echipament statului care l-a comandat. Tendinta mea a fost, pana la scandal, sa dau aceste contracte Romaniei. Din 1993 pana in 1999 s-au derulat 80 de contracte cu valori de sute de milioane de dolari, care au pus pe picioare industria militara ramana si au eliberat Romania de armament vechi, iesit din uz.
Ati fost acuzat ca ati incalcat embargoul cu anumite tari cu care s-au derulat astfel de contracte. Explicati ce s-a intamplat.
Naor: Dintre toate contractele, au fost patru care se regasesc ca invinuire in rechizitoriu, sub acuzarea de spargere a embargoului. Vreau sa subliniez odata pentru totdeauna ca Romania nu poate fi invinuita de incalcarea embargoului pentru ca restrictia Uniunii Europene nu este incalcare de embargou. Este decizia statului respectiv daca se conformeaza, iar Romania nu face parte din UE. Asadar statele care nu fac parte din UE decid asupra eliberarii unor licente de armament, functie de valoarea contractului. Daca este mare, se da licenta, daca este mai mic, se mai clatina. In toate afacerile de care am fost invinuit nu s-a incalcat nici o restrictie. Ele au fost aduse din afara de alte companii care au activitati comerciale in tarile africane. Mi-au fost inmanate mie si altora. Eu, ca intermediar am primit ofertele din Romania, le-am inmanat companiilor respective, din listele respective au fost aprobate de catre o tara, iar altele de alta tara. Ca atare, contractele in totalitatea lor s-au derulat nu numai cu Romaia, ci si cu inca cel putin trei state. Inclusiv Ucraina, Bulgaria, Slovacia si Ungaria. Contractele au fost mult mai mari si Romania a primit numai felii. Cu acelasi certificat de utilizator final (n.red. - END USER) s-a cumparat echipament pentru acelasi contract, din alte state. Comerciantul isi aduna echipamentul, pentru a acoperi tot contractul, iar avioanele plecau in acelasi timp din trei-patru state odata. In acest caz, cum se face ca eu am fost acuzat de greseli numai in Romania, si nu si in celelalte state, care erau parte din contract? In clipa cand primesti o copie de END USER de la o companie si nu de la un stat, eu ca particular nu am cum sa controlez, iar daca as face asa ceva as fi dat afara in doua minute. Atributia de control o au institutiile fiecarui stat furnizor. Pentru ca el este cel care trebuie sa dea licenta. Asa s-a facut si in Romania. Eu aveam voie sa tin si copia si originalul END USER-ului, functie de ce mi se dadea de catre statul beneficiar. De obicei erau copii, pentru ca nu se putea trimite originalul in acelasi timp, spre mai multe state. Ce mi se dadea, asta inmanam. Le trimiteam la ROMTEHNICA, ROMARM sau ARSENALUL ARMATEI, adaugandu-le cererea de preturi. Ei le controlau in prima instanta. Prin serviciul de contrainformatii. Dupa accea se inmaneaza contractul in original, dovada de plata, ca s-a efectuat sau este in stand-by, prin acreditiv. Se intampla ca in timpul derularii negocierilor sa se schimbe cantitatile sau se adauga alte echipamente si atunci e greu sa emiti un certificat nou. Se obisnuieste sa se faca schimbarile direct prin telefon, iar tu te asiguri ca schimbarile sunt cunoscute de biroul care a emis contractul original. Uneori e vorba de state care sunt in conflict sau de tari in care tocmai s-a terminat munitia si au vevoie de mai multa. Numai este timp sa schimbi certificatul si ti se spune prin telefon – adauga sau taie ceva. Totul se controleaza de catre guvern, iar reprezentantii tarii care cumpara au fost tot timpul in Romania la achizitionarea marfii, intrand chiar in bazele militare.
De ce aveti doua nume si care este povestea celor doua pasapoarte, in care data nasterii este diferita?
Naor: In Israel sunt foarte multi emigranti. In Romania, ca evreu, m-am nascut la Galati si ca cetatean roman am avut numele Herscovici Simen Sorin. La 18 ani, fiind incadrat in serviciul militar israelian, im prima mea misiune in strainatate – cunoscuta sub numele de ”Operatiunea Cherbourg” - legata de vedetele recuperate de Israel din Franta, am fost nevoit dupa legea israeliana sa-mi iau nume pur israelian. In 24 de ore m-am numit Shimon Naor. Si Ben Gurion avea alt nume si Shimon Perez avea alt nume... In Romania am facut o cerere de pasaport la MI, am inmanat certificatul de nastere. Pasaportul roman era vechi, de pe vremea RSR si cand a expirat l-am rugat pe un prieten ofiter MI, actualmente la contrainformatii in MApN, pe nume Cucki Borislavski, cumnatul lui Petre Roman, care se oferise sa ma ajute. El s-a ocupat de aceasta problema. I-am atras atentia, cand mi l-a adus, ca s-a gresit data de nasterii. Le-am spus si procurorilor de aceasta eroare materiala, care nu-mi apartine, dar ei nu au vrut sa auda si mi-au declarat pasaportul israelian ca fiind fals, desi greseala era in cel ramanesc. Nu l-am mai recuperat nici in ziua de azi. Dupa eliberare, Ambasada Israelului din Budapesta mi-a emis imediat un document de calatorie si in 24 de ore, in Israel, mi-a fost eliberat pasaportul.
In ce realtii ati fost cu generalul Florentin Popa? A impus fostul sef al Inzestrarii Armatei o anume modalitate de desfasurare a acestor contracte speciale?
Naor: Intre 1993 si 1996, ca sef al Inzestrarii, a condus tot ce misca in industria de Aparare. Toti clientii de echipament militar au fost cunoscuti de el, pentru ca el aproba sau nu. El a decis si cine lucreaza cu mine si ce contracte se pot derula si cum se vor derula. Domnia sa are un caracter special, el a impus regulile jocului. Nu le respectai , dispareai din Romania.
A impus si o regula mercantila?
Naor: Am spus TOATE REGULILE. Si mai mult nu vreu sa adaug. Deocamdata. In cercul format de aceasta regula intrau si alte persoane importante din Romania, dar despre care nu vreau sa vorbesc. Deocamdata. Si am si martori. Ce pot sa va spun este faptul ca persoane din conducerea MApN si Cotroceni din 1996 au aflat despre aceste lucruri chiar de la mine. E vorba de gen.Vasile Ionel, seful Directiei de Informatii, gen. Decebal Ilina si gen. Dohotaru. Am fost neviot sa le spun ca gen. Florentin Popa a incalcat toate regulile de comert si pe cele morale. In regimul care a venit dupa 1996, a stiut de aceste lucruri, tot prin mine, consilierul pe probleme de aparare al Presedintiei, Dorin Marian. L-a informat de aceste aspecte si pe ministrul Apararii, Victor Babiuc si cred ca asta a condus la schimbarea de urgenta, din functie a gen. Popa. Dupa parerea mea acesta e primul motiv al explodarii scandalului, bazat pe dorinta de razbunare a acestui general, cativa ani dupa aceea . Popa este un om inteligent dar cu o dusmanie nemaipomenita. Un om viclean. Am date ca incet-incet a planuit aceasta razbunare diabolica impotriva mea.
