Am trait s-o vad si pe-asta!

Efectele contractelor cu „baietii dstepti”-Hidroelectrica in insolventa! Ce inseamna intrarea in insolventa a companiei energetice Hidroelectrica? Angajatii cer pastrarea locurilor de munca si plata integrala a salariilor Reorganizarea Hidroelectrica, companie intrata miercuri in insolventa, se va face fara vanzare de active, cu asigurarea stabilitatii locurilor de munca si mentinerea in integralitate a drepturilor salariatilor. Dar, inainte de orice, intrarea in insolventa sau faliment a Hidroelectrica, inseamna vanzarea cui trebuie, la un pret derizoriu a companiei, urmata implacabil de o noua scumpire a kw/ora la consumatori. "Partile semnatare se angajeaza ca reorganizarea Hidroelectrica se va face din punct de vedere al mecanismelor economice, fara vanzarea de active, cu mentinerea in integralitate a drepturilor salariatilor societatii si cu asigurarea stabilitatii locurilor de munca, intr-un climat normal de munca in scopul redresarii economice a societatii", potrivit unui acord incheiat vineri deMinisterul Economiei, actionarul majoritar alHidroelectrica, filiala Hidrosind a Hidroelectrica, Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI),Hidroelectrica si administratorul judiciar, relateaza Mediafax. Instanta Tribunalului Bucuresti a admis, miercuri, deschiderea procedurii generale de insolventa in cazul Hidroelectrica, in urma cererii depuse de Consiliul de Administratie al Hidroelectrica. Administratorii companiei de stat au decis sa solicite intrarea in insolventa a Hidroelectrica din cauza scaderii cifrei de afaceri si a cresterii datoriilor. Presedintele Consiliului de Administratie al Hidroelectrica, Remus Vulpescu, a afirmat marti ca intrarea in insolventa, dupa "un dezastru de management" si seceta din 2011, nu vizeaza falimentul companiei, ci reorganizarea, care va dura 16-18 luni, si nu va duce la vanzarea de active sau inchiderea de hidrocentrale. Acelasi lucru s-a spus si in Cazul Aro Campulung si a fost total fals. La nici trei luni de la preluarea de catre "investitorul strategic" John Perez (cum il numea Adrian Nastase), noul patron a si vandut FSM-ul unui oarecare Gh.Bulugea pe de 40 de ori suma (pretul), pe care o achitase pentru intreaga uzina, respectiv 2,7 milioane euro, iar pe Uzina Aro daduse 150.000 USD. Potrivit bilantului companiei, profitul net a scazut anul trecut de 45 de ori, de la 292,3 milioane lei, la 6,4 milioane lei, in conditiile in care veniturile totale au coborat de la 3,41 miliarde lei la 3,18 miliarde lei, iar cheltuielile au urcat de la 3,02 la 3,14 miliarde lei. Hidroelectrica a livrat in 2011 "baietilor destepti" energie de 1,52 miliarde de lei (360 milioane de euro), in scadere cu 300 de milioane de lei fata de 2010, contractele bilaterale reprezentand jumatate din vanzarile companiei de stat in anul trecut. Datoriile pe termen scurt au urcat cu 900 de milioane lei in 2011, de la 1,7 miliarde lei la 2,6 miliarde lei, din care cu 400 de milioane la banci (total 1,1 miliarde lei), si cu 250 milioane lei catre furnizori (total 1,12 miliarde lei). Datoriile pe termen lung au cunoscut, de asemenea, o majorare de peste 200 de milioane lei, la 1,5 miliarde lei, din care 1,42 miliarde lei reprezinta obligatii catre banci Sereş acuzat de procurori de măsluirea informărilor către Parchet! Favorizare la subminarea economiei naţionale şi sprijinirea unei asocieri infracţionale Acestea sunt acuzaţiile pe care procurorii DIICOT i le aduc fostului ministru al Economiei, Codruţ Şereş (42 de ani), trimis în sfârşit în judecată în dosarul ,,Hidroelectrica”, aflat pe rolul Curţii Supreme. Alături de Şereş, în această cauză, vor mai judecaţi şi opt foşti directori ai companiei energetice, acuzaţi de complot şi subminarea economiei naţionale, fapte pentru care riscă închisoare pe viaţă. Dimitri Buzăianu, anchetat mai departe Procurorii susţin că, în perioada 2000-2005, cei opt directori s-ar fi comportat ca nişte ,,simpli negustori de energie”, derulând, cu firmele unor ,,băieţi deştepţi”, tranzacţii prin care au pus în pericol Sistemul Energetic Naţional. În plus, au şi prelungit ilegal o parte dintre aceste contracte, într-o perioadă de ,,prohibiţie”, în care rezervele hidroenergetice erau grav afectate de secetă. În total, în cei cinci ani vizaţi de ancheta procurorilor, ,,Hidroelectrica” a fost prejudiciată cu 536 de milioane de lei, echivalentul a 135 de milioane de euro. Mare parte din prejudiciu, mai exact, peste 195 de milioane de lei (peste 45 de milioane de euro) a fost produs în anul 2003, ,,când în România s-au instalat semnele unei secete hidrologice fără precedent în ultimii zeci de ani”, după cum notează anchetatorii. Asta, în mare parte, în baza unor contracte de cumpărare şi vânzare de energie derulate cu Energy Holding, societate controlată până în 2002 de omul de afaceri Dimitri Vodgon Buzăianu, caracterizat de Traian Băsescu drept ,,cel mai deştept băiat deştept din energie”. Samsarii cumpăra ieftin şi vând Practic, în 2003, când Guvernul ar fi trebuit să declare stare de necesitate în energie, Hidroelectrica a cumpărat energie de la Energy Holding la preţuri mai mari decât cel prevăzut în contractul încheiat cu societatea, obţinut prin umflarea cursului leu/euro cu până la 0,4 lei/euro. Compania de stat a vândut apoi energie la preţuri mai mici decât cele prevăzute în contracte către Energy Holding şi alte companii: Azomureş, Luxten, Elsid, Lafarge, UCM Reşiţa Electromagnetica, Euro Pec, Electrocarbon, Alro Slatina şi SMR Balş. În anii următori, pe lista firmelor care au beneficiat de contracte ,,deştepte” cu Hidrolectrica se numără şi Grivco, controlată de Dan Voiculescu, dar şi Interagro, controlată de omul de afaceri Ioan Niculae.Niciunul dintre beneficiarii acestor contracte nu a fost însă trimis în judecată. Potrivit unor surse judiciare, Dimitri Buzăianu este anchetat într-un alt dosar, disjuns din cel care-l vizează pe Codruţ Şereş, pentru prejudicierea Hidroelectrica. Ancheta, extinsă până în 2009 Investigaţiile în acest nou dosar se extind până în 2009. Asta deşi, oficial, Dimitri Vodgon Buzăianu nu mai figurează în acţionariatul Energy Holding încă din 2002. Locul său a fost luat în cele două companii mari cu sediul în Bucureşti, Energy Holding SRL şi Energy Holding Power Generation SRL, de două offshore-uri cu sediul în Cipru (Energy Holding Generation Limitid, din Kokkinotrimithia şi Energy Holding (Cyprus) Limitid, din Agiou Prokopiou), dar şi de societatea B.V. Marken Investement & Ttrading M.I.T., Olanda. Ambele societăţi sunt administrate de Costin Răducu Alexandrescu, fost asociat al lui Dimitri Vodgon Buzăianu într-o altă companie. În acest dosar, alături de Dimitri Vodgon Buzăianu este anchetat şi fostul ministru PSD al Economiei, Dan Ioan Popescu, în mandatul căruia s-au încheiat, derulat şi prelungit contractele prin care Energy Holding ar fi adus cele mai mari prejudicii Hidroelectrica. Dan Ioan Popescu: ,, Nu am fost informat” Numele lui Dan Ioan Popescu a fost folosit, de altfel, de foştii directori ai Hidroelectrica, în apărarea lor în dosarul ajuns acum pe masa instanţei.,,După emiterea scrisorilor către SC Electrica SA prin care înştiinţam despre activarea clauzei de forţă majoră, mi s-a transmis verbal de domnul secretar de stat Iancu de la Ministerul Economiei şi Comerţului, care răspundea de problemele legate de energie, că domnul Ministru Dan Ioan Popescu nu este de acord cu activarea clauzei de forţă majoră (…) Menţionez că în discuţia avută în biroul domnului ministru Dan Ioan Popescu nu s-a discutat separat de activarea clauzei de forţă majoră în contractul cu SC Electrica SA şi în contractele cu furnizorii licenţiaţi, ideea activării clauzei de forţă majoră fiind respinsă de participanţii la discuţie la modul general. Prin neactivarea clauzei de forţă majoră se accepta implicit de către participanţii la discuţie ca întreaga pierdere să fie înregistrată la nivelul S.C. Hidroelectrica S.A”, scrie Eugen Pena, fostul director general al Electrica în declaraţia dată anchetatorilor. Practic, dacă s-ar fi dispus activarea acestei clauze de forţă majoră, Hiroelectrica ar fi avut dreptul să vândă către intermediari energie cu preţuri mai mari decât cele prevăzute în contracte. Dar această clauză ar fi redus din profiturile „băieţilor deştepţi din energie”. Clauza de forţă majoră în cazul contractelor cu Electrica avea să fie ridicată mai târziu, tot din ordinul lui DIP, însă prejudiciul fusese deja cauzat Hidroelectrica. Audiat de anchetatori, Dan Ioan Popescu a susţinut însă că nu a ştiut nimic din ceea ce se întâmpla la compania energetică. ,, Nu pot da nicio explicaţie în ceea ce priveşte faptul că nu am fost informat, singura apreciere pe care pot să o fac este existenţa unei rele-credinţe în exercitarea atribuţiilor şi lipsă de profesionalism a factorilor de răspundere direct implicaţi în gestionarea acestor probleme”, a susţinut DIP în faţa procurorilor. Codruţ Şereş, acuzat că a minţit procurorii Procurorii susţin că mai culpabil decât Dan Ioan Popescu este Codruţ Şereş, care, în 2006, după ce echipa Corpului său de Control a descoperit neregulile de la Hidroelectrica, ar fi putut să ia măsuri de urgenţă pentru a opri jaful. Cu toate acestea, el l-a acoperit, s-a descotorosit de cei care au întocmit raportul, pe care l-a trunchiat. Apoi a trimis şi procurorilor raportul măsluit, ,,susţinând în mod mincinos că este singurul document rezultat din verificările făcute la societate “, după cum concluzionează anchetatorii. „E o prostie! Toate dovezile sunt în dosarul cu numărul 37 şi mă bucur că acest dosar a ajuns în instanţă, pentru ca vom avea ocazia să dovedim că lucrurile nu stau aşa cum spun procurorii”, a precizat, pentru ,,Adevărul” , fostul ministru Codruţ Şereş. Acesta a refuzat să dea publicităţii detalii legate de probele la care face referire. “E o prostie! Mă bucur că acest dosar a ajuns în instanţă, pentru că vom avea ocazia sa dovedim că lucrurile nu stau aşa cum spun procurorii.” Codruţ Sereş fost ministru al Economiei Sabotaj Fostului ministru îi fuseseră prezentate de anchetatori inclusiv rapoartele operative ale şefilor de tură de la Dispeceratul Energetic Naţional, care, revoltaţi de faptul că, pentru a-şi satisface contractele, Hidroelectrica golea lacurile de acumulare, aducând Sistemul Energetic la un pas de colaps, notau: ,,Prognoză de rahat – a se vedea curba «om de rahat”, în timp ce pornesc două blocuri la Rovinari + Turceni, conform OM opresc alte două tot acolo”. ,,Ţară de rahat – care importă noaptea şi exportă ziua”, ,,Consider că este sabotaj, măgărie, prostie şi furt faptul că noaptea, în gol de sarcină, se importă 300 MW “. Cine sunt băieţii deştepţi din Energie „Dacă nu se anulează contractele băieţilor deştepţi, vom plăti facturi mai mari la curent electric”, spuneau zilele trecute reprezentanţii Fondului Proprietatea, acţionarul minoritar de la Hidroelectrica. Avertismentul e pe cale să se adeverească: conducerea Hidroelectrica a cerut marţi creşterea preţului curentului livrat populaţiei cu până la 50%. Cine sunt, aşadar, „vinovaţii”? În timp ce contractele “băieţilor deştepţi” continuă să producă pagube consistente companiei, conducerea Hidroelectrica a solicitat ieri Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie acordul pentru majorarea preţului energiei furnizate populaţiei cu 50%. Dacă această solicitare va fi aprobată, românii ar putea plăti de la 1 ianuarie cu aproximativ 15% mai mult pentru factura la curent electric decât până acum (preţul final este stabilit în funcţie de mai mulţi indicatori). Directorul Hidroelectrica, Constantin Trihenea a cerut ieri „înţelegere” în ceea ce priveşte această solicitare: „Întotdeauna am livrat pentru sectorul reglementat sub preţurile comerciale şi, uneori, chiar sub preţurile de producţie. Obiectivul nostru este să livrăm populaţiei energie ieftină, dar nu la nivel de jumătate de preţ. Avem nevoie de acoperirea costurilor şi sper că vom fi înţeleşi”, a explicat directorul Hidroelectrica. 230 milioane de euro, pierderile produse de „băieţii deştepţi” către Hidroelectrica Solicitarea conducerii Hidroelectrica vine în contextul în care acţionarul minoritar al acestei companii, majoritar de stat, Fondul Proprietatea, a avertizat că perpetuarea contractelor păguboase cu aşa-numiţii “băieţi deştepţi” va avea consecinţe negative asupra populaţiei. Managerul de fond al Fondului Proprietatea, Greg Konieczny, a declarat pentru România liberă: “Compania trebuie să înceapă să comercializeze energie în mod transparent, la preţurile stabilite de piaţă. Problema contractelor Hidroelectrica are efecte asupra întregii pieţe de electricitate şi rezultatul este un nivel limitat de investiţii în capacităţi de generare de energie convenţională. Dacă această situaţie nu este rezolvată rapid, România poate deveni un importator net de electricitate şi nu un exportator net cum este acum. În concluzie, toţi vom fi afectaţi prin facturi mai mari la electricitate”, explică Greg Konieczny. În momentul de faţă, Hidroelectrica este deţinută de stat, prin Ministerul Economiei, în proporţie de 80%, iar restul acţiunilor sunt în portofoliul Fondului Proprietatea (FP). Potrivit unor estimări ale reprezentanţilor FP, Hidroelectrica a pierdut în ultimii doi ani, din cauza contractelor păguboase încheiate cu firmele care intermediază energie, peste 230 de milioane de euro. “La un preţ mediu de piaţă de 150 de lei/MWh, din aceste contracte bilaterale, la preţuri semnificativ sub cel al pieţei, pe baza informaţiilor publice furnizate de către Hidroelectrica până acum, estimăm pierderile companiei la 130 de milioane de euro din profit pe 2009, iar în 2010 profiturile pierdute au fost în jur de 100 de milioane de euro. Noi considerăm că Hidroelectrica ar fi trebuit să ofere aceste cantităţi de energie pe piaţă, într-un proces transparent de licitaţie şi să accepte cele mai bune oferte primite”, e de părere Konieczny. Preţul de piaţă: 150 lei/MWh, preţul pentru „băieţii deştepţi”: 103 lei/MWh Aşa-numiţii “băieţi deştepţi din energie” sunt în realitate firmele care cumpără curent electric ieftin şi-l revând mai departe la un preţ cu mult mai mare. Concret, aceste firme cumpără de la Hidroelectrica cu preţuri cuprinse între 103 lei şi 135 de lei/MWh, apoi revând cu un preţ mediu de 150 de lei/MWh. Paguba înregistrată de Hidroelectrica în ultimii ani rezultă din această diferenţă, dintre preţul de cumpărare şi cel de vânzare. Ceea ce vor reprezentanţii FP este ca Hidroelectrica să elimine intermediarii şi să vândă ea direct la preţul pieţei. Acest lucru însă nu a fost dorit şi de către ultimii miniştri ai Economiei, care au prelungit de fiecare dată aceste contracte. Acelaşi lucru l-a făcut spre exemplu şi Adriean Videanu, în 2010, care spre finalul mandatului său a prelungit până în 2018 aceste contracte. Întrebat care au fost motivele pentru care a luat această decizie, Adriean Videanu s-a rezumat să ne răspundă în câteva cuvinte: “Ministrul nu se implică în politica comercială a nici unei companii din subordine”. Cu alte cuvinte, fostul demnitar vrea să ne convingă astfel că managerul de la Hidroelectrica a decis de capul său să prelungească aceste contracte. Actuala conducere a Hidroelectrica a refuzat să răspundă întrebărilor pe acest subiect trimise de RL, încă de săptămâna trecută. Cine sunt „băieţii deştepţi” din energie? În acest moment există zece firme care, potrivit unui raport făcut public de “Fondul Proprietatea”, cumpără curent electric de la Hidroelectrica la preţuri preferenţiale. În această listă există două mari companii considerate consumatori “strategici”, Alro Slatina şi Mittal Steel, dar şi fime care se ocupă doar cu intermedierea curentului electric. Iată topul, în funcţie de cantitatea de energie cumpărată: ALRO Slatina a cumpărat anul trecut cea mai mare cantitate de energie, 3.104.910,58 de MWh, pentru care a plătit 348.874.415,50 de lei, adică 112,36 lei/MWh. În spatele ALRO se află miliardarul rus Vitali Matsitski. Energy Holding se află pe locul al doilea, cu o cantitate de 2.609.352,76 MWh, pentru care a plătit 313.122.330,44 de lei, adică 119, 99 lei/MWh. Acţionariatul acestei firme se împarte între Energy Holding (Cyprus) Limited, 5%, şi B.V. Marken Investment & Trading Mit, 95%. Surse din piaţă susţin că firma este deţinută în continuare de către Dimitri Vodgon Buzăianu, un apropiat al fostului ministru al Economiei, Dan Ioan Popescu. Alpiq RomEnergie (fost EHOL Distribution), care a achiziţionat 1.824.711,77 MWh, pentru care a plătit 218.354.877 de lei, adică 119,66 lei/MWh şi Alpiq RomIndustries, cu 1.576.984.58 MWh, pentru care a plătit 189.238.128,34 de lei, adică 119,99 de lei/MWh. Şi despre aceste două firme se spune că sunt controlate de către Dimitri Vodgon Buzăianu. Mittal Steel Galaţi a primit 1.737.600 MWh, pentru care a plătit 226.291.617 de lei, adică 130,23 de lei/MWh. Firma aparţine miliardarului indian Lakshmi Mittal. EFT România a cumpărat 1.160.303, 96 MWh, pentru care a plătit 142.717.387,32 de lei, adică 123 de lei/MWh. Compania este controlată de concernul european EFT Group. Euro-Pec a primit 401.192,05 MWh, pentru care a plătit 54.160.927,02 de lei, adică 135 de lei/MWh. Firma e deţinută de soţii Adrian Marcel şi Alina Comşa, apropiaţi ai deputatului PDL, Mircea Toader. Deputatul PDL a fost sunat ieri, dar a refuzat să comenteze. Luxten a contractat 300.013,3 MWh, pentru care a plătit 40.501.794,83 de lei, adică 134,99 lei/MWh. Luxten e controlată de oamenii de afaceri Ionel Pepenică şi Claudiu Rădulescu. Firma a primit numeroase contracte de la primării şi instituţii conduse de PDL. Elsid Titu a cumpărat 178.333,99 MWh, pentru care a plătit 18.368.400,97 de lei, adică 103 lei/MWh. Această firmă este controlată de oamenii de afaceri Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu, prin societatea Metaleuroest. Electrocarbon, 140.963,64 MWh, pentru care a plătit 14.519.255,33 de lei, adică 103 lei/MWh. Şi această firmă este controlată de către Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu. Presiunile FMI FMI a cerut recent instituirea unui management privat la companiile de stat, printre care şi Hidroelectrica, şi privatizarea unui pachet cât mai mare din acţiuni. Performanţa slabă de până acum şi contractele păguboase fac ca valoarea „de inventar” a companiei să fie de doar patru miliarde de euro. O evaluare făcută fie în funcţie de puterea instalată (7 Gw), fie după profitul potenţial (0,5-1 miliarde euro pe an) indică o valoare reală de cel puţin 15 miliarde de euro. Război între Hidroelectrica şi Camera de Comerţ Forţa majoră de la Hidroelectrica îi supără pe „băieţii deştepţi“ Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din România, spune că va menţine situaţia de forţă majoră activată în luna septembrie deşi compania de stat susţine că la cererea unor companii afectate de diminuarea cantităţilor de energie ieftină primite, Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) a retras în mod “abuziv şi nelegal” avizul de existenţă a forţei majore. Pe lista acestor companii se numără, potrivit unor surse din Hidroelectrica, Energy Holding şi elveţienii la Alpiq, care împreună au cumpărat anul trecut 30% din producţia Hidroelectrica. Comparativ cu ultimul preţ cu care s-a închis un contract de vânzare a energiei electrice pe platforma contractelor bilaterale a bursei de energie OPCOM, preţurile la care Energy Holding şi Alpiq luau