În ce ţară trăim?!...

...Şi ce mai clasă politică avem!

În ce ţară trăim? Şi ce mai clasă politică avem?!
Hotărât lucru, ne merităm soarta! Şi nu doar pentru că ne lasăm mituiţi la fiecare scrutin, votând apoi, după ureche, după cum s-a stabilit în cârciumă, sau după cum ne cer, cu poze document, cei de la care am primit mita electorală, ci mai ales, pentru că în aproape 20 de ani, nu am fost în stare, să trimitem această clasă politică, la coşul Istorie. O clasă politică formată din foşti: nomenclaturişti, criptocomunişti, fosti securişti şi turnători, sau din odraslele acestora, nişte semidocţi cu diplome, obţinute nici măcar la „Cantemir”, ci tocmai prin State, UK, Franţa sau Canada, iar odată întorşi în ţară redevin ce-au fost şi chiar mai mult decât atât! Adică, mai şmecheri, mai aroganţi şi mai plini de autosuficienţă, decât înainte de plecare. În fapt, se-ntorc nişte impostori! Bunăoară, ce fel de politicieni sunt ăştia, aflaţi într-o coaliţie, care se înjură ca la uşa cortului în fiecare weekend şi ameninţă cu ruptura şandramalei, pentru ca în fiecare lune, la şedinţa comună a coaliţiei cu toţii să uite subit şi de înjurături şi de-ameninţări, şi să pupe „piaţa independenţei”? Acum, toţi ăştia ori îi cred pe toţi cei care i-au trimis în vârfurile structurilor de Putere, nişte proşti, ori ei, cu toţii sunt nişte lichele inconştiente de ce ar trebui să li se întâmple!. Şi nici nu m-ar mira să fie vorba despre amândouă! Cum să-i mai creadă cineva pe aceşti loozări ai Istoriei, pe aceşti mimi, că ar fi în stare să renunţe de bună voie la Putere sau la avantajele funcţiilor pe care le deţin?! Păi, ce-ar mai fi ei, fără funcţiile pe care le deţin graţie partidelor care i-au propulsat, fie chiar şi pe bani grei, în fruntea bucatelor?! Şi-apoi, cum dracului să plece tocmai acum, când prezidenţialele bat la uşă şi îşi pot face campania pe bani publici, poate chiar pe banii de la FMI?! Şi nu în ultimul rând, cum să plece, când îi aşteaptă cei peste 30 de miliarde de euro, bani de la UE, tocmai buni de prădui, în următorii patru-cinci ani?! ştefan dumitru afrimescu