vineri, 25 mai 2012
Perioada comunistă!
Perioada comunista
Continuăm şi-n episodul acesta cu noi dezvăluiri despre Tezaurele României. Vom vedea cum nu numai pe conducătorii comunişti nu i-au interesat soarta tezaurului românesc de la Moscova, ci de aceleaşi maladii suferă şi actualii politicieni ai României. Chestiunea devine cu atât mai de ne-nţeles cu cât România de azi face parte din nişte structuri economice şi militare la care îninte de 1990 nici nu visa să adere vreodată, UE şi NATO. Mai mult, NATO şi SUA au instalat pe teritoriul României şi structuri ale unui Scut Antirachetă. Prin urmare, de ce şi mai ales de cine ar trebui să ne mai temem?! De nişte tratate semnate pe genunchi de nişte trădători de neam ca Ion Iliescu, în calitate de preşedinte, de Mihai Răzvan Ungureanu, în cea de ministru de Externe şi Adrian Năstae de Premier? Cei trei ar trebui arestaţi, anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi pentru înaltă trădare, iar tratatele semnate cu Rusia şi Ucraina denunţate la Haga. Desigur, dacă am avea ca neam, oarece „sânge în instalaţie”! Să trecem însă, la concreteaţea lucrurilor.
Date fiind relațiile frățești dintre guvernele României comuniste și cel sovietic, problemele potențial litigioase dintre cele două țări erau evitate cu grijă de partea română. Una dintre ele era cea a restituirii integrale a tezaurului, în perioada comunistă făcându-se relativ puține eforturi reale de a discuta problema cu partea sovietică. Una dintre tentative – probabil cea mai importantă - s-a consumat în 1965, când Ceauşescu făcea prima sa vizită în URSS în calitate de secretar general al PCR. Reacția sovietică a fost însă brutală; potrivit declarației lui Leonid Brejnev, conducătorul de atunci al PCUS, problema era „veche de 50 ani”, „ținea de raporturile dintre Rusia țaristă și România regală” și că aurul fusese transportat în 1918 la Perm, Omsk, Sratov şi Kazan, pentru a se păstra, informațiile din acest punct lipsind. În plus, Brejnev invoca faptul că România regală avea și ea datorii față de Rusia în valoare de 300.000.000 de USD, ceea ce ar corespunde la 274 de tone de aur, iar reparațiile în valoare de 300.000.000 de dolari pe care România fusese obligată să le plătească în urma celui de-al doilea război mondial, fuseseră inferioare pagubelor suferite de URSS. Se concluziona că problema era de fapt una politică și nu una financiară, astfel că problema trebuia considerată închisă. După acest episod, chestiunea nu a mai făcut obiectul discuțiilor cu guvernul sovietic.
Perioada actuală
La 4 iulie 2003 s-a încheiat Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare dintre România și Federația Rusă. Partea rusă a refuzat reglarea problemei tezaurului prin tratat; în schimb s-a agreat totuși constituirea unei comisii de istorici români și ruși care să studieze chestiunea. Comisia s-a întâlnit pentru prima dată în perioada 19-21 octombrie 2004, la București, copreședinții acesteia fiind profesorul Ioan Scurtu, respectiv academicianul Alexandr Oganivici Ciubarian. Cu toate acestea lucrările comisiei nu au avansat foarte mult până în prezent.
„In 19 aprilie 2004 firma germana Capital Consulting a transmis catre Banca Nationala a Romaniei, o oferta de retrocedare a celor 93,4 tone de aur din partea Moscovei, dar BNR nu a raspuns niciodata acestei oferte, venita pe canale private, din partea Kremlinului.”
Tezaurul de la Pietroasele, ca o comedie poliţistă proasta
Furat de cei care l-au descoperit, vândut pe sume ridicole, tăiat cu toporul, topit, salvat, furat din nou de un viitor preot, sechestrat de autorităţile ruse şi restituit după 40 de ani: tezaurul de la Pietroasele a trecut prin multe peripeţii, dar, din fericire, putem să îl vedem şi în ziua de astăzi.
„Tezaurul a avut zile, a avut noroc”, spune Ernest Oberländer-Târnoveanu, şeful secţiei Numismatică şi Tezaur de la Muzeul Naţional de Istorie a României. Comoara a fost descoperită în 1837 de către doi ţărani din satul Pietroasele: Stan şi Lemnaru, ginere şi socru, într-un loc de pe dealul Istriţa, în timp ce extrăgeau pietre. Ei au găsit 22 de obiecte ascunse sub o lespede, le-au luat acasă şi le-au ascuns.
„Fără îndoială, cei doi ţărani şi familiile lor au trăit o stare de stres psihologic groaznic deoarece în mentalitatea populară tezaurele aduc nenorociri celor care le-au scos la lumină”, povesteşte istoricul.
Timp de un an, obiectele au stat ascunse în hambarul lui Lemnaru, după care le-au cărat la o rudă a lor, Nicolae Baciu.
Pietre preţioase aruncate în cocina porcilor
„Momentul de turnură în istoria tezaurului a intervenit odată cu intrarea în scenă a lui Atanasie Verussi, un aromân din Macedonia, un antreprenor ce construia un pod de piatră în comuna Pietroasele, peste pârâul Câlnău, unde au lucrat şi Lemnaru şi Stan”, explică Târnoveanu.