energie hidro anul trecut erau cu 46% mai mici. Filmul evenimentelor La finalul lunii septembrie, din cauza secetei instalate care a dus la reducerea producţiei de energie hidro, Hidroelectrica a cerut activarea clauzei de forţă majoră pentru toate cele 41 de contracte directe prin care compania vinde circa 70% din producţia totală de energie electrică. Avizul de forţă majoră a fost eliberat de CCIR, cererea Hidroelectrica pentru activarea acestei clauze fiind bazată pe date oficiale privind seceta de anul acesta. Fără activarea acestei clauze Hidroelectrica ar fi fost nevoită să-şi îndeplinească toate obligaţiile contractuale deşi producţia de energie nu i-ar fi permis acest lucru, compania fiind condamnată la pierderi majore prin achiziţia energiei lipsă de la producătorii termo la preţuri mult mai mari. După activarea acestei clauze, Hidroelectrica dă numai atât cât poate pe aceste contracte directe, clienţii săi fiind obligaţi să-şi asigure necesarul din alte surse. Energy Holding şi Alpiq vor energia ieftină Această situaţie i-a deranjat pe abonaţii la energia ieftină ai Hidroelectrica care au depus o cerere la CCIR, potrivit Hidroelectrica, pentru retragerea avizului de forţă majoră care i-a permis companiei activarea acestei clauze din contractele directe. “Pentru a putea rezolva favorabil în numai 24 de ore cererea depusă de o anumită companie, biroul de conducere al CCIR a depăşit orice limită şi a invocat drept motiv pentru retragerea avizului faptul că directorul Direcţiei Drept şi Legislaţie a CCIR nu avea drept de semnătură”, spun reprezentanţii Hidroelectrica. Potrivit unor surse din Hidroelectrica, au fost mai multe companii care au depus astfel de cereri, printre care se numără Energy Holding, firmă pusă pe picioare de Dimitri Vodgon Buzăianu, finul fostului ministru al industriilor Dan Ioan Popescu, şi elveţienii de la Alpiq, care anul trecut au cumpărat în mod direct peste 20% din energia produsă de companie. Contractele directe cu Hidroelectrica sunt cele care se află la baza afacerilor de sute de milioane de euro derulate de aceste companii. Reprezentanţii Energy Holding nu au putut fi contactaţi până la închiderea ediţiei şi nici cei ai Camerei de Comerţ. Pe site-ul CCIR nu există niciun comunicat de presă pe tema retragerii avizului de forţă majoră acordat Hidroelectrica. Menţinerea clauzei “Conducerea Hidroelectrica a depus o plângere prealabilă împotriva rezoluţiei Biroului de Conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) prin care s-a dispus în mod nelegal şi abuziv retragerea avizului de existenţă a cazului de forţă majoră eliberat de CCIR. De asemenea, conducerea companiei a depus la Curtea de Apel de pe lângă Tribunalul Bucureşti o cerere de suspendare a executării rezoluţiei biroului de conducere al CCIR, prin care a fost declarat nul avizul de existenţă a cazului de forţă majoră eliberat în 27 septembrie pe baza situaţiei obiective generate de existenţa secetei excesive şi a hidraulicităţii extrem de reduse”, mai spun reprezentanţii Hidroelectrica. În 2003, când România a fost afectată de una dintre cele mai cumplite secete înregistrate vreodată, Hidroelectrica nu a activat clauza de forţă majoră, compania raportând la finalul anului pierderi de circa 100 de milioane de euro din faptul că şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale deşi producţia de energie nu-i permitea acest lucru. Astfel, consiliul de administraţie al Hidroelectrica a decis menţinerea situaţiei de forţă majoră până la data în care condiţiile hidrologice se vor modifica în ciuda retragerii avizului din partea CCIR. Mrcea Băsescu şi Dimitri Buzăianu prieteni de pahar! Romania trebuie salvata! Fratele preşedintelui Traian Băsescu, minte cînd afirmă că nu este un apropiat al lui Dimitri Buzăianu, patronul Energy Holding. În realitate, Mircea Băsescu şi Dimitri Buzăianu sînt prieteni de pahar. GIP a publicat două fotografii care arată că Mircea Băsescu şi Dimitri Buzăianu se cunosc foarte bine, aflîndu-se într-o relaţie apropiată. Într-un interviu publicat în 9 martie 2007, Mircea Băsescu încerca să răspundă dezvăluirilor din presă referitoare la relaţia sa cu „băieţii deştepţi din energie”, declarînd: „l-am văzut o singură dată pe Dimitri Buzăianu, după semnarea contractului cu Energy Holding. Am avut o discuţie tehnică, fiindcă a fost nevoie de o adaptare a instalaţiei electrice. Nu sîntem nici măcar cunoştinţe, de prietenie nu poate fi vorba”. Este imposibil ca două persoane care nu „sînt nici măcar cunoştinţe” să se afle în ipostaze precum cele din fotografiile apărute în presă. Este evident că fotografiile nu au fost făcute la „discuţia tehnică” la care se referă Mircea Băsescu. Dacă fratele preşedintelui ar spune adevărul, ar însemna că Dimitri Buzăianu îi şoptea la ureche, printre pahare şi sticle de băutură detalii tehnice referitoare la „adaptarea instalaţiei electrice”. Prevederile Contractului de furnizare a energiei electrice nr. 16 din 23.08.2005 încheiat între SC Energy Holding SRL şi SC Plusfood Constanţa SRL demonstrează și ele relaţia extrem de strînsă dintre fratele preşedintelui Băsescu şi „băieţii deştepţi din energie”. Articolul 10 al Contractului se referă la „Drepturile cumpărătorului”. Potrivit literei e) a acestui articol, cumpărătorul, adică firma condusă de Mircea Băsescu, primeşte din partea Energy Holding dreptul „să racordeze la instalaţii proprii, în condiţiile legale, cu avizul furnizorului, cumpărători de energie electrică (subconsumatori)”. La rîndul lui, cumpărătorul este obligat, potrivit articolului 9, litera k, „să suporte orice consecinţe asupra subconsumatorilor, ce decurg din restricţionarea sau întreruperea furnizării energiei electrice către subconsumatori ca urmare a nerespectării prevederilor prezentului contract”. Preţul de 84 – 87 de dolari/MW pe care Plusfood îl plătea la acea dată pentru energie este foarte mic, mult mai mic chiar decît cel cu care firma lui Mircea Băsescu cumpăra energie direct de la Electrica. În zona Constanţa, doar consumatori foarte mari, cum este, de pildă, Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A., obţin energie la preţuri ceva mai mici. Aceşti consumatori cumpără însă cantităţi de sute de ori mai mari decît cele achiziţionate de Plusfood Constanţa SRL. Întrebat despre afacerile lui Mircea Băsescu cu Energy Holding, Traian Băsescu a cerut public să i se precizeze dacă energia cumpărată de fratele său „are preţ de Hidro sau preţ normal”. Răspunsul la dilema preşedintelui este simplu: fratele său este un prieten al băieţilor deştepţi, care a primit de la băieţii deştepţi şi energie la un preţ mic, şi dreptul de a revinde această energie. La data semnării acestui contract, Mircea Băsescu era managerul SC Plusfood Constanța SRL, societatea fiind deținută de o firmă olandeză. În 31 martie 2010 Mircea Băsescu a cumpărat SC Plusfood Constanța SRL. În prezent, Mircea Băsescu, împreună cu copiii săi, Raluca și Dragoș, sînt deținătorii acestei firme, redenumită Fattoria Terrantica. Conform Monitorului Oficial 2143 din 17 mai 2010, SC MB Consult Company SRL, în calitate de asociat unic al SC Plusfood Constanţa SRL, a decis schimbarea denumirii societăţii în Fattoria Terrantica. Raluca și Dragoș Băsescu sînt amîndoi acționari ai SC MB Consult Company SRL. Vânzări de energie prin Energi Holding Cu toate acestea, spre sfârșitul anului 2000, compania elvețiană VA TECH Hydro Ltd, care între timp fuzionase cu Sulzer, vine cu o nouă ofertă de retehnologizare pentru hidrocentrala Porțile de Fier II, ofertă care se ridică la 98 de milioane de euro, deși în realitate prețul era umflat cu aproape 30%. Intermediarul afacerii a fost același Dimitri Vodgon Buzaianu, prin societatea Energy Consult SA. Contractul a fost semnat în noiembrie 2001, prin acceptul dat de noul ministru al industriilor, Dan Ioan Popescu. Evident, că și în 1997, afacerea a fost parafată prin atribuire directă, fără licitație, pe baza unei hotărâri de guvern. Culmea, prețul convenit a fost de 122 milioane de euro, cu 24 de milioane de euro mai mare decât ceruse inițial VA TECH Hydro. Pe de altă parte, deși plata trebuia să se facă în contrapartidă, cu energie hidro, avansul de 30 de milioane de euro a fost achitat cash, o lună mai târziu. Ca o anexă, s-a parafat și contractul de export energie în Grecia, prin aceeași societate.Afacerea a fost extrem de profitabilă pentru toate părțile implicate, mai puțin pentru statul român, reprezentat de Hidroelectrica. Astfel, valoarea contractului s-a ridicat în final la 280 de milioane de euro, prin adăugarea unor cheltuieli suplimentare cu consultanța etc.Pe vremea când ministru al industriilor a fost Dan Ioan Popescu, romano-elvețianul Dimitri Vodgon Buzăianu a avut un succes consistent în afaceri, firmele reprezentate de el, îndeosebi Energy Holding, ajungând să controleze aproximativ 60% din vânzările de energie de pe piața românească.Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul în august 2005, vicepremierul Gheorghe Seculici a sugerat că, de fapt, în spatele liberalizarii pieței energiei electrice se ascunde monopolul deținut de câteva societăți clientelare, iar “tot ce ține de treaba asta nu este străin de Dan Ioan Popescu”.Seculici a arătat că pentru a comercializa energie ai nevoie de o autorizație de la Agenția Națională de Reglementare a Energiei Electrice (ANRE), numai că “există un ordin al ANRE prin care cei care au contracte semnate anterior au dreptul să-și majoreze cota în baza legii nou promovate (…) Aceste hârtii au fost semnate in perioada lui (Dan Ioan Popescu – n.n.), atunci a fost promovată prima hotărâre de guvern pentru liberalizare, atunci s-au dat aceste licențe la unele firme. Aș vrea să vă puneți o întrebare: cine este firma care asigură consultanța juridică a ANRE? O să rămâneți șocat!