Şi cu Regele ce-ai mai avut?!
O naţie întreagă a asistat zilele trecute la unul dintre cele mai murdare atacuri ale lui Traian Băsescu la adresa Majestăţii Sale, Regele Mihai l al Romaniei. Un atac pe cat de murdar pe-atat de dur, inutil şi de neînţeles. Nu voi încerca să emit judecăţi de valoare la vreuna dintre aserţiunile prezidenţiale. Au făcut-o capete luminate, între care nu mai puţin de doi academicieni, amandoi contemporani ai acelor momente, unul dintre ei chiar doctor în Istorie (Dinu C Giuresu), profesor al mai multor Universităţi şi Institute de Istorie de peste Ocean şi Europa de Vest, şi Constantin Bălăceanu Stolnici, care aduc argumente solide împotriva aserţiunilor prezidenţiale potrivit cărora Regele MIhai l de Romania ar fi “fost o slugă a ruşilor” şi că “abdicarea ar fi fost un gest de laşitate” din partea Majestăţii Sale. Cat de abject este demersul prezidenţial, nu cred că mai trebuie dovedit, trebuiesc dovedite motivele care au dus la lansaea unui asemena atac. Un atac care nu ar face cinste niciunui şef de stat, fie al Botswoanei sau Papua Guinei, cu atat mai puţin al unui stat membru NATO şi UE! Şi totuşi a fost posibil! Ce l-a îndemnat pe Traian Băsescu să comită un asemena atac? Cel puţin cateva “interesuri”. Unul pare a fi cel imobiliar. Un al doilea motiv pare să fie înrudirea cu Paul de Lambrino. Al treilea motiv ar putea fi pericolul reprezentat de Familia Regală, privind o eventuală implicare în politica damboviţeană, urmată de revenirea pe Tron a descendenţilor Regelui Mihai l. La baza atacului prezidenţial ar putea sta însă, o “lucrătură” colectivă de denigrare a Majestăţii Sale, pusă la cale de către Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Paul de Lambrino şi binenţeles Traian Băsescu, sfătuit de o parte a consilierilor săi de la Cotroceni. Orice s-ar spune, Traian Băsescu nu poate fi suspectat nici de naivitate, nici de iresponsabilitate. Dimpotrivă. El ştie foarte bine ce face şi ce efecte au spusele sale. Doar că, de data acesta efectele vor fi cele ale unui bumerang, Majestatea Sa şi Casa Regală, dovedindu-se în ultimii ani un aliat al Romaniei, cărora le datorăm nu doar intrarea în NATO şi în UE, ci şi bruma de imagine bună, cată mai are Romania. Faptul că Majestăţile Lor nu au dorit să intre în jocul lui Traian Băsesc şi să-i răspundă în vreun fel, dovedeşte o înaltă înţelepciune, demnă de un adevărat Monarh. Este de altfel şi motvul, pentru care Tarian Băsescu a ţinut să revină de curand la mitocăniile anterioare, doar, doar îi va smulge Majetăţii Sale un măcar un comentariu. Felicitări Majestate! Ştefan Dumitru Afrimescu
joi, 30 iunie 2011
marți, 21 iunie 2011
EDITORIAL
EDITORIAL
Reorganizarea teritorial-administrativă a Romaniei o necessitate, dar nu ca în viziunea PSD-UDMR! Avantaje şi dezavantaje pentru romani!
