Cine este Mihai Răzvan Ungureanu?!

Ungureanu si Episodul japonez!
Cine este Mihai Răzvan Ungureanu?!

Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, acestea sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza.
Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles. L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern.

Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio.
O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului.

Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteaua generalilor din ambasada (Staicu Ştefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni.
Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se aveau la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone.
Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.
Sponsorii eminentului Mihai Razvan Ungureanu-Mark Rich
Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. .Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.
Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale.Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.
Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”.
Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania.
Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”.
Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.

J u p @ n u wrote: Un grup de "18 magnifici" din diplomatie
Materialele publicate in ultimele zile pe marginea "performantelor" politico-diplomatice ale ministrului Mihai Razvan Ungureanu, taxate ca atare nu numai in tara, ci si peste hotare, au trezit vii reactii in randul personalului diplomatic din Ministerul Afacerilor
Externe. Considerand ca tabloul prezentat de dumneavoastra nu putea fi complet fara opinia celor din interior, care au de-a face zi de zi cu amatorismul tanarului nostru pseudo-diplomat, instalat in fruntea unei institutii de elita printr-un nefericit concurs de imprejurari, ne-am gandit sa constituim si noi un grup de 18 profesionisti in domeniu, dupa exemplul autorilor "manifestului" din 31 mai a.c, pentru a-l prezenta intr-o lumina
mai clara cititorilor ziarului dumneavoastra pe cel care, de 18 luni (fatidic numar) conduce, fara succes, destinele diplomatiei romanesti. Nu ne vom referi la interpretarile extremiste continute in "documentul de pozitie" al celor 18 protestatari, deoarece le consideram simple aberatii ale unor prieteni de taifas ai domnului ministru.
Dar sa trecem la fapte.

Mihai Razvan Ungureanu a fost adus in MAE pe timpul ministeriatului domnului
Andrei Plesu si instalat direct in fotoliul de secretar de stat. Cunostinte diplomatice - zero, in afara celor, poate, insusite la scolile de partid de pe vremea cand era membru al CC al UTC sau la cursurile de la Budapesta ale Fundatiei Soros din anii '90, care, se pare, i-au deschis ascensiunea rapida spre culmile puterii (are cumva legatura cu gandirea domniei sale despre mostenirea Gojdu?). Venind din provincie si mizand pe faptul ca in Capitala
nu-i este cunoscut trecutul glorios de activist de raspundere al tineretului comunist, Mihai Razvan Ungureanu a declansat o ofensiva dura impotriva diplomatilor de cariera, reusind, intr-o buna masura, disponibilizarea acestora, motivul invocat de domnia sa fiind necesitatea aducerii unui suflu nou in MAE.

Parlamentul, nemultumit de MAE
Scos din functie, fara regrete, imediat dupa venirea, in decembrie 2000, a unui nou ministru de externe, bravul nostru utecist a pupat mana noii guvernari si s-a ales cu un post, la Viena, in calitate de secretar al coordonatorului Pactului de Stabilitate in Europa de Sud-Est, cu un salariu urias (6.000 euro), plus resedinta si masina de serviciu, toate platite de statul roman.

Decembrie 2005 - alte pupaturi, de data aceasta spre zona liberala - l-au purtat pe Mihai Razvan Ungureanu din fotoliul operei vieneze direct in jiltul ministerial din Aleea Alexandru. Calitati diplomatice - ca si in 1999. Doar tupeul inregistra o crestere rapida. Nu degeaba seful statului nu a putut invoca, la instalarea sa ca ministru de externe, decat un singur argument in favoarea acestuia: tineretea. Despre experienta, profesionalism,
nu s-a spus nici un cuvant, pentru simplul motiv ca nu avea ce sa spuna. Oricare demnitar de bun simt, ajuns intr-o functie inalta, pe care inca nu o stapaneste, se inconjoara de colaboratori cu experienta care sa-i furniezeze idei, argumente si analize bine documentate, atat de necesare in abordarile de politica externa. Mihai Razvan Ungureanu i-a preferat insa pe prietenii sai de la diferite catedre de invatamant, cu precadere istorici, persoane, de altfel, onorabile, insa cu putina chemare pentru munca diplomatica. Asa
se explica, intre altele, nemultumirea parlamentarilor romani fata de prestatiile modeste ale reprezentantilor MAE in sustinerea unor proiecte de legi.

