Despre 2011 cu manie!

Despre 2011, cu manie!
Dacă ţări ca Portugalia, Spania, Ungaria, Bulgaria şi Slovacia, au reuşit să depăşească momentul de varf de criză, iar altele ca Polonia, Cehia, Germania şi Franţa nici nu au cunoscut-o, Romania se zbate de mai bine de doi ani în cea mai profundă criză de după 1933. Cum-necum, cu bune şi cu rele, am trecut şi al doilea an consecutiv de recesiune economică şi nu numai. Am păşit, cum altfel, decat tot cu bune şi cu rele, şi în al treilea an de criză. De-această dată însă, recesiunea este instituţionalizată. Măsurile punitive luate anul trecut doar prin ordonanţe de urgenţă, acum sunt întărite prin legi asumate de Executv în Parlament şi promulgate de Preşedinţie. De-acum, niciun roman nu mai poate spune că reducerea salariilor ar fi ilegală sau că, majorările de taxe, impozite, accize şi de TVA, ar fi abusive. Astfel că, de-acum, toţi cei care n-am reuşit să “dăm colţul” în 2009 sau 2010, s-ar putea să regretăm aceea neşansă, tot anul 2011. Şi aceasta pentru că 2011 se-anunţă a fi varful de criză în Romania. Scriam la sfarşitul anului 2009, ce avea să ne aştepte în 2010. Mulţi îşi vor fi zis citind acea introspecţie în viitorul imediat că fabulez. Ei bine, nu numai că nu am fabulat, dar m-am dovedit oarecum optimist. Acum însă, cand lucrurile sunt deja tranşate, Legea Bugetului, cea a salarizării unitare şi a pensiilor unitare, fiind déjà promulgate, 2011 se conturează a fi şi mai dur decat 2010. TVA-ului crescut la 24%, i se va adăuga o inflaţie destul de probabil formată din două cifre, salariilor diminuate cu 25%, o rată a şomajului tot din două cifre, o majorare a accizelor la carburanţi (benzina şi motorina s-au scumpit déjà la pompe), urmează tutun, alcool şi cafea şi o creştere aberantă şi în lanţ a preţurilor la gaze, la paine, carne, ulei şi zahăr, la întreţinere. Va continua înăsprirea condiţiilor de creditare internă şi externă, şi o degradare continuă a învăţămantului, sănătăţii şi asistenţei sociale. Cui datorăm toate acestea? În primul rand lipsei investiţiilor pe termen scurt şi mediu, apoi întarzierii adoptării unor măsuri viabile anticriză, corupţiei din sanul instituţiilor statului, tolerării economiei subterane, a celei gri sau negre, mafiilor politico-economice, criminalităţii econoomico-financiare. Au fost luate din păcate doar măsuri punitive şi aproape de loc măsuri de relansare economică, de ieşire din recesiune, cele adoptate fiind doar nişte paliative. În loc să relaxeze taxele şi impozitele, pentru a face din Romania o ţară atrctivă din punct de vedere investiţional, Executivul a creat noi taxe şi le-a majorat pe cele existente, determinand investitorii să-şi mute afacerile în Bulgaria, Serbia şi Republica Moldova. În loc să restructureze aparatul guvernamental şi să reformeze poliţia, justiţia şi serviciile de informaţii Executivul a preferat să concedieze pe de-oparte şi pe de-altă parte să facă angajări din randuiile clientelei politice. De peste doi ani se tot vorbeşte de reformarea statului. A văzut cineva vreo reformă în Romania ultimilor 20 de ani? Romania trebuie întai de toate modernizată ca stat al mileniului trei. Dar, pentru reformare şi modernizare, Romania ar avea nevoie măcar de doi predecesori: de un Carol I şi de un I:C:Brătianu. Cu ceea ce avem acum pe piaţa politică nu vom reforma şi moderniza nimic, niciodată. Nici măcar un canton de cale ferată. Pentru a taxa, impozita şi fiscaliza trebuie mai întai să ai ce. Adică să produci. Să ai producţie. Apoi, să ai unde s-o vinzi. Pentru produce şi apoi a vinde, trebuie să ai o infrastructură compatibilă cu mileniul trei: drumuri ca-n palmă, cale ferată sigură, porturi şi aeroporturi, flotă comercială maritimă şi aeriană performante şi forţă de muncă supercalificată. Din păcate, forţa noastră de muncă supercalificată este aproape alungată din ţară ca şi cum aici nu ar mai fi nevoie de ea. Ca şi cum aici, ar fi de prisos. Iar dacă s-ar încăpăţana să rămană, ar fi trimisă în şomaj, marginalizată şi înlocuită cu rudele, pilele şi relaţiile celor aflaţi la putere. Ce competenţă, care valoare, despre ce elite ar mai putea fi vorba în Romania, cand totul se rezumă la pile, cunoştinţe şi relaţii, la apartenenţele politice la un partid sau altul aflate la Putere, la un grup sau altul de interese, la o sferă sau alta de influienţă?! Cui mai trebuiesc elitele, valoarea, competenţa?! Cui, cand în vremuri de criză, în Romania şi doar în Romania, acestea sunt primele sacrificate? Ce pun în locul lor guvernanţii? Păi, ce altceva, decat veleitari! Locul profesioniştilor e luat de amatori! Locul valorilor, de nonvalori. Al elitelor, de pseudoelite, al competenţei, de incopetenţă. Cei care reuşeşsc, sunt doar “descucăreţii”. Cei care fac şi acceptă compromisul de orice natură ar fi. Dacă sunt sau nu motive de-a privi sau de a ne referi la 2011 cu manie, ţine pană la urmă de opţiunea fiecăruia. Şi unii, poate nici nu au motive s-o facă încă de pe-acim. Puţintică răbdare însă, căci n-au trecut decat trei zile din noul an şi déjà s-au scumăit la pompe carburanţii, s-a majorat taxa la autoturisme, a crescut preţul RCA-ului, asigurarea obligatorie a locuinţei bate la uşă, la fel noul Cod al Muncii şi lista poate continua. ş.d.afrimescu