Din dosar nu a reiesit niciodata care este statutul firmei ORIENT ENERGY, prin care s-au derulat unele contracte incriminate de procurori. Explicati-va!
Naor: ORIENT ENERGY este o societate pe actiuni abilitata direct de SIBAT - Ministerul Apararii Israelian care se ocupa oficial cu domeniul armamentului. Este omolog al ROMTEHNICA. Singura diferenta este ca la noi aceste firme sunt private. In Romania am avut reprezentanta, ca si in alte state. Oamenii alesi de mine au lucrat in domeniu si inclusiv in SRI sau alte servicii secrete, ceea ce ma avantaja pentru ca eram controlat chiar din interior. Persoane din serviciile secrete veneau frecvent la mine sa-mi ceara ajutorul, se consultau sau le puneam la dispozitie echipamente moderne. Chiar si soferul meu, Florin Turturica, fusese in SRI. Prin el s-au derulat in timpul arestului si dupa arest niste actiuni murdare, de ultima speta, care m-au dezgustat. Spre exemplu, scrisorile trimise catre persoane dragi erau schimbate ca destinatie intre ele. Mi-a amenintat prietenii de afara, inclusiv nevasta si prietena din Romania. El si alte persoane m-au jefuit, mi-au furat pana si masina, un Mercedes de 30.000 de dolari, mi-au escrocat nevasta cu zeci de mii de dolari, cu lucruri din casa care au disparut. Acest Turturica a avut intotdeauna o atitudine de milog, falsa si artificiala.
Totusi aveti si prieteni, ati pomenit de Cucki Borislavski. Nu v-a sprijinit la necaz?
Naor: L-am cunoscut pe gen.Borislavski cand am intrat in conflict cu gen.Popa. El m-a introdus la seful Directiei de Informatii Militare. De atunci am ramas prieteni. O prietenie la evrei inseamna mult. Ma vizita frecvent in Romania sau in Israel. A fost in casa la mine. Nu am facut afaceri cu el, pentru ca nu era domeniul in care sa aiba vreo influenta. Era bun la bancuri la bautura si la consumare de trabucuri, mi-a solicitat de multe ori sprijin financiar, adica imprumuta-ma aici, imprumuta-ma acolo...mi-era jena sa spun nu. Daca statea la masa cu mine la un sprit si imi spunea ”Mai, ai la tine o suma sa ma ajuti sa cumpar si eu nu stiu ce?”, scoteam si ii dadeam. Aceasta persoana s-a dovedit a fi un las, cand am fost arestat si-a schimbat numarul de telefon si nevasta mea cand a venit in Romania, s-a dus la el sa-i ceara macar un ajutor moral, nici macar nu a primit-o in casa.
Alaturi de dvs .este inculpat directorul de la ACVILA AIR, Ion Menciu, care a realizat transporturile de armament. Ce responsabilitate are transportatorul in astfel de afaceri?
Naor: Niste cunostinte mi l-au propus pe Ion Menciu. Mi-a facut o impresie foarte buna.Un profesionist. Am derulat cateva contracte care necesitau transport aerian. Aceste contracte au fost derulate personal si individual de Menciu si companiile respective. Am incurajat ambele parti. Contractele pe care eu le-am derulat au fost pe baza de FOB (n.red.„Free On Board” termen din normele internationale de comert INCOTERM 93 - livrare pe bordul vasului ), care nu ma implica pe mine, eu nu aveam nici o obligatie. Singura legatura dintre mine si transportatorul aerian era aceea ca trebuia sa-l anunt de ziua in care incarcam. Ii ofeream detalii ca sa-si calculeze cate zboruri necesita transportarea intregii incarcaturi. Ma intalneam cu el la o masa in timp ce se incarca.
Menciu a declarat in timpul procesului ca a fost nevoit sa schimbe denumirea marfii in acte, la presiunea celor de la ROMTEHNICA. Se practica in lume astfel de metode?
Naor: Nu stiu daca a fost obligat sau nu, dar cert este ca in declaratiile aeriene, in cererile de permis de survol, toate statele care vad trecut armament militar devin reticente. Nu cunosc vreo companie in lume care sa motiveze altceva in acte decat ”echipament tehnic”. Primul motiv il constituie pastrarea secretului militar asupra operatiunii. Al doilea: daca nu se mentioneaza ”echipament tehnic” s-ar putea sa nu primeasca permis de survol pe alte teritorii. Mai e vorba si de asigurari ale trasportatorilor. Daca un avion transporta explozibil si se scrie in acte asa ceva , orice tara refuza survolul. Asa, se mentioneaza doar ”echipament tehnic”. Nimic nu este aici ilegal. De fapt, nu s-a mintit cu nimic. Si echipamentul militar tot echipament tehnic este.
Revenim la relatiile cu autoritatile romane. Cea mai inalta autoritate in probleme de aparare este Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Evident ca despre activitatile dvs.trebuia sa stie si CSAT. Se cunostea la acest nivel derularea contractelor pe care le-ati avut?
Naor: Personal nu aveam cum sa am o relatie directa cu membrii CSAT. Dar, din experienta mea, va spun ca nu poate exista nici o activitate in acest domeniu, in nici o tara din lume, fara ca seviciile secrete ale statului respectiv si CSAT, in cazul Romaniei sa nu cunoasca asa ceva. Tot ce pot sa va mai spun este ca nu a existat nici o problema in domeniul armamentului, care sa nu fie cunoscuta chiar si de institutia prezidentiala. In toti acesti aproape opt ani.
