Alegeri cu turism electoral, mii de nereguli,fraude şi "brăşări- Lecţia 22 noiembrie

Lecţia 22 noiembrie

“Lecţia” 22 noiembrie Alegeri cu turism electoral, mii de nereguli, fraude şi “brăţări” de inox!
S-a furat! S-a furat cu microbuzele, cu atocarele, cu Secţiile de Vot Speciale. S-a furat nu numai în ţară, ci şi în Italia, Spania, Germania, SUA şi Chişinău. S-a furat oriunde au votat românii. Din cauza proastei organizări s-a stat la cozi cu jumătăţile de zi şi cu peste 1,5 miliaone de alegători, care nu au mai apucat să-şi exprime votul, majoritatea fiind studenţi. Iar acolo unde nu s-a furat, s-a mers cu şantajul.
Alegeri aşadar, cu peste 1,5 milioane de alegători la cozi, care nu au mai apucat să voteze, cu alegători pe post de turişti electorali, cu zeci de mii de nereguli, cu zeci de mii de fraude, cu zeci de dosare şi cu doar câteva arestări. Sub aceste „zodii” au stat alegerile primului tur la prezidenţiale. Au fost probleme care se repetă de-aproape 20 de ani. Cu toate acestea, aş spune că, chiar în ciuda lecţiilor primite în aceşti ultimi 20 de ani, românii tot n-au înţeles nimic. Mai mult, nu ne-am vindecat nici măcar acum de autoritarism, cum de altfel, nici de foştii comunişti. Cât priveşte Argeşul, a rămas acelaşi judeţ roşu în „ţara” brătienilor, PSD Argeş, înregistrând dublu procentelor PDL şi/sau PNL! Eşecul PNL, al PNL deci, şi nu al liderului Crin Antonescu, trebuie musai analizat. Analize trebuiesc făcute şi asupra provenienţei sumelor şi a costului alegerilor la PSD şi PDL, precum şi la fiecare dintre ce doi candidaţi în parte. Până ce nu vor fi clarificate aceste aspecte ar trebui să nu aibă loc turul doi, pentru că odată ajuns preşedinte unul dintre cei doi prezidenţiabili, va obţine şi imunitate faţă de orice ar însemna cercetare, instanţă etc. Stefan Dumitru Afrimescu

Alegerile ca la români

Alegerile...

Alegerile ca la români
Suntem, destul de probabil, unici în lume. Oricum, în Europa suntem cu siguranţaunici.Se pare că nimic din ceea ce avusesem moral, ca naţie, nu am reuşit să mai păstrat. Nici măcar bunul simţ. Totul a fost topit în retortele socialism-comunismului “multilateral dezvoltat”. Este şi motivul pentru care cered că ne meritam şi situaţia în care am fost aduşi şi soarta şi conducătorii. Votaţii domnilor tot pe cei care ne-au adus unde ne aflăm. Mai mult, vă rog să-i şi felicitaţi. Nu chiar oricene poate aduce o ţară, de la o creştere economică de aproape + 8%, la minus 8%., ceea ce înseamnă o recesiune de minus 16%. Votaţii! După atâtea “performanţe” mai merită măcar încă un mandate, dar…după gratii. Adică, acolo, unde le era de ani de zile locul. Şi încă ceva, “felicitări” şi celor care s-au lăsat cumpăraţi. Meritaţi aceleaşi gratii. “Succesuri”! S.D.A.

Criză, criză, dar să fie şi la Preşedinţie şi prin ministere!

