EDITORIAL

EDITORIAL
Reorganizarea teritorial-administrativă a Romaniei o necessitate, dar nu ca în viziunea PSD-UDMR! Avantaje şi dezavantaje pentru romani!
Tema ultimelor zile din săptămana abia încheiată a fost regionalizarea sau Reorganizarea teritorial-administrativă a Roamaniei. Cred că aceasta trebuia făcută încă de prin 2005-2006, pentru ca 2007, anul primirii în UE să ne fi găsit pregătiţi măcar la acest capitol. Deci, ne aflăm într-o întarziere de cel puţin patru-cinci ani, ţinand cont că Adrian Năstase cocheta cu regionalizarea încă din 2003. Şi ced bine ra de s-ar fi făcut de-atunci, pentru că pe de-oparte, altele erau costurile la nivelul anilor 2003-2004, alta era creşterea eonomică, şi altfel eram priviţi de restul Europei. Pe de-altă parte, dacă s-ar fi făcut la timp, cu certiudine, s-ar fi scurtat şi perioada recesiunii, precum şi costurile sociale generate de criză. Ar trebui să se gandească la economiile făcute numai prin desfiinţarea a 33 de consilii judeţene şi a tot atator prefecturi, cu infrastructurile lor cu tot. Adică, azi am fi avut cu 33 de preşedinţi de consilii judeţene şi 66 de vicepreşedinţi, cu 33 de prefecţi şi 33 de subprefecţi mai puţini decat avem, plus cateva sute sau mii de directori şi directoraşi de prin consilii si prefecturi, cu peste 1000 de consilieri judeţeni mai puţin, şi cu peste 120.000 de funcţionari publici mai puţini decat avem azi. La aceasta se adaugă destructurarea mafiei baronilor locali.Vi se pare prea mică provocarea?! Ei bine, vi se pare doar. Adevărul este că foarte puţine formaţiuni politice sunt dispuse azi să renunţe la infrastrurile lor din teritoriul actualelor judeţe. O reorganizare făcută numai pe şapte-opt euro-regiuni sau judeţe, ar însemna destructurarea infrastructuriilor politice anterioare, a polarizărilor politice şi mai ales destructurarea mafiilor din jurul baronilor locali şi a camarilelor acestora. Recunosc faptul că această nouă reorganizare teritorială a Romaniei ar duce la răstrurnări, unele chiar spectaculoase, în plan politic, economic şi social. Mai mult decat atat, această reorganizare a Romaniei ar transforma-o într-un stat cu adevărat european, suplu şi modern, care să răspundă provocărilor noului statut de ţară membră UE şi NATO. Desigur că PSD nu are de ce-şi dori o reorganizare a administrativ-teritoarială a Romaniei, avand în teritoriu o infrastructură de invidiat, avand şi o liotă de primari, preşedinţi, vicepreşedinţi consilieri judeţeni cu care a caştigat atate campanii electorale. Pe de-altă parte o simplă reorganizare teritorială, fie şi doar în opt euro-regiuni, fără o simplificare administrativă lărgită, fără o legislaţie suplă şi coerentă, fără instituţii publice care să funcţioneze brici, fără valori şi competenţe de excepţie în fruntea lor, totul se poate transforma într-un eşec nu doar răsunător, ci şi usturător, pentru întreaga clasă politică romanească.
Ar fi însă o foarte mare prostie revenirrea la un Parlament unicameral, gen Marea Adunare Naţională. Cum la fel de mare ar fi prostia suprapunerii actualelor judeţe, a încă opt euro-regiuni. Adică în loc să simplificăm infrastructura existentă şi să reducem birocraţia, le amplificăm. Şi pentru ce? Pentru că de furat tot se va fura. În oricare dintre situaţii, tot se va da mită electorală. Tot se va practica turismul electoral. Iar în actuala conjunctură caştigă de regulă nu cel care caştigă, ci acela care numără voturile. Şi-atunci pentru ce toată tevatura asta în jurul, poate singurei măsuri relevante, luată de guvernarea Boc!? Revenind la povestea cu Parlamentul unicameral, dacă s-ar produce o asemena prostie s-ar da senzaţia că Romania nu poate trăi în democraţie mai mult de 20-22 de ani şi că singura noastră vocaţie este să schimbăm dictaturile ca pe nişte şosete. Cat priveşte tentativele repetate a tandemului Băsescu-Boc, de a reveni la anumite forme de autoritarism, ar trebui să ne reamintim că nu sunt singulare. Asemenea tentative, poate chiar mai accentuate a avut şi tandemul Adrian Năstase-Iliescu în perioada 2000-2004.
Avantajele şi dezavantajele regionalizării Romaniei, pentru romanii de rand
Cei care caştigă cu adevărat din regionalizarea Romaniei sunt romanii de rand, cu condiţia desigur, ca regionalizarea să se facă pe bune, ca la carte. După modele deja consacrate şi nu în stilul nostru „original”. Altminteri, toată lumea nu ar avea decat de pierdut. În ce ar consta avantajele regionalizării pentru romanii de rand? Întai de toate ar fi diminuat numărul funcţionarilor publici de prin birouri şi de la ghişee. S-ar reduce astfel birocraţia, sfanta şpagă, sintagme de genul du-te acasă şi revin-o şi maine, adică purtatul pe drumuri sau cu vorba a cetăţenilor. Apoi, mare parte din banii rezultaţi din taxele şi impozitele plătite de romani nu ar mai lua drumul Capitalei, ci vor rămane să fie investiţi în euroregiunea respectiv. Amennţarea cu „pisica” UDMR-istă numită Ţinutul Secuiesc, este o gogoriţă. Şi aceasta, pentru că atat Ungaria, cat şi Roamnia sunt state membre UE şi NATO, iar cele două organisme nu ar permite niciodată un conflict între graniţele UE. Dezavantajele romanilor de rand în situaţia reorganizării teritoriale a Romaniei sunt ca şi inexistente. Poveştile cu plimbatul prin capiatala euroregiunii ţin de SF. Problema audienţelor la prefect sau preşedintele CJ, se poate rezolva pe alte căi, spre exemplu prin deplasările acestora în teritoroiu pentru a ţine audienţele la faţa locului. Nu de-altceva dar şi-ar justifica astfel şi salariul pe care îl primesc. Ori, după caz şi-ar putea trimite un subprefect sau un vicepreşedinte. Aşadar soluţii există, mai trebuie doar puţintică voinţă. Ştefan Dumitru Afrimescu