Preluare dupa http://www.ziuaveche.ro
duminică, 9 mai 2010
"Poeme in proza despre iubirea libertatii incatusata"
Salonul literar “Ion Popa Argeşanu” - Poeme în proză despre iubirea libertăţii încătuşate
Doru Bobi
Vineri, la ora 14.00, Muzeul Municipal a găzduit două lansări de carte semnate de un autor cu nume în presă. Ştefan Dumitru Afrimescu a venit însoţit de prieteni ca să-şi prezinte “Poemele albastre” şi “Hermeneutica libertăţii”. Decorul generat de starea timpului - cu cer întunecat şi reprize de ploaie - a fost în ton cu bombardamentul de idei sumbre cu care autorul şi-a mitraliat auditoriul. Atmosfera bacoviană a diminuat generosul efort al patroanei spirituale a salonului literar, d-na Viviana Ilea, care şi-a întâmpinat oaspeţii cu florile primăverii, pe care le-a prins fiecăruia în piept, deasupra inimii. Aceasta pentru că motto-ul reuniunii era “Veniţi, privighetoarea cântă şi liliacul a înflorit!” (Şi poate chiar a fost receptat cântecul în inimile celor care n-aveau urechi pentru cel al cucuvelei). Nu-i mai puţin adevărat nici faptul că s-au lansat idei care i-au lăsat pe unii fără replică. Tăcerea prof. Constantin Voiculescu şi Gheorghe Piele, doi dintre concitadinii care nu simt nevoia de a pune mâna pe ciomag atunci când aud cuvântul cultură, este cu atât mai semnificativă.
“Cerşind cu împrumut chiar şi o oră de libertate...”
Probabil că starea vremii i-a împiedicat pe unii dintre obişnuiţii salonului literar să fie prezenţi. Totuşi, n-au lipsit Lucian Popa, fratele poetului care-i dă numele - Ion Popa Argeşanu, de la a cărei naştere se vor împlini 69 ani în data de 6 iunie - poetul Dumitru M. Ion, prof. Aurelia Corbeanu, maestra ikebana Paula Fulga, d-na Elena Sterescu şi fostul coleg de catedră, prof. Tudor Mihăilă, fostul prim-procuror Petru Arsenescu şi alţi oameni pentru care hrana spirituală îşi are un loc privilegiat în viaţa proprie.
Deschiderea a fost oficiată de către arh. Florin Scărlătescu, directorul Muzeului, iar d-na Ilea a făcut o interesantă analogie a culorilor pornind de la titlul cărţilor, sugerând că albastru simbolizează cerul şi, de ce nu, libertatea, fiind o culoare dragă românilor, care tradiţional puneau un strop din ea şi în varul casei şi făcând trimitere spre verdele ierbii, frunzelor, codrului...
Mihai Nistor, prieten al autorului, a recitat cu talentul actorului de la “Davila” câteva poeme care au stârnit diverse stări sufleteşti în rândul auditoriului, de la melancolia lui “fugit irreparabile tempus” la disperarea lui “manel, tekel, fares”. Ideile exprimate de Ştefan Dumitru Afrimescu sunt neliniştitoare pentru comoditatea mic-burgheză a omului comun şi pot fi asimilate unor provocări, dacă nu chiar unor palme sau pumni plasaţi cu cinică ştiinţă pe obrazul său în părţile moi ale nesimţirii unei societăţi din care toţi facem parte integrantă. Câteva exemple: “Cerşind cu împrumut chiar şi o oră de libertate”; “Luaţi şi citiţi această vegetaţie lentă”; “Despre libertate este bine să nu se tot vorbească”; “Oamenii se vor explica singuri fără note explicative... Învaţă să-i iubeşti, chiar dacă iubirea lor va mai întârzia prin cârciumi”.
“Un toboşar al vremurilor noi”
Aşa l-a caracterizat Marian Ghiţă, de la Biblioteca Municipală, pe autor, într-o discuţie purtată neprotocolar, în final, la o cafea. Semnatarul acestor rânduri şi-a permis să fie de altă părere, şi nu neapărat pentru că ar fi avut nu ştiu ce cult pentru Mihai Beniuc. În viziunea lui este mai degrabă un clopotar şi, de ce nu, un cioclu al tuturor vremurilor. Dacă nu l-ar fi cunoscut de ceva vreme pe Ştefan Dumitru Afrimescu şi dacă nu l-ar fi preţuit pentru conciziunea neiertătoare a stilului scriitoricesc, la prima audiţie a poemelor sale în proză le-ar fi socotit drept jelania unui frustrat, care s-a abandonat voluntar unui exil interior, fugind de respingerea celor consideraţi de el prea îmbuibaţi de reuşitele cu care-i copleşeşte iubitoarea soartă. Şi poate l-ar fi judecat neiertător, acuzându-l că-şi ascunde laşitatea în spatele unui orgoliu teribilist, ce-l îndeamnă să înjure de la distanţă. Impresia semnatarului acestor rânduri este aceea că Afrimescu adoră să pozeze într-un guru al unei religii, greu de acceptat pentru cei care refuză să se lase înfrânţi de viaţă şi să se izoleze într-o sigurătate păguboasă, deşi acolo îşi pot oferi luxul unor trăiri demiurgice sau lubrice.
“Sunt mulţi în Argeş cei care-şi închipuie că ştiu să scrie...”
Concluzia, ca o sentinţă, a fost pronunţată de un autor consacrat, poetul Dumitru M. Ion. Părintele Festivalului Internaţional “Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş” a declarat - oarecum provocator pentru unii, inclusiv dintre participanţii la reuniune - că simte nevoia să se războiască niţel cu aceia care cred că literatura, şi mai ales poezia, s-ar putea face cu idei, ca invenţiile tehnice. Invocând numele lui Paul Valery, a promovat ideea că poezia ar fi o îmbinare a cuvintelor, fapt care a provocat murmure în sală, fie şi numai pentru că există convingerea că orice operă literară adevărată trebuie să aibă un mesaj adresat cititorilor. În lipsa acestuia, poate fi categorisită oricum, însă n-ar merita să i se atribuie calitatea de comunicare. “O gândire spusă sau scrisă se numeşte propoziţie”. Aşa am învăţat unii dintre noi în clasele primare şi e greu de crezut că enunţul e lipsit de logică şi idei. “E mai bine să ne abţinem să dăm sfaturi”, a spus Dumitru M. Ion şi, cum am prins ideea, o vom urma. Ştefan Dumitru Afrimescu judecă lumea pe modelul său, preluat de la patul lui Procust, dă sentinţe şi zâmbeşte mefistofelic în barbă când constată că ele ne tulbură.
Încă o dată, d-na Viviana Ilea a reuşit să ne scoată din letargie prin reuniunea de vineri, care a provocat o dezbatere de idei asupra condiţiei umane. Logica lor nu poate fi uşor contestată în confruntarea cu realitatea. Care realitate este mai mult prozaică decât poetică. Din păcate... “Şi eu mă ofer zilnic puţin pe după gratii, de citit pe după somn... Sunt setea însăşi, însăşi foamea sunt...”. Acesta este Ştefan Dumitru Afrimescu. Se-aude şi la Cotroceni, daraghie tovarisci?... Cum, n-aveţi idee?!?...
