Despre romani şi rezistenţa lor la reforme

Despre romani şi rezistenţa lor la reforme

Despre romani şi calităţile şi/sau defectele lor s-a tot scris, dar despre rezistenţa romanilor la reformele iniţiate de guvern şi guvernanţi, oricare ar fi fost aceia şi oricum se va fi numit acel guvern: Văcăroiu, Ciorbea, Radu Vasile, Tăriceanu, Adrian Năstase, Boc sau oricum s-ar numi acel premier. E drept că Văcăroiu, Radu Vasile şi Năstase nici nu s-au spetit implementand oarece reforme. Din acest motiv, dar nu numai, Romania a tot bătut pasul pe loc la capitolele restructurări, reforme, reformare. Practic niciun domeniu din Romania, fie că se numeşte Poliţie, Justiţie, Învăţămant, Sănătate, Cultură, Economie sau Cercetare, au rămas încremenite în comunism, sistemul de tristă amintire al economiei de comandă. Totul se explică prin: rezistenţa unor romani la pierderea sau renunţarea de bună voie, la unele privilegii, deţinute de ani sau chiar zeci de ani de zile, la lipsa de informare corectă, la lipsa de comunicare explicită şi coerentă dintre guvernanţi şi cei guvernaţi, prin incoerenţa măsurilor reformtoare şi aplicarea lor, prin lipsa de tact a guvernanţilor, prin absenţa unor strategii pe termen scurt, mediu şi lung, însoţite de alternative la fel de viabile, studii solide aplicate anterior în diferite state. Există un păcat al politicienilor romani, acela de a avea pretenţia că sunt inventatorii apei calde, a roţii sau mersului pe jos, deşi au fost inventate cu mii de ani în urmă.
Pe de-altă parte, romanii nu sunt nici mai buni, dar nici mai răi, decat grecii, să zicem decat cehii sau englezii, nu sunt nici mai leneşi sau mai harnici decat cei numiţi anterior, poate muncesc mai haotic, or fi poate mai îndărătnici, or avea poate unele lacune datorate lipsei de informaţie, dar cu siguranţă nu sunt proşti. Sigur avem şi noi “faliţii” noştri, respectiv “uscăturile” noastre, dar nu cred că trebuie generalizat acest ultim aspect.
Referitor la politicieni, guvernanţi şi înalţi demnitari: ar trebui să nu ne mai tot lamentăm, doar sunt cei pe care îi merităm. Romanii i-au trimis acolo, pentru ai reprezenta. Atata timp cat romanii se lasă mituiţi cu un litru de ulei, 1 kg de zahăr şi unul de făină sau mălai, de ce se mai miră că în Parlament, în Executiv sau prin ministere au ajuns politicieni care habar n-au cu ce se mănancă funcţiile în care au fost unşi, pe pile şi relaţii şi în baza carnetelor de partid? Eu sau tu i-ai pus pe romani să-i voteze pe cei care le-au dat 50 sau 100 de lei, pentru un vot?
Sigur, trebuie să muncim, poate nu neapărat mai mult , dar cu siguranţă ceva mai eficient, mai responsabil şi mai competent. Dar marea problem este o constituie locurile de muncă. Nu-I poţi cere unui popor să iasă la muncă sau să pună osul la treabă, cată vreme tu Guvern nu-i creezi front de lucru, nu creezi facilităţi investitorilor, pentru a creea la randul lor locuri de muncă, dacă tu stat nu eşti în stare, prin facilităţi înţelegand ieftinirea locului de muncă creat, prin reducerea numărului de taxe şi impozite, dar şi a coantumului lor. Pană atunci, pană nu se vor întampla toate acestea, mare lucru nu se va schimba în Romania, iar romanii cu atat mai puţin vor avea motive să se schimbe, astfel încat vom continua să ne învartim în jurul cozii, să tot batem pasul pe loc.

Corupţia, infracţiunile economice, furturile, vor fi ţinute sub control, atunci, şi numai atunci, cand în Romania se va trăi decent. Pană atunci, vom continua să ne lamentăm, aruncad vina cand pe un segment social, cand pe altul, cand pe politicieni, cand pe cetăţeni sau pe investitori. S-a pornit alan-dala şi aşa se v-a continua, pană se v-a gripa întregul sistem. Dar, nu mai e mult pană departe, şi vom ajunge şi acolo! Şi-atunci, să vezi!
Ştefan Dumitru Afrimescu