…” a mai spus Seculici, fără să dezvăluie numele firmei din coasta ANRE. Într-adevar, societatea care a încheiat un contract de consultanță cu ANRE, stăpânul distribuției de energie din România, este o firmă în care apare ca acționar prietenul lui DIP, Dimitri Buzăianu, clientul permanent al energiei autohtone. După ce, în iulie 2004, Dimitri Vodgon Buzăianu a fost înlocuit de la conducerea Energy Holding cu Enrique Ferrer, printr-o hotărâre a Consiliului de Administrație al firmei-mamă, Energy Consult SA, în februarie 2005, între ANRE și Societatea Civilă de Avocați Boștină și Asociații, se încheie un contract de consultanță juridică. Între timp, Dimitri Vodgon Buzăianu devine asociat la societatea Boștină și Asociații, iar, două luni mai târziu, pe 1 aprilie 2005, casa de avocați amintită își schimbă numele în Societatea Civilă de Avocați Boștină, Buzăianu și Asociații. Așadar, Dimitri Buzăianu apare la vedere, pe firmament, deși conflictul de interese dintre activitatea de consultanță pentru ANRE și cea de beneficiar al contractelor aprobate de această agenție națională este mai mult decat evident. Culmea, societatea Boștina și Asociații are contracte de consultanță nu numai cu ANRE, ci și cu Hidroelectrica. Ca lucrurile să fie și mai limpezi în privința favorizării de către Dan Ioan Popescu, în calitatea lui de ministru al economiei și comerțului, a unui client precum Dimitri Buzăianu, săptămânalul Academia Cațavencu a prezentat, în articolul intitulat sugestiv “Cum s-a cununat curentul cu Dan Ioan Popescu”, o informație interesantă referitoare la legătura stabilită, în 2003, între cei doi. DIP-naşul lui Dimitri Buzoianu de cununie! Aflăm, așadar, că Dan Ioan Popescu a devenit – cum altfel? – nașul de cununie al lui Dimitri Buzăianu. “Atât de multă încredere a avut DIP în Dimitri Buzăianu, încât a acceptat să-i fie naș de cununie. Ceremonia la care ministrul economiei îi planta pirostriile lui Buzăianu s-a petrecut în Elveția, la Lausanne, într-o biserică ortodoxă, prin august 2003. După acest eveniment, firmele moșite de Dimitri Buzăianu au prins realmente aripi la înghițit contracte. De fapt, la niște firme de-ale lui finu’ erau angajați și cei doi băieți ai familiei Popescu. Dar, apropo: de fapt, ce s-o fi nășit la Lausanne? O căsătorie între oameni sau una între firme? Că prea i-a mers bine lui Popescu de când i-a mers excepțional lui Buzăianu” – au comentat cațavencii. Cu această explicație, marile întrebări despre modul cum a dobândit Dan Ioan Popescu o avere de peste zece milioane de euro, în doar câțiva ani, capătă o frântură de răspuns.Pentru că este absurd să creadă cineva că, într-o țară cu oficialități corupte, în care contracte de sute de milioane de euro se acordă fără licitație, cei care decid aceste favoruri o fac din altruism, fără comisionul aferent. Fostul ministru al Economiei, Codrut Seres si opt sefi din Hidroelectrica, trimisi in judecata de DIICOT, sub acuzatia de subminare a economiei nationale Fostul ministru al Economiei, Codrut Seres si opt sefi din Hidroelectrica au fost trimisi in judecata de DIICOT, sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Prejudiciul adus statului este de 135 de milioane de euro. Fostul ministru al economiei, Codrut Seres si fostii directori ai Hidroelectrica au fost trimisi in judecata. Procurorii DIICOT au finalizat ancheta in dosarul Hidroelectrica, in care prejudiciul depaseste 100 milioane de euro. Seres este trimis in judecata pentru subminarea economiei de stat, dupa ce nu a sesizat autoritatile in legatura cu activitatile ilegale care au loc la societatea Hidroelectrica. Procurorii spuneau, in luna august, ca, in calitatea sa de ministru, Seres ar fi trebuit sa-i demita pe directorii de la Hidroelectrica, ce vindeau energie ieftina catre mai multe societati si au retehnologizat mai multe unitati hidroenergetice la preturi supraevaluate. In fata judecatorilor vor mai ajunge cinci fosti directori ai Hidroelectrica si ANRP, doi directori ai Hidroelectrica si directorul comercial al CEZ Electrica Oltenia. In schimb, cei care au cumparat energie ieftina, printre care si omul de afaceri Dimitri Vodgon Buzaianu, nu vor fi trimisi in judecata. Băieţii deştepţi din Energie şi banda lui Moebius Băieţii deştepţi din energie au programat zilele acestea, la Bucureşti, cea de-a şasea ediţie a Forumului Internaţional de Energie, în regia lui Bogdan Popovici, preşedinte al Forum Invest şi coinculpat cu Adrian Năstase în dosarul „Trofeul calităţii“. Printre finanţatorii întrunirii se află Ionuţ Costea, preşedintele Eximbank şi cumnatul lui Mircea Geoană, dar şi, directorul fondului Proprietatea, Mark Mobius, care a reuşit performanţa de a fi cel mai deştept băiat din energia românească, întrecându-l astfel pe Dimitri Buzăianu, după ce a devenit membru în consiliul de administraţie al OMV Petrom din partea Lukoil, dovedind astfel că în România totul e posibil. Sigur, oficial, Mobius este reprezentantul Fondului Proprietatea în OMV Petrom, dar el mai este şi membru în board-ul Lukoil Rusia, prin urmare are acces la deciziile şi informaţiile din Petrom, ca de altfel şi din alte companii interesante pentru subordonații lui Vladimir Putin precum Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Transelectrica etc. Dacă, însă, conducerea Fondului Proprietatea are interese evidente în zona energetică, deci poate sponsoriza justificat întrunirea, ce interese are Ionuţ Costea, cel mai scump dintre bugetarii români? Trecem peste faptul că şi el este unul dintre cei chemaţi să dea cu subsemnatul la Parchet, pentru sponsorizarea campaniei electorale a cumnatului Geoană, şi observăm că printre participanţi este şi firma care a tras cel mai mare tun legalizat din istoria Hidroelectrica, adică Energy Holding. Ce legătură ar fi însă între Ionuţ Costea şi Energy Holding? Aparent, niciuna. Numai că există o legătură între Ionuţ Costea şi Dimitri Buzăianu, fostul patron al firmei Energy Holding, supranumit de preşedintele Băsescu în urmă cu câţiva ani drept „cel mai deştept băiat din energie“. După tunul care avea să aducă firmei înfiinţate de el câştiguri de câteva miliarde de euro, Dimitri Buzăianu avea să şteargă legăturile sale vizibile cu acea firmă şi apoi să-şi schimbe total imaginea, el devenind, printre altele, membru al Forumului Crans Montana (Elvetia), sub numele de Dimitri Buzaianu, fiind astfel fondator şi preşedinte executiv al Consiliului pentru Afaceri Publice Internaţionale (World Public Affairs). Sigur, între timp Buzăianu a renunţat la cetăţenia română, pentru că a aflat că în România există un dosar în care este cercetat penal, alături de nişte foşti directori de la Hidroelectrica, dar şi de pupilul lui Dan Voiculescu, Codruţ Şereş. Deşi Buzăianu a spus că nu mai are legătură cu Energy Holding şi cu energia în general, el este prezentat, pe site-ul Forumului Crans Montana, ca fiind un industriaş elveţian al cărui holding este implicat în producţia şi distribuţia de energie electrică, precum şi în producţia de echipamente pentru centralele electrice, în special în Europa de Sud-Est. Cum de acest tip de echipamente se ocupă UCM Reșița, controlată de elvețieni prin paravanul penal Adrian Chebuțiu, primul semnatar al contractului dintre Energy Holding (Holding ApS Romania) și Hidroelectrica, s-ar întrezări o legătură a lui Dimitri Buzăianu cu firma reșițeană. Ei bine, şi acum ne apropiem de Costea, Forumul Crans Montana a parafat, la sfîrşitul anului trecut, un parteneriat cu două instituţii româneşti, Eximbank şi ANEIR (Agenţia Naţională a Exportatorilor şi Impor¬tatorilor din România), parteneriat despre care nu se spune nimic pe site-ul Eximbank. La fel ca şi la Forum Invest Energy de la Bucureşti, alături de Eximbank, printre partenerii oficiali ai Crans Montana se află şi Energy Holding, fosta firmă a lui Buzăianu. Costea se plimbă, așadar, pe aceleași poteci cu Energy Holding, dar și cu Buzăianu. Acuzat de escrocherie cu aur în Zambia, ambasadorul Dimitri Buzăianu şi-a pierdut rangul Transformarea lui Buzăianu, în perspectiva dosarului penal în care este cercetat, este uluitoare. Trecem peste faptul că nu este exlus ca masoneria să-l fi ajutat să pătrundă în cercuri altfel inaccesibile unui comerciant obscur de energie şi ajungem tocmai în Zambia, unde cetăţeanul elveţian Dimitri Buzăianu a devenit, atenţie!, ambasadorul acelei ţări la UNESCO şi adjunct al ambasadorului Zambiei în Franţa. Transformarea sa este mai mare chiar şi decât a cumnatului lui Costea, Geoană, care din arbitru de fotbal în divizia secundă avea să ajungă ambasador în SUA şi preşedintele PSD, de unde era cât pe ce să se pupe pe gingii cu Vîntu, dacă devenea preşedintele României. Buzăianu a devenit ambasador al unei ţări al cărei cetăţean nu era şi a fost în centrul unui scandal internaţional după ce noul preşedinte al Zambiei ales la 23 septembrie, Michael Sata, succesorul lui Rupiah Banda, l-a acuzat ca fiind implicat într-o escrocherie cu aur. Acesta a fost motivul pentru care Dimitri Buzăianu şi-a pierdut, rapid, rangul de ambasador şi a anunţat că-l dă în judecată pe preşedintele Sata, cerându-i despă¬gubiri de 100 de milioane de dolari. Cum a ajuns el tocmai în Zambia e greu de ghicit, dar până şi aici se întâlneşte cu omniprezentul Ionuţ Costea-Eximbank. Asta deoarece în urmă cu exact 13 ani, Ionuţ Costea a produs şi el Zambiei, şi implicit României, o mare bucurie pecuniară. În calitatea lui de secretar de stat la Finanţe, Ionuţ Costea a semnat în 1998 contractul de cesiune privind recuperarea creanţelor României din Republica Zambia dintre Guvern şi firma Donegal International Ltd, reprezentată de Michael Sheehan, contract