Cei trei s-au împrietenit, Verussi a aflat de obiecte, le-a câştigat încrederea, iar ţăranii i-au încredinţat o piesă ca să o ducă la Bucureşti pentru a fi verificată de un bijutier.
„Profund tulburat de cele aflate, Verussi s-a întors în trombă de la Bucureşti pentru a-i convinge să-i vândă tezaurul pentru numai 4.000 de lei turceşti, adică 1.500 de franci francezi în aur. Erau echivalentul a 450 de grame de aur, ceea ce este ridicol, având în vedere că numai partea păstrată astăzi din tezaur are 19 kilograme”, spune cercetătorul.
Verussi a ştiut ce a cumpărat şi început să taie cu toporul piesele (platoul cel mare, vasele poligonale), iar o parte din aurul rezultat a fost trimis în mai multe tranşe la Bucureşti, unde a fost topit.
Platoul tezaurului
„Iar pietrele preţioase care decorau obiectele au fost măturate şi aruncate într-un şanţ în spatele casei lui Baciu. Altă tranşă de pietre colorate au fost aruncate în cocina porcilor. Pur şi simplu nu şi-au dat seama că sunt pietre preţioase: au crezut că e sticlă. Dar această întâmplare a fost şi cea care a declanşat faza recuperării tezaurului, care este o istorie poliţistă în sine”, povesteşte Târnoveanu.
Câţiva copii au recuperat pietricelele colorate şi au început să se joace cu ele. Părinţii au început să discute, iar apoi au aflat arendaşul moşiei, episcopul şi prefectul. Autorităţile de la Bucureşti au fost informate, iar Mihalache Ghica, fratele principelui Alexandru Ghica şi totodată arheolog amator, a depus mult zel pentru găsirea tezaurului.
Vas octogonal
S-a reuşit recuperarea a 12 obiecte, iar Verussi, Stan, Lemnaru şi Baciu au fost bătuţi crâncen de către anchetatori. Tezaurul a fost transferat la recent creatul Muzeu Naţional, care se găsea în vechiul sediu al Liceului Sfântul Sava. Aici, el a fost văzut de unul dintre elevii liceului, Alexandru Odobescu, cel care a fost primul editor, în sens ştiinţific, al tezaurului.
„Putem considera că acest tezaur este piatra de temelie a muzeului. Şi atunci, ca şi acum, este perla coroanei din patrimoniul cultural naţional şi unul din marile tezaure ale lumii, chiar şi aşa, batjocorit de ignoranţa şi lăcomia concetăţenilor noştri de atunci”, Ernest Oberländer-Târnoveanu
„Arheologi celebri au bătut drumul Bucureştiului, care în 1840 era un mic oraş de la capătul Europei, prăfuit şi murdar, cu obiceiuri stranii, ca să-l vadă”, spune istoricul.
În 1867, tezaurul a fost transportat în Franţa, pentru a fi expus la Expoziţia Universală de la Paris, în pavilionul României. În timpul şederii în capitala franceză, o parte din piesele sale au fost restaurate profesionist, pe banii împăratului Napoleon al III-lea.
Furat de un student la teologie
Tezaurul fost însoţit de Odobescu, în calitate de comisar roman al expoziţiei: “Această funcţie i-a adus mai puţină glorie şi recunoaştere internă, cât numeroase probleme. După bunul obicei românesc, Odobescu a fost acuzat că a vândut piesele, că le-a amenetat. De fapt, ţinta principală era guvernul Brătianu, pe el îl atacau oponenţii politici, care, lipsiţi de scrupule, l-au acuzat şi pe Odobescu de malversaţiuni, care nu au fost adevărate, bineînţeles”, povesteşte Târnoveanu.
„În 1869, tezaurul s-a întors în ţară, tocmai bine ca peste şase ani să fie furat de un tânăr student la teologie. Furtul e tipic pentru incuria unor autorităţi de la noi faţă de patrimoniu. După ce telegraful a bătut firele că a fost înstrăinat de Odobescu, după ce s-a întors, nimeni nu a avut grijă ca tezaurul să fie păzit”, continuă el. „Asta a făcut ca un tânăr viitor duhovnic, domnul Pantazescu, să se introducă într-o noapte întunecoasă de decembrie în sala în care era expus tezaurul de la Pietroasele şi, fără niciun fel de oprelişte, să le pună într-un sac şi să dispară cu ele. Pantazescu găsise şi un client care să cumpere tezaurul. Noul cumpărător, care era bijutier de meserie, a tăiat şi a topit un torques (colan) pe care era o inscripţie runică, ceea ce este o crimă fără niciun fel de justificare”.
Obiectele au fost recuperate la începutul anului 1876, iar Carol I s-a implicat în restaurarea tezaurului, care a fost trimis în Germania şi încredinţat unui restaurator celebru în epocă, Paul Telge. El a dat aspectul actual al celor 12 piese.
Fibula mare, numită şi "Cloşca", are 800 de grame şi este cea mai mare fibulă din lume
Soarta a intervenit pentru a treia oară în istoria tezaurului în 1916. În toamna acelui an, armatele române au fost învinse de Puterile Centrale. Bucureştiul a fost ocupat, iar guvernul s-a refugiat la Iaşi împreună cu cele mai importante bunuri ale naţiunii, printre care se află şi tezaurul de la Pietroasele. Luând în considerare posibilitatea ca România să fie ocupată în întregime de armatele Puterii Centrale, autorităţile au decis evacuarea bunurilor în Rusia.