Tema ultimelor zile din săptămana abia încheiată a fost regionalizarea sau Reorganizarea teritorial-administrativă a Roamaniei. Cred că aceasta trebuia făcută încă de prin 2005-2006, pentru ca 2007, anul primirii în UE să ne fi găsit pregătiţi măcar la acest capitol. Deci, ne aflăm într-o întarziere de cel puţin patru-cinci ani, ţinand cont că Adrian Năstase cocheta cu regionalizarea încă din 2003. Şi ced bine ra de s-ar fi făcut de-atunci, pentru că pe de-oparte, altele erau costurile la nivelul anilor 2003-2004, alta era creşterea eonomică, şi altfel eram priviţi de restul Europei. Pe de-altă parte, dacă s-ar fi făcut la timp, cu certiudine, s-ar fi scurtat şi perioada recesiunii, precum şi costurile sociale generate de criză. Ar trebui să se gandească la economiile făcute numai prin desfiinţarea a 33 de consilii judeţene şi a tot atator prefecturi, cu infrastructurile lor cu tot. Adică, azi am fi avut cu 33 de preşedinţi de consilii judeţene şi 66 de vicepreşedinţi, cu 33 de prefecţi şi 33 de subprefecţi mai puţini decat avem, plus cateva sute sau mii de directori şi directoraşi de prin consilii si prefecturi, cu peste 1000 de consilieri judeţeni mai puţin, şi cu peste 120.000 de funcţionari publici mai puţini decat avem azi. La aceasta se adaugă destructurarea mafiei baronilor locali.Vi se pare prea mică provocarea?! Ei bine, vi se pare doar. Adevărul este că foarte puţine formaţiuni politice sunt dispuse azi să renunţe la infrastrurile lor din teritoriul actualelor judeţe. O reorganizare făcută numai pe şapte-opt euro-regiuni sau judeţe, ar însemna destructurarea infrastructuriilor politice anterioare, a polarizărilor politice şi mai ales destructurarea mafiilor din jurul baronilor locali şi a camarilelor acestora. Recunosc faptul că această nouă reorganizare teritorială a Romaniei ar duce la răstrurnări, unele chiar spectaculoase, în plan politic, economic şi social. Mai mult decat atat, această reorganizare a Romaniei ar transforma-o într-un stat cu adevărat european, suplu şi modern, care să răspundă provocărilor noului statut de ţară membră UE şi NATO. Desigur că PSD nu are de ce-şi dori o reorganizare a administrativ-teritoarială a Romaniei, avand în teritoriu o infrastructură de invidiat, avand şi o liotă de primari, preşedinţi, vicepreşedinţi consilieri judeţeni cu care a caştigat atate campanii electorale. Pe de-altă parte o simplă reorganizare teritorială, fie şi doar în opt euro-regiuni, fără o simplificare administrativă lărgită, fără o legislaţie suplă şi coerentă, fără instituţii publice care să funcţioneze brici, fără valori şi competenţe de excepţie în fruntea lor, totul se poate transforma într-un eşec nu doar răsunător, ci şi usturător, pentru întreaga clasă politică romanească.
Ar fi însă o foarte mare prostie revenirrea la un Parlament unicameral, gen Marea Adunare Naţională. Cum la fel de mare ar fi prostia suprapunerii actualelor judeţe, a încă opt euro-regiuni. Adică în loc să simplificăm infrastructura existentă şi să reducem birocraţia, le amplificăm. Şi pentru ce? Pentru că de furat tot se va fura. În oricare dintre situaţii, tot se va da mită electorală. Tot se va practica turismul electoral. Iar în actuala conjunctură caştigă de regulă nu cel care caştigă, ci acela care numără voturile. Şi-atunci pentru ce toată tevatura asta în jurul, poate singurei măsuri relevante, luată de guvernarea Boc!? Revenind la povestea cu Parlamentul unicameral, dacă s-ar produce o asemena prostie s-ar da senzaţia că Romania nu poate trăi în democraţie mai mult de 20-22 de ani şi că singura noastră vocaţie este să schimbăm dictaturile ca pe nişte şosete. Cat priveşte tentativele repetate a tandemului Băsescu-Boc, de a reveni la anumite forme de autoritarism, ar trebui să ne reamintim că nu sunt singulare. Asemenea tentative, poate chiar mai accentuate a avut şi tandemul Adrian Năstase-Iliescu în perioada 2000-2004.
Avantajele şi dezavantajele regionalizării Romaniei, pentru romanii de rand
Cei care caştigă cu adevărat din regionalizarea Romaniei sunt romanii de rand, cu condiţia desigur, ca regionalizarea să se facă pe bune, ca la carte. După modele deja consacrate şi nu în stilul nostru „original”. Altminteri, toată lumea nu ar avea decat de pierdut. În ce ar consta avantajele regionalizării pentru romanii de rand? Întai de toate ar fi diminuat numărul funcţionarilor publici de prin birouri şi de la ghişee. S-ar reduce astfel birocraţia, sfanta şpagă, sintagme de genul du-te acasă şi revin-o şi maine, adică purtatul pe drumuri sau cu vorba a cetăţenilor. Apoi, mare parte din banii rezultaţi din taxele şi impozitele plătite de romani nu ar mai lua drumul Capitalei, ci vor rămane să fie investiţi în euroregiunea respectiv. Amennţarea cu „pisica” UDMR-istă numită Ţinutul Secuiesc, este o gogoriţă. Şi aceasta, pentru că atat Ungaria, cat şi Roamnia sunt state membre UE şi NATO, iar cele două organisme nu ar permite niciodată un conflict între graniţele UE. Dezavantajele romanilor de rand în situaţia reorganizării teritoriale a Romaniei sunt ca şi inexistente. Poveştile cu plimbatul prin capiatala euroregiunii ţin de SF. Problema audienţelor la prefect sau preşedintele CJ, se poate rezolva pe alte căi, spre exemplu prin deplasările acestora în teritoroiu pentru a ţine audienţele la faţa locului. Nu de-altceva dar şi-ar justifica astfel şi salariul pe care îl primesc. Ori, după caz şi-ar putea trimite un subprefect sau un vicepreşedinte. Aşadar soluţii există, mai trebuie doar puţintică voinţă. Ştefan Dumitru Afrimescu
Reorganizarea teritorial-administrativă a Romaniei o necessitate, dar nu ca în viziunea PSD-UDMR! Avantaje şi dezavantaje pentru romani!