prin care creanţa de 29,8 milioane de dolari a fost vândută americanului cu 3,3 milioane dolari, iar acesta, după ce a dat Zambia în judecată, a primit 15,4 milioane de dolari. Bun afacerist, acest Ionuţ Costea! Băieţi de băieţi: Dimitri Buzăianu şi Stamen Stantchev electrizează Viena Revenind la Dimitri Buzăianu, cel care a înfiinţat firma care se „înfiinţează“ din nou zilele acestea la Bucureşti, el a mai apărut recent într-o companie selectă, specifică băieţilor deştepţi din Europa de Sud-Est. În luna mai 2011 Buzăianu s-a implicat, prin intermediul societăţii Selectra AG, al cărei președinte este, în sponsorizarea şi lansarea la Viena a asociaţiei Center for Global Dialogue and Cooperation („Centrul pentru Dialog Global şi Cooperare“) – CGDC, printre fondatorii şi sponsorii căreia se numără Stamen Stantchev (secretar general şi fondator), alături de fostul preşedinte al Bulgariei, Petar Stoyanov. La prima întrunire a membrilor CGDC de la Viena, din 20-21 mai 2011, el a participat însă în calitate de ambasador al Zambiei la UNESCO şi de membru al comitetului executiv al UNESCO din partea acestei ţări. Dintre participanți nu puteau lipsi partenerii lui Stantchev, din dosarul spionilor, Vadim Benyatov și Mustafa Oral. Tot aici a participat și un oarecare Dragoș Nițescu, CEO la Investime Winning (posibil firmă fantomă), nimeni altul decât soțul secretarei lui Buzăianu, Delia Catrinel Nițescu. Același personaj l-a însoțit pe Buzăianu și la Forumul Crans Montana de la Bruxelles din iunie 2011, unde reprezenta firma Investiment Mining Africa (probabil aceeași cu firma reprezentată la CGDC). Printre participanții la întâlnirea de la Bruxelles au fost și Adrian Năstase, Ion Iliescu, Dan Ion Drăgoi (Comvex), Cristian Gabriel Costea (Plasty Prod), dar și președintele Energy Holding SRL, Maybud Roy Amir. Punga Energy Holding care-l dă de gol pe Dimitri Buzăianu tocmai la Tokio Buzăianu zice că nu mai are legături cu Energy Holding. Deşi e absurd să crezi că a vândut o firmă după ce a încheiat un contract care îi aduce câştiguri de trei miliarde de euro, în zece ani, el asta încearcă să spună, deşi nimeni nu-l crede. Beat Carpataux, unul dintre paravane, a murit deja prin iunie anul acesta, iar Adrian Chebuţiu, paravanul numit în fruntea UCM Reşiţa, a fost deja trimis în judecată alături de locotenentul său Adrian Coriolan Preda şi de arabul Said Baaklini. Prin urmare nu mai e nimeni credibil, să-l contrazică. Sigur, ar mai fi avocatul Doru Boştină, fostul coacţionar de la Energy Consult, transformată ulterior în Energy Holding, dar şi el a încasat-o penal, fiind condamnat anul acesta la câteva luni de închisoare cu suspendare, pentru fals şi uz de fals, după ce i-a luat (sustras) fostei soţii, Mihaela Gruia, un imobil. În aceste condiţii, când nimeni nu mai credea că „deşteptul“ de Dimitri Buzăianu mai are vreo legătură cu Energy Holding, apare surpriza. Anul trecut, cu ocazia Cam¬pionatului Mondial de Judo, Buzăianu a primit din partea lui Marius Vizer, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo (IJF), centura neagră onorifică a IJF după ce, între timp, devenise ambasador anorific al Federaţiei. Anunţul primirii „centurii negre onorifice“ este însoţit de o foto extrem de sugestivă, în care elveţianul apare strângând, cu dreapta, mâna lui Vizer, iar cu stânga o pungă. Pe pungă scrie clar Energy Holding şi Dimitri Buzăianu. Sigur, mai scrie şi Gazprom, dar asta doar pentru că şeful lui Buzăianu în această ierarhie este nimeni altul decât Vladimir Putin, premierul Rusiei şi preşedinte onorific al IFJ, dar şi comandantul suprem al Gazprom. Veriga lipsa de la Hidroelectrica era fiul lui Traian Oprea Celebrul contract de energie de la Hidroelectrica, încheiat de firma lui Dimitri Buzăianu la începutul anului 2004, care le-a băgat în conturi celor de la Energy Holding, trei miliarde de euro, a fost precedat de un altul încheiat în anul 2002, după ce Energy Consult s-a transformat în Holding ApS Romania SRL. El a fost semnat din partea noii firme de către Adrian Chebuţiu, iar din partea Hidroelectrica, printre alții, de către Traian Oprea, cel care semna în numele directorului general Eugen Pena. Ulterior, Traian Oprea avea să devină el însuşi director general, numit de PSD şi menţinut de PNL. El este astăzi trimis în judecată și pentru acel contract care, alături de altele, au prejudiciat statul cu peste 135 milioane de euro. Oprea este acuzat de complot și subminarea economiei naționale, fiind judecat în același dosar cu pupilul lui Voiculescu, Codruț Șereș. Ceea ce nu se ştie este faptul că, ulterior semnării contractului cu firma lui Dimitri Buzăianu, fiul lui Oprea a intrat în relaţii de afaceri cu Adrian Chebuţiu, cel care avea să preia conducerea Consiliului de Adminsitraţie al UCM Reşiţa, fiind de fapt paravanul unui investitor elveţian, INES AG, despre care presa a afirmat că ar aparţine tocmai lui Dimitri Buzăianu, deși era administrată de Carpataux. Astfel, fiul directorului general al Hidroelectrica Traian Oprea şi-a înfiinţat o firmă cu sediul într-o clădire a UCM Reşiţa, firmă care a primit bani de la AC Management SRL şi UCM Reşiţa. În vreme ce Oprea semna contracte cu Buzăianu, firma fiului lui Oprea primea fonduri din partea societăţilor controlate indirect de Buzăianu prin intermediul lui Chebuţiu. Asta deoarece AC Management, înfiinţată de penalul Chebuţiu, avea ca acţionar societatea franceză Forces Motrices France (fosta Everest Consult, înfiinţată în anul 2003), printre fondatorii căreia s-au aflat şi fostele soţii ale cuplului Chebuţiu-Buzăianu, adică Dana Chebuţiu (fosta soţie a lui Adrian Chebuţiu) şi Simona Codruţa Lăslean (fosta soţie a lui Buzăianu), prima ramânând ulterior asociat unic. Singurul client al firmei ACM Management a fost, cum altfel?, UCM Reşiţa. Pe de altă parte, firma franceză a avut un contract de consultanţă pe perioadă nedeterminată cu Energy Holding, deci totul a rămas în familie. Culmea, aşa de mare a fost coincidenţa în afacerea Hidroelectrica, cea care a băgat în conturile Energy Holding peste trei miliarde de euro, încât cel care l-a înlocuit pe Traian Oprea la conducerea firmei de stat s-a „întâmplat“ să fie chiar fratele fostei soţii a lui Chebuţiu, Mihai Ciprian David. Cât de mică trebuie să fie lumea mafioţilor din energie pentru a se produce o asemenea coincidenţă!? Au furat atâta curent încât li se ard becurile…între coloane Deşi nu se ştie dacă are vreo relevanţă, trebuie ştiut că acest Chebuţiu este şi el mason, ca şi Buzăianu, sau alţi şmecheri din energie, el fiind membru al Lojei Masonice „Lumină şi Adevăr“ din Reşiţa. Cât „adevăr“ e în loja asta nu se ştie, dar „lumină“ e suficientă ca să le pocnească becurile între coloane, dacă ne gândim la câtă energie au sustras ei, legal, desigur, de la Hidroelectrica. Prepusul său paravanul Chebuțiu, cum a fost numit de presă, este și cel care a pus pe butuci UCM Reșița, căpușând-o sistematic. După numirea sa în fruntea acestei societăți, a externalizat toate zonele profitabile din societate, plasându-le unor firme controlate de el sau de Buzăianu prin offshor-uri din Cipru sau prin societăţi elveţiene. Ulterior, a vândut acţiunile deţinute de UCMR la firmele nou create care au înregistrat profit (Hydro SRL, Reductoare Reşiţa SA, Hydro Engineering SA, Aquaris Crivaia SRL etc. etc) către firmele pe care le patrona. La fel, a preluat active din cadrul UCMR cum ar fi Debarcaderul din Văliug, transformat apoi într-un hotel de lux și intrat recent în proprietatea lui Chebuţiu, printr-un transfer pe una dintre firmele controlate personal. Toate preluările de active le-a făcut în cadrul Consiliului de Administraţie al UCMR, cu ajutorul locotenentului său, Adrian Coriolan Preda, a actualei soţii, Lăcrimoara Chebuţiu, fost secretar al CA al UCM Reşiţa, dar şi a acţionarului majoritar Inet AG. Un alt activ preluat este Vila de protocol a societăţii, Reşiţa Rank. A preluat, la fel, monopostul Lola 3000, cumpărat anul trecut pe clubul UCM Sport şi evaluat la aproximativ 300.000 euro. Paravanul și-a făcut datoria, dar asta nu înseamnă că paravanul nu va fi judecat și pentru jaful de la UCM Reșița. Până atunci însă, le urăm succes energicilor participanți la forumul energiei care începe mâine, inclusiv lui Dan Constantin, trimisul special la Forum al unui alt băiat deștept din energie, Dan Voiculescu. Deocamdată, știm doar că băieții deștepți din energie, cu Mobius, Stantchev sau Dimitri Buzăianu în frunte, s-au mișcat răsuciți pe sârmele statului și au ajuns nevătămați în punctul de unde au plecat. Au mers pe burtă și s-au trezit pe spate, fără să-și schimbe poziția. Au mers pe banda lui Moebius. Hidroelectrica vrea rezilierea în al „n”-şpelea ceas! Cum şi-au petrecut băieţii deştepţi criza: profiturile şi miniştrii lor Hidroelectrica SA a transmis către beneficiarii contractelor directe intenţia sa de-a rezilia contractele care nu au fost tranzacţionate la bursa de energie (OPCOM) – potrivit unei informaţii obţinute de Hotnews. Dacă această intenţie se va pune în parctică, principalii perdanţi sunt firmele “băieţilor deştepţi” din energie, ale căror contracte prevăd o creştere a preţurilor ajustate la rata inflaţiei. Hidroelectrica a luat această decizie după demisia managerului său general, Constantin Trihenea, după un an în care seceta a creat serioas eprobleme companiei, şi pe fondul unei politici de preţuri presate de contractele preferenţiale: Hidroelectrica furnizează energie nu doar sub preţurile pieţei, ci şi sub costurile de producţie. Situaţia este atât de proastă, încât Constantin Trihenea declarase, înainte de a demisiona, că pentru redresare ar fi nevoie să se scumpească cu 50% energia electrică furnizată către populaţie. cursdeguvernare.ro