Două generaţii de români au văzut tezaurul doar în fotografii
„Decizia a fost în mare măsură politică. Au mai existat propuneri ca tezaurul să fie dus pe mare în Marea Britanie sau în Norvegia, care era neutră. Mai multe voci, inclusiv bancherul Mauritiu Blank, au susţinut ca piesele să nu fie trimise în Rusia pentru că Rusia este o ţară nesigură. Până la urmă, a învins opinia unor politicieni că Rusia nu trebuie jignită, iar tezaurul a fost adăpostit la Kremlin. Pe ansamblu, decizia a fost una profund greşită şi nefericită. Bătrânul Blank a avut dreptate: Rusia era o ţară nesigură”, explică cercetătorul.
După preluarea puterii de către bolşevici, în octombrie 1917, între autorităţile române şi cele nou instituite în Rusia au apărut fricţiuni, iar apoi conflicte deschise, legate de prezenţa armatelor ruse pe teritoriul României şi de intrarea autorităţilor române pe teritoriul Basarabiei, urmată de unirea ei cu România.
Bolşevicii au rupt relaţiile cu România şi au pus sechestru pe toate bunurile aflate pe teritoriul rus.
Deşi existau documente semnate între cele două părţi în care se menţiona întoarcerea bunurilor după război, diplomaţii sovietici au negat că România ar fi trimis aşa ceva în Rusia.
„Cel puţin două generaţii de români nu au cunoscut tezaurul decât din opera lui Odobescu şi din fotografiile păstrate”, spune Târnoveanu.
„În 1956, soarta s-a întors din nou în favoarea tezaurului şi asta în bună măsură, trebuie s-o recunoaştem, datorită deciziei lui Nikita Sergheevici Hruşciov, într-un demers care a vizat câştigarea bunăvoinţei opiniei publice din România mai mult decât a conducătorilor din România, care erau obedienţi”, continuă istoricul.
În 1971, odată cu înfiinţarea Muzeului Naţional de Istorie a României, tezaurul a fost transferat în această instituţie. După ce a fost restituit de sovietici în 1956, în anii '70 au apărut zvonuri că aceştia nu ar fi dat înapoi originalul, ci o copie foarte fină. Analizele realizate în următorul deceniu au dovedit că tezaurul este autentic şi că cele mai multe obiecte sunt realizate din monede romane de aur, de secol IV-V, topite.
Colan din tezaur
Referitor la atribuirea tezaurului, au fost emise două teorii. Odobescu a datat tezaurul la sfârşitul secolului IV - începutul secolului V şi l-a legat de vizigoţi, o populaţie germanică, originară din zona Mării Baltice, de unde au migrat şi au ajuns în secolul IV pe teritoriul actual al Moldovei şi al Munteniei.
În 375, vizigoţii care locuiau în estul şi sudul ţării au fost principala victimă a atacului hunic. Regele vizigot Athanaricus, înfrânt, s-a refugiat la Constantinopol, iar o parte din vizigoţi au pătruns în Imperiul Roman. S-a presupus că tezaurul a fost îngropat în aceste condiţii şi că la Pietroasele se găsea probabil reşedinţa regilor vizigoţi. Conform acestei teorii, tezaurul ar reprezenta tezaurul sacru al goţilor, vase sacre folosite în ritual şi însemne ale puterii regale (fibulele, colanele).
A doua teorie, relativ recentă, susţine că tezaurul ar data de la mijlocul secolului V şi că ar fi ostrogotic, fiind legat de prezenţa unor înalţi funcţionari germanici la Constantinopol şi de evoluţia situaţiei din cadrul statului hunic în timpul lui Attila.
„În orice caz, legătura tezaurului cu lumea gotică este certă şi acest lucru îl dovedeşte inscripţia de pe unul dintre colanuri, interpretat ca „tezaur sfânt al goţilor””, spune Târnoveanu.
După 1989, părţi din tezaur au fost expuse în Germania, Belgia, Franţa, iar anul acesta vor ajunge, în luna decembrie, în Italia. „Niciodată nu va mai pleca în întregime”, spune istoricul.
Ce s-a ales de Tezaurele României!
Cu putin inainte de anul 2000, istoricul si ziaristul de prestigiu Alexandre Adler vorbea intr-un documentar istoric pe TV5 despre un tren blindat trimis din Rusia catre Germania si incarcat cu multe sute de tone de aur. Acesta era aurul din tezaurul Rusiei dat de catre bolsevici germanilor, probabil drept rasplata pentru sprijinul militar acordat de catre armata germana bolsevicilor in 1917 pentru preluarea puterii in Rusia (sprijin militar mentionat de catre analistul politic Emil Hurezeanu cativa ani in urma). Se pare ca bolsevicii (care in marea lor majoritate nu erau rusi), nu au respectat conventia facuta cu germanii de a scoate definitiv Rusia din razboi si au repornit razboiul impotriva Germaniei. Drept consecinta, Germania a pierdut primul razboi mondial, iar aliatii din vest au confiscat germanilor aurul capturat din Rusia (aur care ar fi si acum undeva in vestul Europei si/sau in SUA). Sa fi fost si aurul romanesc in acel tren blindat ?? Este greu de crezut ca bolsevicii ar fi pastrat aurul romanesc si sa fi dat germanilor doar pe cel rusesc (!??). Dezvaluirea lui Alexandre Adler este foarte grava, iar daca ar fi fost falsa atunci cred ca Alexandre Adler risca cel putin un mare proces cu unul din guvernele occidentale, ori se pare ca nu i s-a reprosat nimic si mai mult de atat, liderii occidentali pastreaza o tacere complicitara referitor la acest subiect. Pentru a ne apropia de adevar, macar o simpla intrebare despre acel transport de aur din 1917 dinspre Rusia spre Germania, ar putea fi adresata lui Alexandre Adler si poate chiar rugamintea de a obtine (contra cost) acel documentar istoric in care Alexandre Adler face aceasta dezvaluire.