Din garajul SPP la Directia Logistica
Tot pe aceasta linie se inscrie si angajarea, pe post de specialisti, in MAE, a unor persoane fara pregatirea necesara, unele chiar disponibilizate din alte institutii, pentru incompetenta, si care, in prezent, ocupa chiar functii de raspundere in Centrala sau se afla la misiunile diplomatice romane din strainatate. Un exemplu de notorietate in acest sens il
reprezinta noul director al Directiei Logistice (o structura de mare raspundere, gestionand fonduri importante ale ministerului), care nu este altcineva decat fostul sef al garajului Serviciului de Protectie si Paza, pensionar, dar relatie apropiata a domnului ministru (n.r. - Victor Buzdugan. dat afara in 2003 din SPP)
Acestea sunt imprejurarile in care si-a lansat "ofensiva" diplomatica bravul nostru ministru de Externe, ofensiva marcata de frecvente rateuri si balbaieli si completata de o limba pasareasca, incalcita, ce a facut, de multe ori, deliciul ziaristilor si al celor care au avut curiozitatea sa-i citeasca interviurile. (...) (n.r. - urmeaza descrierea unor gafe
diplomatice privind relatiile cu Franta, Rusia si China)

Sirena si girofarul domnului ministru
Iata numai cateva aspecte ce caracterizeaza "valoroasa" cariera diplomatica a ministrului Mihai Razvan Ungureanu, care, numai intr-un an si jumatate de prestatie in fruntea diplomatiei romanesti, a reusit sa puna pe butuci o institutie de elita si cu prestanta pe plan international. Iata de ce tot mai multi dintre omologii straini ai domniei sale si-au sters de pe agenda de vizite in strainatate deplasarile la Bucuresti, preferand alte
destinatii. A trecut demult timpul cand masinile oficiale cu demnitari straini trageau zilnic la intrarea oficiala de la sediul MAE. Acum trage o singura limuzina - cea a domnului ministru, dotata cu sirena si girofar permanent in functiune. Domnul ministru si-a asigurat totusi un loc in analele diplomatiei romanesti - unul sters, care ne va aminti de amatorism, aroganta si delir verbal, stangacii de care ar trebui sa se fereasca toti cei care se gandesc sa imbratiseze cariera diplomatica. Intrucat inca ne mai afla,m in serviciul diplomatic si cunoscand setea de razbunare a domnului ministru, ne vedem nevoiti sa ne protejam numele, poate nu pentru mult timp, drept pentru care ne prezentam simbolic. Un grup de... 18 magnifici de la MAE.

Pasul Fortunei în cazul Mihai Răzvan Ungureanu
Ce şeanse are Mihai Răzvan Ungureanu să ajungă premierul României? Sau ce şamse ar avea să-şi ducă la bun sfârşit programul de Guvernare? Nu e greu de estimat. Nimeni însă nu ştie, nici măcar el, cum se va descurca cu baronii PDL, care nu vor ezita să-l asalteze cu tot felul de solicitări, începând cu fonduri pentru biserici, stadioane, patinuare, parcuri în mijlocul pădurilor patriei, săli de sport sau de forţă, pentru o localitate cu 25-30 de elevi şi cu o populaţie cu vârsta medie de 63-63 de ani. Mai ales că membrii Cabinetului nu vor fi total înlocuiţi cu alţii. Cu care alţii?! Aici ar trebui să fii ghicitor în stele ca să-ţi poţi da cu părerea. Cel mult, poate cu câţiva baroni. Dar, schimbarea premierului a fost făcută doar de dragul schimbării, ci potrivit Financial Times, “pentru a mai salva câte ceva din ceea ce a fost PDL, în vederea alegerilor”. Se mizează de altfel doar pe imaginea lui Mihai Răzvan Ungureanu, pe ştiinţa lui de comunicare şi pe relaţiile pe care ar putea să le aibă în mediul evreiesc, ştiut fiind că aparţine acestei comunităţi ieşene. În rest, rezultatele sale în plan diplomatic sau al SIE, deşi nu l-au recomandat pentru postul de premier, dacă preşedintele l-a vrut, nici n-au mai contat .Cert este că suntem singura ţară din UE, care aveam un premier, fost şef peste spionii patriei!