vă prezintă o analiză pe care a făcut-o în urmă cu căteva luni, anticipând situaţia în care este astăzi Hidroelectrica: Cum şi-au petrecut băieţii deştepţi criza: Contractele, profiturile şi miniştrii lor. Criza financiară a fost trecută cu bine de „băieţii deştepţi” din energie, cei care acum mai puţin de zece ani încheiau cu Hidroelectrica contracte de preluare de energie electrică la preţuri foarte mici. „Băieţii deştepţi” au reuşit în plină recesiune economică să-şi mărească profiturile şi să-şi prelungească, pe ani buni, contractele. Este vorba de acele companii de intermediere de energie care, în timpul guvernării PSD, au încheiat cu Hidroelectrica contracte de preluare de energie electrică la preţuri sub preţul pieţei, iar în unele cazuri chiar sub preţul de producţie. Contracte încheiate pe zece ani. Materialul de faţă va arăta cum, printre ameninţările prezidenţiale şi prejudiciile crizei, „băieţii deştepţi” au reuşit să răzbată, revânzând energia electrică cumpărată ieftin de la stat la preţuri de până la trei ori mai mari, uneori chiar statului. Şi despre cine i-a ajutat în toţi aceşti ani. Căci pentru mediul de afaceri al „băieţilor deştepţi” s-au găsit întotdeauna soluţii. Cel mai ostil mediu din România: sub vigilenţa şi ameninţările lui Traian Băsescu „Băieţii deştepţi” din energie au câştigat o notorietate pe care nu şi-au dorit-o încă din 2005, atunci când preşedintele Traian Băsescu a denunţat contractele de energie electrică, preferenţiale şi netransparente, încheiate de anumite companii private cu Hidroelectrica în vremea guvernării PSD. Atunci a şi lansat Traian Băsescu formula „băieţii deştepţi din energie”. Acesta nu a ratat nicio ocazie publică de a ataca această problematică, cel mai simplu explicată într-o declaraţie din noiembrie 2007: “Băieţii deştepţi achiziţionează şi acum energia cu 25 de dolari megawattul şi o revând cu 80-90 de dolari megawattul către populaţie şi companii. A fost posibil ca Guvernul să nu intervină, pentru că interesul celor care au ca ideologie ideologia banului a fost mult deasupra interesului public“. Problema vânzării energiei ieftine de către Hidroelectrica unor firme deţinute de persoane protejate politic de regimul PSD a fost pusă în discuţie de nenumărate ori: a fost subiect de controversă politică în 2007, atunci când preşedintele Băsescu i-a reproşat premierului de atunci Călin Popescu Tăriceanu o relaţie de afaceri trecută cu Dimitri Vodgon Buzăianu, patronul Energy Holding, a fost miză electorală în campaniile din 2008 şi 2009 la parlamentare, respectiv prezidenţiale a făcut obiectul unor discuţii în CSAT sau chiar al unor dosare neîncepute şi nefinalizate vreodată de Parchetul General sau de DNA. Miniştrii „băieţilor deştepţi”: scurtă istorie a hidroenergiei politice din ultimul deceniu Toţi miniştrii economiei din ultimul deceniu au avut o atitudine duplicitară în raport cu „băieţii deştepţi”. Au criticat public contractele, au cerut desecretizarea sau chiar rezilierea lor, însă nu au făcut nimic pentru ca statul să nu mai fie dezavantajat de pe urma derulării acestor relaţii contractuale. Când au fost încolţiţi de presă pe acest subiect s-au apărat spunând că ei, ca miniştri, nu pot interveni în managementul unei companii deţinute de minister, şi că întreaga responsabilitate revine conducerii Hidroelectrica. Dan Ioan Popescu (PSD) a girat politic încheierea contractelor cu firmele „băieţilor deştepţi” pe o perioadă de zece ani, la preţuri foarte mici, la jumătate sub preţul pieţei sau chiar sub preţul de producţie. Printre acestea s-a aflat Energy Holding deţinută de Dimitri Vodgon Buzăianu, finul său de cununie, şi Luxten Lighting, patronată de Ionel Pepenică şi Claudiu Rădulescu, partenerii săi de afaceri. Poate fi socotit punctul zero al afacerilor “băieţilor deştepţi”, mai ales că în mandatul său a început şi controversata şi atât de păgubitoarea retehnologizare a hidrocentralelor de la Porţile de Fier – miza fiind cel mai ieftin curent electric produs în România, de către Hidroelectrica. Codruţ Şereş(Partidul Conservator), primul ministru al Economiei care i-a urmat în funcţie lui Dan Ioan Popescu – cel care a girat semnarea înţelegerilor juridice dintre Hidroelectrica şi „băieţii deştepţi” -, s-a făcut scut în jurul acestora. Printre cei care aveau contracte preferenţiale pentru energie cu statul se număra şi Grivco SA, firma deţinută de şeful său de partid de la acea vreme. Ministrul Codruţ Şereş a ordonat chiar destituirea unor subordonaţi ai săi din Ministerul Economiei pe care i-a suspectat că au furnizat presei informaţii despre contractele păstrate la distanţă de opinia publică. Varujan Vosganian (PNL). Presat de un uriaş scandal mediatic să sesizeze Parchetul în această problemă, Vosganian a prezentat contractele în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), în martie 2007, unde s-ar fi putut decide trimiterea acestora către procurori. Acest fapt nu a fost însă hotărât în interiorul celui mai înalt for instituţional care priveşte securitatea statului, deşi în fruntea lui se află preşedinţele, cel care s-a remarcat prin virulenţa la adresa companiilor privilegiate în relaţia cu Hidroelectrica. Vosganian a invocat apoi faptul că nu poate face publice contractele pentru că nu prevăd clauze de reziliere sau de declasificare. Însă nu a luat în calcul principiul potrivit căruia ce nu e interzis este permis. Adriean Videanu (PDL) şi-a început ministeriatul la Economie, în ianuarie 2009, cu declaraţii războinice la adresa „băieţilor deştepţi”. În februarie 2009, după o nouă ieşire publică a preşedintelui statului pe tema contractelor dezavantajoase cu Hidroelectrica, Videanu anunţa că doreşte să le facă publice. Era de aşteptat ca acest lucru să se întâmple, având în vedere că ministrul se afla de aceeaşi parte a baricadei politice cu preşedintele, spre deosebire de Şereş şi Vosganian. Însă pe parcursul mandatului său, ministrul Videanu şi-a nuanţat poziţia iniţială şi a invocat faptul că Ministerul Economiei nu poate să desecretizeze şi să facă publice înţelegerile juridice fără acordul ambilor parteneri. Brusc, în aprilie 2010, Videanu s-a transformat în avocatul „băieţilor deştepţi” despre care a declarat ziarului „Gândul” că poartă nemeritat această etichetă, deoarece ei au devenit „băieţi harnici”. Ce a produs transformarea radicală în percepţia ministrului a celei mai blamate categorii de oameni de afaceri? Simplu: prelungirea contractelor chiar sub mandatul său ministerial. Deşi perioada de zece ani pentru care fuseseră semnate toate cele 15 contracte bilaterale nu se încheiase, Hidroelectrica a prelungit cu încă cinci ani jumătate dintre acestea chiar la începutul anului trecut. Tot Videanu anunţa că suma de vânzare pe megawatt oră s-a modificat de la 81 de lei, cât era media preţului stabilit în mandatul lui Dan Ioan Popescu, la 120 de lei, preţ situat mult sub cel al pieţei. Astfel, anul de criză 2010 le-a adus „băieţilor deştepţi” o nesperată prelungire a contractelor, cu doi, trei sau chiar patru ani înainte ca acestea să le expire, la preţuri ridicole, negociate în acelaşi regim de netransparenţă, şi fără clauze de reziliere sau de publicare. Ion Ariton (PDL) a preluat de la Videanu fotoliul de ministru. Sub mandatul său au fost prelungite contractele pe care nu apucase să le prelungească Videanu – după cum reiese din declaraţia lui Constantin Trihenea, directorul general al Hidroelectrica. „Nu s-a reziliat niciun contract, nu avem contracte reziliate. Toate contractele s-au prelungit… Din cele 15 contracte pe care le-am avut, zece le-am prelungit prin acte adiţionale şi s-au făcut majorări de preţuri de circa 8,5%. Prelungirea s-a făcut prin aceste adiţionale pe următorul an, aşa cum prevede clauza din fiecare. La sfârşitul fiecărui an, se renegociază preţul pentru anul următor. Pentru celelalte cinci contracte au fost renegociate termenele şi s-a facut un aranjament care să favorize aducerea acestor contracte la preţuri competitive. La acestea s-a făcut o majorare de până la 25% aducându-le în plaja de rentabilitate în schimbul unor termene mai lungi. Nimeni nu are contract sub 127 lei/Mwh“, afirma Trihenea într-un interviu pentru Hotnews.ro în februarie 2011. După ce a făcut declaraţii publice care au forţat mâna lui Videanu în iulie 2009 şi a lui Ariton în decembrie 2010 pentru a-i schimba din funcţia de directori generali ai Hidroelectrica pe Traian Oprea, respectiv pe Mihai David, preşedintele şi-a reluat, în luna august 2011, declaraţiile care susţin rezilierea contractelor cu „băieţii deştepţi”. Însă, asta după ce în mandatul a doi miniştri PDL toate contractele bilaterale de vânzare de energie ieftină au fost prelungite cu până la cinci ani. „De la Ariton, care nu vorbeşte, sper să aflu şi nişte veşti bune, că au început să întrerupă contracte ale băieţilor deştepţi. Vă aduceţi aminte că am cerut lucrul acesta şi în Guvernul Tăriceanu, şi în Guvernul Boc. Nu a reuşit nimeni. Totul este secret. Am impresia că Ariton o să reuşească, pe ici pe colo măcar“, a spus preşedintele Băsescu la B1TV în urmă cu căteva săptămâni. Datele financiare: cum cresc profiturile de criză ale „băieţilor deştepţi” şi cine sunt ei de fapt În această vară, Fondul Proprietatea, acţionar minoritar la Hidroelectrica, a decis să publice o serie de date privind contractele „băieţilor deştepti”. Potrivit listei Fondului Proprietatea (publicate de Ziarului Financiar) firmele sunt următoarele: Energy Holding SRL, Alpiq Romindustries SRL (fostă Buzmann Industries), Alpiq Romenergie SRL (fostă Ehol Distribution), toate trei controlate indirect de mogulul energiei Dimitri Buzăianu (finul de cununie al ex-ministrului Dan Ioan Popescu), Luxten Lighting SA, deţinută