Tema ultimelor zile din săptămana abia încheiată a fost regionalizarea sau Reorganizarea teritorial-administrativă a Roamaniei. Cred că aceasta trebuia făcută încă de prin 2005-2006, pentru ca 2007, anul primirii în UE să ne fi găsit pregătiţi măcar la acest capitol. Deci, ne aflăm într-o întarziere de cel puţin patru-cinci ani, ţinand cont că Adrian Năstase cocheta cu regionalizarea încă din 2003. Şi ced bine ra de s-ar fi făcut de-atunci, pentru că pe de-oparte, altele erau costurile la nivelul anilor 2003-2004, alta era creşterea eonomică, şi altfel eram priviţi de restul Europei. Pe de-altă parte, dacă s-ar fi făcut la timp, cu certiudine, s-ar fi scurtat şi perioada recesiunii, precum şi costurile sociale generate de criză. Ar trebui să se gandească la economiile făcute numai prin desfiinţarea a 33 de consilii judeţene şi a tot atator prefecturi, cu infrastructurile lor cu tot. Adică, azi am fi avut cu 33 de preşedinţi de consilii judeţene şi 66 de vicepreşedinţi, cu 33 de prefecţi şi 33 de subprefecţi mai puţini decat avem, plus cateva sute sau mii de directori şi directoraşi de prin consilii si prefecturi, cu peste 1000 de consilieri judeţeni mai puţin, şi cu peste 120.000 de funcţionari publici mai puţini decat avem azi. La aceasta se adaugă destructurarea mafiei baronilor locali.Vi se pare prea mică provocarea?! Ei bine, vi se pare doar. Adevărul este că foarte puţine formaţiuni politice sunt dispuse azi să renunţe la infrastrurile lor din teritoriul actualelor judeţe. O reorganizare făcută numai pe şapte-opt euro-regiuni sau judeţe, ar însemna destructurarea infrastructuriilor politice anterioare, a polarizărilor politice şi mai ales destructurarea mafiilor din jurul baronilor locali şi a camarilelor acestora. Recunosc faptul că această nouă reorganizare teritorială a Romaniei ar duce la răstrurnări, unele chiar spectaculoase, în plan politic, economic şi social. Mai mult decat atat, această reorganizare a Romaniei ar transforma-o într-un stat cu adevărat european, suplu şi modern, care să răspundă provocărilor noului statut de ţară membră UE şi NATO. Desigur că PSD nu are de ce-şi dori o reorganizare a administrativ-teritoarială a Romaniei, avand în teritoriu o infrastructură de invidiat, avand şi o liotă de primari, preşedinţi, vicepreşedinţi consilieri judeţeni cu care a caştigat atate campanii electorale. Pe de-altă parte o simplă reorganizare teritorială, fie şi doar în opt euro-regiuni, fără o simplificare administrativă lărgită, fără o legislaţie suplă şi coerentă, fără instituţii publice care să funcţioneze brici, fără valori şi competenţe de excepţie în fruntea lor, totul se poate transforma într-un eşec nu doar răsunător, ci şi usturător, pentru întreaga clasă politică romanească.
Ar fi însă o foarte mare prostie revenirrea la un Parlament unicameral, gen Marea Adunare Naţională. Cum la fel de mare ar fi prostia suprapunerii actualelor judeţe, a încă opt euro-regiuni. Adică în loc să simplificăm infrastructura existentă şi să reducem birocraţia, le amplificăm. Şi pentru ce? Pentru că de furat tot se va fura. În oricare dintre situaţii, tot se va da mită electorală. Tot se va practica turismul electoral. Iar în actuala conjunctură caştigă de regulă nu cel care caştigă, ci acela care numără voturile. Şi-atunci pentru ce toată tevatura asta în jurul, poate singurei măsuri relevante, luată de guvernarea Boc!? Revenind la povestea cu Parlamentul unicameral, dacă s-ar produce o asemena prostie s-ar da senzaţia că Romania nu poate trăi în democraţie mai mult de 20-22 de ani şi că singura noastră vocaţie este să schimbăm dictaturile ca pe nişte şosete. Cat priveşte tentativele repetate a tandemului Băsescu-Boc, de a reveni la anumite forme de autoritarism, ar trebui să ne reamintim că nu sunt singulare. Asemenea tentative, poate chiar mai accentuate a avut şi tandemul Adrian Năstase-Iliescu în perioada 2000-2004.
Avantajele şi dezavantajele regionalizării Romaniei, pentru romanii de rand
Cei care caştigă cu adevărat din regionalizarea Romaniei sunt romanii de rand, cu condiţia desigur, ca regionalizarea să se facă pe bune, ca la carte. După modele deja consacrate şi nu în stilul nostru „original”. Altminteri, toată lumea nu ar avea decat de pierdut. În ce ar consta avantajele regionalizării pentru romanii de rand? Întai de toate ar fi diminuat numărul funcţionarilor publici de prin birouri şi de la ghişee. S-ar reduce astfel birocraţia, sfanta şpagă, sintagme de genul du-te acasă şi revin-o şi maine, adică purtatul pe drumuri sau cu vorba a cetăţenilor. Apoi, mare parte din banii rezultaţi din taxele şi impozitele plătite de romani nu ar mai lua drumul Capitalei, ci vor rămane să fie investiţi în euroregiunea respectiv. Amennţarea cu „pisica” UDMR-istă numită Ţinutul Secuiesc, este o gogoriţă. Şi aceasta, pentru că atat Ungaria, cat şi Roamnia sunt state membre UE şi NATO, iar cele două organisme nu ar permite niciodată un conflict între graniţele UE. Dezavantajele romanilor de rand în situaţia reorganizării teritoriale a Romaniei sunt ca şi inexistente. Poveştile cu plimbatul prin capiatala euroregiunii ţin de SF. Problema audienţelor la prefect sau preşedintele CJ, se poate rezolva pe alte căi, spre exemplu prin deplasările acestora în teritoroiu pentru a ţine audienţele la faţa locului. Nu de-altceva dar şi-ar justifica astfel şi salariul pe care îl primesc. Ori, după caz şi-ar putea trimite un subprefect sau un vicepreşedinte. Aşadar soluţii există, mai trebuie doar puţintică voinţă. Ştefan Dumitru Afrimescu
vineri, 10 iunie 2011
Încă un faliment în lumea presei-Timpul" a ajuns sub timpuri
"Timpul" a ajuns sub timpuri şi a falimentat!
Trist, dar adevărat, zzi 10 iunie 2011 a mai faliment o publicaţie din peisajul presei romaneşti. Despre conducerea ziarului "Timpul" în frunte cu PMB, sau despre cei care au făcut parzte din redacţia "Timpul", se putea spune orice, dar că nu ar fi fost nişte profesionişti, nu poate spune nimeni. Dimpotrivă, cu toţii sunt jurnalişti de prima mană. Păcat.
Trist, dar adevărat, zzi 10 iunie 2011 a mai faliment o publicaţie din peisajul presei romaneşti. Despre conducerea ziarului "Timpul" în frunte cu PMB, sau despre cei care au făcut parzte din redacţia "Timpul", se putea spune orice, dar că nu ar fi fost nişte profesionişti, nu poate spune nimeni. Dimpotrivă, cu toţii sunt jurnalişti de prima mană. Păcat.
joi, 9 iunie 2011
DEZVĂLUIRI-Scurt tratat despre cum se fură la Caracăl pe "mană" cu autorităţile, un apartament de 3 camere în buricul targului şi un teren de 5,5 ha
În curand o anchetă despre cum se fură la Caracal, pe mană cu autorităţile locale, un apartament de 3 camere, situat în buricul targului şi un teren arabil de 50.500 mp!