Articol aparut luni, 10 mai 2010 in Arges Expres (www.argesexpres.ro)
Doru Bobi
Vineri, la ora 14.00, Muzeul Municipal a găzduit două lansări de carte semnate de un autor cu nume în presă. Ştefan Dumitru Afrimescu a venit însoţit de prieteni ca să-şi prezinte “Poemele albastre” şi “Hermeneutica libertăţii”. Decorul generat de starea timpului - cu cer întunecat şi reprize de ploaie - a fost în ton cu bombardamentul de idei sumbre cu care autorul şi-a mitraliat auditoriul. Atmosfera bacoviană a diminuat generosul efort al patroanei spirituale a salonului literar, d-na Viviana Ilea, care şi-a întâmpinat oaspeţii cu florile primăverii, pe care le-a prins fiecăruia în piept, deasupra inimii. Aceasta pentru că motto-ul reuniunii era “Veniţi, privighetoarea cântă şi liliacul a înflorit!” (Şi poate chiar a fost receptat cântecul în inimile celor care n-aveau urechi pentru cel al cucuvelei). Nu-i mai puţin adevărat nici faptul că s-au lansat idei care i-au lăsat pe unii fără replică. Tăcerea prof. Constantin Voiculescu şi Gheorghe Piele, doi dintre concitadinii care nu simt nevoia de a pune mâna pe ciomag atunci când aud cuvântul cultură, este cu atât mai semnificativă.
“Cerşind cu împrumut chiar şi o oră de libertate...”
Probabil că starea vremii i-a împiedicat pe unii dintre obişnuiţii salonului literar să fie prezenţi. Totuşi, n-au lipsit Lucian Popa, fratele poetului care-i dă numele - Ion Popa Argeşanu, de la a cărei naştere se vor împlini 69 ani în data de 6 iunie - poetul Dumitru M. Ion, prof. Aurelia Corbeanu, maestra ikebana Paula Fulga, d-na Elena Sterescu şi fostul coleg de catedră, prof. Tudor Mihăilă, fostul prim-procuror Petru Arsenescu şi alţi oameni pentru care hrana spirituală îşi are un loc privilegiat în viaţa proprie.
Deschiderea a fost oficiată de către arh. Florin Scărlătescu, directorul Muzeului, iar d-na Ilea a făcut o interesantă analogie a culorilor pornind de la titlul cărţilor, sugerând că albastru simbolizează cerul şi, de ce nu, libertatea, fiind o culoare dragă românilor, care tradiţional puneau un strop din ea şi în varul casei şi făcând trimitere spre verdele ierbii, frunzelor, codrului...
Mihai Nistor, prieten al autorului, a recitat cu talentul actorului de la “Davila” câteva poeme care au stârnit diverse stări sufleteşti în rândul auditoriului, de la melancolia lui “fugit irreparabile tempus” la disperarea lui “manel, tekel, fares”. Ideile exprimate de Ştefan Dumitru Afrimescu sunt neliniştitoare pentru comoditatea mic-burgheză a omului comun şi pot fi asimilate unor provocări, dacă nu chiar unor palme sau pumni plasaţi cu cinică ştiinţă pe obrazul său în părţile moi ale nesimţirii unei societăţi din care toţi facem parte integrantă. Câteva exemple: “Cerşind cu împrumut chiar şi o oră de libertate”; “Luaţi şi citiţi această vegetaţie lentă”; “Despre libertate este bine să nu se tot vorbească”; “Oamenii se vor explica singuri fără note explicative... Învaţă să-i iubeşti, chiar dacă iubirea lor va mai întârzia prin cârciumi”.
“Un toboşar al vremurilor noi”
Aşa l-a caracterizat Marian Ghiţă, de la Biblioteca Municipală, pe autor, într-o discuţie purtată neprotocolar, în final, la o cafea. Semnatarul acestor rânduri şi-a permis să fie de altă părere, şi nu neapărat pentru că ar fi avut nu ştiu ce cult pentru Mihai Beniuc. În viziunea lui este mai degrabă un clopotar şi, de ce nu, un cioclu al tuturor vremurilor. Dacă nu l-ar fi cunoscut de ceva vreme pe Ştefan Dumitru Afrimescu şi dacă nu l-ar fi preţuit pentru conciziunea neiertătoare a stilului scriitoricesc, la prima audiţie a poemelor sale în proză le-ar fi socotit drept jelania unui frustrat, care s-a abandonat voluntar unui exil interior, fugind de respingerea celor consideraţi de el prea îmbuibaţi de reuşitele cu care-i copleşeşte iubitoarea soartă. Şi poate l-ar fi judecat neiertător, acuzându-l că-şi ascunde laşitatea în spatele unui orgoliu teribilist, ce-l îndeamnă să înjure de la distanţă. Impresia semnatarului acestor rânduri este aceea că Afrimescu adoră să pozeze într-un guru al unei religii, greu de acceptat pentru cei care refuză să se lase înfrânţi de viaţă şi să se izoleze într-o sigurătate păguboasă, deşi acolo îşi pot oferi luxul unor trăiri demiurgice sau lubrice.
“Sunt mulţi în Argeş cei care-şi închipuie că ştiu să scrie...”
Concluzia, ca o sentinţă, a fost pronunţată de un autor consacrat, poetul Dumitru M. Ion. Părintele Festivalului Internaţional “Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş” a declarat - oarecum provocator pentru unii, inclusiv dintre participanţii la reuniune - că simte nevoia să se războiască niţel cu aceia care cred că literatura, şi mai ales poezia, s-ar putea face cu idei, ca invenţiile tehnice. Invocând numele lui Paul Valery, a promovat ideea că poezia ar fi o îmbinare a cuvintelor, fapt care a provocat murmure în sală, fie şi numai pentru că există convingerea că orice operă literară adevărată trebuie să aibă un mesaj adresat cititorilor. În lipsa acestuia, poate fi categorisită oricum, însă n-ar merita să i se atribuie calitatea de comunicare. “O gândire spusă sau scrisă se numeşte propoziţie”. Aşa am învăţat unii dintre noi în clasele primare şi e greu de crezut că enunţul e lipsit de logică şi idei. “E mai bine să ne abţinem să dăm sfaturi”, a spus Dumitru M. Ion şi, cum am prins ideea, o vom urma. Ştefan Dumitru Afrimescu judecă lumea pe modelul său, preluat de la patul lui Procust, dă sentinţe şi zâmbeşte mefistofelic în barbă când constată că ele ne tulbură.
Încă o dată, d-na Viviana Ilea a reuşit să ne scoată din letargie prin reuniunea de vineri, care a provocat o dezbatere de idei asupra condiţiei umane. Logica lor nu poate fi uşor contestată în confruntarea cu realitatea. Care realitate este mai mult prozaică decât poetică. Din păcate... “Şi eu mă ofer zilnic puţin pe după gratii, de citit pe după somn... Sunt setea însăşi, însăşi foamea sunt...”. Acesta este Ştefan Dumitru Afrimescu. Se-aude şi la Cotroceni, daraghie tovarisci?... Cum, n-aveţi idee?!?...
Articol aparut luni, 10 mai 2010 in Arges Expres (www.argesexpres.ro)
vineri, 23 aprilie 2010
În curand o anchetă despre "ducele de Albota", şi ilegaltăţile acestui primar al comunei argeşene Albota.
La sfarşitul cestui week and veţi putea citi pe acest blog o anchetă despre ilegalităţile primarului comunei Albota Ion Dumitru, alias "ducele de Albota"!
duminică, 11 aprilie 2010
Doliu la Varşovia!
Doliu la Varşovvia! Elita polonză exterminată pentru a doua oară. Smolensk, al doilea Katin!
Hazard, eroare umană, teoria conspiraţiei sau cate cava din fiecare?! Ce să fi stat la baza recentei tragedii aviatice de la Smolensk, cea care a decimat elita poloneză? Grele întrebări şi mai ales greu de găsit un răspuns tranşant, ţinand mai cu seamă cont de împrejurările în care s-a produs: spaţiul aerian al Rusiei şi comemorarea victimelor stalinismului de la Catin. Şi culmea ironiei, Medvedeev l-a mai şi numit pe Putin, un fost ofiţer KGB, şef al Comisiei de investigare a cauzelor care au dus la producerea tragediei de la Smolensk. Deja se încearcă scoaterea din zona oricăror bănuieli a aeronavei de fabricaţie sovietică, Topolev, a personalului navigant de pe aerodromul Smolensk, şi pune totul pe seama condiţiilor meteo şi a unei erori umane a piloţilor aeronavei. Mai avea să spună că tragedia nici nu s-a produs în spaţiul aerian al Rusiei. Nu am înţeles însă, de ce nu a fost numit în fruntea comisiei de investigare a cauzelor producerii “accidentului” aviatic un specialist neutru,dintr-o altă ţară decat Rusia sau Polonia, din afara sferei de influienţă rusă. Procedandu-se astfel, (ca acum), cu Putin în fruntea acelei “Comisiei”, vom afla cauzele exacte şi corecte ale producerii tragediei de Smolensk, destul e probabil, peste vreo 50 de ani. Vor fi deci, 50 de ani de speculaţii. Ş.D.Afrimescu
Hazard, eroare umană, teoria conspiraţiei sau cate cava din fiecare?! Ce să fi stat la baza recentei tragedii aviatice de la Smolensk, cea care a decimat elita poloneză? Grele întrebări şi mai ales greu de găsit un răspuns tranşant, ţinand mai cu seamă cont de împrejurările în care s-a produs: spaţiul aerian al Rusiei şi comemorarea victimelor stalinismului de la Catin. Şi culmea ironiei, Medvedeev l-a mai şi numit pe Putin, un fost ofiţer KGB, şef al Comisiei de investigare a cauzelor care au dus la producerea tragediei de la Smolensk. Deja se încearcă scoaterea din zona oricăror bănuieli a aeronavei de fabricaţie sovietică, Topolev, a personalului navigant de pe aerodromul Smolensk, şi pune totul pe seama condiţiilor meteo şi a unei erori umane a piloţilor aeronavei. Mai avea să spună că tragedia nici nu s-a produs în spaţiul aerian al Rusiei. Nu am înţeles însă, de ce nu a fost numit în fruntea comisiei de investigare a cauzelor producerii “accidentului” aviatic un specialist neutru,dintr-o altă ţară decat Rusia sau Polonia, din afara sferei de influienţă rusă. Procedandu-se astfel, (ca acum), cu Putin în fruntea acelei “Comisiei”, vom afla cauzele exacte şi corecte ale producerii tragediei de Smolensk, destul e probabil, peste vreo 50 de ani. Vor fi deci, 50 de ani de speculaţii. Ş.D.Afrimescu
marți, 6 aprilie 2010
SOS, presa din Romania
S.O.S, presa din Romania!
De la presa ca o hazna, la “presari” de Bălăceanca şi de Nr.9 sau puşcăriabili de Jilava şi Sighet!
Presupun că unii dintre cititorii acestui blog se vor întreba: “De ce a preferat jurnalistul ăsta un titlu atât de dur?” Deşi poate că nici nu ar trebui să ofer o explicaţie, o fac totuşi, pntru a nu exista dubii sau locuri de interpretare. Întai de toate, pentru că şefii Atacului la persoană din Bucureşti, florin paraschivescu, eliza stancu & comp., aceşti recuperatori, cu relaţii şi tentacule în lumea interlopă locală şi a Capitalei, refuză să-mi achite salariul pentru perioada cat am lucrat pentru ei, lăsandu-mă de sărbători fără niciun leu. Apoi, pentru modul discreţionar în care se manifestă şi acţionează faţă de redactori şi victimele vizate. Şi nu în ultimul rand, pentru ceea ce ajuns presa din Romania ultimilor 5-6 ani.
Preambul
În 1990, când am intrat în presă, mi-am jurat (şi era ca şi acum, în ajunul Paştelui), să fac tot ce urma să depindă de mine şi de această meserie, să îndrept după puterile mele, relele socităţii, ale clasei politice şi viitorilor oameni de afaceri (probabil că aşa trebuia să arate dle Ioniţă, un ratat)! Şi, cel puţin în primele cinci-şase luni, nici nu bănuiam măcar, că urma să am parte tocmai de astfel de „rele”, care aveau să infesteze mai toată breasla jurnalistică (şi mă refer la puciul din redacţia R.L., încercat de către Tia Şerbănescu, pentru al debarca pe P.M.B. de la conducerea ziarului, puciul din zilele trecute de la Adevărul). Acelaşi lucru s-a întamplat şi în redacţia săptămanalului Mileniul trei, ziarul pe care îl fondasem şi îl conduceam. Dar, cu toate că au mai urmat şi alte episoade trase parcă la indigo asemnenea celui de la “Mileniul trei”, cum ar fi puciul de la “Atac de Argeş” din 2002, plecarea de la “Atac de Argeş la persoană”, din urmă cu două-trei săptămâni deja nu a mai avut niciun efect. Probabil că am căpătat în timp acea imunitate, la asemenea gesturi, de nici doi bani (2 lei vechi). Mult mai mult m-au afectat atitudinea şi manifestările a unor foşti “colegi”, unul care epata în prieten, dar s-a dovedit a fi un cameleon de carieră, care a aderat cu prima ocazie la corul detractorilor, o aşa zisă directoare, perfect paralelă cu presa, şi mogulii ziarului-recuperatori de Bucureşti- care în loc să-mi achite salariul pentru cât am prestat la acel “ziar”, preferă să fie înjuraţi de 3000 de ori pe zi.
De ce presa ca o hazna?! Am să vă rog să treceţi pragul unei redacţii, din varii motive, inclusiv acela al publicării unui banal anunţ de mică publicitate. Şi o să vedeţi ce fojgăiala dracului se face de-odată în jur. Plecând de la această “banală” observaţie ve-ţi constata, dacă reuşiţi să convingeţi pe cineva să vă angajeze, indiferent pe care post din redacţia aceea, ce presiuni se pun pe tine, pentru a aduce, după caz, bani sau subiecte, fără să ţi se explice nici natura subiectelor (politică, social, eveniment sau mediu), nici forma (ştire, anchetă sau reportaj), nici întinderea (nr. de semen). Astfel, nu vei reuşi decât să alergi de nebun două-trei săptămâni prin tot judeţul, pentru primul subiect. Subiect care nu-ţi va fi publicat niciodată, fie pentru că aduce atingere intereselor patronilor ziarului, fie ale celor din eşalonul doi sau trei, care la rândul lor au şi ei “micile” lor interese. Şi măcar de ţi s-ar spune adevărul. Ţi se aruncă din vârful buzelor de către unul dintre ei: “Subiectul ăsta a mai fost făcut”. Ce contează că subiectul tău este o anchetă sau reportaj, iar ceea ce citiseră ei era o ştire banălă, fără nicio relevanţă, din care tu făcuse-şi, docunmentându-te, o “bijuterie”. Mai mult, la sfârşit descoperise-şi că ştirea mai era şi falsă pe de-asupra, fiind probabil scrisă la comanda cine ştie cărui mogul, politician sau oligarh. Dar, să trecem de la acest “microcosmos” de presă locală, la presa de anvergură. La cea naţională. La marile trusturi media. Şi să începem cu două dintre ele: “Realitatea-Caţavencu” şi “Intact” , primul aparţinând lui SOV, fostul patron al FNI, FNA, Gelsor şi BID, iar Intact aparţinând lui Dan Voiculecu, alias Felix (sau mă rog, ficei lui). Păi cât de dezinteresat a fost “jocul” lui SOV, când la chemat la el pe Geoană la ora 4,00, în dimineaţa zilei în care tocmai urma 14-15 ore mai tarziu să aibă loc întâlnirea finală pentru prezidenţiale, având grijă să-i pună pe “coadă” SRI-ul, SPP-ul şi toată presa aliniată preşedinţiei? S-a mai auzit ceva de “omul lui SOV”, arestat prin Indonezia? Sau cât de dezinteresat a fost, este şi va mai fi “jocul lui Voiculescu” făcut de “anteniştii” Antenei 3, respectiv de M.Badea, Vrânceanu Firea (de la Ştirea zilei) sau al celor de la Sinteza zilei? Cât de imparţiali sunt aceşti jurnalişti? Dar cei de la EvZ, HotNews, sau Atac la Persoană? Poveşti domnilor. Poveşti, cu care nu-i mai poţi minţi nici măcar pe nou-născuţi. Cât de echidistanţi mai sunt Traian Ungureanu, fost journalist la BBC sau Andreea Pora? Treceţi numai pragul redacţiilor în care lucrează toţi cei enumeraţi şi veţi vedea că mirosul de “hazna” te întâmpină încă de la “poartă”, şi începe chiar cu portarul. Ce pretenţii să mai avem atunci de la ziarele locale, dacă tonul este dat de marile trusturi media din Capitală?! Ce pretenţii să mai avem de la f.d.b., e.z., m.b.,e.s., c.n., g.m., sau g.s., dacă jurnalişti ca Nistorescu, Turturică, Ungureanu, Turcescu sau Hurezeanu au ajuns să accepte jocurile murdare ale mogulilor şi politicienilor de conjunctură? Şi toate acestea se petrec într-o ţară membră NATO şi UE! Ce fac aceste organisme internaţionale? Aceste entităţi din păcate stau, ca şi înainte de a fi partenere cu noi, tot cu mâinile în sân. Ce face de pildă, organizaţia “Reporteri fără frontieere” sau celelalte organisme media internaţionale, faţă de starea presei româneşi? O lasă, după cât se pare, să se decredibilizeze singură, până la treapta cea mai de jos. Şi-apoi ce va mai fi? Şi cititorilor ce le mai rămâne de făcut? Ce altceva decât să cumpere zilnic haznaua de pe tarabe sau să li se pună zilnic aceeaşi hazna în cutiile poştale. Cum de s-a ajuns aici? Simplu. Printr-o politică oarbă şi şchioapă de selecţie a patronilor de presă, făcută aiurea. Doar pe criteriul banului, nu şi-a profesionalismului. Ce legătură are SOV cu media? Dar Voiculescu, Adamescu, Paraschivescu sau Patriciu?
De la mirosul de hazna la cel de Bălăceanca şi/sau Nr.9! Dar în plan local, ce legătură are Penescu, B., V. sau N. cu media? Vă spun eu. Nicio legătură. toţi aceştia au tot felul de legături, dar cu altceva: cu economia subterană, cu tot felul de mafii, cu politicieni şi oamnei de afaceri penali, cu lumea interlopă. Acestea sunt legăturile lor, şi nu cu mass media aşa cum vor să epateze. Când te adresezi unei jurnaliste cu…: “Pune fă mâna şi scrie că te iau de ciuf!”, despre ce legături cu presa mai poate fi vorba, în cazul mogulului respectiv? Dar în cazul elizei stancu, directoarea Atacului de Argeş: “Tu George (şi George îi paote fi chiar bunic), ca redactor şef ai sarcina să mături în redacţie. Munca ta de redactor şef o face Bucureştiul”. Şi mai vine şi f.d.b. şi mai pune nişte paie pe foc: “George şi Mitruş sun gay, iar afimescu, veriga boşorogită şi şontoroagă, scrie din amintiri, se spală o dată la trei săptămâni, dar are succes la gagici tinere”. (Asta te frământa pe tine dane?). Mai mult decât atât, atrage în acest scandal şi o emigrantă în Spania, despre care f.d.b. scrie pe blog: “D.D, o blogeriţă sugătoare de p…ă., amanta lui afrimescu”! Iar pe d.d. nu am cunoscuto niciodată. De-abia-l aştept pe f.d.b. să ne facă cunoştinţă. (Sper să mă invite la Madrid, unde se va judeca procesul). Şi dacă toate acestea, nu au miros de hazna (lăsând la o parte faptul că miroasea pe bune a wc, chiar de cum intrai pe holul redacţiei Atacului de Ageş), atunci, sigur au “miros” de Bălăceanca sau de nr.9. Iar dacă nu vă “miroase” a niciunul dintre spitalele enumerate, cu certitudine ar trebui să vă miroase a Jilava, Rahova, Colibaşi sau Poarta Albă.
Ş.D.Afrimescu.
De la presa ca o hazna, la “presari” de Bălăceanca şi de Nr.9 sau puşcăriabili de Jilava şi Sighet!
Presupun că unii dintre cititorii acestui blog se vor întreba: “De ce a preferat jurnalistul ăsta un titlu atât de dur?” Deşi poate că nici nu ar trebui să ofer o explicaţie, o fac totuşi, pntru a nu exista dubii sau locuri de interpretare. Întai de toate, pentru că şefii Atacului la persoană din Bucureşti, florin paraschivescu, eliza stancu & comp., aceşti recuperatori, cu relaţii şi tentacule în lumea interlopă locală şi a Capitalei, refuză să-mi achite salariul pentru perioada cat am lucrat pentru ei, lăsandu-mă de sărbători fără niciun leu. Apoi, pentru modul discreţionar în care se manifestă şi acţionează faţă de redactori şi victimele vizate. Şi nu în ultimul rand, pentru ceea ce ajuns presa din Romania ultimilor 5-6 ani.
Preambul
În 1990, când am intrat în presă, mi-am jurat (şi era ca şi acum, în ajunul Paştelui), să fac tot ce urma să depindă de mine şi de această meserie, să îndrept după puterile mele, relele socităţii, ale clasei politice şi viitorilor oameni de afaceri (probabil că aşa trebuia să arate dle Ioniţă, un ratat)! Şi, cel puţin în primele cinci-şase luni, nici nu bănuiam măcar, că urma să am parte tocmai de astfel de „rele”, care aveau să infesteze mai toată breasla jurnalistică (şi mă refer la puciul din redacţia R.L., încercat de către Tia Şerbănescu, pentru al debarca pe P.M.B. de la conducerea ziarului, puciul din zilele trecute de la Adevărul). Acelaşi lucru s-a întamplat şi în redacţia săptămanalului Mileniul trei, ziarul pe care îl fondasem şi îl conduceam. Dar, cu toate că au mai urmat şi alte episoade trase parcă la indigo asemnenea celui de la “Mileniul trei”, cum ar fi puciul de la “Atac de Argeş” din 2002, plecarea de la “Atac de Argeş la persoană”, din urmă cu două-trei săptămâni deja nu a mai avut niciun efect. Probabil că am căpătat în timp acea imunitate, la asemenea gesturi, de nici doi bani (2 lei vechi). Mult mai mult m-au afectat atitudinea şi manifestările a unor foşti “colegi”, unul care epata în prieten, dar s-a dovedit a fi un cameleon de carieră, care a aderat cu prima ocazie la corul detractorilor, o aşa zisă directoare, perfect paralelă cu presa, şi mogulii ziarului-recuperatori de Bucureşti- care în loc să-mi achite salariul pentru cât am prestat la acel “ziar”, preferă să fie înjuraţi de 3000 de ori pe zi.
De ce presa ca o hazna?! Am să vă rog să treceţi pragul unei redacţii, din varii motive, inclusiv acela al publicării unui banal anunţ de mică publicitate. Şi o să vedeţi ce fojgăiala dracului se face de-odată în jur. Plecând de la această “banală” observaţie ve-ţi constata, dacă reuşiţi să convingeţi pe cineva să vă angajeze, indiferent pe care post din redacţia aceea, ce presiuni se pun pe tine, pentru a aduce, după caz, bani sau subiecte, fără să ţi se explice nici natura subiectelor (politică, social, eveniment sau mediu), nici forma (ştire, anchetă sau reportaj), nici întinderea (nr. de semen). Astfel, nu vei reuşi decât să alergi de nebun două-trei săptămâni prin tot judeţul, pentru primul subiect. Subiect care nu-ţi va fi publicat niciodată, fie pentru că aduce atingere intereselor patronilor ziarului, fie ale celor din eşalonul doi sau trei, care la rândul lor au şi ei “micile” lor interese. Şi măcar de ţi s-ar spune adevărul. Ţi se aruncă din vârful buzelor de către unul dintre ei: “Subiectul ăsta a mai fost făcut”. Ce contează că subiectul tău este o anchetă sau reportaj, iar ceea ce citiseră ei era o ştire banălă, fără nicio relevanţă, din care tu făcuse-şi, docunmentându-te, o “bijuterie”. Mai mult, la sfârşit descoperise-şi că ştirea mai era şi falsă pe de-asupra, fiind probabil scrisă la comanda cine ştie cărui mogul, politician sau oligarh. Dar, să trecem de la acest “microcosmos” de presă locală, la presa de anvergură. La cea naţională. La marile trusturi media. Şi să începem cu două dintre ele: “Realitatea-Caţavencu” şi “Intact” , primul aparţinând lui SOV, fostul patron al FNI, FNA, Gelsor şi BID, iar Intact aparţinând lui Dan Voiculecu, alias Felix (sau mă rog, ficei lui). Păi cât de dezinteresat a fost “jocul” lui SOV, când la chemat la el pe Geoană la ora 4,00, în dimineaţa zilei în care tocmai urma 14-15 ore mai tarziu să aibă loc întâlnirea finală pentru prezidenţiale, având grijă să-i pună pe “coadă” SRI-ul, SPP-ul şi toată presa aliniată preşedinţiei? S-a mai auzit ceva de “omul lui SOV”, arestat prin Indonezia? Sau cât de dezinteresat a fost, este şi va mai fi “jocul lui Voiculescu” făcut de “anteniştii” Antenei 3, respectiv de M.Badea, Vrânceanu Firea (de la Ştirea zilei) sau al celor de la Sinteza zilei? Cât de imparţiali sunt aceşti jurnalişti? Dar cei de la EvZ, HotNews, sau Atac la Persoană? Poveşti domnilor. Poveşti, cu care nu-i mai poţi minţi nici măcar pe nou-născuţi. Cât de echidistanţi mai sunt Traian Ungureanu, fost journalist la BBC sau Andreea Pora? Treceţi numai pragul redacţiilor în care lucrează toţi cei enumeraţi şi veţi vedea că mirosul de “hazna” te întâmpină încă de la “poartă”, şi începe chiar cu portarul. Ce pretenţii să mai avem atunci de la ziarele locale, dacă tonul este dat de marile trusturi media din Capitală?! Ce pretenţii să mai avem de la f.d.b., e.z., m.b.,e.s., c.n., g.m., sau g.s., dacă jurnalişti ca Nistorescu, Turturică, Ungureanu, Turcescu sau Hurezeanu au ajuns să accepte jocurile murdare ale mogulilor şi politicienilor de conjunctură? Şi toate acestea se petrec într-o ţară membră NATO şi UE! Ce fac aceste organisme internaţionale? Aceste entităţi din păcate stau, ca şi înainte de a fi partenere cu noi, tot cu mâinile în sân. Ce face de pildă, organizaţia “Reporteri fără frontieere” sau celelalte organisme media internaţionale, faţă de starea presei româneşi? O lasă, după cât se pare, să se decredibilizeze singură, până la treapta cea mai de jos. Şi-apoi ce va mai fi? Şi cititorilor ce le mai rămâne de făcut? Ce altceva decât să cumpere zilnic haznaua de pe tarabe sau să li se pună zilnic aceeaşi hazna în cutiile poştale. Cum de s-a ajuns aici? Simplu. Printr-o politică oarbă şi şchioapă de selecţie a patronilor de presă, făcută aiurea. Doar pe criteriul banului, nu şi-a profesionalismului. Ce legătură are SOV cu media? Dar Voiculescu, Adamescu, Paraschivescu sau Patriciu?