În timp ce jefuitorii de comori îşi fac de cap, Tezaurele României zac risipiten-n lume!
Dintre cele aproximativ 50 de tezaure descoperite în România, cel puţin zece sunt în muzee din străinătate, iar şansele de a fi recuperate sunt minime. Cea mai mare durere a românilor, pare a fi în continuare tezaurul de la Moscova, pe care rușii refuză să ni-l returneze. Când vine vorba de comorile naționale ale României, rușii zic „niet”, maghiarii „nem tudom”, iar oficialitățile române se fac că plouă.
Furată în 2001 din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, cea de-a 12-a brăţară dacică a ajuns abia cu câțiva ani în urmă în România. Ea şi-a luat locul în patrimoniul istoric şi cultural, alături de alte mii de artefacte capturate de poliţişti sau răscumpărate pe zeci de mii de euro de statul român. Dar autorităţile române ştiu că mai sunt cel puţin alte opt brăţări de recuperat, din mai multe zone din Europa.
De altfel, dintre cele aproximativ 50 de tezaure descoperite până acum, cel puţin zece sunt în muzee străine, valoarea lor fiind de multe milioane de euro. „Practic, ceea ce s-a recuperat până în prezent reprezintă mult mai puţin de jumătate din piesele de tezaur găsite pe teritoriul României, dar aflate în muzeele din întreaga lume”, apreciază preşedintele Comisiei de Arheologie a Academiei Române, prof. univ. dr. Alexandru Suceveanu.
Comoara Banatului, la Viena
Un tezaur impresionant a fost descoperit, pe 3 iulie 1799, la Sânnicolau Mare, de către ţăranul Nera Vuin. Comoara formată din 23 de piese din aur, care cântăreau aproximativ zece kilograme, a aparţinut Voievodului Glad şi apoi nepotului acestuia, principele Achtum. Prin acest tezaur cu valoare universală este dovedită existenţa, încă din secolul al IX-lea, a celui mai vestic oraş din România, Sânnicolau Mare. Comoara se află acum la Kunsthistorisches Museum din Viena.
Istoricul Florin Draşovean, de la Muzeul Banatului din Timişoara, este pesimist în recuperarea acestei comori: „Retrocedarea Tezaurului de la Sânnicolau Mare este sub semnul întrebării. Nu cred că mai putem spera. Nu putem avea parte nici măcar de copii după cele 23 de piese din aur, care cântăresc peste zece kilograme. Austriecii ne-au refuzat politicos, invocând pericolul de degradare a originalelor, în urma copierii”.
Aurul, pe plan secund
Nu doar aurul dă valoarea celui mai important tezaur bănăţean. „Valoarea poate fi chiar înzecită, graţie prelucrării şi vechimii tezaurului”, explică, pe scurt, Florin Draşovean. El mai dă exemple de tezaure care, în loc să se afle în zonele în care au fost descoperite, sunt acum împrăştiate în muzeele din alte ţări.
„Comoara de la Moigrad, judeţul Sălaj, mai este într-o asemenea situaţie. Alta este cea de la Meseșenii de Sus, compusă din 14 brăţări de aur şi care poate fi admirată la Muzeul Naţional Maghiar din Budapesta. Tezaurul de la Şimleu Silvaniei, compus din piese de aur care cântăresc aproape 2,5 kilograme, se află la Viena”, enumeră oficialul muzeului timişorean doar câteva dintre locurile unde pot fi văzute acum comorile româneşti.
Histria, un El Dorado
Vestita cetate greacă de lângă Constanţa a fost cel mai accesibil sit istoric pentru amatorii de arheologie ilegală. „Zeci de ani, un perimetru de aproximativ 30 de hectare din suprafaţa totală de 70 a sitului n-a avut nici măcar un gard. Aici a fost un adevărat El Dorado pentru braconierii arheologici”, povesteşte prof. dr. Alexandru Suceveanu.
După cei peste 50 de ani de studiu şi săpături arheologice, vară de vară, la cetatea greacă, profesorul Suceveanu se consideră un adevărat locuitor al Histriei, în momentul de faţă: „O colegă a descoperit aici o piesă deosebită. Am trimis fotografia piesei la mai mulţi colegi din Europa. Răspunsul ne-a sosit de la British Museum din Londra. Ne-au spus că încă din 1995-1996, în posesia muzeului se afla o colecţie întreagă de astfel de piese. Şi că provenienţa lor era…România”.
