La Multi ani Romania MEA!

La Multi Ani Romania MEA!

La MulţI ani România Mea!
Nu. Nu visaţi, citind titlul de mai sus. L-am scris şi-l repet: La Mulţi Ani România Mea! Exact, României mele, şi nu României lor, La mulţi Ani!La Mulţi Ani României de prin canale, de prin boscheţi, de prin subsolurile blocurilor, de pe băncile din parcuri şi staţiile de autobuze, L a Mulţi Ani!. La Mulţi Ani României interbelice. La Mulţi Ani României MORALE, care sper să mai exite, măcar în străfundurile Ei, României Reale, României Profunde. La dracu cu românia băseştilor, geoanilor, hrebenciucilor, oprişenilor, mazăricilor, nicoleştilor, văcăroilor, vanghelilor, vadimilor, blondelor de la drept, ridzelor,bourenilor,“abramburicelor” ş.a.m.d. La Mulţi Anii Româniilor numite Creangă, Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Blaga, Eliade, Ionesco, Nichita, Grigorescu, Luchian etc . La Mulţi ANI României Brătienilor, României lui Coposu şi României făptuitorilor Marii Uniri din anul de graţie 1918. De ce Româniilor celor enumeraţi? Pentru că azi, la 91 de ani de-atunci, România acestor ani este mai diviztă ca niciodată. România de azi este mai dezbinată şi mai devastată ca niciodată şi asta fără ca măcar să se fi tras un singur glonţ. Dovadă? Vedeţi ce s-a întâmplat azi, 1 Decembrie 2009, chiar de Ziua Naţională a României, e drept, a unei Românii a LOR. Astfel, în loc de unitatea la care ne-am fi aşteptat, Timişoara, fiind “Capitala” reconcilierii, ne-am trezit cu o Timişoară mai dezbinată ca niciodată în ultimii 20 de ani. Iată pentru ce sunt nevoit să spun LA Mulţi Ani, Româniilor celor de mai sus, care cu siguranţă că azi s-au răsucit cu toţii în morminte. Recunosc totuşi că nu sunt de partea celor care vor o reconciliere cu orice preţ sau conjuncturală. Totuşi, măcar azi, de ziua unităţii tuturor românilor, puteam fi mai concilianţi măcar cu noi înşine. Măcar de ochii lumii. Mă întreb şi eu ce v-a fi zis Europa, uitându-se la ce s-a întâmplat azi la Timişoara, chiar de ziua naţionale a României?! Parcă o şi vd dându-şi coate şi întrebându-se: “Ce dracului mai caută şi ăştia alături de noi?!” Aceasta e ste imaginea transmisă Europei, de către români, chiar de ziua naţională a ţării lor. Păcat.” Păcat de sângele vărsat”, în zilele de 15, 16, 17, 18, 19, 20, şi 21 decembrie 1989, pe scările Catedralei din Timişoara. Păcat că ţara asta e locuită de români. Ştefan Dumitru Afrimescu