de Ionel Penenică şi Claudiu Rădulescu (partenerii de afaceri ai ex-ministrului Dan Ioan Popescu), Electrocarbon SA şi Elsid Titu cumpărate de Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu de la AVAS pentru preţuri ridicole (afacerişti aflaţi în cercul de relaţii economico-financiare al fostului prim-ministru Adrian Năstse), Euro P.E.C. SRL, deţinută de soţii Alina şi Adrian Comşa (fini ai deputatului PDL Mircea Toader), Alro SA (controlată de miliardarul rus Vitali Matsitski), EFT Romania(deţinută de concernul european EFT Group), Mitall Steel Galaţi (patronată de miliardarul indian Lakshmi Mitall), Electromagnetica SA (controlată de asociaţia salariaţilor), CNH Petroşani, Societatea Naţională a Sării şi Electrica, ambele deţinute de statul român şi CLMB – Patinoarul Braşov (deţinut de Consiliul Local Braşov). Cu contractele prelungite în buzunar, „băieţii deştepţi” au reuşit să păstreze tarifele cu care cumpără energia de la stat tot sub preţul pieţei, cifrat la 45 – 47 euro MW/h, adică circa 197 lei. Sumele pentru care băieţii deştepţi au semnat noile contracte au fost scoase la lumină tot de Fondul Proprietatea, acţionar minoritar la Hidroelectrica. Cea mai mare cantitate de energie este cumpărată de Alro SA – 3,1 terawaţi/oră, la preţul de 112,3 lei/MW/h, urmată de Energy Holding – 2,6 terawaţi/oră, la preţul de 119,9 lei/MW/h, Alpiq Romenergie SRL – 1,8 terawaţi/oră, la preţul de 119,6 lei/MW/h, Mitall Steel Galaţi – 1,7 terawaţi/oră, la preţul de 130,2 lei/MW/h, Alpiq Romindustries SRL – 1,57 terawaţi/oră, la preţul de 119,9 lei/MW/h, EFT România – 1,16 terawaţi/oră, la preţul de 123,0 lei/MW/h. În acest top cinci al firmelor care cumpără cea mai multă energie hidro ieftină, patru dintre ele sunt firme care ulterior revând acesată energie la un preţ mult mai mare, doar Alro SA cumpărând electricitate pentru combinatul de la Slatina care funcţionează exclusiv pe consumul de energie. Energy Holding SRL este firma înfiinţată în 2000 de Dimitri Buzăianu, finul de cununie al fosului ministru al Economiei Dan Ioan Popescu, aflat în funcţie în momentul în care Energy Holding a semnat contractul pe zece ani pentru cumpărarea de energie ieftină de la Hidroelectrica. Ţinta atacurilor preşedintrelui Traian Băsescu în nenumărate ocazii, luat în vizor de anchetele presei şi intimidat de cercetările procurorilor, Dimitri Vodgon Buzăianu a ieşit cu numele din firmă, însă şi-a pus la adpost acţiunile pe numele unor societăţi anonime, împrăştiate în paradisuri fiscale din întreaga Europă, din Cipru până în Olanda. Mai mult, la câteva săptămâni după ce contractul dintre Energy Holding şi Hidroelectrica a fost făcut public de către presă, Buzăianu a renunţat la cetăţenia română. Energy Holding: Datele financiare pe 2009: Cifra de afaceri netă – 623.008.307 lei Profitul net – 8.627.573 lei (echivalentul a 2,054 milioane de euro) Numar mediu de salariaţi - 49 Datele financiare pe 2010: Cifra de afaceri netă 648.404.571 lei Profitul net – 15.215.047 lei (echivalentul a 3,622 milioane de euro) Alpiq Romenergie SRL, fostă Buzmann Industries, şi Alpiq Romindustries SRL, fostă Ehol Distribution, sunt alte două firme deţinute iniţial de Dimitri Buzăianu. Din aceleaşi motive care l-au determinat să se facă nevăzut din Energy Holding, mogulul energiei a încercat să îşi piardă urma şi din acţionariatul acestor două firme, după acelaşi model. Alpiq Romenergie Date financiare pe 2009: Cifra de afaceri netă – 490.085.981 lei Profitul net – 110.346.592 lei (echivalentul a 26,272 milioane de euro) Număr mediu de salariaţi – 11 Datele financiare pe 2010: Cifra de afaceri neta 596.717.131 lei Profitul net – 75.293.682 lei (echivalentul a 17,927 milioane de euro) Alpiq Romindustries Datele financiare pe 2009: Cifra de afaceri netă – 415.252.991 lei Profitul net – 68.747.065 lei (echivalentul a 16,368 milioane de euro) Număr mediu de salariaţi – 17 Datele financiare pe 2010: Cifra de afaceri neta 522.759.388 lei Profitul net 65.254.391 lei (echivalentul a 15,536 milioane de euro) Electrocarbon SA şi Elsid Titu cumpără cantităţi relativ mici de energie hidro, 0,14, respectiv 0,17 terawaţi /oră, însă preţul plătit de aceste două companii este cel mai mic: 103,0 lei/MW/h. Cele două firme sunt deţinute de doi oameni de afaceri din Câmpina care au reuşit să treacă neobservaţi de presa de investigaţie, în ciuda afacerilor făcute cu statul şi intermediate la cel mai înalt nivel politic în vremea guvernării PDS. Numele lor este Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu. Electrocarbon SA, Elsid Titu şi alte şase foste companii de stat au fost cumpărate de cei doi la preţuri mici de la Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului (AVAS), pe vremea când instituţia era condusă de Ovidiu Muşetescu, căsătorit la acea vreme cu Dorina Mihăilescu, consiliera personală a premierului Adrian Năstase în perioada 2001 – 2004 şi şefa Departamentului de Comunicare din cadrul Secretariatului General al Guvernului. Anastasescu a fost anchetat de procurori într-un dosar pentru evaziune fiscală de mare amploare cu alcool. Printre cei bănuiţi că au facut intervenţii pentru scoaterea de sub urmărire penală a lui Mihai Anastasescu, potrivit actelor ajunse în instanţă, s-au aflat: Dorina Mihăilescu, fosta consiliera a lui Năstase, deputatul Ion Stan, fostul şef al comisiei de control SRI din Camera Deputaţilor, senatorul Daniel Savu sau şeful SRI Câmpina, Ion Savu. Cel care i-a furnizat informaţii lui Anastasescu despre cursul anchetei a fost generalul SRI Ovidiu Soare. Când s-a ajuns prea apropae de membrii PSD, dosarul a fost închis, însă la scurt timp presa a publicat informaţii despre încercările de muşamalizare şi despre scurgerile de informaţii din anchetă spre Anastasescu. Totul s-a încheiat atunci cu un rechizitoriu de trimitere în judecată a înalţilor ofiţeri SRI implicaţi şi cu audierile politicienilor pentru acuzaţii de luare de mită şi trafic de influenţă. Procesul muşamălizarilor şi a scurgerilor de informaţii nu s-a încheiat încă, dar cei acuzaţi de implicare în dosarul evaziunii fiscale cu alcool, inclusiv Anastasescu, au fost scoşi de sub urmărire penală. ELECTROCARBON SA Datele financiare pe 2009: Cifra de afaceri netă – 83.629.882 lei Profitul net – 3.699.782 lei (echivalentul a 880.900 euro) Număr mediu de salariaţi – 393 Datele financiare pe 2010: Cifra de afaceri neta 147.377.797 lei Profitul net – 15.062.167 lei (echivalentul a 3,586 milioane de euro) ELSID SA TITU Datele financiare pe 2009: Cifra de afaceri netă – 195.094.461 lei Profitul net 26.462.762 lei (echivalentul a 6,300 milioane de euro) Număr mediu de salariaţi – 206 Datele financiare pe 2010: Cifra de afaceri neta 331.726.360 lei Profitul net 58.859.028 lei (echivalentul a 14,014 milioane de euro) Luxten Lighting Company SA este deţinută de alţi băieţi deştepţi care au avut parte de toată susţinerea politică în timpul guvernării PSD. Ionel Pepenică şi Claudiu Rădulescu, patronii Luxten, au fost consilieri din partea PSD în Consiliul General al Primăriei Bucureşti în perioada 2000 – 2002, fiind propusi pe listă de Dan Ioan Popescu (DIP), şeful de atunci al filialei Bucureşti a PSD. Pepenică şi Rădulescu nu erau doar simpli colegi de partid cu DIP, ci erau şi partenerii de afaceri ai acestuia. DIP şi-a pus la păstrare în mâinile celor doi afacerile sale după ce a devenit ministru. Luxten a cumpărat de la Hidroelectrica în 2010 o cantitate de 0,3 terawaţi /oră la preţul de 135,0 lei/MW/h. Luxten Ligting Company Datele financiare pe 2010: Cifra de afaceri netă – 176.745.990 lei Profitul net – 21.174.881 lei (echivalentul a 5,041 milioane de euro) Număr mediu de salariaţi – 391 Datele financiare pe 2009: Cifra de afaceri netă – 169.119.398 lei Profitul net – 17.502.934 lei (echivalentul a 4,167 milioane de euro) Număr mediu de salariaţi – 446 Cum a ajuns Buzăianu Dimitri elveţianu Unul dintre cei mai cunoscuţi băieţi deştepţi din energie, Vodgon Buzăianu, a renunţat la cetăţenia română şi s-a apucat de judo şi de afaceri cu aur. Transformarea lui Vodgon Buzăianu s-a produs în anul 2008 când a renunţat de bunăvoie şi nesilit de nimeni la cetăţenia română pentru a se face elveţian şi a se muta de tot în ţara Alpilor. După schimbarea cetăţeniei, Vodgon Buzăianu şi-a schimbat şi numele, devenind, din Vodgon, Dimitri. Cu un nume nou şi o nouă patrie, Dimitri Vodgon Buzăianu avea nevoie şi de un job nou, aşa încât… şi-a luat mai multe. Prin intermediul lui Marius Vizer, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo (FIJ), elveţianul Dimitri Vodgon Buzăianu a devenit ambasador onorific al FIJ. În această calitate, Buzăianu a cutreierat lumea, din Mongolia până în Africa şi din Rusia până în Singapore. În Mongolia a fost primit chiar de preşedintele acestui stat, iar în Rusia, unde Vladimir Putin este el însuşi un mare judoka, a fost invitat de mai multe ori. Ambasador în Zambia şi escrocherii cu aur În prezent, Dimitri Buzăianu îşi arogă calitatea de industriaş, afacerist elveţian, cu businessuri în domeniul energetic, inclusiv în cadrul industriei producătore de echipamente energetice. În Elveţia, Dimitri Buzăianu apare şi ca membru fondator al unei asociaţii obscure, Paix Academie, asociaţie din care fac parte nume sonore ale vieţii internaţionale ca fostul preşedinte UNESCO – Federico Mayor. Şi o ultimă reuşită este calitatea de adjunct al ambasadorului Zambiei în Franţa şi cea de ambasador al Zambiei la UNESCO. Buzăianu a devenit ambasador al unei ţări al cărei cetăţean nu era şi, în luna octombrie a acestui an, a fost în centrul unui scandal internaţional după ce noul preşedinte al Zambiei, ales la 23 septembrie, Michael Sata, succesorul lui Rupiah Banda, l-a acuzat ca fiind implicat într-o escrocherie cu aur. Buzăianu şi-a pierdut rapid rangul de ambasador şi a anunţat că-l dă în judecată pe preşedintele Sata, cerându-i despăgubiri de 100 de milioane de dolari. Legături bolnăvicioase În Elveţia, Vodgon Buzăianu a devenit membru al Forumului Crans Montana şi chiar preşedinte al uneia dintre comisiile de lucru ale acestei asociaţii – Consiliul pentru Politici Publice Internaţionale. În luna iunie a acestui an, la manifestările Forumului Crans Montana desfăşurate la Bruxelles, Buzăianu i-a avut printre invitaţii din România pe Mazbud Roy Amir, nimeni altul decât actualul preşedinte al Energy Holding SRL, Răzvan Chivu, consilier, Gabriel Cristian Costea de la compania Plasty Prod, Ion Iliescu, fost preşedinte al României, Adrian Năstase, fost premier, Dan Ion Drăgoi, de la compania Comvex Constanţa, şi Radu Constantin Ragea, subsecretar de stat în Ministerul Justiţiei. Un alt om de casă al lui Buzăianu, Dragoş Niţescu, a fost prezentat în cadrul forumului ca fiind CEO al unei companii fictive, Investime Mining Afrika. În plus, Forumul Crans Montana a încheiat un parteneriat, în luna noiembrie a anului trecut, cu două instituţii importante din România – Eximbank şi Agenţia Naţională a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR), demersuri despre care nu amintesc niciuna dintre instituţii, chiar dacă una dintre ele este subordonată guvernului. Forumul Crans Montana oferă unor personalităţi ale vieţii publice internaţionale distincţii, beneficiari de-a lungul timpului fiind şi Petre Roman, Mugur Isărescu, Adrian Năstase şi Ion Iliescu. Energy Holding „forever”! Cel mai important exponent al băieţilor deştepţi, Vodgon Buzăianu, controlează în continuare, prin interpuşi, afacerile companiei Energy Holding, chiar dacă susţine cu fiecare ocazie că nu mai are nimic de-a face cu societatea de pe urma căreia s-a îmbogăţit. Înainte de acest tun, contractele de retehnologizare pentru Porţile de Fier i-au adus alte câteva sute de milioane. În prezent, firma la care Buzăianu este acţionar se numeşte Selectra AG Elveţia. Vodgon Buzăianu continuă să menţină relaţii strânse cu persoane implicate în Energy Holding. De exemplu, persoana care administrează reţelele şi site-urile noii sale companii din Elveţia, Selctra AG, face acelaşi lucru şi pentru Energy Holding. Administratorul site-urilor este Vodgon Danile Oprean – om de casă al lui Buzăianu -, cei doi fiind văzuţi împreună la Salonul Auto de la Geneva. În plus, cu ocazia Campionatului Mondial de Judo de la Tokyo, în 2010, Vodgon Buzăianu a primit o diplomă din partea lui Marius Vizer şi o strângere de mână. Într-o fotografie făcută cu acea ocazie şi publicată în „Judo World Columns”, Vodgon Buzăianu apare cu o pungă în mână pe care scrie „Energy Holding” şi Buzăianu. Sigur, mai scrie şi Gazprom. Legătura cu băieţii deştepţi din Bulgaria Ofensiva lui Buzăianu pe planul îmbunătăţirii expunerii internaţionale a continuat cu implicarea companiei elveţiene controlate de el în sponsorizarea lansării oficiale din luna mai 2011, la Viena, a asociaţiei „Centrul pentru Dialog şi Cooperare” (CGDC), fondată de unii dintre prietenii băieţilor deştepţi din Bulgaria – printre care se numără celebrul consultant internaţional Stamen Stanchev şi fostul preşedinte al Bulgariei Petar Stoyanov. La prima întrunire a membrilor CGDC de la Viena, din 20-21 mai 2011, el a participat însă în calitate de ambasador al Zambiei la UNESCO şi de membru al comitetului executiv al UNESCO din partea acestei ţări. Afaceri de băiat deştept Buzăianu este prezent pe piaţa de energie din România încă din anul 1996, când a reuşit să se impună, prin grupul de firme pe care îl controlează, ca un actor proeminent în sectorul reabilitărilor grupurilor energetice de la Porţile de Fier şi echipamentelor energetice, precum şi pe segmentul de furnizare a electricităţii către consumatori eligibili şi la export. În anul 1997, VA TECH Elveţia, reprezentată în România de Buzăianu şi care de-a lungul timpului şi-a schimbat denumirea de mai multe ori, preluând în 2001 Sulzer Hydro şi devenind în prezent Andritz Hydro, a obţinut prin încredinţare directă contractul de retehnologizare Porţile de Fier I – în baza HG 474/1997, promovată de Ministerul Industriei şi Resurselor la acea vreme (care, surprinzător, a şi suplimentat valoarea contractului, deşi firma elveţiană propusese o sumă mai mică, de doar 145 de milioane de franci elveţieni). Ulterior, lucrările realizate s-au dovedit de proastă calitate (situaţia era mai rea decât înainte de retehnologizare). Cu toate acestea, în 2001, aceleiaşi firme i se atribuie în mod similar (HG 848/2001) şi retehnologizarea de la Porţile de Fier II (contract în valoare de 122,51 milioane de euro). La fel, apar probleme după retehnologizare, se înregistrează diferite avarii, pe care însă cei implicaţi, de o parte VA TECH, şi de alta Hidroelectrica, le-au muşamalizat permanent. Într-un final, în 2006, în urma unui proces Hidroelectrica – VA TECH, aceasta din urmă a fost obligată să plătească un milion de euro penalităţi, însă suma este una modică, reprezentând aproximativ 10% din valoarea prejudiciului produs. Imediat, în 2007, garanţia a expirat, partea română fiind nevoită să suporte costurile remedierii defecţiunilor frecvente şi pierderile cauzate de neproducerea energiei cât timp grupurile sunt scoase din funcţiune – astfel încât valoarea estimată a prejudiciilor create Hidroelectrica fiind de aproximativ un miliard de euro. În prezent, Dimitri Vodgon Buzăianu, împreună cu foşti sau actuali factori de conducere ai Hidroelectrica, face obiectul cercetărilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infrac¬ţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (Dosarul penal nr.151/DP/2005) pentru săvârşirea de activităţi suspecte de evaziune fiscală şi spălare de bani de natură să conducă la subminarea economiei naţionale. Energie ieftină de la Hidro Dimitri Buzăianu, prin intermediul mai multor firme de furnizare de energie controlate în mod direct sau indirect, a contractat în perioada 2001-2004 aproximativ 60% din energia produsă de Hidroelectrica. Contractele au fost încheiate ferm şi pe o perioadă de 10 ani. Principalele firme controlate de Buzăianu care au încheiat contracte preferenţiale cu Hidroelectrica sunt Alpiq Romenergie, Alpiq Romindustries, Energy Holding, Ehol, Atel Energy şi Energy Financing team. Sub pretextul renegocierii condiţiilor păguboase din contractele cu băieţii deştepţi (incriminate formal, dar păstrate de toţi directorii Hidroelectrica şi miniştrii de resort de-a lungul timpului), în aprilie 2010, în urma „negocierilor” cu Mihai David – director general al producătorului hidroenergetic până la sfârşitul anului trecut furnizorii de energie amintiţi mai sus au obţinut prelungirea contractelor respective până în anul 2018, precum şi suplimentarea cantităţilor de energie electrică, în medie cu 13%. Practic, deşi preţurile au fost majorate faţă de nivelul iniţial din 2001-2004, prin intermediul acestor contracte, grupul de firme controlat de omul de afaceri elveţian şi-a prezervat poziţia de furnizor semnificativ pe piaţa autohtonă, asigurându-şi o profitabilitate estimată la aproximativ trei miliarde de euro. Suma se regăseşte oglindită ca pierdere pentru Hidroelectrica. Import-export cu electricitate de tranzit Cu sprijinul unor persoane din conducerea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei şi Dispeceratului Energetic Naţional, Buzăianu face import-export de electricitate cu state limitrofe sub acoperirea operaţiunilor de tranzit netaxabile, implicând firme din grup ce au ca acţionari juridici aceleaşi firme ca cele româneşti – înregistrate în Bulgaria, Ungaria şi Serbia. Firmele folosite sunt Atel Bulgaria, Alpiq Energy SE România şi Alpiq Serbia. Templeton începe ofensiva împotriva “băieţilor deştepţi”! FP dă în judecată Hidroelectrica pentru vânzare de energie ieftină miliardarului Mittal Fondul Proprietatea (FP) a înaintat Tribunalului Bucureşti o cerere de chemare în judecată a membrilor Consiliului de Administraţie al producătorului de energie electrică Hidroelectrica pentru semnarea în decembrie 2010 a unui contract de vânzare a energiei electrice către combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi, controlat de miliardarul indian Lakshmi Mittal, la un preţ mai mic decât preţul pieţei. "Considerăm contractul cu ArcelorMittal Galaţi ca fiind un contract preferenţial încheiat la un preţ mai mic decât preţul pieţei, aducând astfel prejudicii majore Hidroelectrica", se arată într-un raport transmis de FP Bursei de Valori Bucureşti. Contractele preferenţiale încheiate de Hidroelectrica şi companii precum Alro Slatina, ArcelorMittal Galaţi sau cu traderi de energie precum Energy Holding, Alpiq, Buzman şi alţii, au stat la baza apariţiei celebrei singame "băieţii deştepţi". Hidroelectrica a stat din această cauză în centrul a numeroase scandaluri, cu ramificaţii politice. Americanii de la Franklin Templeton au atacat de mai multe ori conducerea Hidroelectrica, de la preluarea mandatului de administrator al FP, reclamând ineficienţa companiei şi rezultatele slabe. Aceasta este însă prima acţiune în justiţie îndreptată împotriva administratorilor Hidroelectrica. Fondul Proprietatea deţine 20% din acţiunile producătorului de energie electrică, aceasta fiind una dintre cele mai valoroase participaţii ale sale. Cei vizaţi sunt Tudor Şerban, fost secretar de stat în Ministerul Economiei, Mihai David, fostul director general al Hidroelectrica, Ionica Raicu şi Florentina Constantinescu. Rămâne de văzut care vor fi consecinţele, cu ce costuri şi peste câţi ani vinovaţii vor ajunge să plătească pentru gaura neagră produsă economiei naţionale.