RECUPERARE
Capturi de milioane de euro
• 12 brăţări dacice din aur
- valoarea: 4.250.000 euro
• un colier cu pandantive, din aur, în greutate de 78 g şi o pereche de cercei de 14 g şi 13 g, câteva mii de monede antice din aur, argint şi bronz
– valoarea: neestimată încă
• un lot de 105 piese arheologice reprezentând diverse tipuri de arme şi unelte dacice din fier, bronz, plumb
- valoarea: 30.000 euro
• un lot de 4.000 piese arheologice (monede, vase, arme etc.)
- valoarea: 40.000 euro
• două colane dacice torsadate (torques)
- valoarea: 18.000 euro
• un depozit de 5 monede din argint, două vase şi o toartă de vas antic, 3 fibule, 4 inele, 1 medalion, 63 monede romane şi greceşti, 5 piese antice din metal, un tezaur de 91 monede antice şi o ţintă ornamentală – valoarea totală : peste 12.000 euro.
MIRAJ!
Afacere multinaţională!
Nu de puţine ori, mulţi dintre arheologii români au ocazia să constate cum, chiar sub ochii lor, braconierii arheologici caută în măruntaiele pământului comori ascunse, pe care apoi le vând colecţionarilor din străinătate. „Eram pe şantierul de la Parsa, judeţul Timiş. La doar câteva sute de metri se aflau câţiva inși care săpau şi ei, la lumina zilei, cu tupeu”, povesteşte Florin Draşovean. El consideră că legislaţia este mult prea permisivă cu acest tip de hoţi.
Specialistul de la Muzeul Banatului le face şi un portretrobot: „Sunt atenţi, meticuloşi, cunosc istorie şi sunt bine documentaţi despre potenţialele artefacte după care sapă. Sunt dotaţi cu aparatură de ultimul tip, cu detectoare de metale mult mai performante decât ale noastre, scannere şi alte instrumente performante de văzut în interiorul solului”. Muzeograful Raoul-Marius Şeptilici explică şi modul în care piesele, odată descoperite, „migrează” spre muzee străine: „Ce nu pleacă pe şosea sau cu trenul, încearcă să-şi ia zborul. Acum 8-9 ani, un hunedorean stabilit în SUA a fost prins la aeroport cu sute de monede romane din secolul I, ascunse în ciorapi! Valoarea totală a acestora era de peste 10.000 de euro”. În mai multe ocazii au fost arestaţi şi cercetaţi cetăţeni ai altor ţări, surprinşi cu piese arheologice valoroase asupra lor, pe care le-au descoperit în siturile din diverse zone ale ţării. Cea mai mare captură de braconieri arheologici a poliţiştilor a avut loc în 2005. În urma cercetării acestora, nu mai puţin de 23 de indivizi au fost trimişi în judecată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, în 2008, pentru săpături neautorizate în siturile arheologice şi furt de bunuri culturale. Printre ei se aflau cetăţeni sârbi, francezi şi americani.
„EXPORT”?!
Comori de dincolo de graniţe
1)Tezaurele de la Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj
Tezaurul 1. Un colier cu pandantive, 13 medalii confecţionate din monede romane şi alte obiecte. Se află la Viena.
Tezaurul 2. Zeci de perechi de fibule de argint aurit, trei vase de aur semisferice, două brăţări, fragmente de bijuterii. În prezent se află la Budapesta.
2)Tezaurul de Sânnicolau Mare, Timiş
În greutate de aproximativ zece kilograme, este format din 23 de vase. Se află la Viena.
3) Tezaurul de la Fitireaz, Arad
16 brăţări din aur cu capetele în formă de spirală. Se află la Budapesta.
4) Tezaurul de la Bâia, Alba
O cană rituală şi o brăţară, ambele de aur, din secolul al VII-lea. Cana – la Bucureşti, brăţara – la Viena.
5) Tezaurul de la Grăniceni, Arad
Compus din trei falere (discuri lucrate din foiţă subţire, de aur) mari. E la Budapesta.
6) Monedele dacice de tip Kosson
Furate cu miile de la Grădiştea Muncelului, aceste monede de aur se află acum în colecţii particulare, muzee şi bănci din afara României.
7) Tezaurul de la Sarasău, Satu-Mare
Cu o greutate totală apreciată între 4,5 şi 9 kilograme de aur pur, comoara a ajuns în toată Europa, dar pe bucăţi. La Budapesta mai există 15 discuri spiralate, brăţări şi perle de aur.
8)-Brăţara de aur de la Pipea, Mureş
Descoperită în timpul construcţiei drumului spre Pipea, acum este la Budapesta.
9) Brăţara de aur de la Vlad, Braşov
Aflată în prezent la Budapesta. Alte două brăţări asemănătoare sunt la Viena.
10) Tezaurul de la Ţufalău, Covasna
Cu o greutate iniţială de trei kilograme, doar o mică parte a fost salvată de la dispersare.
Se află la Viena.
Lista tezaurelor descoperite în Romania
Lista nu este nici completă nici sistematizată cronologic.
Tezaur funerar roman (Mormantul de la Neptun, judetul Constanta )
Descoperit in anul 1972, la 2 kilometri de Mangalia (anticul Callatis). Intr-un sarcofag sigilat se afla scheletul unei nobile cu un bogat inventar, printre care obiecte din sticla, lemn si os, incaltaminte, oglinzi din bronz, resturile unui instrument muzical din lemn si diadema de aur. Muzeul de Istorie Constanta .
Tezaur funerar roman din Constanta (anticul Tomis)
Descoperit in 1986 in necropola tomitana. Contine peste 60 de obiecte de podoaba de aur. Muzeul de Istorie Constanta .