De la mirosul de hazna la cel de Bălăceanca şi/sau Nr.9! Dar în plan local, ce legătură are Penescu, B., V. sau N. cu media? Vă spun eu. Nicio legătură. toţi aceştia au tot felul de legături, dar cu altceva: cu economia subterană, cu tot felul de mafii, cu politicieni şi oamnei de afaceri penali, cu lumea interlopă. Acestea sunt legăturile lor, şi nu cu mass media aşa cum vor să epateze. Când te adresezi unei jurnaliste cu…: “Pune fă mâna şi scrie că te iau de ciuf!”, despre ce legături cu presa mai poate fi vorba, în cazul mogulului respectiv? Dar în cazul elizei stancu, directoarea Atacului de Argeş: “Tu George (şi George îi paote fi chiar bunic), ca redactor şef ai sarcina să mături în redacţie. Munca ta de redactor şef o face Bucureştiul”. Şi mai vine şi f.d.b. şi mai pune nişte paie pe foc: “George şi Mitruş sun gay, iar afimescu, veriga boşorogită şi şontoroagă, scrie din amintiri, se spală o dată la trei săptămâni, dar are succes la gagici tinere”. (Asta te frământa pe tine dane?). Mai mult decât atât, atrage în acest scandal şi o emigrantă în Spania, despre care f.d.b. scrie pe blog: “D.D, o blogeriţă sugătoare de p…ă., amanta lui afrimescu”! Iar pe d.d. nu am cunoscuto niciodată. De-abia-l aştept pe f.d.b. să ne facă cunoştinţă. (Sper să mă invite la Madrid, unde se va judeca procesul). Şi dacă toate acestea, nu au miros de hazna (lăsând la o parte faptul că miroasea pe bune a wc, chiar de cum intrai pe holul redacţiei Atacului de Ageş), atunci, sigur au “miros” de Bălăceanca sau de nr.9. Iar dacă nu vă “miroase” a niciunul dintre spitalele enumerate, cu certitudine ar trebui să vă miroase a Jilava, Rahova, Colibaşi sau Poarta Albă.
Ş.D.Afrimescu.
duminică, 4 aprilie 2010
Hristos a Înviat şi Sărbători Pascale Fericite!
Hristos a Înviat şi Sărbători Pascale Fericite tuturor CITITORILOR acestui blog.
"Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumenezeu adevarat. Născut şi nu făcut", aşa cum au fost făcuţi alţii.
Iisus s-a jerfit luand asupra sa toate păcatele acestei lumi Nu ştiu cine ar mai fi în stare azi să repete sacrificiul LUI: Ştiu însă, că "drept mulţumire" oamenii îl înjură în fiecare nanosecundă a acestei planete. Şi mai ştiu că fără El, probabil am fi pierit ori de cate ori am fi avut ocazia. Cu toate acestea, tot mai puţină lume se simte datoare, măcar în intimitatea ei să-i mulţumească. Mai de grabă oamenii s-au închinat, înălţandu-le imnuri, osanale chiar, unor criminali ca Lenin, Hitler şi Stalin, Dej, Mao, Kim Ir Sen şi Ceauşescu, Sadam, Gadafi sau Noriega, decat lui Iisus, care s-a acricificat pentru mantuirea pană-n veacul veacurilor acestei omeniri. Nu cred că lumea realiziază cat de goală ar fi fost fără Iisus. Cat de lipsită de orce speranţă. Cate Sodome şi Gomore ar fi avut. Cate lapidări. Ce haos şi cat carnagiu ar fi fost. Cat despre dogmele Lui... Ar trebui să ne-ntrebăm care dogme? "Iubeşte-ţi aproapele" este o dogmă? "Nu fura, nu ucide, nu ravni la averea, soţia sau iubita celuilalt" e o dogmă? "Nu minţi" este o dogmă? Poate or fi, dar ce-am fi fost făre ele?
Ş.D.Afrimescu
"Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat, din Dumenezeu adevarat. Născut şi nu făcut", aşa cum au fost făcuţi alţii.
Iisus s-a jerfit luand asupra sa toate păcatele acestei lumi Nu ştiu cine ar mai fi în stare azi să repete sacrificiul LUI: Ştiu însă, că "drept mulţumire" oamenii îl înjură în fiecare nanosecundă a acestei planete. Şi mai ştiu că fără El, probabil am fi pierit ori de cate ori am fi avut ocazia. Cu toate acestea, tot mai puţină lume se simte datoare, măcar în intimitatea ei să-i mulţumească. Mai de grabă oamenii s-au închinat, înălţandu-le imnuri, osanale chiar, unor criminali ca Lenin, Hitler şi Stalin, Dej, Mao, Kim Ir Sen şi Ceauşescu, Sadam, Gadafi sau Noriega, decat lui Iisus, care s-a acricificat pentru mantuirea pană-n veacul veacurilor acestei omeniri. Nu cred că lumea realiziază cat de goală ar fi fost fără Iisus. Cat de lipsită de orce speranţă. Cate Sodome şi Gomore ar fi avut. Cate lapidări. Ce haos şi cat carnagiu ar fi fost. Cat despre dogmele Lui... Ar trebui să ne-ntrebăm care dogme? "Iubeşte-ţi aproapele" este o dogmă? "Nu fura, nu ucide, nu ravni la averea, soţia sau iubita celuilalt" e o dogmă? "Nu minţi" este o dogmă? Poate or fi, dar ce-am fi fost făre ele?
Ş.D.Afrimescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)