Criză, criză, dar să fie şi la Preşedinţie şi ministere! Buget prezidenţial majorat numai la bunuri şi sevicii cu 75%!
Hotărât lucru această criză este la noi la români, pentru unii mumă, pentru alţii ciumă! A devenit extrem de..selectivă, mai ales cu unele instituţii ale statului, pe care a ales să nu afecteze veniturile în aceeaşi măsură ca pe-ale altora, de parcă unele sunt mai egale decât altele sau nu arfi ale aceleeaşi Românii. Ba mai mult decât atât, unele instituţii sfidându-i şi pe români şi criza şi-au majorat bugetele chiar şi cu 75% faţă de anul trecut. Şi măcar de-ar fi la nişte capitole mai acătări, indispensabile bunului mers al treburilor statului. Dimpotrivă! Dovada? Iată-le: cheltuieli cu personalul-peste 13 milioane RONI, cu 20% mai mult ca anul trecut; bunuri şi servicii-29 mil. RONIm cu 75% mai mult ca în 2006; deplasări externe-aproape 1 mil de euro, peste 9 mil RONI, cu 50% mai mult decât anul trecut; deplasări interne-peste 1 mil RONI, faţă de 700.000 RONI în 1008; protocol-1,5 mil. RONI, cu 50% mai mult decât anul trecut; transport- cheltuieli majorate de 32 de ori faţă de 2008, de la 3000 RONI, la 100.000 RONI; cheltuieli cu personalul-29,78 mil RONI, în creştere cu 51, 87 faţă de 2008; achiziţii de maşini, echipamente şi mijloace de transport-450.000 RONI, în creştere cu 57,89% faţă de 2008, care a fost de 285.000 RONI.. Schema de personal a Cotrocenilor este de 260 angajaţi dinn care: 11 consilieri prezidenţiali, 17 consilieri de stat, 29 de persoane cu demnitate publică şi 121 posturi pentru personal de specialitate. Astfel, veniturile Administraţiei Prezidenţiale în 2009 ajung la 3,3 mil. RONI, în creştere cu 35,2% faţă de 2008, din care, 3,1 mil. RONI reprezintănumai cheltuieli de personal.
Potrivit proiectului de buget avizat de parlamentari, 85% din total venituri, vor fi alocate în 2009 pentru întărirea capacităţii insituţionale a preşedinţiei, 6% pentru punerea în valoare a Muzeului Cotroceni şi 9%, pentru sistemul naţional de decorări. Şi toate acstea se întâlnesc doar la Preşedinţie, fără să mai amintim de cheltuielile Ministerului Turismului, la cele făcute de Ministerul Tineretului şi Sportului sau la cele de la Mediu. Prin urmare dacă tot e criză, atunci să fie pentru toţi şi mai ales pentru instituţiile statului. Ştefan Dumitru Afrimescu

EBA face vizite tot mai frecvente iubitului din Argeş

EBA face vizite tot mai frecvente iubitului din Argeş
După cum deja este cunoscut, mezina prezidenţială, europarlamentarul Elena Băsescu, alias EBA, are de mai bine de şase luni o nouă relaţie după cea eşuată cu Hrebi jr.De data aceasta, noua sa relaţie se numeşte Syda, alias Bogdan Ionescu şi este un tânăr argeşan, originar din comuna Mălureni. De câteva zile EBA, poartă cu mândrie un superb inel de logodnă, estimat la peste 15.000 de euro, oferit de Syda chiar la Paris. Dacă EBA a ajuns europarlamentar fiind “fata lu’ tata” şi mezină prezidenţială, Syda, alias Bogdan Ionescu este unul dintre cei mai tineri oameni de afaceri de success. Sătenii din Mălureni, povestesc, că de foarte multe ori, mezina prezidenţială vine împreună cu noul său ales la locuinţa acestuia de la la ţară, o vilă cochetă şi dotată cu jacudzii, piscină şi terenuri de tenis. Vecinii tânărului argeşan din Mălureni mai cred că e o chestiune de numai câteva luni până ce Eba şi Bogdan îşi vor pune “pirostriile” şi vor spune “da” în faţa ofiţerului stării civile, acordul prezidenţial fiind dat în direct pe un post de televiziune: “Mai bine Syda şi mai sănătos, decât Hrebenciuc”, a declarat Tran Băsescu la Pro TV. Ştefan Dumitru Afrimescu

România paradoxală

România paradoxală-Abandonul, o soluţie!