Cercei elenistici de aur - secolul al II-lea i. Hr.
Descoperiti la Mangalia, jud.Constanta, se afla la Muzeul de Istorie Constanta .
Tezaurul de la Galesu,Poarta Alba, judetul Constanta
Descoperit in 1951, este compus din doua mansoane din aur tronconice, probabil diademe. Datare - prima varsta a fierului, anul 500 i.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti.
Crucea de aur - Histria, judetul Constanta
Arta romano-bizantina, secolul al VI-lea d.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti
Cruce, comuna Jijia, judetul Tulcea.
Descoperita in 1950 in fosta cetate romano-bizantina Dinogetia, in straturile apartinand secolului al X-lea d.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti
Inel din aur
Descoperit in 1954 in cetatea Dinogetia impreuna cu alte trei inele de aur. Arta bizantina din secolul al XI-lea d.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti
Tezaurul de la Pietroasa, Buzau , cunoscut si sub numele "Closca cu puii de aur"
A fost descoperit in 1837. Initial, depozitul a avut 22 de obiecte, dintre care autoritatile au recuperat doar 12, in greutate de circa 19 kilograme. Tezaurul este format din vase si podoabe de lux lucrate in epoci diferite, dar apropiate. Au apartinut, probabil, unei capetenii "barbare" de origine germanica din secolul al V-lea, respectiv Athanaric, regele vizigotilor. Faimoasa comoara a avut parte, de la descoperire, de numeroase "aventuri", fiind descompletata, distrusa, recuperata, furata si partial distrusa in 1875, salvata de la incendiu in 1876, restaurata la Berlin, plecata la Moscova intre 1917 - 1956. Muzeul National de Istorie Bucuresti
Diadema princiara getica de la Bunesti, judetul Vaslui.
Descoperita in cetatea geto-daca de aici in 1984. bijuteria, fara echivalent in Romania, este, probabil, un obiect de import. Secolele IV-II i.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti
Diadema hunica de la Gheraseni, judetul Buzau .
O alta diadema asemanatoare a fost descoperita si la buhaieni, judetul Iasi . Ambele sunt date in primul sfert al veacului al V-lea d.Hr. Muzeul Judetan Buzau .
Tezaurul de la Brad, judetul Bacau
La Brad s-a descoperit in 1982 un important tezaur de obiecte din os, cupru, dar si doua mici discuri din aur. Discurile sunt cele mai vechi obiecte din aur, au fost faurite cu 7 mii de ani in urma si apartin Culturii Cucuteni A. Muzeul din Roman.
Tezaurul de la Baiceni, comuna Cucuteni, judetul Iasi .
A fost descoperit intamplator in 1959. Arta traco-getica din secolul al IV-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul de la Stancesti, judetul Botosani.
Descoperit intr-o asezare getica in timpul unor excavatii in 1960, este datat in secolul al V-lea i.Hr. Muzeul National de Istorie Bucuresti
Tezaurul de la Rădeni, judetul Neamt.
In 1966 s-au descoperit 3 cesti cu toarte, din aur, unice pe teritoriul romaniei. Secolul V i.Hr. Muzeul din Neamt.
Tezaurul de la Aufalau, comuna Borosneul Mare, judetul Covasna.
Descoperit in 1840, tezaurul era depus intr-un vas de ceramica si avea greutatea de 3 kilograme. Alcatuit din aproxiamtiv 300 de obiecte si podoabe, a fost ulterior risipit sau pierdut, doar o mica parte fiind salvata. In mod deosebit se remarca toporul din aur. Secolul al VIII-lea i.Hr. Se afla la Muzeul de Istorie din Viena.
Bratara de la Pipea, comuna Nades, judetul Mures.
A fost fauritam in secolul al V-lea i.Hr. Se afla la Muzeul National din Budapesta.
Bratara de aur de la Vlad, judetul Brasov .
Se afla la Muzeul de Istorie din Viena. Inca doua bratari asemanatoare, gasite tot in Transilvania, se alfa la Muzeul National din Budapesta.
Coiful getic de aur de la Poiana-Cotofenesti, judetul Prahova.
Descoperit intamplator in 1928, este un coif de ceremonie de tip getic bogat decorat prin ciocanire. Secolul al IV-lea i.Hr. Se afla la Muzeul National de Istorie din Bucuresti.
Cercel de aur, Buzau .
Este arta romano-bizantina din secolele IV-V. Se afla in colectiile muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul fuenerar de la Harsova, judetul Tulcea.
Descoperit in necropola romana de la Harsova (anticul Carsium) in 1987. Cuprinde fibule si aplice de aur ce apartin unui ofiter roman de rang inalt si familiei sale - secolul al Iv-lea d.Hr. Se afla in Muzeul de Istorie Constanta .
Pandativ - Gumelnita, judetul Calarasi. Mileniul III i.Hr.
Se afla la Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul de al Turnu Magurele, judetul Teleorman.
Este un ansamblu de piese descoperite in 1880. Secolul al V-lea. Se afla la Muzeului National de Istorie Bucuresti. Tezaurul de la Persinari, judetul Dambovita. Descoperit in 1954, cuprinde 11 pumnale si un fragment de spada de tip micenian. Epoca de mijloc a bronzului - secolul al XVI-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Diadema de nunta de la Goranu, judetul Valcea
A fost descoperita in 1980. Este o piesa de import din vestul europei - secolul al XII-lea. Se afla in colectiile muzeului National de Istorie Bucuresti.
Podoabele de la Curtea de Arges.
In 1926 a fost descoperit, in interiorul bisericii Sf. Nicolae Domensc, un mormant voievodat intact, nejefuit dealungul timpului. Atribuit lui Vladislav Vlaicu (voievod intre 1364-1366), mormantul pastra parti din vesmantul cu care fusese ingropat. Cel mai frumos obiect este paftaua de aur a centurii. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul de la Şmig, comuna Atel, judetul Sibiu .
Apartine epocii bronzului (secolul al XV-lea i.Hr.). Unele piese sunt pastrate la muzeul din Cluj-Napoca , altele la Muzeul National din bucuresti si o parte la Muzeul de istorie din Budapesta.
Bratara de aur descoperita intr-un loc necunoscut din Transilvania
Epoca de muijloc a bronzului, aproxiamtiv secolul al XVI-lea. Se pastreaza la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca .
Tezaurul de la Moigrad, judetul Salaj.
Descoperit inainte de 1912, se compune din aptru piese, din care una este cel mai mare obiect neolitic din aur descoperit la noi in tara . Aceasta piesa este realizata prin ciocanire si decupare din aur nativ. Priam jumatate a mileniului al IV-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul de la Sarasau, judetul Satu Mare.
Tezaur bogat din secolele X - VII i.Hr. este imprastiat pe la mai multe muzee. Aici o piesa de la Muzeul de Istorie din Budapesta.
Diademele de la Sarmasag, judetul Salaj.
Descoperite in 19000, sunt 4 diademe si alte 3 mici artefacte. Epoca de mijloc a bronzului - secolul al XVI-lea i.Hr. Muzeul de Istorie Cluj-Napoca .
Tezaurul din primul mormant princiar de al Apahida, judetul Cluj, zis al lui "Omharus".
Descoperit in 1989. S-au gasit podoabe de vesmant si harnasament ce aua apartinut probabil unui important persoanj de neam germanic-gepid. A doua jumatate a secolului al V-lea d.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul de la Velt, judetul Sibiu .
Descoperit in 1905, intr-un mormant. Obiectele au apartinut, probabil, unei capetenii germanice. Secolul al V-lea d.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Bratarile dacice de aur.
Descoperite in zona Sarmisegetuza Regia (Gradistea Muncelului, judetul Hunedoara) prin braconaj arheologic, in anii 2000 - 2001, in doua locuri diferite si comercializate ilegal. Statul romana a recuperat pana in ianuarie 2008, 9 din cele 15 bratari descoperite. Apartin epocii dacice clasice, secolele I i.Hr. - I d.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul de la Sacuieni, judetul Bihor.
Descoperit in 1927, cuprindea atunci 8 falere de aur, dintre care au ajuns la noi doar 3 si jumatate. Secolul al X-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul de la Graniceni, judetul Arad
Descoperit inainte de 1909, este compus din 3 falere mari din aur din secolul al VIII-lea i.Hr.
Placutele votive de la Geogiu-Bai, judetul Hunedoara
Descoperite in 1986 in complexul termal antic, cele 8 placute sunt dedicate unor zeitati protectoare si tamaduitoare ale apelor. Secolele II-III d.Hr. Muzeul din Deva
Tezaurul de la Pecica-Rovine, judetul Arad .
Descoperit in 1938 este compus din 48 de conuri din tabla de aur, gaurite pentru a fi insirate pe un snur, si o mica falera - secolul al VII-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurele de kosoni - Gradistea Muncelului, judetul hunedoara.
Intre anii 1992-2001 braconierii arheologici au jefuit mai multe tezaure de moneda de aur de tip koson, cunoscute doar ape teritoriul Transilvaniei, din zona muntilor Orastiei. Imita denarii romani republicani emisi de Brutus, dar cu adaosul "Koson". Probabil ca aceste monede au fost batute de un suveran dac, dar in conditii inca neelucidate. Secolul I i.Hr. Se gasesc in diverse muzee, colectii particulare si banci.
Tezaurul de la Ostrovul Mare, judetul Mehedinti.
Descoperit in 1921, este format din 33 de falere, 10 inele si 3 bratari. Epoca de mijloc a bronzului - secolul al XVI-lea. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul de la Hinova, judetul Mehedinti.
A fost descoperit in 1976, are o greutate de 5 kilograme si e compus dintr-un numar mare de obiecte de podoaba. Secolul al VIII-lea i.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul al II-lea de la Apahida, judetul Cluj.
Descoperit in doua etape, intre 1968-1969, intr-un mormant al unei printese gepide. Contine Podoabe de vesmant, aplice de harnasament, vesela de sticla decorata cu foi de aur. Secolul V d.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul de la Someseni, judetul Cluj.
Descoperit in 1956-1957, este tezaurul funerar al unei printese gepide crestine. Bijuteriile erau produse in Imperiul Roman, special, probabil, pentru a le oferi conducatorilor germanici. A doua jumatate a secolului al V-lea d.Hr. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Inel de aur - Turda, judetul Cluj.
A fost descoperit in 1996 in mormantul unei printese gepide, in interiorul castrului roman Potaissa. Secolul V d.Hr. Muzeului de Istorie Turda.