România paradoxală! Abandonul-soluţia unei ţări încremenită între turneee electorale, executive fantomă şi guvernări interimare?!
Hotărât lucru trăim într-o Românie paradoxală! Pe de-oparte suntem anunţaţi că nu vor mai fi bani pentru pensii şi salariile bugaterilor pe luna decembrie şi, pe de-altă parte, candidaţii la preşedinţie abia mai fac faţă turneelor eletorale, iar Geoană şi Băsescu aruncă cu milioane de euro în pomeni electorale, materiale promoţionale şi autocare cu „mitingişti de profesie”, aduşi din diferite judeţe ale patriei în capitalele altor judeţe, ca Argeş, Dolj, Buzău, Timiş sau Constanţa, unde la loc de frunte au fost micii, berea şi manelele, asezonate cu discursurile sforăitoare ale candidaţilor la preşedinţie, Geoană şi Băsescu, doi dintre „dalmaţienii” la prezidenţialele de peste nici două săptămâni. Numai din Piaţa Milea din Piteşti au fost adunate, în urma mitingului electoral al lui Traian Băsescu, 48 de tone de deşeuri menajere În tot acest timp, la Cotroceni se fac şi se desfac guverne fantomă, se desemnează premieri marionetă, iar majoritatea parlamentară existentă şi „premierul” neamţ Klaus Iohannis, agreat de trei partide parlamentare, rămân ignoraţi de încă preşedintele în exerciţiu, de mai bine de-o lună de zile.
Perspectivele „care este”, ale unei Românii încremenită!
Dacă România va continua să rămână instabilă politic, respectiv, cu un Executiv demis, cu miniştri interimari, inclusiv la „Interne”, ministerul care va gestiona scrutinul prezidenţial, atunci ne vom scufunda definitiv în haos, iar perspectivele unei astfel de Românii sunt dintre cele mai sumbre. Întâi de toate, va fi contestat scrutinul prezidenţial din 22 noiembrie-6 decembrie. România va fi ocolită de investitori, dar şi de instituţiile financiare internaţionale:FMI, Banca Mondială, BERD, BIRD şi/sau Comsiliul Europei, pentru că nicio asemenea instituţie nu va semna niciodată vreun document oficial cu un Guvern interimar. Nici perspectivele post electorale nu sunt mai roze. Datorită blocajului instituţional, viitorul preşedinte va fi nevoit să dizolve Parlamentul şi să declanşeze procedurile alegerilor anticipate, „anticipate”, care vor fi organizate, fie de către acelaşi Executiv Boc 2, Boc 3 sau 4, fie de un alt Guvern, dar tot interimar. Apoi, procedurile alegerilor anticipate vor dura şi ele până prin primavara anului 2010, alegerile propriu zise urmând să aibă loc destul de probabil, abia în jurul Paştelui. Aceasta presupune încă aproape patru luni de imobilism, de încremenire în aşteptare, de izolare internaţională, de stagnare a puţinelor proiecte aflate în derulare şi de adâncirea crizei şi recesiunii economice. Cea care are de pierdut într-o astfel de situaţie este desigur, România. Dar, nu România celor „care este”, ci România reală. România profundă, a celor cu datorii nu numai la bănci sau leasing, ci mai ales a celor cu datorii la întreţinerea de la bloc, la utilităţi, cum sunt apa, gazele, canalul, cablul şi curentul electric. A României celor ca sunt „talpa ţării”.
Abandonul - o soluţie?
Ce mai presupune cantonarea unor politicieni în zona gri a interimatelor, a instabilităţii politice, suprapuse peste criza economică şi morală în care se află România? Păi, cine îşi mai doreşte să discute, să semneze documente sau să negocieze cu un Guvern demis? Ceea ce înseamnă îndepărtarea unor investitori interesaţi să investescă în România, alungarea acelor investitori aflaţi deja în România, izoloarea externă de cetre instituţiile financiare internaţionale, de care România este dependentă cel puţin pe termen mediu, discreditarea clasei politice, a statului român, afectarea imagologică a României. Şi cine va fi declarat direct răspunzător de toate acestea? Nimeni, desigur! Cum să declari răspunzător un Guvern demis, un preşedinte aflat în campanie electorală sau nişte partide, aflate la fel în campanie electorală?! Cineva însă, tot va trebui să dea socoteală, şi aceasta s-ar putea să se petreacă mai curând decât ne putem imagina. Poate chiar în turul doi al prezidenţialelor din 6 decembrie. Iată şi motivul pentru care cred că, acei prezidenţiabili care se simt responsabili de situaţia în care a fost adusă România, ar trebui să abandoneze cursa pentru Cotroceni. Să se retragă definitiv şi-n linişte, fară prea mult tam-tam, atât din viaţa politică, cât şi din cea publică. Prezenţa lor, fie şi într-o cursă electorală, este deja mult prea toxică, pentru România. Este de altfel preferabil un abandon în linişte, unui eşec răsunător. Unei înfrângeri ruşinoase, pe care s-o poată pune, cum altfel, decât pe seama fraudei electorale! A „turismului” electoral! Deşi ei vor primii care vor produce frauda. Care vor apela la „turismul” electoral. Un fel de „hoţii strigă, hoţii”, arătând unul spre celălalt şi fiecare având „dreptatea”lui!
Bomboana pe colivă-o vizită la Moscova
După cum este cunoscut, politica externă este al doilea apanaj al preşedintelui României după acela de comandant suprem al armatei. Probabil că aşa o fi gândit şi Mircea Geoană, candidatul PSD la Preşedinţie atunci când a decis să facă o vizită la Moskova. Numai că, s-a dovedit a fi fost total inoportună, întrucât vizita a fost una privată, deşi mister Geoană este ditamai preşedintele Senatului şi vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), unde se discutau şi directive ale UE şi NATO. Şi, dacă în vizitele interne, liderul PSD nu pleacă niciodată fără liota de televiziuni, la Moskova, Mircea Geoană a plecat pe „şest”. Totul a fost ţinut secret, nu numai numele persoanelor cu care s-a întâlnit Geoană la Moscova sau subiectele discutate, ci şi scopul vizitei şi chiar vizita în sine. Toate acestea, până mai zilele trecute, când „serviciile” au hotărât ca infosrmaţia să „transpire” şi în presă. Şi...a „transpirat”! Situaţie de care ceilalţi contracandidaţi ai lui Geoană n-au ezitat să profite, somându-l să se „spovedească” public: „De unde să ştim că dl. Geoană nu s-a dus la Moscova pentru a obţine sprijin financiar sau logistic, pentru a le folosi în campania electorală, contra unor secrete de stat?”, se întrebă contracandidaţii lui Geoană la preşedinţie. Cert este, că vizită „incognito” la Moscova efectuată de Mircea Geoană ar putea să reprezinte „bomboana pe coliva” propriei curse pentru Cotroceni. Ştefan Dumitru Afrimescu

"Dalmaţienii" prezidenţialelor

Dezvăluiri incendiare în România "care este"!

Dalmaţienii” de la prezidenţiale! Dezvăluiri incendiare în România “care este”!
Eterna şi fascinanta Românie trăieşte, căci până să le traverseze va mai dura, poate cele mai profunde crize post-decembriste. Astfel, peste criza morală şi cea economic s-a instalat criza politică, iar peste cele trei crize se instalează noua gripă porcină A/H1N1. Şi, poate că “bucuroşi le-am duce toate”, dacă peste toate acestea nu s-ar suprapune una dintre cele mai dure campanii electorale pentru Cotroceni. Campanie, care presupune întruniri publice, mitinguri electorale, lansări şi relansări ale candidaţilor şi bine-nţeles cunoscutele pomeni electorale, care la rândul lor pot transmite temutul virus AH1N1. Cu toate acestea, nimic nu pare ai mai opri pe politicieni în a se iţi pe “sticle”, în a se da în spectacole, care, mai de care, mai groteşti sau în aş da la “geoale”, indiferent de împrejurări.
Aceasta e România “care este”! România reală este cea cu probleme existenţiale, cea înfometată, cea datoare, nu numai la bănci, ci şi la FMI, cea cu rate neachitate de la sfârşitul anului 2008, cea care moare cu zile prin spitalele patriei, cea care moare cu dreptatea în mână pe holurile instanţelor. Aceasta este România reală. România “care este”, e cea a celor de teapa lui Băsescu, Boureanu, Dragnea, Geoană, Mazăre, Năstase, Nicolescu, Oprescu, Oprişan şi bine-nţeles, Vanghelie. De-aproape 20 de ani, România reală asistă de pe margini, de loc neputincioasă, la circul făcut de cei din România “care este”. O bună parte dintre cei din România reală şi-au frecat mâinile de satisfacţie, văzând ce “spectacole” pot da aleşii lor, aşa încât , cei mai mulţi au renunţat nu numai la spectacolele reale, date de profesioniştii scenei, ci şi la filme, lecturi, mişcare şi chiar la raţiune, totul de dragul circului politic şi/sau electoral. Pe de-altă parte, cum să nu rămâi siderat ca roman din România reală, când auzi că Traian Băsescu l-a şantajat pe Adrian Năstase în 2004 cu un dosar şi nenumătrate fotografii care îl aveau ca protagonist pe contra candidatul la preşedinţie Adrian Năstase. Fotografiile îl înfăţişau pe Năstase în mijlocul unui grup de homosexuali, iar dosarul era unul de urmărire, deverile sexuale fiind interzise în fostul Regim comunist. Dosar şi fotografi absolute reale, pe care le-a deţinut şi câteva redacţii centrale ca România Liberă, Ziua şi Evenimentul, încă din vara preelectorală a anului 2004. De ce nu le-a făcut publice încă de-atunci? Deja este problema patronilor celor trei cotidiane, a directorilor lor şi a redactorilor şefi, care au interzis publicarea acelor documente. Cert este, că în timp ce dosarul şi fotografiile cu scene homo dintre Năstase şi grupul de tineri homosexuali, făceau deliciul unor “moguli” şi “tonomate” din media centrale, Adrian Năstase “bătea” ţara în lung şi-n lat cu elicopterele şi lansa proiectul “Trofeul Calităţii cu Năstase preşedinte”, priect electoral prin care agenţii economici privaţi şi de stat au fost spoliaţi cu peste 2 milioane euro. Numai că, exact la momentul potrivit, Băsescu i-a arătat lui Năstase “pisica”, numită “dosarul de urmărire” şi “fotografiile cu scenele fierbimnţi de gay”.Însă, starea de “Tânăr şi neliniştit” a lui Năstase este cel mai bine cunoscută de către Ristea Priboi, ofiţerul SECU, căruia ex-premierul Năstase îşi turna apoi toţi partenerii gay. E drept însă, că Priboiu’ e fugit de vreo patru ani din ţară, dar “prietenii” ştiu de unde să-l salte şi aşteaptă doar momentul potrivit. O fază exersată şi cu “Stolo”, care ca, şi Năstase, are şi el vreo câteva “dosare” la sertar, unul fiind de fost ofiţer SECU, altul în urma afacerii “MegaPawaer”, dar şi-a unor privatizări cu “cântec”, făcute în perioada cât a fost prim-miinstru. Şi lista cu alţi “captive” ai lui Băsescu, poate continua cu nume ca Berceanu, Stoica,Videanu, Udrea, Oltean etc.
Nici Mircea Geoană nu este o uşă de biserică, aşa cum pare a lăsa să se-nţeleagă. Dimpotrivă. Cele două sau trei case din America, societăţile comerciale administrate de “cumnăţelul”, fost secretar de stat în Ministerul Finanţelor sub guvernarea CDR, apoi proprietăţile familiei Costea, al cărui ginere e liderul PSD Mircea Geoană, conturile acestuia din băncile americane, domiciliul familiei Geoană, care deşi deţine câteva prprietăţi în Bucureşti, contună să locuiască într-o ditamai vila a RAPPS, ca locuinţă de serviciu, pentru care plăteşte o chirie simbolică de numai 400-500 RONI/lună, başca apartenenţa tatălui lui Geoană la structurile fostei Securităţi, generalul Geoană fiind responsabilul cu tunelurile secrete ale lui Ceauşescu, la care se adaugă “ştampila” de “prostănac”, pusă de “tătucul” Iliescu. Şi, dacă Băsescu deţine câţiva “captivi” nominalizaţi mai sus, la Mircea Geoană lucrurile stau exact invers, Geoană este el “captivul” câtorva grupuri de interese din sânul PSD şi nu numai, şi-a unor “baroni” locali, tot ai PSD, ca Mazăre, Vanghelie, Dragnea, Oprişan, “guzganul rozaliu”, alias Hrebenciuc, “Grupul de la Cluj” etc., extreme de influienţi, care îi pot impune componenţa unui Executiv, adjudecarea unor funcţii de secretari de stat, directori de agenţii şi de deconcentrate etc.
Revenind la Traian Băsescu, dincolo de “captivii” prezidenţiali, are la rândul lui probleme grave, care în orice altă ţară din lumea civilizată l-ar recomanda ca neeligibil, pentru un nou mandat de şef al statului. Dacă ar fi să amintim numai de modul în care a intrat în posesia casei din str. “Mihăileanu”, de felulîn care odrazla cea mare şi achiziţionat apartamentul din complexul imobiliar Popoviciu, de stilul în care mezina “Eba” a ajuns europarlamentar, de afacerile fratelui prezidenţial făcute în zona muniţiior şi armamentului, de cum percepe Traian Băsescu mass media, pe care o împarte în “moguli” şi “tonomate”, apetitul prezidenţial, pentru populism, conflicte şi circ politic, precum şi apetenţa pentru nerespectarea unor promisiuni, chiar şi după ce le-a promulgat, deci neelectorale: “Voi demisiona la cinci minute după ce voi fi suspendat”! Vi se pare cumva că Traian Băsescu ar fi demisionat vreodată, după suspendare, din funcţia de preşedinte sau de locatar la Cotroceni?! “Voi majora salariile profesorilor în secunda doi după alegeri”! Au primit cumva profesorii salarii majorate şi…nu ştim noi? Başca, apartenenţa sa la fostele structuri securisto-comuniste: “Nu ştiu de ce românii trebuie să-şi aleagă un preşedinte între doi foşti comunişti”.
Dacă despre Geoană şi Băsescu se ştiu atâtea, despre cel de-al treilea candidat la preşedinţie, Crin Antonescu nu s-a aflat mai nimic. E drept însă, că nici n-au intrat zilele-n sac. Până pe 22 noiembrie mai sunt destule zile, iar până pe 6 decembrie mai sunt cel puţin trei săptămâni, timp în care se pot “fabrica” atâtea, dar un biet dosar! E drept că nu duce lipsă de “moguli” în PNL numai că mogulul liberal a interzis reclama polititică în paginile publicaţiilor lui, iar jurnaliştii care trudesc pe tarlaua sa, nu sunt tocmai nişte “tonomate”. A pornit de jos,, de la cea mai insignifiantă catedră de profesor de ţară, nu a locuit o clipă măcar în “Primăverii”. E drept că nu se descurcă foarte bine cu limba lui Shakespeare, dar decât engleza de “baltă” a lui Geoană Iliescu şi Băsescu, mai bine să se “descurce” în limba lui Voltaire. Adică, a diplomaţiei.
Sorin Oprescu, cel de-al patrulea candidat la preşedinţie, este un soi de ecuaţie cu mai multe nescunoscute decât credem unii dintre noi. Bunăoară: ştie cineva pentru ce candidează Sorin Oprescu? Dar pentru cine? Şi mă rog, al cui candidat este? Dar cât de independent o fi, faţă de spectrul politic sau de anumite grupuri de interese, sfere de influienţă etc.? Poate cineva să ne lămurească şi pe noi? (Aştept răspunsurile!). La cât este de “lunecos”, cred că nici el însuşi nu ar putea răspunde! Restul candidaţilor chiar nu contează pentru preşedinţie. Doar Vadim ar putea, în cazul unor anticipate, să readucă PRM-ul în Parlament. Ceea ce ar fi excat, tot ce-ar mai lipsi unui Parlament unicameral! Ştefan Dumitru Afrimescu