Lingou roman de aur - Feldioara, judetul Brasov .
A fost descoperit in 1880, are o greutate de 393,2 grame si este datat intre anii 379-380 d.Hr., dupa una din stampile, ce reprezinta 3 imparati romani. Muzeului National de Istorie Bucuresti.
Tezaurul de la Biia, judetul Alba.
Descoperita in 1845, este o cana ritualica si o bratara din secolul al VII-lea i.Hr. O piesa se aflala Muzeului National de Istorie Bucuresti, iar alta la Viena.
Tezaurul de la Fitireaz, judetul Arad . A fost descoperit in secolul al XIX-lea si este format din 16 bratari de aur cu capetele terminate in spirale. Secolul al VII-lea i.Hr.
Tezaurele de la Şimleul Silvaniei, judetul Salaj.
Tezarul 1, descoperit in 1797. Cuprinde un faimos colier cu pandative simbolice, 13 medalii romane transformate in medalioane si alte obiecte. Se afla la Muzeul din Viena.
Tezaurul 2, descoperit in 1889, cuprinde 10 perechi de fibule de argint aurit, 3 vase de aur semisferice, 2 bratari si alte fragmente datate la inceputul secolului al V-lea d.Hr. Se afla la Muzeul din Budapesta.
Tezaurul de la Pietroasele-Cloşca cu puii de aur
Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut şi sub numele popular de "Cloşca cu puii de aur" a fost descoperit în martie-aprilie 1837 de doi ţărani în timp ce luau piatră de pe dealul Istriţa.
El este unul dintre cele mai spectaculoase tezaure europene de la sfârşitul epocii antice şi a trecerii la epoca medievală. Din tezaurul compus iniţial din 22 de piese, autorităţile au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg.
Dintre acestea cinci sunt lucrate doar din aur: un platou mare, o cană (oenochoe), o pateră cu decor în relief şi o statuetă în centru, un colan cu inscripţie şi un colan simplu, iar şapte sunt împodobite şi cu pietre preţioase: un colan, patru fibule şi două vase poligonale, unul octogonal şi altul dodecasgonal.
Un Tezaur fara nume
Cele zece piese pierdute au fost probabil trei colane, dintre care unul cu inscripţie, o cană asemănătoare cu cea păstrată (oenochoe), o pateră simplă, nedecorată, o fibulă mică, probabil pereche cu cea mai mică dintre cele păstrate, şi două perechi de brăţări încrustate cu pietre.
Tezaurul face parte din tezaurele importante descoperite pe teritoriul României. Tezaurul a fost descoperit în 1986 de către doi copii, în timp ce săpau în grădina casei lor. Autorităţile au trecut la cercetarea arheologică a locului descoperirii şi s-a recuperat astfel întregul tezaur din argint, cântărind 2.122 grame.
Tezaurul de la Sannicolau Mare, judetul Timis.
Descoperit in 1799, este cel mai bogat tezaur descoperit pe teritoriul Romaniei. Format din 23 de vase, cantareste aproape 10 kilograme.. Studiile recente arata ca vasele ar fi fost eralizate de atelierul unui mester persan de traditie sassanida, comandate fiind de niste conducatori protobulgari care stapaneau asupra Banatului in veacul al X-lea e.N. Obiectele se afla la Muzeul din Viena.
Tezaurul de la Sannicolaul Mare, este alcătuit din trei brăţări, o fibulă, un lanţ şi 552 monede, toate din argint. Piesele de bijuterie sunt de factură dacică, iar monedele provin din oraşul antic Dyrrhachium, din Albania actuală, ajunse aici pe căi comerciale. Tezaurul este datat ca aparţinând anilor 100-80 e.N. Toate piesele sunt lucrate din argint de mare puritate (800 la mie).
Tezaurul este compus din 23 de obiecte din aur, în greutate totală de aproape 10 kilograme. Aparţine perioadei medievale timpurii şi este considerat unul dintre cele mai importante tezaure din acea perioadă istorică europeană. După descoperire a fost recuperat de autorităţi şi a fost inclus în colecția Curții Imperiale austriece. In prezent se află la Kunsthistoriches Muzeum din Viena.
Cele 23 de piese ale tezaurului, în greutate de 9.925 grame, eterogene ca formă și execuție stilistică, sunt confecționate din aur cu o finețe variind între 12 și 22 de carate.
Tezaurul a fost descoperit în anul 1799, în localitatea bănăţeană Sânnicolau Mare ( pe atunci cu nume mutilat Groh Sankt Nikolaus).
In privința originii tezaurului, s-au emis ipoteze conform cărora vasele cu numărul de invrntar 9 şi 10, din grupa vaselor cu finețe 22 şi care poartă inscripții cu caracter cultic în limba greacă, ar fi aparținut unor conducători avari, iar vasul 21 din aceeași grupă de finețe, cu inscripția ce folosește caractere greceşti, dar nu în limba greacă, a fost atribuit, pe baza cuvintelor Bataul și Boila sau pecenegilor, sau proto-bulgarilor. Aşadar tezaurul prezintă o acumulare a unor piese provenind din perioade diferite, acoperind mai multe veacuri, începând cu sec.al 4-lea e.N.
Alte teorii au atribuit aceste vase fie unor meșteri din Crimeea, fie unor feudali locali, aflați în legătură cu voevodatul bănăţean român.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu